MEDITATII -CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE LUNA MAI ATASATA-CLICK PE TITLU FIECAREI MEDITATII
De CHARLES H. SPURGEON
1 Mai
PLIN DE CÂNTARE
Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.
Isaia 55.12
Când păcatul ne este iertat, cea
mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate
dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o
răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra
naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care
inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte
omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune
întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor
cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii
pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia
cântecului.Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi
sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru.
Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele
credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi
încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile
melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de
melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră
minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc
cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt
bunătăţile Tale şi slava Ta.
Joi, 1 Mai 2014
Fiecare din voi să placă aproapelui, în ce este bine …
Romani 15.2
Prietenul meu Petru era miner şi se
certa tot timpul cu vecinul său de palier, care era tot miner. Cearta
se isca din cauza unor lucruri neînsemnate. De câte ori nu conciliasem
între ei şi nu-i împăcasem! Într-o duminică seara ne-am întâlnit pe
stradă. „De unde vii?“, l-am întrebat. – „Oh, trebuia să fii acolo“, a
strigat el entuziasmat, „am avut o demonstraţie mare!“. – „O
demonstraţie? Cu ce ocazie?“ – „Am demonstrat contra exploatării
colegilor noştri din Africa de Sud!“ – „Te interesezi mult pentru astfel
de lucruri!“ – „Ce crezi?“, a strigat Petru agitat. „Suntem solidari cu
aceia. Toţi sunt fraţii noştri!“ – „Oh, Petru“, i-am spus bucuros,
„atunci vei merge chiar acum la domnul L. şi îi vei spune: frate!“.
Atunci faţa i s-a întunecat. „Ce? La acela? Ştii ce mi-a făcut cu
găleata de gunoi pe locul meu de parcare! O să-i arăt eu lui…!“Ne-am
despărţit, şi eu am plecat trist. Am conştientizat din nou ce
însemnătate are afirmaţia din Biblie: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi“. Să-l iubeşti pe cel de departe, pe colegul negru din
Africa de Sud, nu este greu, cel puţin cu cuvântul. Dar pe aproapele…
Într-adevăr, acest lucru îl pot face numai cei care şi-au deschis inima
în faţa dragostei lui Dumnezeu şi care au devenit oameni noi.
1 Mai
Text: 2 Corinteni 5:14-21
Pentru că attt de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu… loan 3:16
DE CE TREBUIE SĂ MERGEM?
In cuvîntarea ţinută la Congresul
Naţional Canadian al Misionarilor, care a avut loc în oraşul Toronto,
purtătorul de cuvînt al acestei organizaţii, Robert E. Speer, a făcut
următoarea observaţie: „Ultima poruncă a lui Cristos, pe care noi o
numim Marea Trimitere, nu este temelia obligaţiei misionare. Chiar dacă
acele cuvinte n-ar fi fost niciodată rostite de Domnul, obligaţia
misionară a Bisericii nu ar fi fost deloc afectată de acest lucru”.
Comentînd afirmaţia aceasta, Robert D. Wood a spus că Speer s-a bazat pe
faptul că „obligaţia misionară” este fundamentată pe trei argumente: caracterul lui Dumnezeu, universalitatea Evangheliei şi nevoia întregii umanităţi.
Speer scrisese: „Marea Trimitere nu a creat ci a stabilit această
obligaţie. Cuvintele lui Cristos nu ne-au trasat datoria, ci mai degrabă
au enunţat-o.” Wood a subliniat că acest lucru este contrar cu ceea ce
au înţeles cei mai mulţi creştini. El a spus: „Noi nu ne angajăm în
lucrarea misionară aşa de mult pentru că Isus ne-a poruncit să mergem,
cît din pricină că Dumnezeu iubeşte atît de mult lumea păcătoasă încît a
pregătit un mijloc de mîntuire a ei. Noi mergem să spunem acest lucru
deoarece planul mîntuirii… este într-adevăr Vestea cea Bună.
Iubirea lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre, ne obligă sa
împărtăşim iubirea convertitoare cu cei care, asemenea nouă, înainte
de-a fi fost mîntuiţi, sînt „pierduţi în păcat şi în întunericul lumii
acesteia”. Fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru lume să ne mişte să
mergem cu dragostea Sa în lume. Aceasta este cea mai puternică
motivaţie. – R.W.D.
