Pages

Sunday, December 31, 2017

LA MULTI ANI !! HAPPY NEW YEAR !! 2018

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Un nou început

Am numărat secundele ce trec…
Şi paşii mei ce-s îndreptaţi spre-un mâine,
Din ce în ce mai grei, îmi amintesc,
Lui Dumnezeu Preasfânt să-I mulţumesc,
Pentru belşug şi pace, apă, pâine.

Cam indecis, în pragul dintre ani,
Aş vrea să plec dar sufletul suspină,
Atâtea lucruri sunt neterminate,
Dorinţi şi gânduri au rămas blocate,
În labirintul globului de tină.

Am numărat secundele ce trec…
Chemarea zării-aud şi mă-nfioară,
Aş vrea să stau, dar legea cărnii-mi spune,
Că nu am timp, că steaua îmi apune,
Tot ce se naşte trebuie să moară.

Îngenunchiat pe pragul dintre ani,
Eu cer clemenţă şi privind în zare,
Mă rog lui Dumnezeu ca să lucreze
În trupul meu şi să mă-nvioreze,
Iar anul nou să-l facă de-ndurare.

Am numărat secundele ce trec…
Atât mai vreau: Părinte, dă-mi putere,
Comori în cer s-adun, nu pe pământ,
Un far să-mi fie Sfântul Tău Cuvânt,
Căci Tu-mi eşti Doamne, singura avere!

Să pot să duc la capăt lucrul meu
Şi slava Ta, ca să se vadă-n toate,
De mai există-n mine-o supărare,
Să iert deplin, să aduc împăcare
Şi să iubesc cu dragoste de frate.

Şi numărând secundele ce trec,
Să nu gândesc decât la veşnicie,
Căci anii vin şi primăveri şi ierni,
Dar noi prin Domnul Sfânt suntem eterni!
Îţi mulţumesc Părinte! Slavă Ţie!

,Lucica Boltasu Barcelona-

Iar dacă anii trec…
Autor: Ana Haz

O aripă frământă zarea îndepărtată,
(Pâinea luminoasă coboară iar pe vatră),
Iar alta, cu tristețe, privește spre pământ,
În anotimpuri roată mă poartă,adunând.

Dar chiar dacă trec anii, culorile nu mor
Căci le păstrez fascicul de alb strălucitor,
În curcubeu văzut prin ochi duhovnicesc,
La fiecare roată, mai mult mă pocăesc.

Așa să stau în iarnă, cuminte sub omăt,
Ca bobul grâului, spic plin, bogat s-aștept,
Cu embrion curat, primit în dar la Cruce,
Aștept o Primăvară cu Raza cea mai dulce.

Și iar ridic aripa și iar m-avânt, spre zare,
Până lua-voi unghiul pe-a Jertfei înălțare,
Atunci pe totdeauna rămâne-voi Acasă,
Îmi flutură-n visare, o haină de Mireasă.

Chiar nu-nțeleg Isuse, cum m-ai adunat
Și pe mine praful, cel mai neânsemnat,
Mă întocmești un vas plin cu Iubirea Ta
Tărie să trec pragul, când mă vei chema.

Și dacă așteptarea-i din ce în ce mai grea,
Este un plan desăvârșit făcut prin voia Ta,
Iar clipe de-mplinire, de dor nemărginit,
Împleti-vor mărturia pe-al Cerului zenit.

Oricâte anotimpuri, cât ghem voi depăna,
Eu vreau să-mi fie truda spre înălțarea Ta,
Să fiu chiar piatra vie , în mâna Ta luată,
Nu mă rupe-n două, să nu mă lepezi, Tată!

Când în odihnă va trece și el, vechiul ornic,
Adună-mă Stăpâne, în Tine-n veci statornic,
În Dragostea cu care vei umple veșnicia,
În desfătări la dreapta Ta, Mire iubit, Mesia.

Ana Haz, Arad.


Mai picură Doamne în suflet
Cuvinte născute din dor
Și pune-mi condeiul să scrie
Cu-al inimii tainic fior…
Mai ninge-mi cu dragoste sfântă
În clipe mustind de-adorare
Și fă-mi din vorbire un cântec
Să zboare în rugă spre Soare
Și-acolo să-Ți văd măreția
Să fiu ca o parte din Tine
Prin versuri, prin lacrimi, prin rugă
Să știu că faci parte din mine!
Maria Luca

No comments:

Post a Comment