MOTHER ‘S DAY THOUTGHT:How to love your mom (Cum sa iti iubesti mama)

Mother’s Day thoughts: How to love your mom (Cum sa iti iubesti mama)

Jerry Shirley via sermoncentral.com

7 Ways to Love Your Mother

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Mary witnessed the crucifixion from the foot of the cross. Can you even imagine how she must’ve felt?
Jesus turns to John and says, take care of her, and looks at his mother and says, let him stand in my place as your son. John lived a very long life, and I believe he took care of Mary until she went to heaven.

Jesus is on the cross, bearing the weight of the sins of the whole world on His shoulders, yet He sees to it to make sure His mother is taken care of after He is gone! As God, Jesus is dealing w/ eternal matters, but as a man, He’s showing all of us today how important it is to take care and love our mothers!
You cannot be willfully wrong with your mother and be right with God. If your mother is still alive, regardless of your and her ages, you can love her in these 7 ways:

1. Love her verbally.

Esp. men have the philosophy—I don’t have to say I love you, you already know it. I have told you before, if I change my mind I’ll let you know! Or, I SHOW love, not just say it…and that may be true, but a woman needs to hear those words, “I Love You!”

Children need to hear it…and saying it makes you more of a man, not less! And spouses need to hear it too…
DEAR ABBY: I enlisted shortly after Pearl Harbor. Thirty-six days later, I was on my way to the Philippines. En route, the Philippines fell to the Japanese, and we were routed to Australia. Eleven days after we landed, I met the most beautiful girl in the world.
On our first date, I told her I was going to marry her. I did, 18 months later, while on a 10-day R-and-R leave from New Guinea.
After more than 57 years of marriage and two children, my beloved “Mary” died five days before Christmas. Although we agreed that our ashes were to be scattered over the mountains, I found I could not part with hers.
While Mary was alive, she would frequently say, “You don’t know how much I love you.” I’d reply, “Likewise.” I never said, “I love you.” Now her ashes are on my dresser, where I tell her several times a day how much I love her, but it’s too late. Although I wrote poetry to her, I could not bring myself to say the three words I knew she wanted most to hear.
As my dearest was dying and we thought she was comatose, I told her, “There aren’t enough words to tell you how much I love you.” A few hours later, she whispered, “Not enough words” and died.
The reason I’m writing is to urge men to express their feelings while their loved ones are alive. I don’t know why, but many men are reluctant to express the depth of their feelings. — MISSING MARY IN COLORADO
Our spouses need to hear it, our children…our mothers also!
Some men would say, I’m just not turned that way…then turn around! “I’m just not comfortable”…then be uncomfortable!
Verbally…

2. Love her physically.

When’s the last time you gave her a big hug w/ out her asking for it…or a kiss on the cheek, or a neck rub, or just sat on the couch and held her for a change?
She’s the first person who ever touched you…she wrapped you up in her womb for months, and you came out and first priority was to hold you, and she cuddled you, stroked your head, rubbed your feet, held your little cheeks against her, gave you a finger to grasp…in love she did all these things, including grooming you w/ a licked thumb!
When you were little she could say, “give me sugar”, and you’d pucker up and she’d accept your wet, sloppy kiss and even say thank you! You give her bear hugs so tight she didn’t have to hold on to you…you’d just cling to her as she walked around!
She changed your diapers, potty trained you, and held the Kleenex for you to blow your nose! She wiped food off of your face years longer than she should have had to!

She constantly touched you! And she may have to hand you off to another, and her life may endure some heavy changes, but she deserves your touch and should never have to give that up completely!
It would mean more to her than flowers or candy, or eating out, or a diamond necklace [well, let’s not go too far!]
I had to tell my wife the other day about several other ladies pawing at me. I had just come from a visit at the nursing home!…I’ve spent countless hours in those places and when this ruddy, Opie faced kid walks in there’s not a single instance in which some of those precious old ladies don’t try to reach out and touch me, a total stranger! You can tell, she’s starved for that simple, innocent brand of physical love.
Physically, verbally…

3. Love her patiently.

Mothers have an incredible job w/ no pay. No position in the business world compares to the physical, emotional, and spiritual commitment she has in motherhood.
No Occupation
She rises up at break of day and through her tasks she races.
She cooks the meals as best she may and scrubs the children’s faces
While schoolbooks, lunches, homework too, all need consideration…
And yet the census man insists
She has— “No Occupation”
When breakfast dishes all are done
She bakes a pudding, maybe.
She cleans the rooms up, one by one,
With one eye watching baby.
The mending pile she then attacks
by way of variation.
And yet the census man insists
She has — “No Occupation.”
She irons for a little while, then presses pants for Daddy.
She welcomes with a cheery smile returning lass and laddie.
A hearty dinner next she cooks (no time for relaxation),
And yet the census man insists
She has—“No Occupation.”

Don’t ever make the mistake of asking a lady, Do you work, or stay at home? The only thing worse you can ask is when she’s due if you’re not 100% sure she’s expecting! And many ladies today have to work on top of the full time job they already have.
Here’s the point, in spite of all she does for us, we often become impatient with her…we get so used to her taking care of things we come to expect it and are outraged that “those clothes are still dirty?” / that’s not ironed? / you’re out of my favorite cookies? / you know I like that over rice, where is it?
She’s picking you up at school because you don’t like to ride the bus, but she’s scolded for being 5 minutes late!
Love her patiently. Because she’s tender to your needs is no reason to take advantage of her, it’s reason to be patient and to love her all the more!
Teens / jr. ch. agers: it is unfair for you to be more kind, considerate, patient w/ your friends and your friend’s mothers than your own mother!
If you treated your friends like you treat your mom you wouldn’t have friends, and if you treated their mom like you do yours their mom wouldn’t let their kid have anything to do with you! Your mom deserves better…she’s not a rug to wipe every negative thought on!

For us adults w/ living mothers: Love her patiently.
Dobson read on Focus on Family Radio—letter from 80 yr. old woman on her birthday:
To all my children:
I suppose my upcoming birthday started my thoughts along these lines…This is a good time to tell you that what I truly want are things I can never get enough of, yet they are free. I want the intangibles.
I would like for you to come and sit with me, and for you to be relaxed. We can talk, or we can be silent. I would just like for us to be together.
I need your patience when I don’t hear what you say the first time. I know how tiresome it is to always be repeating, but sometimes I must ask you to repeat. I need your patience when I think too much about the past, with my slowness and my set ways. I want you to be tolerant with what the years have done to me physically.
Please be understanding about my personal care habits. I spill things. I lose things. I get unduly excited when I try to figure out my bank statements. I can’t remember what time to take my medication, or if I took it already. I take too many naps. Sometimes sleep helps to pass the day.
Well, there you have it: Time, Patience, and Understanding. Those are priceless gifts that I want. Finally, in his letter, the Apostle Paul wrote, “I can do all things through Christ which strengtheneth me.” I know I can, too! It’s a wonderful feeling to know His eye is on the sparrow and I know He cares for me. I guess being old isn’t so bad after all!
Love,
Mom
Patiently…

4. Love her attentively.

Mothers listen as you pour out your heart…she has a sympathetic ear, and always has…and even as an adult you’ve gone to her when you want someone who will really listen and understand…and she’ll always be on your side.
Ill.—documentary last year of men going to execution for capital crimes. They interviewed the men and their mothers, too. Invariably the moms would say, He’s such a good boy! Interviewer: yes, but he slaughtered 37 w/ an axe!… “I know, but he has a good heart!”

