|
 Take the Challenge Have you ever read the Bible cover to cover? There is an incredible blessing waiting for those who will make the effort. Just 45 minutes a day can get you through the whole Bible in just 90 days!  | |
Tuesday, January 3, 2012
HAVEN TODAY-TAKE THE CHALENGE-READ THE BIBLE IN 90 DAYS-PART II-JUST LISTEN NOW
Monday, January 2, 2012
SALVATION-by John MacArthur and Kirk Cameron
Salvation by John MacArthur and Kirk Cameron
http://youtu.be/agvnZbdGppQ
Uploaded by sermonindex on Jun 3, 2008
The work and ministry of sermonindex can be encapsulated in this one word: REVIVAL. sermonindex is not a organisation, business, or any attempt by man to build something for God. It is rather a expression of a heart burden to see the Church revived and brought back to holiness, purity, and power with God. "The mission of SermonIndex is the preservation and propogation of classical vintage preaching and the promotion of genuine biblical revival to this generation." To download more sermons visit SermonIndex at: http://www.sermonindex.netUNITY-David Bowden
David Bowden -
"Unity"
http://youtu.be/W5gL2i3ohQ8
- LD-I cried. And I cry out... Oh God MOVE ME! Break me. Shatter me. I fall at your feet tears washing off the dust of the miles you walked for me to be more like you! And I am an utter failure Lord God! I scream and cry I need MORE of you GOD so much more!!! Oh God I love you. My very heart hurts knowing you want so much more and I have held back and now I come naked and ashamed once again and ask you to make me more like you and DO WHATEVER IT TAKES! My God here I am! I am nothing but I am willing!
- L. D.Oh Virgina thank you so much for posting this. Before my son died I was praying and pleading with God to let me hang on the cross as He did. I wanted to go as deep as I could with Him. He said to me... You don't know what your asking. I said, I don't care I want ALL of you. I was sobbing. My son died a few months later and I went as deep I think as a human mind go go to the depths of darkness without going insane. But I was now learning the Joy of Suffering. Ohhh it was beyond hard and words cannot express it. But slowly through the years a little bit of fear crept in here or there and I found myself holding back from the Lord a little here a little there and being scared to ever go into that depth of suffering ever again. And watching this video was like God breaking away those strongholds once again and I can say after almost 12 years the above prayer is what I want with all that I am!
HE HAS SENT REDEMPTION !
He Has Sent Redemption
http://www.youtube.com/user/LovLikeJesus
http://www.youtube.com/watch?feature=player_profilepage&v=lscQQQE-eWk
HAVEN TODAY-TAKE THE CHALLENGE -READ THE BIBLE IN 90 DAYS-JUST LISTEN NOW
|
Take the Challenge It is possible to read the entire Bible through - cover to cover - in just 90 days! And it's easier than you might think. The high-altitude view of Scripture is beautiful and well-worth the effort. | |
JOHN PIPER-Dãrnicie cu generozitate, iubire de oaspeţi, trãire în Hristos
Dãrnicie cu generozitate, iubire de oaspeţi, trãire în Hristos
30 ianuarie 2005
Romani 12:13
“Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.”
Cum trãieşti atunci când ştii şi simţi cã îndurarea lui Dumnezeu, obţinutã prin moartea Fiului Sãu, este sursa vieţii tale trecute, prezente şi viitoare? Aceasta este întrebarea la care cautã sã dea rãspuns Romani 12. Sã observãm din nou versetul 1: “Vã îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã vã aduceţi trupurile voastre ca o jertfã vie…” Vã îndemn dar.
“Dar” (“aşadar”) – pe baza a tot ce v-am arãtat în capitolele 1-11 cu privire la mânia şi îndurarea lui Dumnezeu, la divinitatea lui Cristos, moartea, învierea, domnia şi mijlocirea Lui pentru voi, cu privire la revãrsarea Duhului Sfânt cu dragoste în inimile voastre, cu privire la justificarea prin credinţã şi cum suntem consideraţi neprihãniţi datoritã ascultãrii unui singur om, cu privire la puterea suveranã a lui Dumnezeu care guverneazã universul şi lucreazã toate lucrurile împreunã spre binele vostru şi nu va lãsa nimic care sã vã separe de dragostea lui Cristos – aşadar, datoritã acestor îndurãri, daţi-vã trupurile voastre lui Dumnezeu şi trãiţi în felul acesta.
Romani 12 este o descriere a felului nostru de trãire atunci când cunoaştem şi simţim adevărul cã nu meritãm nimic decât ocarã veşnică, dar în schimb, datoritã lui Cristos, avem promisiunea cã suferinţele din prezent nu merită a fi comparate cu slava care ne va fi descoperitã (Romani 8:18). Romani 12 indică modul cum trăieşti atunci când ai inima zdrobitã din cauza pãcatului tãu – şi zici împreună cu apostolul Pavel: “O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?...” (Romani 7:24) – iar apoi, dupã ce ai fost zdrobit, ai descoperit cã în Cristos, Dumnezeu este de partea ta şi nu împotriva ta, şi cã nici necazurile, nici strâmtorarea, sau prigonirea sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte, sau primejdia sau sabia nu te vor putea separa de dragostea lui Cristos şi de bucuria veşnicã. Romani 12 indică modul cum trăieşti atunci când cunoşti aceastã bucurie cumpãratã de Cristos, bucuria unei inimi frânte.
