Şi, după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42 Şi, după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. 43 Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. – Daniel 2:41-43
El Mundo:Putere și slăbiciune: aceasta va fi Europa după Brexit
BrexitFoto: maxpixel.netDivorțul Regatului Unit de Uniunea Europeană va fi un dezastru economic cu consecințe imprevizibile, scrie Rador, citând El Mundo.În noiembrie 2008, cu criza financiară mondială deja în curs, Regina Elisabeta a II-a a vizitat London School of Economics (LSE), unul dintre marile temple ale cunoașterii de pe continent. Acolo, încălcându-și obișnuinta neutralitate, l-a abordat pe Luis Garicano, astăzi europarlamentar al Ciudadanos și atunci director de departament, cu privire la o problemă pe care milioane de oameni şi-o pun în fiecare zi: “Dacă lucrurile erau atât de rele, de ce nimeni nu a făcut nimic? Sunt atât de deștepți, de ce nu au văzut?” .Dacă regina, căreia i se atribuie dorinţa de a rupe relaţiile cu UE în privat, ar pune astăzi o întrebare echivalentă despre Brexit, cel mai frecvent răspuns pe care l-ar putea primi ar fi similar cu cel pe care Garicano i l-a dat atunci: ceea ce a rupt sistemul a fost excesul încredere. Există, desigur, numeroși factori care explică ce s-a întâmplat în Regatul Unit înainte și după 2016, când David Cameron a convocat și a pierdut un referendum pentru care nu a luptat prea mult până azi. Interne și externe, relații publice, filozofie și conținut. Sunt elemente care se repetă peste tot în lume, din Filipinele lui Duterte până în Statele Unite ale lui Trump. Ceea ce a dezvoltat ulterior chiar LSE într-o scrisoare către palatul regal, afirmând că “a fost în principal un eșec al imaginației colective a multor oameni străluciţi care nu au înțeles riscurile pentru sistemul în ansamblu” pare destul de valabil și aici.În ultimele 24 de luni, reputația Regatului Unit în Europa a primit o lovitură poate fără echivalent de la dezastrul Suez din 1956. Gestionarea sa politică, parlamentară, media și a societății civile a fost o prostie care a condus doi prim-miniștri, zeci și zeci de membri ai Guvernului și a polarizat Parlamentul și cetățenii în ansamblu. Britanicii, de zeci de ani la fel de respectați cât şi insuportabili în instituții, au fost infinit sub ceea ce se aștepta de la ei. Iar reacția, care a oscilat o perioadă între stupefacție și furie, amestecată cu multe momente de oboseală, a devenit un amestec de nervozitate, neputință și condescendență.Relația dintre ambele părți ar putea fi înțeleasă citind oricare dintre lucrările minunate ale lui P.G.Wodehouse. Marea Britanie este Bertie Wooster : bogată, inconștientă, hiper-încrezătoare în abilitățile și conexiunile ei, atașată de tradiții, nume și cluburi. Indiferentă faţă de logică și realitate, dar fidelă vechilor sale principii. Mândră de trecutul său și nesocotită cu privire la viitorul său. Ea s-a descurcat întotdeauna bine și nu are niciun motiv să creadă că viitorul va fi diferit, în ciuda faptului că știrile din afara bulei sale plăcute și anacronice indică acest lucru.UE ar acționa ca Jeeves, valetul său profesionist, util și credincios. Creierul, cel care cunoaște regulile, cum funcționează lumea și limitele infinite ale șefei sale. Jeeves, un exemplu de control și impasibilitate, reușește întotdeauna să improvizeze un plan care apelează la sentimente, la inimă, la cele mai intime dorințe, pentru a-și menține angajatoarea pe linia de plutire. Și rezolvă toată mizeria pe care imprudența acelei caste de bogați și nobili din Eton și Oxbridge o provoacă zi de zi.Brexitul va fi un dezastru economic cu consecințe imprevizibile. Pentru Regatul Unit, aceasta ar putea însemna mai mult de 5% din PIB-ul său și până la un potențial 10% din veniturile pe cap de locuitor, în