Avem un mesaj s-aducem în lume -
Că Dumnezeu stăpîneşte zidirea.
El Şi-a trimis Fiul să ne salveze,
Să ne-arate: Dumnezeu e iubirea.- Nichol.
Să mergem la lumea aflată în nevoie, ducînd Cuvîntul de care are nevoie.
MAI 1
COLOSENI 2:9-10
“…în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul…”
Dumnezeu Tatăl S-a făcut
cunoscut prin Fiul, şi Fiul ne-a introdus în această desăvîrşită relaţie
de inimă cu Tatăl. Nu numai că îi putem spune “Ava, adică Tată”, dar
Tatăl ne deschide inima Lui şi varsă peste noi bunăvoinţa Sa. Noi eram
orbi, străini de Dumnezeu, trăind o viaţă de nimic şi de irealităţi. Dar
dîndu-Se nouă, Tatăl ne-a luat ca să fim ai Lui pentru ca să avem viaţa
care este în El însuşi, ba chiar “să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” (Evr.l2:10). El
ne face cunoscută dragostea Lui desăvîrşită, puterea Sa, credincioşia
Sa, Adevărul Său…, tot ce poate să cuprindă Numele de TATA.Dumnezeu ni
S-a descoperit în Persoana Domnului Isus aşa cum spune versetul de care
ne ocupăm acum. Domnul Hristos este viaţa noastră şi viaţa Lui este în
noi, umplîndu-ne inimile, gîndurile, sfinţindu-ne duhul, sufletul şi
trupul aşa cum spune textul în continuare: “totul deplin în El”.
şi viaţa Lui care este din veşnicie cu Tatăl, Dumnezeu ne-a transmis-o
şi nouă, copiilor Lui. Nouă a căror viaţă nu este decît un abur care se
arată puţin şi apoi piere, nouă care trăim în lumea aceasta coruptă,
nouă care sîntem născuţi în păcat dar care am primit imensul HAR de a fi
înfiaţi prin Domnul Isus. Deaceea noi putem şi trebuie să manifestăm în
jurul nostru acest suflu de veşnicie care este Dumnezeu însuşi. Cînd
Dumnezeu poate face din noi ce vrea El, noi putem să-I cerem tot ce
voim, şi ne va fi dat. Din plinătatea pe care ne-a dat-o, El vrea ca ea
să se reverse din noi şi peste alţii, nu ca şi cum noi am putea
transmite această plinătate şi altora, dar Dumnezeu ar vrea să ne dea o
viaţă de plinătate spirituală care să-L reflecte pe El şi care să
respingă tot ce nu este de la El; o viaţă predată şi trăită pentru El; o
viaţă care să nu fie un efort mare şi obositor ci care să se exprime în
mod simplu ceea ce este El: dragoste, milă, sfinţenie.Atunci, viaţa
noastră care pînă mai deunăzi a fost o viaţă de irealitate în lumina
veşniciei, va deveni o viaţă de realităţi în ce priveşte plinătatea pe
care o avem în Domnul îsus: dragoste, adevăr, duhul de sacrificiu,
blîndeţe, smerenie, slujire şi dependenţă de Tatăl, într-un cuvînt “asemenea Domnului Hristos” şi desigur, aceasta numai în Har.“Harul
este introducerea dragostei lui Dumnezeu şi a vieţii lui Dumnezeu în
mijlocul răului. Nu poate să existe har unde nu este rău. Dumnezeu dă,
prin har, o viaţă care urăşte răul, iubeşte sfinţenia… şi aceasta în
raport cu eficacitatea vieţii Domnului Hristos în noi.” J.N.D.
1 MAI
Credinţă – nu simţiri
Trebuie să-mi duc viața prin credinţă, fără să-L văd pe EL
2 Corinieni 5:7. Moffat
Un timp suntem conştienţi de
atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi. când Dumnezeu începe să ne
folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetica şi începem să
vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să
ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi. Dacă ar
sta in puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un
necunoscut din punct de vedere spiritual. Ne putem face datoria atunci
când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem
întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul
capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe
de noi tot timpul. Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal,
nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu. Noi
suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca
îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit
mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus.Dacă
încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este
un semn că nu pe Dumnezeu ÎI vrem. Facem un fetiş din momentele când
Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să
facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să
umblăm prin credinţă. Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă
am spune:,.Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată”. El
nu ni se va arăta şi noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere
subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza –
„O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată
pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da
momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol
să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un
standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru
este datoria noastră.