Cum sã abordezi problema banilor şi a bunurilor materiale
Una dintre cele mai mari probleme ale vieţii întâmpinate de creştini de-a lungul timpului, dar în mod special în vremuri şi locuri extrem de prospere (ca în America secolului 21) este cum să gândim despre, cum să simţim, şi cum să mânuim banii şi posesiunile noastre materiale. Acesta a fost un subiect de mare importanţã pentru Domnul Isus. A vorbit despre el în repetate rânduri. A dat promisiuni, avertizãri şi porunci. A mustrat oamenii care şi-au construit hambare mai mari de dragul unei vieţi de huzur. A folosit pilde şi întâmplãri. El a spus că dacă strângi posesii materiale poţi pieri, dar dacã le dai la alţii îţi vei strânge o comoarã în cer. Felul în care ne folosim banii şi lucrurile materiale este barometrul a cât de mult ne încredem în Dumnezeu şi cât de mult îl preţuim pe Cristos. Acolo unde este comoara voastrã, acolo va fi şi inima voastrã.
Aşadar nu este suprinzãtor sã vedem cã apostolul Pavel se întoarce din nou la acest subiect important în versetul 13: “Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”. Am spus “se întoarce din nou” deoarece în versetul 8 partea a douã el scria: “Cine dã, sã dea cu mânã largã… Cine face milostenie s-o facã cu bucurie”. Acum o spune din nou fiind chiar mai specific: nu numai cã trebuie sã-ţi foloseşti banii şi lucrurile materiale pentru a contribui la nevoile celorlalţi, dar trebuie sã şi aduci cu bucurie persoane în casa sau apartamentul tãu. “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie” – asta înseamnã sã dai din lucrurile tale de dragul altora care sunt în nevoie. Şi “Fiţi primitori de oaspeţi” – aceasta nu e numai să dai bani şi lucruri altora ci şi sã şi aduci pe alţii la tine acasã, şi nu doar pentru câte o masã din când în când, ci chiar sã locuiascã la tine dacã au nevoie de un loc de gãzduire pentru o perioadă de timp. În vremuri de persecuţie, aceasta era o practică periculoasă şi subversivã. Pentru unii este şi în ziua de azi. Era un mod radical de trãire. Acesta era înţelesul pe care îl avea în biserica primarã.
Acesta este felul în care trãiesc cei care cunosc şi simt în orice moment bogata şi nemeritata milã şi îndurare a lui Dumnezeu, ce îi susţine şi îi duce acasã în slavã. Vã îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu – pentru bogatul “ajutor” primit de la Dumnezeu în nevoile voastre, pentru inepuizabila “ospitalitate” arătată de Dumnezeu în a vă aduce în casa Lui, nu ca şi musafiri ci ca şi copii înfiaţi – vã îndemn dar, pentru îndurarea lui Dumnezeu, “Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”.
Haideţi sã ne gândim la aceasta împreunã. Sã meditãm la acest lucru, din perspectivă biblică, cu rugãciune, ca Dumnezeu sã lucreze adânc în inima noastrã, şi sã ne facã cei mai fericiţi, cei mai generoşi, şi cei mai primitori de oaspeţi din lume. Să întrebãm acum –
1)Este acest lucru chiar atât de important, de esenţial în Biblie? Este acest lucru central sau marginal în viaţa lui Cristos?
2)În al doilea rând, ce ne împiedicã sã fim mai darnici şi mai primitori de oaspeţi?
3)În al treilea rând, cum poţi fi eliberat pentru a trăi bucuria şi libertatea date de dãrnicia cu generozitate şi primirea de oaspeţi (indiferent dacã eşti sãrac sau bogat)?
4)În al patrulea rând, care va fi rãsplata dacă această eliberare se întâmplă?
Cât de importante sunt dãrnicia şi primirea de oaspeţi?
Sunt aceste douã lucruri chiar atât de importante, chiar atât de cruciale? Sunt ele centrale în viaţa lui Cristos – să ajuţi pe sfinţi în nevoie şi să fii primitor de oaspeţi, cum ne învaţã versetul 13?
Aici este dat doar un mic exemplu a învăţăturii dată de Noul Testament. Mai întâi cu privire la dãrnicie. Domnul Isus a zis în Matei 6:19-21: “Nu vã strângeţi comori pe pãmânt, unde le mãnâncã moliile şi rugina, şi unde le sapã şi le furã hoţii; ci strângeţi-vã comori în cer, unde nu le mãnâncã moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapã, nici nu le furã. Pentru cã unde este comoara voastrã, acolo este şi inima voastrã.” Cum puteţi face asta? “Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie”. (Luca 12:33)
Apoi cei din biserica primarã au înţeles şi au pus în practică ceea ce au auzit şi au experimentat, considerând cã toate posesiunile lor materiale nu erau de fapt ale lor ci ale lui Dumnezeu, şi trebuiau folosite cu bucurie pentru a întâmpina nevoile celorlalţi. Citim în Faptele Apostolilor 4:34 “Cãci nu era niciunul printre ei care sã ducã lipsã: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împãrţea fiecãruia dupã cum era nevoie”. Aşa era pus în practică Romani 12:13 la începuturile Bisericii.