cel mai rău scenariu. S-a spus întotdeauna că, dacă plecarea s-ar face fără acord, efectele pe termen scurt ar putea fi devastatoare. Cozi infinite la aeroporturi și posturi de frontieră, kilometri și kilometri de camioane staţionate. Sfârșitul recunoașterii drepturilor de permanență sau de ședere pentru milioane de oameni. Nesiguranța juridică … Acesta nu este un divorț pentru cei răi, nici o amputație: se încearcă o separare la nivel celular de ceva ce a fost falsificat timp de o jumătate de secol. Nu știm cât de mult va durea și nici nu știm dacă se poate face acest lucru.Dar, dincolo de efectele economice și sociale din lunile și anii următori, drepturile a sute și sute de mii de oameni, coșmarul vamal, validările și libertatea de mișcare, pentru Europa lovitura ar atinge și alte dimensiuni. Marea Britanie a fost o durere constantă, o problemă. Ea nu au fost niciodată complet în interior, plângându-se de mii de probleme, blocând, rămânând în afara problemelor de la Interne sau Imigraţie. Dar a adus o viziune asupra lumii pe care nimeni, nici măcar Franța, nu o are în Europa. O tendință promovată și în favoarea limitării de reglementare care a compensat derivele multor alți membri. O prezență și o prioritate a problemelor de securitate și apărare care a fost mult amintită. O verigă fantastică pentru legătura transatlantică. O eficiență remarcabilă în problemele de management din instituții. O perspectivă și un echilibru de puteri față de axa franco-germană care a servit pentru a forma alianțe alternative în momentele cheie.Momentul este lugubru, perspectivele sunt nefaste, dar, dacă există ceva clar de ambele părți ale Canalului, este că acest coșmar ionesc trebuie să se termine imediat. Oricum ar fi, dar să se termine. Poate fi vorba despre resemnare, poate despre oboseală sau dorințe de răzbunare sau despre o oarecare imprudență bazată pe visul fals al unei Uniuni mai puternice și mai convingătoare în 27, dar la Bruxelles există un sentiment din ce în ce mai răspândit că Wodehouse în inimitabilul său personaj Jeeves a pus cuvintele potrivite în urmă cu aproape un secol: “Am descoperit ca regulă generală a vieții că lucrurile despre care crezi că vor fi cele mai înfiorătoare aproape întotdeauna se dovedesc a nu fi atât de rele până la urmă”.Articol de Pablo R. Suanzes
(O prelucrare simplificată a unui comentariu strălucit al lui John MacArthur. Fragment dintr-un material mai colmplet pe care-l puteți citiaici.)
„Mamă, există îngeri?“ „Da, dragul meu, sigur că există“ „Dacă există, de ce nu-i vedem ca să știm și noi ce fac ei acuma?“
Am putea numi acest capitol „O fereastră spre lumea nevăzută“ sau „Vizitatorii cerești“.
Am fost surprins să citesc în cartea unui comentator biblic că din acest capitol nu se găsește nimic vrednic de a fi pus în predici și mi-am spus: „Cum oare a putut omul acesta să ajungă la o asemenea concluzie?“
Cele 21 de versete sunt pline până la refuz cu informații extraordinare. Pentru început însă trebuie să spun că înțeleg reținerile unora. Suntem captivi limitărilor noastre din timp și spațiu. Nu putem evada dincolo de ele spre realitatea unor alte lumi. Nu putem ieși afară. Ca să intrăm în contact cu…
Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce
OUR DAILY BREAD
A Feast of Love I am the living bread that came down from heaven. John 6:51 READ JOHN 6:47–59 In the Danish film Babette’s Feast, a French refugee appears in a coastal village. Two elderly sisters, leaders of the community’s religious life, take her in, and for fourteen years Babette works as their housekeeper. When Babette comes into a large sum of money, she invites the congregation of twelve to join her for an extravagant French meal of caviar, quail in puff pastry, and more. As they move from one course to the next, the guests relax; some find forgiveness, some find love rekindled, and some begin recalling miracles they’d witnessed and truths they’d learned in childhood. “Remember what we were taught?” they say. “Little children, love one another.” When the meal ends, Babette reveals to the sisters that she spent all she had on the food. She gave everything—including any chance of returning to her old life as an acclaimed chef in Paris—so that her friends, eating, might feel their hearts open. Jesus appeared on earth as a stranger and servant, and He gave everything so that our spiritual hunger might be satisfied. In John’s gospel, He reminds His listeners that when their ancestors wandered hungry in the wilderness, God provided quail and bread (Exodus 16). That food satisfied for a time, but Jesus promises that those who accept Him as the “bread of life” will “live forever” (John 6:48, 51). His sacrifice satisfies our spiritual cravings. By Amy Peterson REFLECT & PRAY Jesus, thank You for giving Your body and blood for us. How has God satisfied your hunger? What might it look like for you to give sacrificially? SCRIPTURE INSIGHT Of all the “signs” (miracles) Jesus performed, John only records seven that point to Jesus as God’s Son (John 20:30-31). The miracle of the multiplication of the fish and loaves in 6:1-14 is one of those. (It also appears in the other gospels—Matthew 14:13-21; Mark 6:30-44; Luke 9:10-17.) The additional miracles John includes are changing water into wine (2:1-11), healing the official’s son (4:46-54), healing the paralyzed man (5:1-15), walking on water (6:16-21), healing the man born blind (9:1-7), and raising Lazarus from the dead (11:1-45). Arthur Jackson
Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce Sunday Evening - October 20, 2019 - Paul Mitchell
Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce
Fratele Mia Iovin a plecat la Domnul
Ultimul moisist. A terminat călătoria ieri, 17 octombrie 2019. O filmare cu el acum 8 ani aveți mai jos: https://youtu.be/uqsjrsiMNOE A fost ultimul supraviețuitor din lotul creștinilor arestați în anul 1959. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Chicago. A lăsat o carte autobiografică:Istoria unui rob al lui Hristos. Una din ultimele lui apariții publice, aici, …”îl laud pe Domnul pentru că mi-a dat și așa frați.”. Cântările Biruinței, cartea lui de cântări. Câteva cântări: Ce mare har să poți vedea cu ochii tăi lumina. O interpretare aici. De n-ar fi Harul Tău cel mare slăvitul meu Mântuitor.Aici. Fișa matricolă penală a fratelui Mia pe pagina web cu deținuții politici. Mai multe din ce am scris despre fratele Mia,aici.
„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” Psalmul 116:15
Din cât l-am cunoscut, dacă ar fi să-l caracterizez printr-un singur cuvânt, acesta ar fi: APRIG. Era un om aprig, pasionat de ceea ce credea, ce spunea, spunea cu pasiune și convingere, cu ardoare. Undeva am scris părerea lui despre conflictele frățești. Acum, la ceasul plecării lui la „raport”, vă las cu o meditație la prima cântare pe care a compus-o în subteranul Securității din Timișoara (dec 1958). Vă dau textul cântării și „pățania” de după.
1. Eram un păcătos pierdut, făr’ căpătâi Dar m-a văzut Hristos, El m-a iubit întâi Pe nume m-a chemat El, Fiu de Dumnezeu Și m-a răscumpărat murind în locul meu.
R: Azi sunt fericit și cânt că-s mântuit, Păcatul mi-e iertat prin sângele- I vărsat Azi sunt fericit și cânt că-s mântuit, Prin harul Său bogat, Isus, El, m-a salvat !
2. Eram între tâlhari, căzut jos, crunt lovit, Zăceam în chinuri mari, ei moartea mi-au gătit; În starea asta rea, Isus m-a întâlnit, El rănile-a legat și har mi-a dăruit.
3. Azi liber sunt deplin, sfărmat e jugul greu Și pace am din plin prin Salvatorul meu; Viața I-am predat și tot ce am e-al Lui În veșnicii canta-voi laudă Domnului !