1 Mai
„Alţii sunt cei înfăţişaţi prin
sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar
năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor
lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-L fac neroditor.”
Marcu 4:18-19
În cazul acesta sămânţa răsare
şi creşte, dar observăm că sămânţa a căzut între spini. Scriptura ne
învaţă să nu semănăm între spini.Acest lucru se întâmplă la cei care se
trezesc sufleteşte, dar nu au fost gata să reglementeze pe deplin
înşelăciunile din trecut, nu se împacă cu duşmanii lor şi se lasă luaţi
de grijile lumii. Pe urmă grijile cresc asemenea unor spini.”Cei
ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe
pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufunda pe oameni în prăpăd şi în
pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii
care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă.” Putem vedea în versetul de mai sus că grija de bani şi bogăţia atrage după sine multe pofte nesăbuite, înăbuşind Cuvântul: „din plinătatea inimii vorbeşte gura”, şi „ Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”
Pe baza acestor realităţi putem să cercetăm ce predomină în viaţa
noastră: spinii, sau sămânţa bună? Acolo unde predomină spinii, nu este
rod. Dar pe lângă aceasta persistă o conştiinţă încărcată şi frica de
moarte. Oamenii aceştia sunt nefericiţi şi nemulţumiţi. Ştiu ce ar avea
de făcut, dar rămân la constatarea: „Ar trebui, da ar trebui!” Dar nu
găsesc putere de acţiune pentru că spinii i-au înconjurat şi le sug seva
vieţii. În cazul cel mai fericit rămân şla intenţii bune, dar drumul
spre Iad este pavat cu intenţii bune.
Volumul I
De la Geneza la Iosua
Jean Koechlin
1 Mai
Exod 20.1-17
Acum ni se prezintă Legea pe care a
dat-o Domnul poporului Său. Ea scoate în evidenţă răutatea omului, care
este înclinat să comită flecare faptă interzisă aici. Necesitatea
acestor porunci nu face decât să arate perversitatea firii omului (citiţi 1 Timotei 1.9 …).Primele
patru porunci privesc relaţia omului cu Dumnezeu: Un singur Dumnezeu,
care este Duh, care este Sfânt, dar şi plin de bunătate, pregătind
odihnă pentru ai Săi.Conform poruncii a cincea, părinţii sunt următorii
după Dumnezeu cărora le datorăm onoare.Urmează apoi patru porunci cu
privire la relaţiile cu vecinii noştri în viaţa socială.In sfârşit,
ultima poruncă ne priveşte pe noi înşine, individual, ea sondând
adâncurile inimii noastre pentru a dezvălui cele mai intime dorinţe,
despre care nu spunem nimic nimănui. Pe scurt, esenţa Legii este
iubirea. „Cine iubeşte pe altul a împlinit
Legea – le scrie Pavel romanilor – Pentru că: «să nu comiţi adulter, să
nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti fals, să nu pofteşti» şi orice
altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume:
«Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi» (Romani 13.8, 9; compară cu
Matei 22.34-40).
L.B. COWMAN
EDITATE DE JAMES REIMANN
T R A D U C E R E A
ANA SI DANIELA DOMAINSCH I
1 Mai
Făgăduită … de Dumnezeu, care nu poate să mintă. (Tit 1:2)
Credinţa nu face minuni
printr-un act al voinţei tale, sau prin senzaţia sigură că ceva se va
întâmpla. Nu, ci recunoscând promisiunea lui Dumnezeu ca un fapt real,
crezând că este adevărată, bucurându-ne de cunoaşterea acestui adevăr şi
apoi pur şi simplu odihnindu-ne pentru că Dumnezeu a spus-o.Credinţa
schimbă promisiunea în profeţie. O promisiune este condiţionată de
colaborarea noastră, dar când ne exersăm credinţa autentică în ea,
devine o profeţie. Atunci putem merge înainte cu siguranţa că se va
întâmpla, pentru că „Dumnezeu … nu poate să mintă“. din Zilele cerului
pe pământ
Aud deseori oameni rugându-se
pentru mai multă credinţă, dar când îi ascult cu atenţie şi ajung la
esenţa rugăciunii lor, realizez că de fapt ei nu doresc deloc mai multă
credinţă. Ceea ce vor ei este ca credinţa lor să fie transformată în
vedere.Credinţa nu spune: „Văd că lucrul acesta este bun pentru mine; de
aceea trebuie să-l fi trimis Dumnezeu“. În schimb, credinţa declară:
„Dumnezeu l-a trimis; de aceea trebuie să fie bun pentru mine“.Credinţa,
când mergem prin întuneric cu Dumnezeu, Îl roagă doar să ne ţină mai
strâns de mână. Phillips Brooks
Păstorul nu-ţi cere
Să crezi în credinţa ta, ci doar să crezi în El;
Şi la aceasta Se referă când spune: „Veniţi la Mine“.