Apoi apostolul Pavel a dus această învãţãturã în toate bisericile. Lui Tit îi scrie: “Trebuie ca ai noştri sã se deprindã sã fie cei dintâi în fapte bune, pentru nevoile grabnice şi sã nu stea neroditori” (Tit 3:14). Şi Corintenilor le scrie “Fiecare sã dea atât cât a hotãrât în inima lui, fãrã cârtire sau pãrere de rãu, cãci cine dã cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7). Efesenilor, de asemenea le spune “Cine fură sã nu mai fure, ci mai degrabã sã lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca sã aibã ce sã dea celui lipsit” (Efeseni 4:28). Cu alte cuvinte, întreaga perspectivă a creştinilor nu este de “a lucra pentru a avea”, ci de “a lucra pentru a avea ce sã dai la alţii”. Randy Alcorn ilustrează gândul acesta foarte bine când spune: “Dumnezeu îmi dã prosperitate nu pentru a-mi ridica standardul de viaţã, ci pentru a-mi ridica standardul dãrniciei” [The Treasure Principle (Sisters, Oregon: Multnomah, 2001), 71].
Apoi Pavel i-a învãţat ca sã fie disciplinaţi şi metodici în dãrnicia lor, nu să acţioneze doar spontan şi impulsiv. Atunci când strângea daruri pentru cei sãraci, el a scris Corintenilor, “Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, …În ziua dintâi a sãptãmânii, [în fiecare Duminicã, şi nu Sâmbãtã] fiecare dintre voi sã punã deoparte acasã ce va putea, dupã câştigul lui, ca sã nu se strângã ajutoarele când voi veni eu” (1 Corinteni 16:1-2). Pentru Pavel, disciplina şi dãrnicia cu regularitate mergeau mânã în mânã cu bucuria. Dumnezeu iubeşte pe dãtãtorul voios. Dumnezeu iubeşte sã vadã cum bucuria se revarsã printr-o dãrnicie disciplinatã însoţitã de regularitate.
Ce putem spune despre primirea de oaspeţi?
Când Isus i-a trimis pe cei 12 ucenici în lucrare în Numele Sãu, El le-a zis: “Sã nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramã în brâiele voastre, nici traistã de drum, nici douã haine, nici încãlţãminte, nici toiag, cãci vrednic este lucrãtorul de hrana lui. În orice cetate sau sat veţi intra, sã cercetaţi cine este acolo vrednic şi sã rãmâneţi acolo pânã veţi pleca” (Matei 10:9-11). Cu alte cuvinte ospitalitatea faţã de mesagerii lui Dumnezeu a fost incorporată în misiune încã de la început. Apoi pentru a sublinia gloria regăsită în primirea de oaspeţi, Isus spune: “Cine vã primeşte pe voi, pe Mine Mã primeşte, şi cine Mã primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis” (Matei 10:40). Ospitalitatea de dragul lui Cristos spune bun venit lui Dumnezeu.
Aşa cã nu e surprinzãtor faptul cã Domnul Isus face din ospitalitate unul din lucrurile care va conta în ziua judecãţii de apoi ca dovadã a dragostei noastre pentru Cristos. Matei 25:34-35: “Atunci Împãratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatãlui Meu de moşteniţi Împãrãţia, care v-a fost pregãtitã de la întemeierea lumii. Cãci am fost flãmând, şi Mi-ati dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de bãut; am fost străin, şi M-aţi primit”. Asta înseamnã – v-aţi deschis casele pentru Mine, aţi arãtat o ospitalitate radicalã care Îl onorează pe Cristos.
Apoi autorul epistolei cãtre Evrei are un mesaj asemãnãtor, dar nu tot atât de radical cu privire la ospitalitate. “Sã nu daţi uitãrii primirea de oaspeţi, cãci unii, prin ea, au gãzduit, fãrã sã ştie, pe îngeri” (Evrei 13:2). Şi apostolul Petru menţioneazã ospitalitatea ca fiind crucială în zilelele acestea de pe urmã. “Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugãciunii. Mai pe sus de toate, sã aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, cãci dragostea acoperã o mulţime de pãcate. Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fãrã cârtire” (1 Petru 4:7-9). Fãrã cârtiri. Fă lucrul acesta cu dragoste. Dumnezeu iubeşte pe cel care îşi deschide casa cu bucurie.
Când Pavel scrie despre criteriile de calificare pentru presbiteri, ospitalitatea este menţionatã în amândouã listele (1 Timotei 3:2, Tit 1:8): “Dar trebuie ca episcopul sã fie fãrã prihanã, bãrbatul unei singure neveste, cumpãtat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare sã înveţe pe alţii”. Presbiterii trebuie sã aibã mereu casa deschisã, cu musafiri venind şi plecând în toatã vremea.
Ca rãspuns la prima întrebare: da, dărnicia cu generozitate şi primirea de oaspeţi sunt centrale în înţelegerea a ceea ce înseamnã sã trăieşti ca şi un creştin. Vã îndemn dar fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, daţi cu generozitate şi deschideţi-vã casele pentru sfinţi.
Ce împiedicã dãrnicia şi ospitalitatea?
Ce ne împiedicã sã fim mai darnici şi mai primitori de oaspeţi?
