Pages

Tuesday, August 22, 2017

RAPTURE FIRST ! MARANATHA FIRST ! HARPAZO FIRST !

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

In our text the meaing is different, however. The English word ‘rapture’ is derived from the Latin rapere, meaning to seize. It corresponds to the Greek verb harpanzo, which Paul uses here, and which expresses suddenness and violence, as when the centurion ordered his troops to take Paul by force in order to rescue him from possible lynching. (Acts 23:10) Just so those still alive at the Parousia will be ‘swept up’ (JBP) or ‘snatched up’ (Best, pp. 180, 197-199) together with them in th clouds. The parallel between versus 15b and verses 17 is impressive. According to verses 15b ‘we who are still alive, sho are left…’ will not precede the Christian dead. According to verse 17 ‘we who are still alive and are left’ will be caught up together with them. The negative and positive statements dovetail. So far from forestalling them, we shall join them. The purpose of this violent action (whose agency is not identified) will be not only to unite the Christian living with the Christian dead (together with them), but also to unite them with Christ (to meet the Lord). Once more Paul’s concern is revealed, namely that the living, the dead and the Lord will be together. The truth that the redeemed with meet the Lord is expressed by another technical term (apantesis). ‘When a gifnitary paid an official visit (parousia) to a city in Hellenistic times, the action of the leading citizens in going out to meet him and escort him back on the final stage of his journey was called the apantesis.’ (Bruce, p. 102) 
Many details of this heavenly ‘meeting’ are omitted. For example, there is no reference in verse 17 to the Christian living being ‘changed’ (as in 1 Cor. 15:51-52), any more than there was in verse 14 to the Christian dead being ‘raised’. Both are assumed. Further, it is not clear how literally we are to understand our being caught up…in the clouds. We know from Jesus himself that his coming will be personal, visible and glorious, but we also know from him that it will not be local (‘There he is!’ ‘Here he is!’) but universal (‘like the lightning, which flashes and lights up the sky from one end to the other’) (Lk. 17:23-24). Presumably, therefore, our going to meet him will also transcend space. As for the ‘the clouds’, they are to every Bible reader a familiar and easily recognized symbol of the immediate presence of God – a the Exodus(Ex. 13:21; 14:19), on Mount Sinai(Ex. 19:16; 24:15), filling the tabernacle(Ex. 40:34-35), during the wilderness wanderings(Ex. 40:36-3, at the transfiguration of Jesus(Mk. 9:7), at his ascension(Acts 1:9), and at his glorious appearing (Dn. 7:13; Mk. 13:26; 14:62; Rev. 1:7). The reference to ‘the air’ may be equally symbolic, for it was thought of as the dwelling-place of the devil and his demons (Cf.Eph. 2:2). ‘The fact that the Lord chooses to meet his saints there, on the demons’ home ground so to speak, shows something of his complete mastery over them’(Morris, NICNT, p.146) 

The last time the church is spoken of and the word itself even used is in the beginning of Revelation it is never spoken of again, only Israel and the Nations are spoken of, why? because the Church is gone….caught up! having met the Lord in the air 
Bobby Stott says as He thinks, just as we all do i will finish with words from an old hymn 
Christ Returneth 
It may be at morn, when the day is awaking 
When sunlight thro’ darkness and shadow is breaking, 
That Jesus will come in the fullness of glory, 
To receive from the world “His own”. 
Chorus 
O Lord Jesus, how long? 
How long ere we shout the glad song? 
Christ returneth, Hallelujah! 
Hallelujah! Amen, 
Hallelujah! Amen 
It may be at midday, it may be at twilight, 
It may be, perchance, that the blackness Of midnight 
Will burst into light in the blaze of His glory, 
When Jesus receives “His own”. 
While hosts cry Hosanna, from heaven descending 
With glorified saints and the angels attend 
With grace on His brow, like a halo of glory, 
Will Jesus receive “His own”. 
Oh, joy! Oh delight! should we go without dying’ 
No sickness, no sadness, no dread and no crying; 
Caught up through the clouds with our Lord into glory, 
When Jesus receives “His own”
 Looking for that blessed hope, and the glorious appearing of the great God and our Saviour Jesus Christ; 
Titus 2;13 http://keepingthefaith.forumwise.com/keepingthefaith-post-22772.html


Ce ne spune Biblia despre cea de a doua venire a Domnului Isus ?