Prima cântare pe care mi-a dat-o Domnul a fost în subteranul Securităţii din Timişoara (dec. 1958), celula nr: 19. Subiectul ei este întoarcerea mea la Dumnezeu. Câţiva ani mai târziu, după eliberarea mea din închisoare (1964), am fost anchetat de un ofițer de Securitate cu privire la ea. „Spune drept, cine sunt tâlharii despre care vorbeşti în strofa a II-a, nu-i aşa că suntem noi? Tu eşti cel ce ai căzut între tâlhari, adică noi, care te-am bătut şi schingiuit? “ I-am răspuns cum mi-a dat Domnul în clipa aceea: „ Ce ziceti, Isus pe care L-am numit în cântare, este pentru dvs. o persoană reală, sau una fictivă? “ A stat pe gânduri câteva momente şi mi-a răspuns: este una fictivă. (Se temea să spună că e reală, asta ar fi însemnat că şi el credea în Isus. Ar f fost o mare greşeală a lui pentru care putea să-şi piardă funcţia de ofiţer comunist). I-am răspuns. „Dacă Isus este un personaj fictiv, atunci nici „ talharii nu sunt persoane reale, ci fictive. Deci nu este vorba despre dvs. în cântecul meu!“ „ Dar atunci, ce sunt tâlharii, hai spune!“ I-am răspuns. „ Tâlharii sunt păcatele mele care voiau să mă distrugă, să-mi pierd viaţa veşnică dăruită prin Isus Hristos.“ A văzut că a pierdut bătălia şi a schimbat subiectul. Ei îmi pregăteau dovezi pentru un nou proces.” Mai adaug o cântare, numărul 26, pagina 42 din Cântările Biruinței;
1. Ce scumpă este moartea ‘naintea Domnului A celor ce-n credinţă sfârşesc pe calea Lui. Ce scumpă este moartea acelor preaiubiţi, //: Isus în cer i-aşteaptă să fie răsplătiţi. .//
2. De trudă, de durere, de lacrimi, de suspin, Scăpaţi sunt pe vecie, primind ceresc alin. Nu cerul cu splendoarea e fericirea lor, //: Ci Domnul însuşi este răsplata sfinţilor. .//
3. Căci cerul fară Domnul e-un sfeşnic far’ lumini, p-un templu fară chivot; în el să nu te-nchini. În Templul Veşniciei, în Nou Ierusalim, / /: Hristos e Mare Preot, ce har să Ii slujim! .//
4. Ce scumpă este moartea ‘naintea Domnului A celor ce-n credinţă sfârşesc pe drumul Lui. Ce scumpă este moartea a celor preaiubiţi, //: Hristos în cer i-aşteaptă să fie răsplătiţi. .// Mia Iovin
Cu acest frate, cu această căpetenie s-a stins o generație de martiri, una pe care în anii 80, când am început să-L slujesc pe Dumnezeu, mi-am luat-o ca model. Ne-au lăsat o cale sau mai bine zis au fost ultimii pe o cale pe care nu prea mai vrea să calce nimeni. Calea lepădării lumii, a lepădării lumii religioase, a lepădării Baalilor și Astarteelor unor religii pline de temple și „stâlpi ciopliți”, dar goală de conținut și angajament. În ultimii ani ai vieții au avut adunare de doi, el și soția, nici măcar doi sau trei.
După ce adunarea pe care a înființat-o în Chicago a fost „subminată” de cei din România (cu care s-a întâlnit și acolo) și au pus ca și „cap” un om trimis de ei dându-l afară pe Mia prin manevre (cum au făcut de-atunci în multe alte locuri, a rămas doar el cu soția.
Și aceasta este și mărturisirea lui de credință, pe care ne-o lasă ca un fel de testament pentru toți cei ce rămân lângă promisiunile lui Dumnezeu:
„…Pentru mine închisoarea n-a fost numai chin şi suferinţă fizică, ci un şir lung şi greu de torturi psihice. Securiştii nu şi-au putut ierta că nu mi-au putut frânge rezistenţa spirituală, ca să mă transforme într-o unealtă a lor şi într-un om de concesii. Dar aceeaşi închisoare a fost şcoala cea mai înaltă a ascultării.