Aici am în vedere dărnicia către bisericã şi alte feluri de dãrnicie care vin în întâmpinarea nevoilor sfinţilor. Dărnicia creştină stă la baza lucrării şi misiunii bisericii. Dar sunt multe alte sute de cauze bune pentru care poţi să dăruieşti. Şi bineînţeles, sunt oameni pe lângã care treci în fiecare zi şi faţã de care îţi poţi manifesta dãrnicia.
Patru motive pentru care nu dãm atât cât ar trebui:
1. Ignoranţa. Pentru un motiv sau altul, nu te-ai gândit niciodatã sã dai în mod regulat din banii tãi la cei în nevoie. Nu te-ai gândit niciodată cã şi aceasta este parte din închinare (versetul 1). Poate pentru tine o virtute însemnată este “Sã nu furi”. E un punct de plecare bun. Dar acum Dumnezeu te cheamã sã auzi porunca Noului Testament. Nu doar, nu lua ce nu este al tãu, ci dã din ceea ce ai. “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie”. “Cine dã, sã dea cu mânã largã”. Sã nu mai dai dovadă de ignoranţă de acum încolo.
2. Nepãsarea. Poate cã nu ignorăm dărnicia. Ştim cã cei ce Îl iubesc pe Cristos trebuie sã fie darnici. Dar se pare cã niciodatã nu planificãm cât, când şi unde dãm. Procedăm la întâmplare. Dumnezeu a rânduit acest mesaj pentru a te aduce la un nou nivel în umblarea ta cu El. Nu fi nepãsãtor. Fii sensibil la nevoile din jurul tău. Fii darnic în mod intenţionat.
3. Lãcomia – dorinţa de a pãstra mai mult decât avem nevoie. Duhul lãcomiei se vaită atunci când dãm din buzunarul nostru. Se gândeşte la tot ce am fi putut cumpãra cu acei bani dacã nu i-am fi dat altcuiva. Alternativa biblicã nu este “un vaiet pus sub disciplină”. Alternativa este o inimã nouã şi bucuria de a fi eliberat de robia lãcomiei. Este acea experienţă plinã de bucuria cã “este mai ferice sã dai decât sã primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35). Nu trãi în robia lãcomiei. Fii eliberat.
4. Teama cã nu vom avea cele necesare. Teama este partea opusã a lăcomiei. Lãcomia se focalizeazã pe ceea ce nu avem, dar ne-ar place sã avem. Teama se focalizeazã pe consecinţele generate de a nu avea lucrurile de care avem nevoie. Rãspunsul la lãcomie este să-ţi gãseşti plãcerea în prezenţa lui Cristos. Rãspunsul la teamã este siguranţa promisiunii lui Cristos. Nu trãi în teamã. Fii satisfãcut cu Cristos, încrede-te în promisiunile Lui.
Dar cu privire la ospitalitate? Ce ne împiedicã a fi ospitalieri pe cât ar trebui sã fim?
Aici este vorba de tot felul de temeri. Teama cã oamenii care vor sta la noi ne vor ocupa prea mult timp, sau cã vor sta pentru o perioadã îndelungată. Teama cã vor spune la alţii cã nu pãstrezi curat la tine acasã. Poate vor deschide uşa la dulap, poate se vor uita în camera copiilor. Poate că-ţi vor distruge lucrurile din casã – covorul tãu cel frumos, mobila ta bunã şi aşternuturile tale curate. Teama ca nu vei putea întreţine o conversaţie cu ei şi te vei simţi stânjenit. Şi aşa mai departe. Poţi vedea robia fricii în care mulţi creştini trãiesc. Romani 12:13 ne oferã o cale nouã de a trãi – calea libertãţii: “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”.
Cum putem fi eliberaţi pentru a dărui cu generozitate şi pentru a ne deschide casele noastre musafirilor?
În al treilea rând, cum putem fi eliberaţi din robia aceasta pentru a experimenta bucuria şi libertatea dãrniciei cu generozitate şi a primirii de oaspeţi?
Rãspunsul fundamentat biblic este că Isus Cristos a murit şi a înviat pentru a ne asigura cã faţă de noi toţi cei care se încred în El, Dumnezeul cel Atotputernic, Cel ale cãrui sunt toate lucrurile, va fi generos cu noi şi ne va arãta ospitalitate plinã de dragoste în fiecare zi pentru veşnicie. La aceasta fãcea referire versetul 1: “Vã îndemn fraţilor pentruîndurarealui Dumnezeu… Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”. Îndurãrile lui Dumnezeu au fost cumpărate cu sângele lui Isus, şi se înnoiesc în fiecare dimineaţã cu o nouă generozitate şi o nouă ospitalitate. Acesta este modul prin care devenim generoşi şi ospitalieri. Ne bucurãm de ajutorul lui Dumnezeu şi aşteptãm ajutorul Lui necondiţionat în toată dãrnicia şi ospitalitatea noastrã.
Romani 8:32 este versetul cheie: “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El toate lucrurile?”. Pavel aplicã acest verset pentru noi în Filipeni 4:19, “Şi Dumnezeul meu sã îngrijeascã de toate trebuinţele voastre, dupã bogãţia Sa, în slavã, în Isus Cristos.” Şi apoi în 2 Corinteni 9:8 “Şi Dumnezeu poate sã vã umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, sã prisosiţi în orice faptã bunã”. Pentru cã Dumnezeu promite cã va fi comoara ta care-ţi va suplini orice nevoie, poţi fi generos şi ospitalier faţã de alţii.