Sunday, August 6, 2017

E dureros când biserica ta se destramă

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce


20108598_1516154058444874_3666152703232021736_nE dureros când biserica ta se destramă

“Doamne, te rog să faci ca biserica noastră să nu se destrame!” a sunat astăzi rugăciunea sinceră și tristă a băiatului nostru de 12 ani, în timp ce eram adunați cu familia în jurul mesei.  El tocmai ce aflase că o parte din colegii lui cu care se întâlnea în fiecare duminică la școala duminicală vor pleca împreună cu părinții lor pentru a constitui o nouă biserică.
Unul din cele mai dureroase momente din viața unui creștin se întâmplă atunci când disensiunile din biserica lui sunt atât de mari încât conduc la ruperea ei. Din păcate, biserica noastră se află în această situație, nereușind să rezolve tensiunile cauzate de diferențele de perspectivă dintre două grupuri majore, tensiuni apărute pe fondul unor neînțelegeri personale între anumiți lideri.
Am participat la mai multe cursuri în care s-a accentuat importanța multiplicării bisericilor. Eu însumi am promovat ideea că Biserica Domnului trebuie să se extindă prin înmulțirea comunităților de credincioși. Înțeleg prin aceasta un proces intenționat în care un grup dintr-o biserică, având binecuvântarea liderilor locali, caută să  planteze o comunitate creștină într-o zonă nouă, cu scopul de a extinde mărturia despre Domnul Isus.
Nu toți creștinii însă au aceeași viziune. Am auzit de o biserică evanghelică din Cluj care este atât de plină la fiecare slujbă încât în unele duminici există oameni care leșină din pricina aglomerației. Când în comitetul de conducere s-a discutat această problemă, cineva a sugerat ideea ca un grup de credincioși să plece și să formeze o nouă biserică, într-un alt cartier. Care credeți că a fost răspunsul liderilor? „Tăceți! Ce, vreți să rupeți biserica noastră?”
Este trist când liderii creștini țin atât de mult la “unitatea” bisericii lor locale și au o viziune mică pentru extinderea Bisericii universale a lui Cristos. Sigur, este tentant să ai într-un oraș o biserică cu 1.000 membri, îți conferă o mulțime de avantaje, dar în vederea misiunii cred că ar fi mai eficient să existe 10 biserici de câte 100 membri sau 100 biserici cu câte 10 membri fiecare.
Deci, eu sunt pentru înmulțirea bisericilor. Doar că mi-aș dori ca aceasta să se întâmple pe cale naturală, ca urmare a unei viziuni coordonate de extindere și nu ca rezultat al unor conflicte.
church-split
Ruperea unei biserici în două sau în trei are un puternic impact negativ în “interior”, impact care va fi de lungă durată.  Mulți vor experimenta dezamăgire și deznădejde. Unii vor intra în depresie și vor avea nevoie de rugăciune și consiliere. Alții nu vor mai frecventa deloc biserica o perioadă. Rănile vor fi cu greu cicatrizate. Statisticile arată că de obicei cei care pleacă o fac cu supărare, iar cei care rămân vor avea o lungă perioadă de stagnare.  Va fi nevoie de aproximativ 5 ani până când credincioșii își vor reveni din impactul despărțirii. Efectul cel mai negativ însă adesea este cel suferit de liderii bisericii și familiile lor- aceștia vor fi marcați pentru tot restul slujirii lor.
Ruperea unei biserici are un impact negativ și în “exterior”. Veștile despre neînțelegerile și conflictele dintre creștini se răspândesc rapid. Lipsa lor de unitate le va afecta mărturia în fața necredincioșilor. Astfel, cei din jur se vor bucura să adauge încă o “ștampilă neagră” pe reputația oamenilor religioși.
Cu toată durerea ce rezultă din dezbinarea unei biserici, este posibil totuși să existe și efecte pozitive. În primul rând, la nivel personal astfel de evenimente ne cercetează, ne smeresc și ne provoacă să trăim mai profund în dependență de Domnul.  În al doilea rând, la nivel instituțional e posibil ca influența combinată a celor două noi grupuri formate să fie mai mare decât ar fi fost în cazul în care ar fi rămas împreună.
În cazul bisericii noastre, eu sunt optimist. Cred că prin această experiență Dumnezeu poate să ne facă mai puternici. Cred că lucrurile pot evolua într-o direcție pozitivă, spre binele nostru al tuturor. Și cred că Dumnezeu are capacitatea să vindece rănile credincioșilor, oricât de adânci ar fi ele.
Cu toată anticiparea unor rezultate pozitive în viitor, trebuie să recunoaștem că în prezent ruptura a provocat durere. Tocmai de aceea, rugați-vă împreună cu mine:
  • pentru cercetarea inimilor și pentru curajul de a ne pocăi și a ne asuma greșelile
  • pentru păstrarea și întărirea credinței în Dumnezeu
  • împotriva uneltirilor celui rău
  • pentru a trăi în unitatea la care ne cheamă Domnul
  • pentru dorința de a ierta și a acționa cu dragoste, indiferent de răul suferit
  • pentru lideri noi, care să manifeste grijă față de oile risipite, care să știe cum să aline rănile, care să aducă pace și speranță, care să cheme într-un mod vizionar la ascultare de Dumnezeu și la împlinirea planurilor Lui