În lumină sau în întuneric caută să faci voia Lui,
Şi lasă-I lui Isus lucrarea credinţei liniştit.
1 MAI
«Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi,
dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice
Domnul.»IEREMIA 29,13-14
Mai îngăduie Domnul încă o
trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi copii ai
lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii.
Există credincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie
trezirea în zilele noastre. Eu personal cred din toată inima că doar o
trezire spirituală este singura în măsură să pregătească Biserica lui
Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit. Dar avem oare motive
întemeiate să credem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel
de trezire? Da, deoarece Biblia o promite! Este foarte important să
trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-o îngăduie, pentru
că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu
standardul lui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma
păcatului ieşim de sub voia Lui. Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul?
Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi a spus că Duhul Sfant ne
va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie
mântuiţi, se vor lăsa conduşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului
cu orice preţ? Dacă da, nu poţi greşi, căci Duhul lui Dumnezeu te va
călăuzi în tot adevărul.
JOI 1 MAI
Şi împăratul le a rânduit o parte zilnică din mâncărurile alese ale împăratului şi din vinul pe
care l bea el … Dar Daniel a hotărât în inima lui să nu se întineze cu
mâncărurile alese ale împăratului şi cu vinul pe care l bea el. Daniel
1.5,8
Tot ceea ce are mai bun de oferit
această lume, hrana şi vinul împăratului, nu reprezintă nimic în
comparaţie cu binecuvântările pe care Dumnezeu ni le a dat nouă,
creştinilor.Împăratul babilonian nu numai că a încercat să schimbe dieta
lui Daniel şi a tovarăşilor săi, dar el le a schimbat chiar şi numele.
Însemnătatea morală a acestui fapt este clară, deoarece aceasta se
întâmpla pentru a le şterge aducerea aminte a Domnului şi pentru a i
lipsi astfel de tot ce era spiritual. Daniel a cerut legume şi apă
pentru el şi pentru prietenii săi. După zece zile de legume şi apă,
diferenţa era atât de evidentă, încât îngrijitorul a îndepărtat mâncarea
hotărâtă pentru ei şi le a dat legume!Cât de actuală este această
carte! Aceste lucruri se întâmplă şi în cultura noastră astăzi.
Rugăciunea este interzisă în şcoli, evoluţionismul este predat în locul
creaţionismului şi nu mai există repere absolute. Răul este numit bine
şi binele rău. Mai este de mirare faptul că susţinătorii unui astfel de
obiectiv satanic produc o generaţie care nu are nicio speranţă, niciun
motiv pentru a trăi şi care, în mod tragic, vede suicidul ca pe singurul
mod de a scăpa de o existenţă fără sens? Cu cât ne vom hrăni mai mult
cu Hristos şi cu cât vom fi mai mult în părtăşie cu El, cu atât mai mult
ceilalţi vor vedea aceasta. Tot la fel a fost şi cu Petru şi cu Ioan
când conducătorii iudei „iau recunoscut că fuseseră împreună cu Isus“ (Fapte 4.13).Domnul
să ne ajute să fim hotărâţi ca în aceste zile din urmă să strălucim ca
nişte lumini în mijlocul întunericului crescând din jurul nostru.R. A.