Am vãzut mila şi credincioşia lui Dumnezeu în biserica noastrã în fiecare an. Am fost neliniştit cu privire la creşterea cu 21% în bugetul de anul trecut. Cu o sãptãmânã înainte de a se încheia anul contribuţiile erau mult sub cheltuieli. Şi Dumnezeu a întâmpinat nevoia noastrã. Nu ceea ce am visat noi, ci ceea ce aveam nevoie. Dumnezeu ne pune mereu şi mereu la încercare. Chiar atunci când credem cã avem lucrurile sub control, primim o notă de plată neprevãzutã. Iar când credem că ne prăbuşim financiar, un cec neprevăzut soseşte. Crezi cã va fi diferit pentru cei care dau cu generozitate şi care sunt ospitalieri? Scopul providenţei lui Dumnezeu este scopul promisiunilor Lui: încrede-te în Mine, mergi în lucrare şi dã mai mult decât crezi cã eşti în stare.
Care este rãsplata pentru dãrnicia plinã de generozitate şi pentru ospitalitate?
În sfârşit, a patra întrebare: Care este rãsplata dacã ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu, dãm cu generozitate şi ne deschidem casele unul faţã de altul şi faţã de cei în nevoie?
1. Suferinţa sfinţilor va înceta sau mãcar va fi diminuatã. Aceasta este ceea ce versetul 12 vrea sã spunã: “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie”. Ridicãm o povarã. Eliminãm un stres. Dãm o speranţã. Şi aceasta este o rãsplată!
2. Gloria lui Dumnezeu este văzută. Matei 5:16 “Tot aşa sã lumineze şi lumina voastrã înaintea oamenilor, ca ei sã vadã faptele voastre bune, şi sã slãveascã pe Tatãl vostru care este în ceruri”. A da cu generozitate şi a-ţi deschide casa pentru cineva aratã gloria, bunãtatea şi preţuirea lui Dumnezeu în viaţa ta. Motivul pentru care Dumnezeu ne dã bani şi case este pentru ca prin modul în care le folosim, oamenii sã vadã cã banii şi casele nu sunt dumnezeul nostru. Ci Dumnezeu este Dumnezeul nostru şi comoara noastrã.
3. Mai multã recunoştinţã arătată lui Dumnezeu. 2 Corinteni 9:12 “Cãci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai cã acoperã nevoile sfinţilor, dar este şi o pricinã de multe mulţumiri faţã de Dumnezeu.” Dumnezeu ne-a dat bani şi case nu doar pentru a fi mulţumitori, ci pentru ca prin generozitatea şi ospitalitatea noastrã sã facem pe mulţi oameni sã-şi arate recunoştinţã faţã de Dumnezeu.
4. Dragostea noastrã pentru Dumnezeu şi dragostea Lui pentru noi este confirmatã. 1 Ioan 3:17 “Dacã cineva are bogãţiile lumii acesteia şi vede pe fratele sãu în nevoie, şi îşi închide inima faţã de el, cum rãmâne în el dragostea lui Dumnezeu?” Cu alte cuvinte, atunci când dãm cu generozitate şi ne deschidem casele, dragostea lui Dumnezeu este confirmatã în vieţile noastre. Suntem reali. Nu suntem nişte creştini prefãcuţi.
5. În final, ne strângem comori în cer. Luca 12:33-34 “Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie, Faceţi rost de pungi, care nu se învechesc, o comoarã nesecatã în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia. Cãci unde este comoara voastrã, acolo este şi inima voastrã.”
Dărnicia cu generozitate şi casele primitoare de oaspeţi sunt centrale în viaţa lui Cristos. Motivele pentru care nu ne deschidem buzunarele şi casele noastre atât de des cât ar trebui, sunt înrãdãcinate în robia fricii şi lãcomiei. Remediul este să-ţi găseşti plăcerea în prezenţa lui Cristos şi siguranţa în promisiunile Lui. Dumnezeul meu va purta de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavã în Isus Cristos. Rãsplata noastrã este arãtarea slavei lui Dumnezeu, binele altora, şi bucuria de a-L preţui pe Cristos împreunã pentru totdeauna. De aceea, vã îndemn “Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi”.
Rugãciune pentru libertate
John Piper
O Doamne, viaţa-aceasta ne-o dorim
Liberă de frică şi de lăcomie
Ca păsările-n zborul lor sublim,
Fără de griji, cum crinii pot să fie.
A noastre inimi vor să rupă lanţurile-omeneşti
A dragostei faţă de cele trecătoare,
Sufletele să ne libereze de comorile lumeşti,
Pe aripi de vulturi ca mai apoi să zboare.
Tată ceresc, eliberează-ne spre dărnicie,
Şi-nvaţă-ne cu-a Ta lumină
Că-ntr-un izvor viaţă n-o să fie
Pân’ ce izvorul râu n-o să devină.