REACTII LA PARASIREA BISERICII

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce


Cum să reacționezi față de cei care părăsesc Biserica?

Se întâmplă un lucru trist. Întâlnesc tot mai mulți oameni care părăsesc Biserica. Unii, este adevărat, se transferă la o altă biserică locală, cu nădejdea unei experiențe viitoare mai pozitive. Alții însă renunță la credință. Când sunt întrebați de motivația deciziei lor, ei împărtășesc de obicei experiențe dureroase, argumente științifico-filozofice sau incapacitatea de a trăi la un standard moral înalt.
Cine sunt aceștia?
  • Un licean care a ajuns la concluzia că evoluționismul are baze științifice mai solide decât creștinismul
  • Un student care a crescut în biserică, a fost dus la școala duminicală, a recitat poezii în adunare, dar nu a rezistat atracțiilor și plăcerilor lumești
  • Un tânăr dezamăgit de ipocrizia pe care a văzut-o în jurul lui (creștini care nu trăiau la standardele pe care le predicau)
  • Un adult care a fost rănit de prietenii săi creștini egoiști
Sau mulți alții. Care declară că experiențele lor negative le-au subminat credința în Biserică și în cele din urmă în Dumnezeu.
Cred că cei mai mulți dintre noi au cunoscut credincioși care au părăsit credința. Poate știm pe cineva care e gata să o facă chiar acum. Cum ar fi cel mai bine să răspunzi într-o astfel de situație?
  1. Ascultă-i și caută să-i înțelegi
Tendința noastră va fi să le predicăm. Să le spunem cât de greșită este decizia lor și cât de rău vor ajunge. Să le cităm versete din Biblie.
Să nu uităm însă că unii dintre ei vor fi fost crescuți în familii de credincioși. Au mers la o școală creștină. Au participat la tabere biblice de vară. Au memorat versete. Ei știu că Isus a venit să moară pentru păcatele lor. Ei știu că El vrea să le dea o viață din belșug. Și deși știu toate acestea, au ales să dea înapoi de la calea credinței.
Pentru că ei cunosc toate acestea lucruri, urechea le va fi închisă la predicile tale. Mai degrabă ar avea nevoie de cineva să îi asculte. S-ar putea ca în mintea lor decizia luată să fi părut logică și necesară. Au petrecut săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a face acest pas. Nu le-a fost ușor.
În loc să le recităm amenințător pasaje din Scriptură, mai degrabă să încercăm să îi ascultăm și să înțelegem ce s-a întâmplat. Cum s-a ajuns aici? Este vorba despre experiențe dureroase? Sau despre nelămuriri la nivel doctrinar? Care ar trebui să fie pașii următori?
  1. Nu îi privi ca pe niște dușmani
De-a lungul anilor, am văzut numeroși tineri care au început să umble pe calea credinței pentru ca mai târziu să se abată de la ea. Fiecare caz este o reamintire că în jurul nostru se poartă o bătălie spirituală pentru sufletele oamenilor. Cei ce pleacă din Biserică nu sunt dușmanii noștri. Sunt mai degrabă victime ale celui rău.
Mulți dintre ei sunt oameni care au fost răniți. Au trecut prin experiențe dureroase. Le-a murit un copil. Un prieten a căpătat o boală incurabilă. Fata le-a fost violată. Ei ajung să se întrebe, “Cum poate un Dumnezeu iubitor și atotputernic să permită atâta suferință în lume?”- și nu sunt mulțumiți de răspunsurile primite.
Umblarea pe calea lui Dumnezeu presupune plătirea unui preț pe care unii nu sunt gata să îl acorde. Văzând comportamentul lor și auzind cuvintele lor, vei fi ispitit să te superi, să îi socotești ca pe niște dușmani care te-au trădat. Caută însă să reacționezi diferit, arătând compasiune. Făcând astfel, s-ar putea să le încetinești pașii prin care se îndepărtează de Dumnezeu.