It’s no wonder we like to talk to mom…she listens…but now she has issues, and now it’s your turn to be her “rock”…and take time to listen…it’s payback time!
“But, she’s always complaining”…yes, just like you did!
Talks about herself / asks same question over and over…
In their older days, our parents have many fears / anxieties…may we treat them as we’d hope to be treated when we are in their shoes!

Attentively, patiently…
5. Love her gratefully.

Ill.—An elementary science class had been studying magnets, and how metal objects are attracted to them. At the end of the semester the teacher put on exam this question: 6 letters, starts w/ “M”, picks up things, what am I? Over half the children wrote [say it together...] “Mother”!
She needs a sincere thank you, and not just today, but from a genuinely thankful heart when least expected!
A few years ago Kimberly’s dad sat us down and said, “You all are living the best days of your life right now, because you have your children and your parents.” It caused us to realize 2 truths: one about our parents:, and how we won’t always have them. And another about our children:…let’s be the kind of parents we ought to be!

6. Love her generously.

There’s nothing too good for her, we could never repay her, but we ought to die trying before she does! She didn’t spend on herself unless all your needs were met…she could easily do without, and now it’s time for her to have something she wants!
She clears her schedule so she can run you around…she gives up opportunities so you can have more opportunities!

Ill.—math question, state your answer as a fraction: If there’s 10 at the table and one apple pie, how much does each one get? One ninth! / “Don’t you know your fractions?”/ “Do you know my mother? If there’s that many at the table and only one pie, she don’t want none!”
Love her generously…

7. Love her honorably.

Exodus 20:12
Honour thy father and thy mother: that thy days may be long upon the land which the Lord thy God giveth thee.

This is binding as long as your mother lives. Another command says children, obey…non-binding when you leave home, but “honor” is different! If the husband is the head of the home, then the mother is the heart…don’t break her heart!
“Yeah, but my mother wasn’t honorable!” Well, the Bible says nothing about that qualification…it only asks, is she your mother!
By the way, it’s the only one of the 10 commandments which includes a built-in promise of blessing!
When God created mothers
When the good Lord created mothers, He was into His sixth day of overtime, when an angel appeared and said,
“You’re doing a lot of fiddling around on this one.”
The Lord replied, “have you seen the specs on this order? She has to be completely washable, but not plastic; Have 180 moveable parts … all replaceable; Run on black coffee and leftovers; Have a lap that disappears when she stands up; A kiss that can cure anything from a broken leg to a disappointing love affair; And six pair of hands.”
The angel shook her head slowly and said, “Six pair of hands? No way!”
“It’s not the hands that are causing me problems,” said the Lord. “It’s the three pair of eyes that mothers have to have.
“One pair that sees through closed doors when she asks ’What are you kids doing in there?’ when she already knows. Another in the back of her head that sees what she shouldn’t, but what she needs to know, and of course the ones in front that look at a child when he goofs up and say, ’I understand and I love you,’ Without so much as uttering a word. “I’m so close to creating something so close to myself. Already, I have one who heals herself when she is sick …can feed a family of six on one pound of hamburger …and get a nine year old to stand under a shower. Not only can she think, she can reason and compromise.”
Finally, the angel bent over and ran her finger across the cheek of the mother. “There’s a leak,” she pronounced, “I told you that you were trying to put too much in this model.”
“That’s not a leak,” said the Lord, “it’s a tear.”
“What is it for?” asked the angel.
The Lord replied, “It’s for joy, sadness, disappointment, pain, loneliness and pride.”
“You’re a genius!” shouted the angel.
With a somber look on his face, the Lord said, “I didn’t put it there.”
How about a hand now for the crowning jewel of God’s creation: our mothers!
Lord, help us never to be too busy for mom…if you could take time and great effort for her on the cross in your death, help us to love her while we have her in our life!
Reblogged from http://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/05/10/mothers-day-thoughts-how-to-love-your-mom/

THE MOTHER WHOSE WISDOM IS INCLUDED ALONGSIDE THE WISDOM OF SOLOMON-“The words of King Lemuel. An oracle that his mother taught him:”

The mother whose wisdom is included alongside the wisdom of Solomon

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Have you ever paid close attention to Proverbs 31? This is an oft cited chapter that refers to the “virtuous woman”  / or the “woman who fears the Lord...” and lists her qualifications. If you have not read the entire chapter, you might mistakenly attribute this chapter to Solomon. Yet verse 1 states:

“The words of King Lemuel. An oracle that his mother taught him:”

Now, there is no other mention of this king anywhere else in the Bible, and some older commentaries attribute King Lemuel to being Solomon. Regardless who this king is, the verses in Chapter 31 are quoted from this mother of King Lemuel.
Now read this chapter again, noting that it is written by a woman and if you are one of those women who usually cringes or avoids reading this chapter altogether, because you think it describes a “superwoman” or that it is an impossibility for one woman to display all of the qualities described here, I would encourage you to read the article attached in the link at the bottom of this article, beneath the notes.

The Words of King Lemuel

31 The words of King Lemuel. An oracle that his mother taught him:

² What are you doing, my son? What are you doing, son of my womb?
What are you doing, son of my vows?
³ Do not give your strength to women,
your ways to those who destroy kings.
⁴ It is not for kings, O Lemuel,
it is not for kings to drink wine,
or for rulers to take strong drink,
⁵ lest they drink and forget what has been decreed
and pervert the rights of all the afflicted.
⁶ Give strong drink to the one who is perishing,
and wine to those in bitter distress;
⁷ let them drink and forget their poverty
and remember their misery no more.
⁸ Open your mouth for the mute,
for the rights of all who are destitute.
⁹ Open your mouth, judge righteously,
defend the rights of the poor and needy.

The Woman Who Fears the Lord

¹⁰  An excellent wife who can find?
She is far more precious than jewels.
¹¹ The heart of her husband trusts in her,
and he will have no lack of gain.
¹² She does him good, and not harm,
all the days of her life.
¹³ She seeks wool and flax,
and works with willing hands.
¹⁴ She is like the ships of the merchant;
she brings her food from afar.
¹⁵ She rises while it is yet night
and provides food for her household
and portions for her maidens.
¹⁶ She considers a field and buys it;
with the fruit of her hands she plants a vineyard.
¹⁷ She dresses herself with strength
and makes her arms strong.
¹⁸ She perceives that her merchandise is profitable.
Her lamp does not go out at night.
¹⁹ She puts her hands to the distaff,
and her hands hold the spindle.
²⁰ She opens her hand to the poor
and reaches out her hands to the needy.
²¹ She is not afraid of snow for her household,
for all her household are clothed in scarlet.
²² She makes bed coverings for herself;
her clothing is fine linen and purple.
²³ Her husband is known in the gates
when he sits among the elders of the land.
²⁴ She makes linen garments and sells them;
she delivers sashes to the merchant.
²⁵ Strength and dignity are her clothing,
and she laughs at the time to come.
²⁶ She opens her mouth with wisdom,
and the teaching of kindness is on her tongue.
²⁷ She looks well to the ways of her household
and does not eat the bread of idleness.
²⁸ Her children rise up and call her blessed;
her husband also, and he praises her:
²⁹ “Many women have done excellently,
but you surpass them all.”
³⁰ Charm is deceitful, and beauty is vain,
but a woman who fears the Lord is to be praised.
³¹ Give her of the fruit of her hands,
and let her works praise her in the gates.