Îl laud pe Domnul şi pentru faptul că mi-a dat o soţie care să-L iubească întâi pe El, iar pe mine să mă înţeleagă, să fie supusă şi ascultătoare. O viaţă întreagă am avut deplină unitate duhovnicească. Ea a purtat şi poartă împreună cu mine ocara lui Hristos. Avem adunare nouă în casa noastră. Domnul Isus a spus că adunarea Lui începe de la doi!… Suntem noi doi: eu şi soţia mea, avem Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, cântarea de laudă şi frângerea pâinii în fiecare întâia zi a săptămânii. Mărturisim şi aşteptăm venirea Lui, recunoaştem Trupul Domnului Hristos şi iubim frăţietatea cu dragostea adevărului…..”
COMENTARII:
2 Responses to Fratele Mia Iovin a plecat la Domnul
vladimirela spune:19 octombrie 2019 la 19:30A fost o generație de aur a fraților credincioși. Îți trec fiorii când asculți mărturia lui. Azi este momentul nostru să fim mărturie pentru cei din lume. Oare vom reusi să ducem credința următoarei generații care vine după noi? Oare ce/câte isprăvi ale lui Dumnezeu le vom povesti următoarei generații? Vom avea ce povesti? Doamne ajută!
„Poveștile” în care te vezi parte, te formează. Un produs cu o „poveste” în spate se vinde. Domnul Isus a vorbit doar povești, doar pilde, despre una, despre alta, despre oi, talanți, robi, vrăbii, grâu, boabe, armate, constructori, toate s-a împletit ca într-un film frumos și ne-au lăsat tâlcul lor, mai deductibil decât orice definiție cu termeni, premise, ipoteze și concluzii. Da, avem ce povesti, dar nu ne crede nimeni, factorii de influență sunt nevăzuți ca îngerii și activi tot ca ei. Pe soția unuia din întemnițați (Aron Mladin) am întrebat-o acum câțiva ani: „-Care a fost cel mai greu lucru pe care l-ați suportat cât timp a fost fratele Aron la pușcărie?” Mi-a răspuns fără să clipească: „-Mergeam pe stradă și din partea opusă venea spre mine o soră de la adunare, când m-a văzut, a trecut pe partea cealaltă.” Grea poveste, o spuneți la copii? Ar trebui, nu pentru vendetă, pentru învățătură. În spatele fratelui Mia a stat ca ajutor sora Domnica, o femeie ca o stâncă. Fără compromis. Nu ai cum să fi mărturie, când mergi la adunare „să-l simți” pe Domnul. De ce să-i inviți și pe alții să vină: „să-L simtă” și ei? Cam la atât s-a redus mesajul celor ce-l vând: la această chintesență de absurditate, pe note și pe voci, iertare. Sunt 3 metode prin care Dumnezeu trezește: îngrozire, întristare, gelozie. (https://vesteabuna.wordpress.com/2019/08/13/parghii-ale-cuvantului-care-conduc-la-pocainta-ingrozire-intristare-starnire-la-gelozie/) Diavolul adoarme cu potirul. Da, e bună întrebarea: avem ce povesti? Și Postman vorbea cu speranță despre narațiune, ca mijloc vital de educație (https://vesteabuna.wordpress.com/2018/12/01/adunarile-crestine-sa-fie-case-de-atentie-nu-de-detentie-nici-de-teatru-si-divertisment-nevoia-unui-alt-fel-de-trezire/), omul trebuie să se simtă parte dintr-o narațiune, să se vadă în mijloc de poveste. Dacă aceasta este povestea lui Dumnezeu, atunci omul va avea viitor și-l va urmări cu pasiune, când va crede bine „povestea”. Am scris la momentul potrivit: „Cuvântul tipărit analizează și generează gânduri, concepte, procese de gândire care educă mintea și o țin trează, omul educat de text va putea procesa concepte complexe și extinse în spațiu și mai ales în timp, va fi înrădăcinat istoric și astfel va putea concepe el însuși planuri sau se va putea integra în planuri. Imaginea nu transmite gânduri, chiar imaginea în mișcare (cum e reclama) transmite un imperativ, un îndemn de a cumpăra de exemplu, o socoteală de-a gata, omul educat de reclame va deveni treptat incapabil de procesare mentală, va deveni un (cum spune Biblia) greoi la auzit, sau pe românește „greu de cap”.” aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2018/11/30/lumea-lui-cucu-bau/
Posts