girl-sitting-in-church-large
      3. Continuă să le arăți dragoste
Astăzi, sunt tot mai mulți cei care pleacă și închid după ei ușa bisericii. Nu înseamnă că nu mai cred în Dumnezeu. Nu înseamnă că sunt atei. Eventual sunt agnostici. Sau dezamăgiți. Sau dornici să profite măcar un timp de plăcerile pe care lumea le oferă.
Unii vor pleca furioși, alții dezamăgiți, alții indiferenți. Oricum ar fi, spune-le că vei continua să îi iubești, să te rogi pentru ei și să fi disponibil când vor avea nevoie de tine. Că la tine vor găsi adăpost și compasiune. Spune-le că ușa ta va fi mereu deschisă pentru ei.
Ar fi groaznic ca ei să găsească în lume prieteni loiali care să îi înțeleagă mai mult, să îi iubească mai mult, să îi respecte mai mult, sau să le acorde mai mult har decât au primit în Biserică.
  1. Caută să adresezi din timp propriile-ți îndoieli sau ale celor din jur
Deși nu ne place să o recunoaștem, niciunul dintre noi nu are o credință perfectă. Undeva în străfundul nostru fiecare experimentăm îndoiala. La urma urmei, suntem într-un proces continuu de creștere în credință.
Biserica ar trebui să creeze un mediu în care oamenii să se simtă liberi să-și adreseze întrebările, să-și exprime îndoielile. Am văzut părinți care și-au certau copiii pentru că au pus întrebări “ciudate”. Nu cred că e sănătos ca întrebările să fie evitate. Întrebările copiilor mei mă forțează să caut răspunsuri cu privire la ce și de ce cred.
Isus a cerut credință de la urmașii Săi, dar El a avut răbdare cu cei îndoielnici ca și Toma. Dacă noi nu abordăm întrebările incomode, dacă îi disprețuim și ridiculizăm pe cei care le pun, atunci să nu ne mirăm că mai târziu aceștia vor întoarce spatele creștinismului și ulterior chiar a relației cu Dumnezeu.
leavingchurch
     5. Nădăjduiește că acea persoană se va întoarce înapoi la credință
Credincioșii ai căror rude sau prieteni aleg să părăsească Biserica nu trebuie să dispere. Ei pot să rămână încrezători. În loc să-i condamne, ei ar trebui să continue să-i iubească, să le arate răbdare și să le ofere un model cristic de viață creștină.
Din păcate, unii din cei care părăsesc Biserica au parte de comentarii atât de acide din partea credincioșilor încât nu vor regreta vreun moment pasul făcut. Dacă însă li se va arăta dragoste, s-ar putea ca ulterior să le pară rău, să își vină în fire și într-o zi să se întoarcă la Dumnezeu, care e gata să îi ierte- ca un Păstor care caută oaia rătăcită și ca un Tată care așteaptă întoarcerea fiului risipitor.
  1. Întreabă-te dacă nu cumva și cei care rămân au o parte de vină
În cele din urmă, fiecare persoană care pleacă trebuie să constituie un moment de cercetare pentru cei care rămân. Oare puteam face mai mult? Oare nu puteam preîntâmpina această plecare? Oare problema este doar nebunia, egoismul și păcatul celui care pleacă? Oare am fi putut să îi purtăm de grijă mai bine? Oare ne-am rugat suficient? Oare în focalizarea noastră pe proiecte mari nu am neglijat sufletul lui/ei? Oare nu am trecut cu vederea semnalele primite? Oare am manifestat față de el/ea dragostea lui Cristos? Oare nu am fost prefăcuți?
Iar dacă greșelile trecutului nu le mai putem îndrepta, măcar să învățăm din ele și să nu le mai repetăm în viitor.