Photo credit www.dailymail.co.uk

Some short notes which makes some  great points from this Proverbs 31 commentary at www.graceinabundance.com:
Her textual identity -

• The text of Proverbs does not name the noble woman it describes in such detail. The author is King Lemuel, who was known by Israel‟s sages even though he remains unknown to us. He received the instruction from his own mother. In addition to admonishing her son that a king must not give in to any unrestrained living that would jeopardize his ability to rule, she summarizes the kind of wife that would add honor to his name. He must look for a truly valiant wife who fears the Lord and not be tempted by mere beauty and charm. Lemuel applies the advice to more than the royal household, for the husband described within is an elder of the city, not a king. Thus, what was originally designed as advice for a prince has been included in Scripture for the benefit of all classes.
• Some deny that this too-good-to-be-true wife could be just one woman. She must be an ideal, composite picture of what one could desire in a wife if it were possible to acquire it all in one package.  Nevertheless, we cannot escape the textual presentation of her as one, distinct person whose wisdom benefits not only her household but the community as well. Seeing her as a composite creates unwarranted opportunity for excusing ourselves from any obligation to be like her.

Before determining how this instruction should be applied to today‟s woman, several assumptions need to be recognized.

1. Assumption 1: She is a mature woman.The woman described in the text is a mature woman, not a new bride. She shows the confidence of one who has gained experience over time, both in her spiritual development and in her skills as a homemaker. Young men hoping to discover a readymade Proverbs 31 wife are setting themselves up for a disappointment if they expect to say “I do” to a bride with this much skill or wisdom. In the same way that homemaking skills become perfected with practice, so also understanding and wisdom increase over time when one walks with the Author of wisdom. A new bride may not match the Proverbs 31 woman‟s skill, but she will be counted wise if she makes a conscious choice to follow the Way of Wisdom.
2. Assumption 2: Her husband is a wise and mature man. Second, this woman is married to a man who is qualified to sit in the gates as an elder of his people. He has presumably been successful in his own endeavors and thereby has gained the respect of the community. He recognizes that he has a superb wife and appropriately leaves the management of the home to her.
3. Assumption 3: Her household is economically well off. Third, the Proverbs 31 wife is part of a well-to-do household. Waltke mentions that the poem “assumes the husband has founded the home on a sound economic foundation (24:27) and within that context his wife can settle down and function to her maximum ideal.20 The text indicates that the woman‟s prudent management of the family‟s resources brought economic security to all of her household. Many women conclude that it would be impossible to live up to this woman‟s example without also having her servants. In their dreams, the servants would do the household work and leave them free to carry on her other pursuits. However, this betrays both a misunderstanding of the role of servants and of the author‟s point. In the North American context, servant brings to mind either  the historical slave of  the Southern plantation, or (2) a domestic worker whom only the rich can afford to pay. Neither description comes close to depicting the Proverbs 31 household servant. Even today where modern “electric servants” to which the West has become accustomed do not exist, household chores can be both physically demanding and time consuming. Without ready made clothes, canned foods, and prepared spices, clothing and feeding a household require a huge amount of one‟s day. With no electricity or indoor plumbing, every chore done by the machines the West takes so much for granted becomes a major job. The housewife needs help. Servants help, but they also bring responsibility. The Proverbs 31 woman shouldered this responsibility as normal routine in her household and did it well. The wise woman can live with or without servants. In either case, she organizes and carries out her work with wisdom, overseeing and advising everyone in her household.
4. Assumption 4: The Proverbs 31 woman is a healthy woman. The fourth assumption from the text is that the Proverbs 31 woman is healthy, strong and fit for her job. Can a woman excuse herself from being a Proverbs 31 wife, then, if she has not been blessed with a healthy body and a vigorous immune system? If the amount of household tasks accomplished is the rule by which we measure a woman‟s worthiness, then we have established a superficial standard for wisdom. Certainly a healthy body is valuable, but wisdom is not dependant upon physical strength. Being a Proverbs 31 woman does not demand the perfect body. Instead, it needs a healthy spirit that is attuned to the Spirit of God.

In summary, then, although the author of Proverbs 31 delights in all this jewel of a woman does in the ruling of her household, her above-rubies value is not dependent upon her homemaking skills, her worthy husband, her comparative wealth, or her physical health. Her value is in using the wisdom God has given her, a wisdom that springs from her fear of the Lord. 

This is no assumption. The writer summarizes this remarkable wife with these words: “Many women do noble things, but you surpass them all. Charm is deceptive, and beauty is fleeting; but a woman who fears the LORD is to be praised.”24 Herein is the key to understanding the entire poem: the noble wife is a woman who fears the Lord. Focusing only on this industrious woman‟s work will cloud this crucial point.
Many women, even non-Christians, out of innate common sense and providential goodness devote themselves to caring successfully for their husbands and children, making the needs of their household the primary focus of their lives. What, then, differentiates the wise wife of Proverbs 31 from her counterparts? It is her fear of the Lord, not her wise shopping or her control over her children.

How does the Proverbs 31 woman‟s fear of the Lord make her different from other accomplished homemakers?
1. Her focus is on God.
2. She hates evil.
3. She is compassionate and fair to all.
4. She delights in the Lord’s commands.
5. She is teachable.
You can read the entire commentary here - http://graceinabundance.com/userfiles//Superwoman%20translit.pdf

Reblogged  from http://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/05/10/the-mother-whose-wisdom-is-included-alongside-the-wisdom-of-solomon/

SHE SHALL BE PRAISED…DAYS OF PRAISE,Institute For Creation Research

She Shall Be Praised
“Favour is deceitful, and beauty is vain: but a woman that feareth the LORD, she shall be praised.” (Proverbs 31:30)

 Proverbs 31 is identified as “the words of King Lemuel” (v. 1). Since it is divided into two distinct parts, some have proposed that it has two different authors. The first part (vv. 1–9) consists of “the prophecy that his mother taught him” (v. 1), while the second part (vv. 10–31) describes “a virtuous woman” (v. 10). Perhaps it is better to understand the woman as Lemuel’s mother, for “her children rise up and call her blessed” (v. 28).

 “Many daughters have done virtuously” (v. 29, same word as in v. 10). Recognizing that the only other woman described as “virtuous” in the Bible was Ruth (Ruth 3:11) gives us more complete insight into such a woman’s character. The woman described in Proverbs 31 is one who has achieved in all its fullness the glories of her womanhood, both in the home as wife and mother and in her community. Not only do her children bless her, but her husband has absolute confidence in her (v. 11), appreciates the bounty which she brings (v. 12), has the freedom to be an effective leader in the community (v. 23), and praises her virtue to others (v. 28).

 Without question, the key to her accomplishments is found in our text. Her fear of the Lord blossoms into such inner beauty and diligence that, by wisdom and devotion, she so trains her children and so lovingly provides for her husband’s needs that when they leave the home which she has fashioned and have occasion to speak of her, their words will be blessing and praise.

 On this day when so many of us remember and are thankful for our godly wives and/or mothers, let us rekindle our own fear of the Lord and by so doing develop similar qualities and habits. JDM

 

  

CE- AI GASIT DOAMNE LA MINE ...

 https://www.youtube.com/watch?v=N-0zfZ4U6G8


UN  PACATOS  IERTAT  , SLAVA  LUI  !
 

« MAMA …POEZIE DE TRAIAN DORZ

CE- AI GASIT DOAMNE LA MINE …

May 11, 2014 by ioan17 | Edit

CE- AI GASIT DOAMNE LA MINE …

LAUDA DOMNULU

 https://www.youtube.com/watch?v=N-0zfZ4U6G8
UN  PACATOS  IERTAT  , SLAVA  LUI  !