Barnett
1Mai
DIMINEAŢA
Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare. Cântarea Cântărilor 5:13
A sosit luna florilor! Vânturile
lui martie şi ploile din aprilie şi-au făcut datoria, şi întreg pământul
este scăldat în frumuseţe. Suflete, pune-ţi veşmântul de sărbătoare,
apoi ieşi şi adună ghirlande de gânduri cereşti. Ştii unde să mergi,
fiindcă cunoşti „straturile de miresme”. Te-ai bucurat adesea de
parfumul „sadurilor mirositoare”. Du-te imediat la Prea Iubitul tău şi
bucură-te în El. Obrajii aceia – loviţi cu biciul, brăzdaţi de lacrimi
şi mânjiţi de scuipat — obrajii aceia, luminaţi de zâmbetul îndurării,
sunt o mireasmă pentru inima mea. Nu ţi-ai ascuns faţa de ruşine şi
scuipături, Doamne Isuse; de aceea, inima mea găseşte plăcere în slava
Ta. Obrajii aceia au fost schimonosiţi de durere şi înroşiţi de stropii
de sânge prelinşi sub coroana de spini. Asemenea semne de iubire îmi
încântă sufletul mai tare decât orice parfum. Dacă nu Îi pot vedea
întreaga faţă, îmi ajung pbrajii, fiindcă orice părticică a Sa îmi
împrospătează simţurile spirituale şi îmi produce o mare încântare. În
Isus găsesc nu numai parfum, ci straturi de miresme”. El este
Trandafirul şi Crinul meu, alinarea inimii mele şi balsamul meu
vindecător. Când este cu mine, soseşte luna mai. Sufletul meu îşi spală
faţa in roua harului Său şi se desfată ascultând ciripitul făgăduinţelor
Sale. Scumpul meu Isus, îngăduie-mi să cunosc toate binecuvântările
care se află în părtăşia cu Tine. Eu sunt sărmanul căruia i-ai sărutat
obrajii! O, lasă-mă să Te sărut şi eu.
SEARA
Eu sunt un trandafir din Saron. Cântarea Cântărilor 2:1
Oricâtă frumuseţe ar fi în lumea
naturală, Isus Christos posedă toată frumuseţea din lumea spirituală,
printre flori, trandafirul este considerat cel mai dulce, dar Isus este
mult mai frumos în grădina sufletului decât trandafirul din grădinile
lumii. El ocupă primul loc între zece mii. El este soarele, şi toţi
ceilalţi sunt stelele; cerurile şi ziua sunt întunecate în comparaţie Cu
El, fiindcă Regele le întrece pe toate în frumuseţe. „Eu sunt un trandafir din Saron”.
Acesta era cel mai frumos şi rar trandafir. Isus nu este doar
„trandafirul”; El este „trandafirul din Saron” cel mai bun dintre cei
mai buni. El este cel mai frumos şi mai încântător. Farmecul Său este
foarte variat. Trandafirul este o încântare pentru privire, şi mirosul
său este o plăcere şi o împrospătare. La fel, fiecare dintre simţurile
sufletului — fie că este vorba de gust, miros, auz, vedere sau simţire –
găseşte desfătare în Isus. Până şi amintirea iubirii Sale este dulce.
Ia un trandafir din Saron, şi desfă-i petalele; pune-le în potirul
amintirii, şi scoate apoi câte una, ca să-ţi umpli casa de mireasmă.
Christos mulţumeşte cel mai rafinat gust al celui mai sensibil suflet în
cel mai înalt grad. Cel mai mare amator de parfumuri este mulţumit de
trandafir. După ce a atins cel mai înalt grad de desfătare, sufletul mai
găseşte încă noi miresme în Christos; pe măsură ce trece timpul, ÎI
poţi aprecia mai bine. Cerul însuşi nu posedă nimic mai de preţ decât
trandafirul din Saron. Ce simbol i-ar putea exprima pe deplin
frumuseţea? Vorbirea şi simţămintele umane nu pot vorbi despre El. Cele
mai alese farmece ale pământului nu-i ating nici pe departe frumuseţea.
Binecuvântat trandafir, înfloreşte în inima mea pe vecie!
CALENDAR DOMNUL ESTE APROAPE-MAI-1
1 Mai
Când veţi înălţa pe Fiul omului,
atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi,
ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Ioan 8.28
Dumnezeu L-a prezentat poporului
Său pe Fiul Său ca Mesia. El s-a revelat ca Acela care prin Cuvântul şi
prin semnele pe care le-a făcut a dovedit că este Mesia şi că nimeni,
nici înaintea Lui, nici după El nu a făcut lucrările pe care le-a făcut
El. Dar iudeii L-au lepădat şi ura lor către Dumnezeu a mers aşa de
departe că au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Ei n-au vrut să-L
recunoască ca pe Cel trimis de Dumnezeu, adică ca pe Mesia. Pentru ei
Cuvântul Lui nu avea valoare. Odată le va părea rău de ceea ce au făcut,
dar atunci El nu i se va mai arăta ca Mesia.După ce ei îşi vor revărsa
toată mânia vor recunoaşte că El a fost şi că, cuvintele rostite către
ei au fost cele spuse de Tatăl Său. A doua oară găsim acest cuvânt: „înălţare”
în Ioan 3.14-15 unde vedem necesitatea înălţării Sale pe cruce pentru
mântuirea omului.A treia oară citim acest cuvânt „înălţat” în Ioan 12.
32-33. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe
toţi oamenii”. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.”
Într-adevăr se poate vedea puterea mare care se arată de la cruce.
Răstignitul este Acela care îi atrage pe toţi la El, indiferent că sunt
dintre iudei sau dintre neamuri. El este singurul punct de atracţie. O
suflete drag, dacă vrei să fi atras şi tu la venirea Lui ca să-şi ia
Mireasa, atunci trebuie să ai în tine materia necesară atragerii şi
aceasta este CREDINŢA în El, căci tot ce a suferit, a suferit şi pentru
tine.Omul trebuie să se înnoiască până în cele mai depărtate adâncuri
ale fiinţei sale morale, dacă vrea să fie un vas al dragostei
dumnezeieşti. Toţi trebuie să stăm la pândă împotriva iubirii de sine
care caută să ne înfăşoare.
CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI
1 MAI
NU TE MAI ÎNDOI DE MÂNTUIREA TA
„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 loan 4:18)
Dai cumva tot ce ai tu mai bun în
slujirea ta pentru Domnul şi cu toate acestea uneori te îndoieşti de
mântuirea ta? Deşi nu eşti conştient de nici un păcat anume din viaţa
ta, te simţi totuşi nedemn de a sta în prezenţa lui Dumnezeu, fără să
mai crezi în acceptarea Sa. Citeşte acest verset. Sau mai bine scrie-l
undeva şi poartă-l cu tine: „dragostea desăvârşită izgoneşte frica”.
Dacă Dumnezeu te-ar iubi cu o dragoste imperfectă, ai avea motiv de
îngrijorare. Dragostea omenească, care este imperfectă, ţine o evidenţă a
păcatelor şi o consultă destul de des. Dar nu şi dragostea lui
Dumnezeu. în clipa în care îţi pui încrederea în Hristos, El te
consideră „neprihănit” şi deplin acceptat din momentul acela. Dragostea
Lui alungă frica, deoarece alungă păcatul. îţi aduci aminte de aceste
cuvinte din epistola lui loan? „Ori în ce ne osândeşte inima noastră;… Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile” (1 loan 3:20). Asta
înseamnă că este posibil să fii iertat şi totuşi să te simţi neiertat.
Deci când te simţi neiertat, îndoieşte-te de sentimentele tale în loc să
te îndoieşti de Dumnezeu. Nu da nici un vot emoţiilor tale. Du-te
înapoi la verset. Cuvântul lui Dumnezeu stă deasupra oricărei
auto-critici şi a oricărei păreri îndoielnice. După cum Pavel i-a spus
lui Tit: „harul lui Dumnezeu, care aduce
mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat …Spune lucrurile acestea,
sfătuieşte …” (Tit 2:11, 15). Crezi în Hristos ca fiind
Mântuitorul tău? Atunci începe să iubeşti cu îndrăzneală şi trăieşte
plin de viaţă. Nimic nu dezvoltă mai mult curajul decât o doză limpede
de har. „Dacă ne mărturisim păcatele, El
este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de
orice nelegiuire” (1 loan 1:9). Să remarcăm cuvintele „orice
nelegiuire”. După ce ai primit iertarea lui Dumnezeu, trăieşte o viaţă
de om iertat!
Sămânţa Bună MAI 2014
No comments:
Post a Comment