Tuesday, August 1, 2017

2017 AUGUST -4 FELURI DE MEDITATII-CUVINTE DE MANGAIERE,ZIDIRE,IMBARBATARE SI TREZIRE

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Marți 1 August

Ezra s‑a suit din Babilon; și el era cãrturar priceput în legea lui Moise, pe care o dãduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Și împãratul i‑a împlinit toatã cererea, pentru cã mâna Domnului Dumnezeului sãu era peste el …

Ezra a venit la Ierusalim în luna a cincea, care era în anul al șaptelea al împãratului … Pentru cã Ezra își îndreptase inima sã caute legea Domnului și s‑o împlineascã și sã învețe în Israel rânduieli și judecãți.                          Ezra 7.6,8,10

Dupã captivitatea babilonianã (22) – Noi exerciții de inimã

Am ajuns acum la o nouã secțiune a cãrții Ezra. Împãratul care se afla acum pe tron era Artaxerxe, fiul soțului Esterei. Trecuserã cam șaizeci de ani de la întoarcerea primilor captivi din Babilon și cam patruzeci de ani de la încheierea reconstruirii templului. Un nou slujitor al Domnului apare acum, cu noi exerciții de inimã: Ezra, preotul și cãrturarul, omul ai cãrui înaintași rãmãseserã în Babilon, în zilele lui Cirus.

Ce exemplu minunat este Ezra pentru noi! El și‑a îndreptat inima sã caute legea Domnului. A fi plãcut Domnului este mai întâi o chestiune de inimã. „Fiul meu, dã‑mi inima ta, și sã gãseascã plãcere ochii tãi în cãile Mele“ (Proverbe 23.26). Cãutarea voii lui Dumnezeu trebuie fãcutã cu scopul de a împlini aceastã voie. Doar când cãutãm voia lui Dumnezeu și o împlinim suntem într‑o stare potrivitã de a‑i învãța pe alții cu privire la aceastã voie.

Fiind preot și cãrturar priceput, Ezra avea acces la legea lui Moise și o putea citi. Cu secole în urmã, Moise încredințase preoților legea, poruncindu‑le, lor și bãtrânilor, sã strângã poporul la fiecare șapte ani și sã o citeascã înaintea acestuia (Deuteronom 31.9‑13). Ce privilegiu minunat pentru noi sã putem avea fiecare Biblia noastrã și sã o putem citi! Mulți oameni nu au beneficiat și încã nu beneficiazã de așa ceva!