MAMA ..POEZIE DE TRAIAN DORZ

Mama …poezie de Traian Dorz

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi legănându-mă alene

Alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene…

Şi mi-ai plâns înfiorată cântecele duioşiei
De-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei;

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii şi Scriptură
A lui Dumnezeu iubire ele-n inimă-mi crescură.

În singurătatea serii luminat de raza lunii
M-ai făcut să simt puterea şi odihna rugăciunii.

De durerea altor lacrimi te-am văzut plângând pe tine
Şi de-atuncea port durerea altora şi eu în mine.

Pentru adevăr într-una te-am văzut fără de teamă
Şi de-atunci ştiu c-adevărul e curaj şi luptă, mamă.

…A trecut în urmă vremea şi-ntr-o toamnă grea târzie
M-a răpit de lângă tine lumea largă şi pustie.

Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă
Şi cu inima zdrobită, m-ai pierdut în zare mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură
Multe şoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

Dar din mii de lucruri scumpe, de fiinţe şi de nume
Tu-mi rămâi mereu fiinţa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin şi singur şi departe sunt de casă
Dar sunt fericit măicuţă c-azi şi tu eşti credincioasă

Şi că ştiu c-odată-n ceruri unde nu mai sunt suspine
Fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiţi, cu tine.

Dumnezeu să-ţi dăruiască, scumpă mamă mângăiere
Mâna Lui să-ţi şteargă ochii de-orice lacrimi de durere;

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie.

Reblogged from http://rodiagnusdei.wordpress.com/2011/05/08/mama-poezie-de-traian-dorz/

THANK YOU MOM!!

Thank You Mom !!

Mom, I think it’s time you knew
Just how special you really are.
From the time that I was little
You’ve been deep within my heart.
The things that you’ve taught me
I have learned well.
And the scoldings I got then
I appreciate now.
I’ll never forget the things
That you’ve done for us kids,
Putting us before yourself
And at the top of your list.
You’ve always brought the sunshine
In the middle of a storm,
You’ve made us feel better
With your love and concern.
We haven’t always agreed
About things in my life,
And I’ve disappointed you
Maybe once or twice,
But you still believe in me
And you always back me up,
And that’s why you’re so special
And why you’re loved so very much.
It’s because of who you are
That I am who I am,
And you deserve the best
For being a wonderful mother and friend.

Author Lucinda Berry Hill http://divineinspirationsblog.com/2014/05/07/thank-you-mom/

A MOTHER ‘S LOVE

A Mother’s Love

What kind of love would it be
That would work so hard
To make sure you had
Everything you needed?
What kind of love would it be
That would give to you
Even if they themselves
Had nothing?
What kind of love would it be
That would stand by you
Even when most thought
You didn’t deserve it?
What kind of love would it be
That would have pride in you
With all of your good points and bad
And all of your in-between’s?
What kind of love would it be
That would listen to your troubles
Who may not have the answers
But be willing to help?
What kind of love would it be
That would forgive you
For a hurt that you caused
Whether intended or not?
What kind of love would it be
That would accept you
Even if they didn’t understand
Or agree with your choices?
What kind of love would it be
That would always believe in you,
Always have hope for you,
And always have dreams for you?
What kind of love would it be?
An unconditional love.
A mother’s love.
My mother’s love.

Author Lucinda Berry Hill

« MY MOTHER,S BIBLE

Bring My Momma Flowers poezie de Lucinda Berry Hill

Bring My Momma Flowers

Today and everyday
I miss my Momma so.
I miss her precious smile
And the gentle words she spoke.

So Jesus, can you tell her
That I love and miss her much?
Please tell her how I’m thankful
For everything she’s done.

Please bring to her some flowers,
The very ones she loves.
For she deserves so much from me
For all she’s given of.

Please tell her how I miss the times
That we would sit outside.
I miss her laugh. I miss her touch.
I miss being by her side.

I miss our conversations
And the things that made us giggle
I miss every moment shared
From the time that I was little.

And tell her that, there’ll come a day
You’ll bring me home to be
With her, in your mansion high
For all eternity.

Lucinda Berry Hill

MY MOTHER,S BIBLE

MY MOTHER,S BIBLE

There’s a dear and precious Book,
Though it’s worn and faded now,
Which recalls those happy days of long ago,
When I stood at mother’s knee,
With her hand upon my brow,
And I heard her voice in gentle tones and low. Blessèd Book, precious Book,
On thy dear old tear stained leaves I love to look;
Thou art sweeter day by day, as I walk the narrow way
That leads at last to that bright home above.
As she read the stories o’er
Of those mighty men of old,
Of Joseph and of Daniel and their trials,
Of little David bold,
Who became a king at last,
Of Satan and his many wicked wiles.
Then she read of Jesus’ love,
As He blessed the children dear,
How He suffered, bled and died upon the tree;
Of His heavy load of care,
Then she dried my flowing tears
With her kisses as she said it was for me.
Well, those days are past and gone,
But their memory lingers still
And the dear old Book each day has been my guide;
And I seek to do His will,
As my mother taught me then,
And ever in my heart His Words abide.
-MY MOTHER’S BIBLE
Words: Mi­lan B. Will­iams, 1893
Music: Charles D. Till­man

A MOTHER’S SONG

 

A Mother’s Song

If I could ask the birds
To sing to you a song,
They’d wake you in the morning
And sing the whole day long.
They would sing to you a love song
Of admiration and applause.
They would sing of your unselfishness,
Of your labor, and your cause.
They would sing in adoration,
In respect for who you are.
For your unconditioned love,
For your ever-giving heart.
If I could ask the birds
To sing from trees above,
They’d sing a song of thankfulness,
And sing to you my love. Lucinda Berry Hill

THINGS I WISH I’D KNOWN WHEN MY CHILDREN WERE YOUNG

THINGS I WISH I’D KNOWN WHEN MY CHILDREN WERE YOUNG

(source)

Once upon a time I thought I knew everything I needed to know about raising children. Then I had kids. And every year since I’ve been learning a whole lot of things I didn’t know and couldn’t have known without these four humans who have the courage to call me mom.

Here are just a few things I wish I’d known right from the start.

1.    That every child is made in the Imago Dei… the image of God.

Not in the image of me. Nor in the image of someone everyone thinks they should be.

God created that little one to be an unhindered expression of who He is, highlighting specific facets of His beauty in surprising combinations. No two will be alike. Not one of them will fit a mold. They are incomparable and impossible to define.

Because of that, we must approach each of the children in our lives with deep respect for the One who created them. To be rude or harsh or disgusted or rejecting of one of these little ones is an affront to the One who crafted them uniquely in the womb. To deface His masterpiece in any way is to dishonor God.

It is therefore a mother’s honor to go on a quest to uncover her child— not to force him into a mold of her own making.  It is her honor to spend the rest of her life helping him to discover those unique contributions to the kingdom only he can bring.

 2.    That I am exactly the one God wants to mother my child.

Not someone better, wiser, calmer, richer, more patient… or more anything.

Somehow, in some way I cannot understand, He wants me to be the one to help my child become fully herself.  So instead of cowering in fear or hiding in shame, I can listen confidently to the Spirit of God within me for specific ways to mother well and wisely.

It is therefore a mother’s honor to believe that He has given me all that I need for the job, along with His heart wide open to pour out more love and more wisdom than I’ll ever come up with on my own.

3.    That nothing I will ever do will compare in importance to my role as this child’s mother.

Not a career or a clean house, not achievements or riches, nor the esteem and approval and friending of anyone. All those things that crowd my time and leave me stressed and worn out will never compare to the monumental impact of my role as this child’s mom.

Somehow I thought that maybe I had to prove something to someone in order to be important. Little did I know that the only ones who need proof of anything are those little ones in my own home. And the only proof they’re looking for is my unbudgeable love for them.

It is therefore a mother’s honor to sacrifice the more urgent but less important to see her child impact his world in unfathomable ways.

4.  That the mundane moments matter most.

When your child is sick and finds comfort in your arms.

When your son is stressed and finds relief in your words.

When your daughter is afraid and finds safety in your presence.

Those are the moments when you insert earth-shattering truths about God deep into your child’s soul.

It is therefore a mother’s honor to be alert to her child’s needs. To meet those needs with all the loving flourish of the Father— laying a ground work for that child’s faith to be  real, honest-to-the-bones, felt faith.

5.    That the busiest mother can still be bored.

And boredom is exhausting!

A woman who is not engaged in creativity that meets the challenge her own soul needs will wear out from all the work motherhood demands. There is always room for the busiest woman to squeeze in the pursuits that fill her full and energize her for more.

Whether it is learning or art or writing or fashion or science or order or beauty or design, there is time. There must be time.

Therefore it is a mother’s honor to keep feeding her own intellectual/creative/people needs so that she is in a place of thriving while she is busy growing her children into thriving adults.

6.     That our kids need to know that we like them.

Somewhere in all the correcting and training and disciplining and warning that happens from the moment our children are born until we wave them into their future, we inadvertently give off the impression that we don’t like them very much.

Our kids are haunted by the sense that we would like them if only… or when…

They grow up in good, loving, well-intentioned homes convinced that they are not enough… or too much.

It is therefore the honor of a mother to shower her children with affirmation. It is our mandate to assume nothing— to use our love for words and conversation to drill into our kids that we like them RIGHT NOW.

7.    That what we don’t say is often more harmful than what we do say.

Silence is not golden to a child. Or a teenager. Or a young adult.

The withholding of interest in what interests your child suggests somewhere deep inside that he is not interesting.

It is therefore the honor of a mother to be interested. To make a concerted effort to loudly proclaim that interest. To see her child  and then to say what she sees.  To offer her approval on a silver platter. To give voice to all the beauty she sees in her child. And then to keep that conversation going through every episode of that child’s life.

8.    That a specific, no-excuses apology from a mother opens floodgates of grace and forgiveness from a son or daughter.

That in fact, our shame-filled history of failure can be rewritten into stories of delight and joy if only we will own up to our mistakes. Our kids want to remember the best times… and willingly overlook the mess that we were so sure would mess them up forever.

But only if we admit the truth. Pretending just doesn’t cut it with kids.

It is therefore the honor of a mother to humble herself on a regular basis. To point out her mistakes and missteps and purposefully ask her child’s forgiveness for blowing it so badly.

9.    That my children would one day grow to be my most intimate spiritual brothers and sisters.

No one told me this! I’d only heard the horror stories of fractured relationships and rebellious teenagers. At best, I’d heard, children raised in “religious” homes might settle into an uneasy compliance to the standards set by rigid parents.

No one mentioned those exquisitely vulnerable moments when the people who know every hidden corner of my soul dish up wisdom and grace and reminders of our Redeemer’s mercy.

When the daughter who sees right through me refuses to allow me to stereotype teenagers with tattoos and piercings and mohawked hair.  Instead, urging me to see hearts courageously declaring a war on sameness.

Or when my son grows up to be my pastor, teaching me and opening my heart to worlds of wisdom I knew nothing about.

I had no idea the joy waiting for me.

It is therefore the honor of every mother to be taught by her children. To listen and to learn and to joy in the mystery of being joint heirs together. 

10. That my success as a woman does not hinge on the success of my children.

Because what I really want for my kids, the thing I hope for more than anything else is not health or achievement or good marriages or fat paychecks. It’s not even a good life.

What I long for more than anything, is that my children will know the incredible riches of God’s grace. That they will long for Him.

What I really want for my children is for them to spend every day of the rest of their lives reveling in this Redeemer whose shocking choice to love them in the midst of their ugliness brings them to their knees in worship.

And for that to be true they’re going to have to mess up. To fail. To make mistakes big enough to embarrass them— and me.

It is therefore the honor of every mother who has been covered in that grace to cease the strutting and pretending and Christmas card cuteness and to allow our children to fail. And then to weep and worship with them when they discover the riches awaiting every one of Christ’s redeemed ones.

The truth is, I didn’t know any of this on that day my firstborn son came rushing, red and squalling into my arms. And he loves me anyway. They all do.

John Mark and Beks and Elizabeth and Matt you’re more than I ever dreamed possible. You’ve led me in the way of grace straight to the Father’s heart. And for that and a million other reasons, I love you.

From my heart,

Mom

EXISTA VIATA DUPA MOARTE- poezie de Lucica Boltasu

Există viaţă după moarte!
Isaia 57: 15-21
“Pace celui de departe, pace celui de aproape!”
Mila sfântă şi-ndurarea, vrea pe om ca să îl scape,
Să-i învioreze duhul, inima ce e smerită,
Caci aşa vorbeşte Domnul, din iubirea-I infinită!

Cel Prea-nalt al cărui Nume este sfânt şi este mare,
Vrea în inima zdrobită să aducă-nviorare,
Nu vrea veşnic ca să certe, nici mânia ca să ţină
Necurmată, ci doreşte ca să pună-n om lumină.

În mânie, supărare, Dumnezeu mai şi loveşte…
Din pricina lăcomiei, omu-ades păcătuieşte
Şi văzând Tatăl din slavă cum cel răzvrătit urmează
Şi mai mult calea pierzării, intervine-admonestează.

Sufletele-au fost create în deplină curăţie,
Omul inima-şi urmează negândind la veşnicie,
Dar în bunătatea-I mare, Tatăl Dumnezeu găseşte,
Pentru cei ce plâng, alinul… Mângâie, tămăduieşte!

El e călăuză-n viaţa celui ce-I acceptă darul,
La răscrucea dintre ere, mărturie stă Calvarul,
Într-o parte este Legea, îndreptar spre curăţie,
În cealaltă Harul care, împlineşte-o profeţie.

Omul rău nu are pace, e ca marea înfuriată,
Se ascunde după datini, are-o viaţă idolatră,
Dacă vrei să-i spui de Isus, de păcat şi mântuire,
E ca valul plin de spumă…te împroaşcă cu jignire.

Însă noi, urmând exemplul Celui Sfânt, să facem totul,
Să vorbim fără-ncetare despre Tatăl, Sabaotul,
Despre Duhul ce dă viaţă, despre Mielul Sfânt-Mesia,
Despre viaţa după moarte…vrei s-asculţi şi tu solia?

Nu te îndoi, prieten, sunt mulţi cei chemaţi dar iată,
Unii cred şi acceptă harul, însă alţii niciodată,
Când vei fi pe pragul porţii care duce-n veşnicie,
Te întreb: Cum va fi pasul? Vei păşi cu bucurie?

Lucica Boltasu”
04/05/14, Deva

MEDITATII -CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE LUNA MAI ATASATA-CLICK PE TITLU FIECAREI MEDITATII

t

 

  TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU - MAI

De CHARLES H. SPURGEON

1 Mai
PLIN DE CÂNTARE
Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.
Isaia 55.12
Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.

Sămânţa Bună MAI 2014

Joi, 1 Mai 2014
Fiecare din voi să placă aproapelui, în ce este bine …
Romani 15.2
Prietenul meu Petru era miner şi se certa tot timpul cu vecinul său de palier, care era tot miner. Cearta se isca din cauza unor lucruri neînsemnate. De câte ori nu conciliasem între ei şi nu-i împăcasem! Într-o duminică seara ne-am întâlnit pe stradă. „De unde vii?“, l-am întrebat. – „Oh, trebuia să fii acolo“, a strigat el entuziasmat, „am avut o demonstraţie mare!“. – „O demonstraţie? Cu ce ocazie?“ – „Am demonstrat contra exploatării colegilor noştri din Africa de Sud!“ – „Te interesezi mult pentru astfel de lucruri!“ – „Ce crezi?“, a strigat Petru agitat. „Suntem solidari cu aceia. Toţi sunt fraţii noştri!“ – „Oh, Petru“, i-am spus bucuros, „atunci vei merge chiar acum la domnul L. şi îi vei spune: frate!“. Atunci faţa i s-a întunecat. „Ce? La acela? Ştii ce mi-a făcut cu găleata de gunoi pe locul meu de parcare! O să-i arăt eu lui…!“Ne-am despărţit, şi eu am plecat trist. Am conştientizat din nou ce însemnătate are afirmaţia din Biblie: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Să-l iubeşti pe cel de departe, pe colegul negru din Africa de Sud, nu este greu, cel puţin cu cuvântul. Dar pe aproapele… Într-adevăr, acest lucru îl pot face numai cei care şi-au deschis inima în faţa dragostei lui Dumnezeu şi care au devenit oameni noi.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE-MAI

1 Mai
Text: 2 Corinteni 5:14-21
Pentru că attt de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu… loan 3:16
DE CE TREBUIE SĂ MERGEM?
In cuvîntarea ţinută la Congresul Naţional Canadian al Misionarilor, care a avut loc în oraşul Toronto, purtătorul de cuvînt al acestei organizaţii, Robert E. Speer, a făcut următoarea observaţie: „Ultima poruncă a lui Cristos, pe care noi o numim Marea Trimitere, nu este temelia obligaţiei misionare. Chiar dacă acele cuvinte n-ar fi fost niciodată rostite de Domnul, obligaţia misionară a Bisericii nu ar fi fost deloc afectată de acest lucru”. Comentînd afirmaţia aceasta, Robert D. Wood a spus că Speer s-a bazat pe faptul că „obligaţia misionară” este fundamentată pe trei argumente: caracterul lui Dumnezeu, universalitatea Evangheliei şi nevoia întregii umanităţi. Speer scrisese: „Marea Trimitere nu a creat ci a stabilit această obligaţie. Cuvintele lui Cristos nu ne-au trasat datoria, ci mai degrabă au enunţat-o.” Wood a subliniat că acest lucru este contrar cu ceea ce au înţeles cei mai mulţi creştini. El a spus: „Noi nu ne angajăm în lucrarea misionară aşa de mult pentru că Isus ne-a poruncit să mergem, cît din pricină că Dumnezeu iubeşte atît de mult lumea păcătoasă încît a pregătit un mijloc de mîntuire a ei. Noi mergem să spunem acest lucru deoarece planul mîntuirii… este într-adevăr Vestea cea Bună. Iubirea lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre, ne obligă sa împărtăşim iubirea convertitoare cu cei care, asemenea nouă, înainte de-a fi fost mîntuiţi, sînt „pierduţi în păcat şi în întunericul lumii acesteia”. Fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru lume să ne mişte să mergem cu dragostea Sa în lume. Aceasta este cea mai puternică motivaţie. – R.W.D.
Avem un mesaj s-aducem în lume -
Că Dumnezeu stăpîneşte zidirea.
El Şi-a trimis Fiul să ne salveze,
Să ne-arate: Dumnezeu e iubirea.- Nichol.
Să mergem la lumea aflată în nevoie, ducînd Cuvîntul de care are nevoie.

 

MANA DE DIMINETA-MAI

MAI 1

COLOSENI 2:9-10
“…în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul…”

Dumnezeu Tatăl S-a făcut cunoscut prin Fiul, şi Fiul ne-a introdus în această desăvîrşită relaţie de inimă cu Tatăl. Nu numai că îi putem spune “Ava, adică Tată”, dar Tatăl ne deschide inima Lui şi varsă peste noi bunăvoinţa Sa. Noi eram orbi, străini de Dumnezeu, trăind o viaţă de nimic şi de irealităţi. Dar dîndu-Se nouă, Tatăl ne-a luat ca să fim ai Lui pentru ca să avem viaţa care este în El însuşi, ba chiar “să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” (Evr.l2:10). El ne face cunoscută dragostea Lui desăvîrşită, puterea Sa, credincioşia Sa, Adevărul Său…, tot ce poate să cuprindă Numele de TATA.Dumnezeu ni S-a descoperit în Persoana Domnului Isus aşa cum spune versetul de care ne ocupăm acum. Domnul Hristos este viaţa noastră şi viaţa Lui este în noi, umplîndu-ne inimile, gîndurile, sfinţindu-ne duhul, sufletul şi trupul aşa cum spune textul în continuare: “totul deplin în El”. şi viaţa Lui care este din veşnicie cu Tatăl, Dumnezeu ne-a transmis-o şi nouă, copiilor Lui. Nouă a căror viaţă nu este decît un abur care se arată puţin şi apoi piere, nouă care trăim în lumea aceasta coruptă, nouă care sîntem născuţi în păcat dar care am primit imensul HAR de a fi înfiaţi prin Domnul Isus. Deaceea noi putem şi trebuie să manifestăm în jurul nostru acest suflu de veşnicie care este Dumnezeu însuşi. Cînd Dumnezeu poate face din noi ce vrea El, noi putem să-I cerem tot ce voim, şi ne va fi dat. Din plinătatea pe care ne-a dat-o, El vrea ca ea să se reverse din noi şi peste alţii, nu ca şi cum noi am putea transmite această plinătate şi altora, dar Dumnezeu ar vrea să ne dea o viaţă de plinătate spirituală care să-L reflecte pe El şi care să respingă tot ce nu este de la El; o viaţă predată şi trăită pentru El; o viaţă care să nu fie un efort mare şi obositor ci care să se exprime în mod simplu ceea ce este El: dragoste, milă, sfinţenie.Atunci, viaţa noastră care pînă mai deunăzi a fost o viaţă de irealitate în lumina veşniciei, va deveni o viaţă de realităţi în ce priveşte plinătatea pe care o avem în Domnul îsus: dragoste, adevăr, duhul de sacrificiu, blîndeţe, smerenie, slujire şi dependenţă de Tatăl, într-un cuvînt “asemenea Domnului Hristos” şi desigur, aceasta numai în Har.“Harul este introducerea dragostei lui Dumnezeu şi a vieţii lui Dumnezeu în mijlocul răului. Nu poate să existe har unde nu este rău. Dumnezeu dă, prin har, o viaţă care urăşte răul, iubeşte sfinţenia… şi aceasta în raport cu eficacitatea vieţii Domnului Hristos în noi.” J.N.D.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald Chambers

1 MAI

Credinţă – nu simţiri

Trebuie să-mi duc viața prin credinţă, fără să-L văd pe EL
2 Corinieni 5:7. Moffat

Un timp suntem conştienţi de atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi. când Dumnezeu începe să ne folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetica şi începem să vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi. Dacă ar sta in puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Ne putem face datoria atunci când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe de noi tot timpul. Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu. Noi suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus.Dacă încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este un semn că nu pe Dumnezeu ÎI vrem. Facem un fetiş din momentele când Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să umblăm prin credinţă. Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă am spune:,.Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată”. El nu ni se va arăta şi noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru este datoria noastră.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Mai
„Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-L fac neroditor.”
Marcu 4:18-19

În cazul acesta sămânţa răsare şi creşte, dar observăm că sămânţa a căzut între spini. Scriptura ne învaţă să nu semănăm între spini.Acest lucru se întâmplă la cei care se trezesc sufleteşte, dar nu au fost gata să reglementeze pe deplin înşelăciunile din trecut, nu se împacă cu duşmanii lor şi se lasă luaţi de grijile lumii. Pe urmă grijile cresc asemenea unor spini.”Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufunda pe oameni în prăpăd şi în pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă.” Putem vedea în versetul de mai sus că grija de bani şi bogăţia atrage după sine multe pofte nesăbuite, înăbuşind Cuvântul: „din plinătatea inimii vorbeşte gura”, şi „ Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” Pe baza acestor realităţi putem să cercetăm ce predomină în viaţa noastră: spinii, sau sămânţa bună? Acolo unde predomină spinii, nu este rod. Dar pe lângă aceasta persistă o conştiinţă încărcată şi frica de moarte. Oamenii aceştia sunt nefericiţi şi nemulţumiţi. Ştiu ce ar avea de făcut, dar rămân la constatarea: „Ar trebui, da ar trebui!” Dar nu găsesc putere de acţiune pentru că spinii i-au înconjurat şi le sug seva vieţii. În cazul cel mai fericit rămân şla intenţii bune, dar drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.

Mai_Scripturile in fiecare zi_vol1

Volumul I

De la Geneza la Iosua
Jean Koechlin

1 Mai

Exod 20.1-17
Acum ni se prezintă Legea pe care a dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care este înclinat să comită flecare faptă interzisă aici. Necesitatea acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).Primele patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu, care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind odihnă pentru ai Săi.Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.Urmează apoi patru porunci cu privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.In sfârşit, ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe, despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu Matei 22.34-40).

 IZVOARE ÎN DEŞERT
366 lecturi devotionale
zilnice

L.B. COWMAN
EDITATE DE JAMES REIMANN

T R A D U C E R E A
ANA SI DANIELA DOMAINSCH I

1 Mai

Făgăduită … de Dumnezeu, care nu poate să mintă. (Tit 1:2)

Credinţa nu face minuni printr-un act al voinţei tale, sau prin senzaţia sigură că ceva se va întâmpla. Nu, ci recunoscând promisiunea lui Dumnezeu ca un fapt real, crezând că este adevărată, bucurându-ne de cunoaşterea acestui adevăr şi apoi pur şi simplu odihnindu-ne pentru că Dumnezeu a spus-o.Credinţa schimbă promisiunea în profeţie. O promisiune este condiţionată de colaborarea noastră, dar când ne exersăm credinţa autentică în ea, devine o profeţie. Atunci putem merge înainte cu siguranţa că se va întâmpla, pentru că „Dumnezeu … nu poate să mintă“. din Zilele cerului pe pământ
Aud deseori oameni rugându-se pentru mai multă credinţă, dar când îi ascult cu atenţie şi ajung la esenţa rugăciunii lor, realizez că de fapt ei nu doresc deloc mai multă credinţă. Ceea ce vor ei este ca credinţa lor să fie transformată în vedere.Credinţa nu spune: „Văd că lucrul acesta este bun pentru mine; de aceea trebuie să-l fi trimis Dumnezeu“. În schimb, credinţa declară: „Dumnezeu l-a trimis; de aceea trebuie să fie bun pentru mine“.Credinţa, când mergem prin întuneric cu Dumnezeu, Îl roagă doar să ne ţină mai strâns de mână. Phillips Brooks

Păstorul nu-ţi cere
Să crezi în credinţa ta, ci doar să crezi în El;
Şi la aceasta Se referă când spune: „Veniţi la Mine“.
În lumină sau în întuneric caută să faci voia Lui,
Şi lasă-I lui Isus lucrarea credinţei liniştit.

 MEDITATII ZILNICE
WIM MALGO / MAI

1 MAI
«Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.»IEREMIA 29,13-14

Mai îngăduie Domnul încă o trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi copii ai lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii. Există credincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie trezirea în zilele noastre. Eu personal cred din toată inima că doar o trezire spirituală este singura în măsură să pregătească Biserica lui Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit. Dar avem oare motive întemeiate să credem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel de trezire? Da, deoarece Biblia o promite! Este foarte important să trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-o îngăduie, pentru că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu standardul lui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma păcatului ieşim de sub voia Lui. Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul? Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi a spus că Duhul Sfant ne va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie mântuiţi, se vor lăsa conduşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului cu orice preţ? Dacă da, nu poţi greşi, căci Duhul lui Dumnezeu te va călăuzi în tot adevărul.

   

 

DOMNUL ESTE APROAPE GBV MAI

 JOI 1 MAI

Şi împăratul le a rânduit o parte zilnică din mâncărurile alese ale împăratului şi din vinul pe care l bea el … Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu mâncărurile alese ale împăratului şi cu vinul pe care l bea el. Daniel 1.5,8
Tot ceea ce are mai bun de oferit această lume, hrana şi vinul împăratului, nu reprezintă nimic în comparaţie cu binecuvântările pe care Dumnezeu ni le a dat nouă, creştinilor.Împăratul babilonian nu numai că a încercat să schimbe dieta lui Daniel şi a tovarăşilor săi, dar el le a schimbat chiar şi numele. Însemnătatea morală a acestui fapt este clară, deoarece aceasta se întâmpla pentru a le şterge aducerea aminte a Domnului şi pentru a i lipsi astfel de tot ce era spiritual. Daniel a cerut legume şi apă pentru el şi pentru prietenii săi. După zece zile de legume şi apă, diferenţa era atât de evidentă, încât îngrijitorul a îndepărtat mâncarea hotărâtă pentru ei şi le a dat legume!Cât de actuală este această carte! Aceste lucruri se întâmplă şi în cultura noastră astăzi. Rugăciunea este interzisă în şcoli, evoluţionismul este predat în locul creaţionismului şi nu mai există repere absolute. Răul este numit bine şi binele rău. Mai este de mirare faptul că susţinătorii unui astfel de obiectiv satanic produc o generaţie care nu are nicio speranţă, niciun motiv pentru a trăi şi care, în mod tragic, vede suicidul ca pe singurul mod de a scăpa de o existenţă fără sens? Cu cât ne vom hrăni mai mult cu Hristos şi cu cât vom fi mai mult în părtăşie cu El, cu atât mai mult ceilalţi vor vedea aceasta. Tot la fel a fost şi cu Petru şi cu Ioan când conducătorii iudei „iau recunoscut că fuseseră împreună cu Isus“ (Fapte 4.13).Domnul să ne ajute să fim hotărâţi ca în aceste zile din urmă să strălucim ca nişte lumini în mijlocul întunericului crescând din jurul nostru.R. A. Barnett

Dimineata si seara-MAI-Meditatii Charles H.SPURGEON

1Mai
DIMINEAŢA
Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare. Cântarea Cântărilor 5:13
A sosit luna florilor! Vânturile lui martie şi ploile din aprilie şi-au făcut datoria, şi întreg pământul este scăldat în frumuseţe. Suflete, pune-ţi veşmântul de sărbătoare, apoi ieşi şi adună ghirlande de gânduri cereşti. Ştii unde să mergi, fiindcă cunoşti „straturile de miresme”. Te-ai bucurat adesea de parfumul „sadurilor mirositoare”. Du-te imediat la Prea Iubitul tău şi bucură-te în El. Obrajii aceia – loviţi cu biciul, brăzdaţi de lacrimi şi mânjiţi de scuipat — obrajii aceia, luminaţi de zâmbetul îndurării, sunt o mireasmă pentru inima mea. Nu ţi-ai ascuns faţa de ruşine şi scuipături, Doamne Isuse; de aceea, inima mea găseşte plăcere în slava Ta. Obrajii aceia au fost schimonosiţi de durere şi înroşiţi de stropii de sânge prelinşi sub coroana de spini. Asemenea semne de iubire îmi încântă sufletul mai tare decât orice parfum. Dacă nu Îi pot vedea întreaga faţă, îmi ajung pbrajii, fiindcă orice părticică a Sa îmi împrospătează simţurile spirituale şi îmi produce o mare încântare. În Isus găsesc nu numai parfum, ci straturi de miresme”. El este Trandafirul şi Crinul meu, alinarea inimii mele şi balsamul meu vindecător. Când este cu mine, soseşte luna mai. Sufletul meu îşi spală faţa in roua harului Său şi se desfată ascultând ciripitul făgăduinţelor Sale. Scumpul meu Isus, îngăduie-mi să cunosc toate binecuvântările care se află în părtăşia cu Tine. Eu sunt sărmanul căruia i-ai sărutat obrajii! O, lasă-mă să Te sărut şi eu.

SEARA
Eu sunt un trandafir din Saron. Cântarea Cântărilor 2:1
Oricâtă frumuseţe ar fi în lumea naturală, Isus Christos posedă toată frumuseţea din lumea spirituală, printre flori, trandafirul este considerat cel mai dulce, dar Isus este mult mai frumos în grădina sufletului decât trandafirul din grădinile lumii. El ocupă primul loc între zece mii. El este soarele, şi toţi ceilalţi sunt stelele; cerurile şi ziua sunt întunecate în comparaţie Cu El, fiindcă Regele le întrece pe toate în frumuseţe. „Eu sunt un trandafir din Saron”. Acesta era cel mai frumos şi rar trandafir. Isus nu este doar „trandafirul”; El este „trandafirul din Saron” cel mai bun dintre cei mai buni. El este cel mai frumos şi mai încântător. Farmecul Său este foarte variat. Trandafirul este o încântare pentru privire, şi mirosul său este o plăcere şi o împrospătare. La fel, fiecare dintre simţurile sufletului — fie că este vorba de gust, miros, auz, vedere sau simţire – găseşte desfătare în Isus. Până şi amintirea iubirii Sale este dulce. Ia un trandafir din Saron, şi desfă-i petalele; pune-le în potirul amintirii, şi scoate apoi câte una, ca să-ţi umpli casa de mireasmă. Christos mulţumeşte cel mai rafinat gust al celui mai sensibil suflet în cel mai înalt grad. Cel mai mare amator de parfumuri este mulţumit de trandafir. După ce a atins cel mai înalt grad de desfătare, sufletul mai găseşte încă noi miresme în Christos; pe măsură ce trece timpul, ÎI poţi aprecia mai bine. Cerul însuşi nu posedă nimic mai de preţ decât trandafirul din Saron. Ce simbol i-ar putea exprima pe deplin frumuseţea? Vorbirea şi simţămintele umane nu pot vorbi despre El. Cele mai alese farmece ale pământului nu-i ating nici pe departe frumuseţea. Binecuvântat trandafir, înfloreşte în inima mea pe vecie!
 

CALENDAR DOMNUL ESTE APROAPE-MAI-1
1 Mai
Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Ioan 8.28
Dumnezeu L-a prezentat poporului Său pe Fiul Său ca Mesia. El s-a revelat ca Acela care prin Cuvântul şi prin semnele pe care le-a făcut a dovedit că este Mesia şi că nimeni, nici înaintea Lui, nici după El nu a făcut lucrările pe care le-a făcut El. Dar iudeii L-au lepădat şi ura lor către Dumnezeu a mers aşa de departe că au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Ei n-au vrut să-L recunoască ca pe Cel trimis de Dumnezeu, adică ca pe Mesia. Pentru ei Cuvântul Lui nu avea valoare. Odată le va părea rău de ceea ce au făcut, dar atunci El nu i se va mai arăta ca Mesia.După ce ei îşi vor revărsa toată mânia vor recunoaşte că El a fost şi că, cuvintele rostite către ei au fost cele spuse de Tatăl Său. A doua oară găsim acest cuvânt: „înălţare” în Ioan 3.14-15 unde vedem necesitatea înălţării Sale pe cruce pentru mântuirea omului.A treia oară citim acest cuvânt „înălţat” în Ioan 12. 32-33. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii”. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” Într-adevăr se poate vedea puterea mare care se arată de la cruce. Răstignitul este Acela care îi atrage pe toţi la El, indiferent că sunt dintre iudei sau dintre neamuri. El este singurul punct de atracţie. O suflete drag, dacă vrei să fi atras şi tu la venirea Lui ca să-şi ia Mireasa, atunci trebuie să ai în tine materia necesară atragerii şi aceasta este CREDINŢA în El, căci tot ce a suferit, a suferit şi pentru tine.Omul trebuie să se înnoiască până în cele mai depărtate adâncuri ale fiinţei sale morale, dacă vrea să fie un vas al dragostei dumnezeieşti. Toţi trebuie să stăm la pândă împotriva iubirii de sine care caută să ne înfăşoare.

CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI

2014.05 Meditatii zilnice Mai

1 MAI

NU TE MAI ÎNDOI DE MÂNTUIREA TA
„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 loan 4:18)
Dai cumva tot ce ai tu mai bun în slujirea ta pentru Domnul şi cu toate acestea uneori te îndoieşti de mântuirea ta? Deşi nu eşti conştient de nici un păcat anume din viaţa ta, te simţi totuşi nedemn de a sta în prezenţa lui Dumnezeu, fără să mai crezi în acceptarea Sa. Citeşte acest verset. Sau mai bine scrie-l undeva şi poartă-l cu tine: „dragostea desăvârşită izgoneşte frica”. Dacă Dumnezeu te-ar iubi cu o dragoste imperfectă, ai avea motiv de îngrijorare. Dragostea omenească, care este imperfectă, ţine o evidenţă a păcatelor şi o consultă destul de des. Dar nu şi dragostea lui Dumnezeu. în clipa în care îţi pui încrederea în Hristos, El te consideră „neprihănit” şi deplin acceptat din momentul acela. Dragostea Lui alungă frica, deoarece alungă păcatul. îţi aduci aminte de aceste cuvinte din epistola lui loan? „Ori în ce ne osândeşte inima noastră;… Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile” (1 loan 3:20). Asta înseamnă că este posibil să fii iertat şi totuşi să te simţi neiertat. Deci când te simţi neiertat, îndoieşte-te de sentimentele tale în loc să te îndoieşti de Dumnezeu. Nu da nici un vot emoţiilor tale. Du-te înapoi la verset. Cuvântul lui Dumnezeu stă deasupra oricărei auto-critici şi a oricărei păreri îndoielnice. După cum Pavel i-a spus lui Tit: „harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat …Spune lucrurile acestea, sfătuieşte …” (Tit 2:11, 15). Crezi în Hristos ca fiind Mântuitorul tău? Atunci începe să iubeşti cu îndrăzneală şi trăieşte plin de viaţă. Nimic nu dezvoltă mai mult curajul decât o doză limpede de har. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 loan 1:9). Să remarcăm cuvintele „orice nelegiuire”. După ce ai primit iertarea lui Dumnezeu, trăieşte o viaţă de om iertat!