Cristos spre libertate ne-a eliberat,
O, nu te înşela,
Ci preţuieşte pe Cristos şi vei vedea odat’
Ce El a pregătit – gloria Sa
PENTRU MINE A TRAII ESTE CRISTOS de SERBAN CONSTANTINESCU
Pentru mine, a tråi este Cristos
de Serban Constantinescu
de Serban Constantinescu
“Cåci prntru mine, a tråi este Cristos si a muri este un câstig” (Filipeni 1:21).
1. Introducere
Aceste cuvinte se gåsesc în scrisoarea adresatå de Apostolul Pavel cåtre credinciosii din Filipi, scriså, probabil. în anul 59 d. Cristos, cånd era întemnitat pentru credinta si credinciosia lui în Domnul Isus Cristos.
Epistola cåtre Filipeni este numitå de multi interpretatori ai Scripturilor “epistola bucuriei”sau “epistola experientei crestine”. Så scrii o epistolå a bucuriei crestine care stråbate mileniile cånd esti în închisoare, este un lucru neobosnuit; totusi, pentru un crestin så treacå cu bucurie prin dificultåtile vietii de pe pâmânt, este un lucru normal. De ce? Pentru cei ce-L au pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor si Domn al lor, Isus este izvorul bucuriei: o bucurie care nu depinde nici de oameni, nici de circumstante si care este caracterizatå la 1 Petru 1:8 ca fiind “negråitå si strålucitå”. “Pentru mine, a tråi este Cristos”, exprimå un adevår esential al vietii crestine, si anume acela cå miezul sau continutul vietii crestine este Persona si lucrarea Domnului Isus Cristos. Existå påreri false despre viata crestinå, despre viata de credintå: viata crestinå nu este o sumå de reguli, de practici sau de ceremonii religioase, ci viata crestinâ însemneazå o experientå personalå cu Domnul Isus Cristos.
2. Cristos, OriginatorulVietii
La Ioan 1:4 se spune: “In El era viata si viata era lumina oamenilor”, iar la Coloseni 1:16 se spune cå “prin El (Cristos) au fost fåcute toate lucrurile care sunt în ceruri si pe pâmânt.”Viata aceasta, så-i zicem fizicå, sub formele ei variate care se manifestå în naturå, este de neconceput fårå Creatorul, fårå Dåtåtorul vietii. Este o frumoaså poezie crestinâ scrisâ de sensibilul poet Costache Ioanid si cåreia, fratele Niculitå Moldoveanu, psalmistul României, i-a dedicat o melodie impresionantå. Poezia este intitulatå “Ce-ar fi fåptura-mi fårå Tine?” Iatå câteva versuri din aceastå poezie-cântec: Ce-ar fi fåptura-mi fårå Tine, Mântuitorul meu slåvit, Ce-as fi de n-ai fi Tu în mine, Cu harul Tåu nemårginit? As fi un bulgåre de ghiatå, Un chip de humå fårå viatå, O stâncå-nvåluitå-n ceatå, Si-o noapte fårå dimineatå.”Cineva spunea cå o asemenea exprimare este aplicabilå nu numai pentru fåpturile umane ci si pentru orice vietuitoare de pe påmânt: pentru alge, pentru firicele de iarbå, pentru plantele uriase si pentru flori, ca si pentru vasta varietate de vietuitoare din regnului animal. Toate existå si sunt påstrate în existentå prin Domnul Isus Cristos. Biochimistul german Willstatter, care a trait în secolul al 19-lea, spunea cå substanta numitå clorofila este “cel mai minunat produs al naturii”. De ce? Folosind energia luminoaså, apa si bioxidul de carbon, prin procesul de “asimilatie clorofilianå” sunt sintetizate în chip miraculous atåtea substante organice naturale, specifice regnului vegetal, Stiinta a adaugat la aceastå observatie a savantului, un fapt semnificativ. Aceastå substantå are formula structurala care desemneazå o cruce, formatå din patru substructuri ciclopentanice, asezate la un unghi de 90 grade si unite între ele printr-un “nucleu” metalic. Dumnezeu a pus semnul crucii (simbol al Persoanei si lucrårii lui Cristos) ca så desemneze cel mai minunat produs existent în lumea vegetalå. Fårå Cristosul Creator, fårå lucrarea Lui, vesnicå nu este viatå: despre asta spune minunata “coincidentå” stiintificå descriså aici. Dar lucrurile nu se opresc aici. In regnul animal, “substanta cea mai minunatå” este hemoglogina, care are rol esential în procesele de respiratie celularå, mediate de sânge. Dar hemoglobina are formula structuralå similarå clorofilei (tot patru formatii ciclopentanice dispuse ìn cruce, legat de un nucleu de fier). Din nou Crucea, adicå Persoana si lucrarea lui Cristos este inscriså în mod esential in structura “celei mai minunate substante din regnul animal”. Desigur, cele douå exemplificåri au caracter adiacent. Esentialå este mårturia Bibliei, a Sfintei Scripturi. “El tine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” se spune la Evrei 1:3. Este deosebit de însemnat så-L stim pe Domnul Isus Cristos drept Creator al vietii, cåci în felul acesta întelegem cå tot ce avem si tot ce suntem îi datoråm Lui. Si, totodatå, Ii suntem râspunzåtori de felul cum folosim ce avem si ceea ce suntem: cum folosim gândirea, mintea, mådularele trupului, talentele si abilitåtile noastre: vom da socotealå cu privire la felul cum le-am folosit. In concluzie, Domnul Isus este Originatorul vietii: El a creat viata, El mentine în existentå viata, de aceea suntem råspunzåtori înaintea Lui, înaintea lui Dumnezeu,
3. Viata vesnicå, viata spiritualå-doar ìn Cristos.
Dacå viata fizicâ îsi are obârsia în Cristos, atunci, cu atâta mai mult, viata vesnicå a credinciosului, viata lui spiritualå, duhovniceascå, vine în exclusivitate tot de la El.
O remarcâ, mai întåi cu privire la v. 21. Versetul începe cu expresia: pentru mine a trâi este Cristos. Cuvintele “ pentru mine” conduc la gândul cå viata spiritualå are caracter personal, individual. Orisicine, pentru a primi viata spiritualâ prin Cristos are nevoie de o întâlnire personalå cu Domnul Isus Cristos.a. Intålnirea personalå cu Domnul Isus Aceastå întâlnire este cel mai însemnat eveniment pe care îl poate experimenta o fiintå umanå, în timpul cålåtoriei sale pe pâmânt. Spunem cu toatå seriozitatea: dacå cineva (bårbat sau femeie) trece prin viata aceasta si nu L-a întâlnit pe Domnul Isus Cristos, si-a ratat viata! Dar va întreba cineva: Cum se poate produce o asemenea întâlnire, când Domnul Isus a trait pe pâmânt cu mii de ani în urmå, a fost råstignit si acum este înåltat la cer? Råspuns: In marea Lui bunåvointå fatå de noi, avem la îndemânå, låsat de Dumnezeu, un mesaj divin: Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Din Cartea Sfântâ întelegem cå prin credinta în Domnul Isus se produce acea întâlnire personalå între Domnul Isus si omul pâcåtos. Dar unde este locul acestei întâlniri? Locul întålnirii este la Golgota, acolo unde Domnul Isus a stat råstignit pe cruce, ca så facå ispåsire pentru påcatele mele si pentru påcatele Dumneavostrå. La Isaia 53 se spune: “Dar El stråpuns pentru påcatele noaster, zdrobit pentru fârâdelegile noastre; pedeapsa care ne då pacea a cåzut peste El si prin rånile Lui suntem tåmåduiti (v. 5). Când luåm adresa personalå a textului, întelegen cå “El era stråpuns pentru påcateme mele, zdrobit pentru fårådelegime mele”, cå pedeapsa care îmi då mie pacea a cåzut peste El si prin rânile Lui, eu sunt tåmåduit.” Poti tu så aplici la Persoana 1-a singular textul de la Isaia 53:5? Cine poate face acest lucru, a luat prin credintå adevårul cå Domnul Isus este Mântuitorul påcåtosilor: aceasta ìnsemneazå întâlnirea de la crucea Golgotei cu Mântuitorul. Acesta este începutul vietii spirituale, începutul unei vieti în care pentru cineva “a tråi este Cristos”.b. Umblarea cu Domnul Isus Intâi este întâlnirea cu Domnul Isus apoi urmeazå umblarea cu El. Umblarea cu El însemneazâ cå orice drum în viata mea så fie fâcut cu El. Cu alte cuvinte: niciun pas fårå Isus! Inseamnå så nu fiu fårå Isus, si så nu må duc nicåieri fårå El. Ce adesea, oameni care se pretind credinciosi fac pasi departe de Isus, afirmându-se, totusi, “credinciosi cu vechime” dar negligând aceastå tråsåturå îndemnatå a vietii cresine: umblarea cu Isus. Så stim bine: viata de credintå nu se numårå prin vechime vârstei ci prin calitatea si continuitatea umblårii cu Domnul Isus. In umblarea cu Mântuitorul, El este oricånd la dreapta noastrå ca så ne apere, oricând înintea noastrå ca så ne arate drumul, oricånd în urma noastrå, ca så ne fereascå de atacurile pe furis ale Vråjmasului. Ce valoare practicå poate aavea acest deziderat: NICIUN PAS FARA ISUS! Aici, atentie: nu este vorba numai de pasi importanti, de pasi ai deciziilor supreme, ci si de pasi mårunti. De ce? Celui care nu este obisnuit så facå pasii mårunti ai vietii cu Isus, nu-i va fi la îndemânâ så facå pasii mari, însemnati cu El! La Cântarea Cântårilor 2:15 este scris: “Prindeti vulpile, vulpile mici, care stricå viile ìn floare”.
Un tânår s-a întors la Dumnezeu si a înteles cå dupå întâlnirea cu Isus El este chemat så umble pas cu pas cu Domnul lui. Când a fost invitat la un chef cu fostii prieteni, el a spus: Vin, dar am så stau atât cât va sta si Bunul meu Prieten cu mine. Si, intr-adevår, când atmosfera chefului se incinsese, tânårul le-a spus: Prietenul meu îmi spune så plec.
- Cum? Care prieten?
- Prietenul meu, totdeauna si în orice loc cu mine, este Domnul Isus Cristos. Doresc så umblu cu El clipå de clipå.
c. Pårtåsia cu Domnul Isus Cristos sau comuniunea cu El. A fi în pårtåsie sau în comuniune cu Domnul Isus Cristos, înseamnå så fi mereu, mereu legat de El. Pårtåsia înseamnå primirea gândurilor Lui prin Cuvântul Scripturiii, golirea inmii noastre înaintea Lui prin rugåciune, så ai inima ståpânitå de pacea Lui. Un loc din Cântarea Cântårilor defineste frumos si cuprinzåtor ce înseamnå “pårtåsia”. Textul este: “Cu asa drag stau la umbra Lui”. “Cu asa drag” spune despre douå inimi, legate una de alta: inima Domnului nostru si inima credinciosului. Psalmul 91, pe de altå parte exemplificå pårtåsia Domnului Isus cu Tatål cu versetul de la început: “Cel ce stå sub ocrotirea Celui PreInalt si Se odihneste la umbra Celui Atotpupernic, zice despre Domnul El este locul Meu de scåpare si cetåtuia Mea” (v. 1-2). Pentru ca cineva så se odihneascå la umbra Dumnezeului Atotputernic, înseamnå så fie foarte aproape de El. “Apropierea si odihnirea” spun despre desfåtarea spiritualå dintre Persoanele Treimii Divine, la care sunt asociati prin pårtåsie credinciosii în Domnul Isus. Pårtåsia este o legåturå scumpå, dar în acelas timp sensibilå. Påcatul activ, neosândit si nepåråsit, poate afecta pårtâsia credinciosului cu Domnul Isus. Religiozitatea fårå pårtåsie cu Tatål si cu Fiul poate însemna “o formå de evalvie” care tågåduiete puterea sfintitoare a legåturii vii cu Mântuitorul. Alåturi de pårtåsia individualå, personala a credinciosului cu Cristos, la Masa Domnului este pårtåsia ca Biserica, intemeiatå pe lucrarea Jertfei de la Cruce si pe unitatea în Cristos a celor råscumpårati, în cercetare se sine si în curåtia vietii.
d. Cristos continutul vietii de relatii a crestinului
Credinciosul nu este fåcut så trâiascå singur, izolat. El nu este chemat så se izoleze în schituri sau în clådiri congregationale, ci credinciosul este fåcut så tråiascå în mijlocul familiilor, al fratilor, al oamenilor din jur, Continutul vietii de relatii a credinciosilor este Domnul Isus Cristos.Este corelatie dintre stare familiilor si starea adunårilor, Adunårile cu familii sånåtoase cresc si înfloresc, iar famillile se maturizeazå în Domnul.In Cristos si prin Cristos capåtå continut si relatiile fråtesti, bazate pe dragoste, pe bucuria credinciosilor unii de altii. Dacå ne privim prin Domnul Isus, eu recunosc în fratele meu pe “fratele pentru care a murit Cristos”; dacå ne privim unii pe altii în chip firesc va trebui så recunoastem unii la altii defecte.Fratele Teodor Popescu citea cu familia acel text din Scriptura care dådea îndemnul: “Fiecare så socoteacå pe altul mai presus decåt pe sine însusi!” Fiul dumnealui cel mai mare a pus o întrebare:- Tatå, eu nu înteleg acest lucru. Când vezi limpede câ altul nu-ti este superior, cum så-l poti privi ca fiindu-ti superior tie ìnsusti? Fratele TP a råspuns:- Dacå privesc lucrarea pe care a fâcut-o harul lui Dumnezeu ìn viata lui, dacå-l privesc pe fratele ca pe un obiect scump al harului lui Dumnezeu, atunci våd pe frati prin måretia harului lui Dumnezeu si asfel pot så-i våd chiar mai presus de mine însumi. Suntem chemati så-i privim pe frati prin Domnul Isus si prin lucrarea harului care face din påcåtosi pierduti, monumente ale dragostei divine-
e. Acaså, la Domnul: la Cristos
Versetul 21 se referå nu numai la “a tråi” ci si la “a muri”. Pentru cei pentru care a tråi este Cristos, a muri este un câstig. De ce asta? Pentru câ moartea înlocuieste conditia noastrå temporarå cu conditia noastrå vesnicñ: intråm în prezenta aevea a Mântuitorului nostru, a Domnului nostru. Acest lucru este valabil numai pentru aceia care Il au pe Cristos ca Mântuitor personal. Pentru ei, cerul, Pardisul lui Dumnezeu este locul vesniciei fericite, alåturi de Isus – Mântuitorul, de sfintii proslåviti, de iubitii nostri care au plecat mai înainte. Viitorul omului credincios este Cristos, Cei ce cred în Domnul Isus merg în cer, cei ce nu cred în El råmân în påcate, mor în påcate si merg în iad
4. Incheiere - “Pentru mine a tråi este Cristos si a muri este un câstig” este un text foarte cuprinzåtor. El spune despre un continut fericit al vietii si despre o încheiere fericitå a vietii. Secretul fericirii este Cristos. Mântuirea crestinului cuprinde trecutul, prezentul si viitorul omului. Cine Il are pe Cristos are viata vesnicå, are un loc pregåtit în Paradisul lui Dumnezeu, are nådejde, sigurantå, are bucurie negråitå si strålucitå.
De aceea, voi, credinciosi ìn Domnul Isus, råmâneti cu El; iar voi cititori sau ascultåtori ai acestor rânduri care n-ati venit la Domnul, sunteti invitati så veniti acum la Domnul Isus, Mântuitorul påcåtosilor!
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