Ezra s‑a pregãtit sã meargã la Ierusalim și i‑a încurajat și pe alții sã meargã cu el. Domnul l‑a fãcut sã gãseascã favoare în ochii împãratului.DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- AUGUST 2017

E. P. Vedder, Jr.


CUVÂNTUL LUI

DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

                                                       coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

August 2017

 1 AUGUST „DUMNEZEU ESTE..." (6)

 

„Tu dai viață tuturor" (Neemia 9:6)

Astăzi vom vorbi despre o altă minune a geniului creator al lui Dumnezeu: ciclul nitrogenului. Nitrogenul este extrem de inert - dacă nu ar fi, toți am fi otrăviți de diferite forme de combinații nitroase. Datorită caracterului său inert, este imposibil să combinăm nitrogenul în mod natural cu alte elemente. Dar el este absolut necesar plantelor în sol; așadar, ce dispoziție dă Dumnezeu ca să-l extragă din aer si să-l introducă în sol? Fulgerul! O sută de mii de fulgere ne lovesc planeta zilnic, creând o sută de milioane de tone de nitrogen, utilizat ca hrana de către plante în fiecare an. La patru mii de kilometri distanță de sol există un strat subțire de ozon. Dacă l-am comprima, ar rezulta un strat de numai o jumătate de centimetru si totuși, fără el, viața nu ar fi posibilă. Opt raze ucigătoare cad în fiecare zi pe planeta noastră din soare; fără ozon, am fi uciși, orbiți sau fierți. Razele ultraviolete vin sub două forme: raze mai lungi, care sunt mortale și care sunt blocate și raze mai scurte, care sunt necesare vieții pe pământ si care sunt administrate de stratul de ozon. Mai mult, cele mai mortale dintre aceste raze sunt lăsate să treacă prin stratul de ozon numai într-o cantitate limitată, suficientă pentru a ucide algele verzi care altfel ar crește și ar umple lacurile, râurile și oceanele lumii. Fără îndoială, suntem cu totul dependenți de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea psalmistul a spus: „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale" (Psalmul 104:27-28). Avem un Dumnezeu măreț, nu-i așa? Slavă Lui!CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI-AUGUST 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 AUGUST 

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

loan 12.1-19

            În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei verse­te (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este cen­trul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină". Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răs­cumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slu­jeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deo­sebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ" şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi, în fond, aceasta se în­tâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

            În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

            Apoi asistăm la intrarea solemnă a împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-AUGUST

                                 

                                       SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Marţi, 1 August 2017

… dragostea desăvârșită izgonește frica …1 Ioan 4.18

Frica fermierului

Un turist călătorea cu mașina prin țară, când a zărit un fermier bătrân așezat pe un balansoar pe verandă. În spatele casei se afla un teren mare. Turistul a întrebat: „Este pământul dumneavoastră?“. — „Da“, a replicat el. — „Și ce faceți cu el? Vă gândiți să cultivați bumbac?“, a întrebat turistul. — „Nu, mă tem că va fi furat“, a spus fermierul. — „Ce ziceți atunci de porumb?“, a întrebat turistul. „Mă tem că-l vor mânca lăcustele“, a răspuns el. „Ei bine“, a întrebat atunci turistul, „ce ziceți de creșterea vitelor?“. Fermierul a răspuns: „Mă tem că prețul cărnii de vită va scădea“. — „Atunci ce intenționați să faceți cu tot acest pământ bun?“, a întrebat turistul. — „Nimic. Vreau doar să fiu prudent.“

Aceasta este „filozofia“ multor oameni și în domeniul credinței. Când în viață nu ai curajul să-ți depășești frica, potențialul tău spre succes este ca și acel teren gol, nelucrat. Biblia spune că fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu; și în același timp trebuie să știm că Dumnezeu va răsplăti pe cei care Îl caută. Învingerea fricii de viitor începe numai în momentul în care ne apropiem de Cel care este dragostea desăvârșită – Domnul și Mântuitorul. În prezența Lui nu este frică de prezent și viitor. De aceea vino chiar acum la acest Salvator!SĂMÂNŢA BUNĂ-AUGUST 2017

LUNA AUGUST 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE