MEDITATII -CUVINTE DE MANGAIERE,ZIDIRE,IMBARBATARE SI TREZIRE -LUNA MAI 2015

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 MAI

Credinţă – nu simţiri

Trebuie să-mi duc viaţa prin credinţă, fără să-L

 văd pe EL.2 Corinteni 5:7. Moffat

Un timp suntem conştienţi de atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi, când Dumnezeu începe să ne folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetică şi începem să vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi. Dacă ar sta in puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Ne putem face datoria atunci când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe de noi tot timpul. Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu. Noi suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus.Dacă încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este un semn că nu pe Dumnezeu Îl vrem. Facem un fetiş din momentele când Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să umblăm prin credinţă. Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă am spune:”Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată”. El nu ni se va arăta şi noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru este datoria noastră.TOATA LUNA AICI TOTUL PENTRU GLORIA LUI-MAI

 

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 Mai

«Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.»                                                         Ieremia 29,13-14

Mai îngăduie Domnul încă o trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi copii ai lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii. Există credincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie trezirea în zilele noastre. Eu personal cred din toată inima că doar o trezire spirituală este singura în măsură să pregătească Biserica lui Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit. Dar avem oare motive întemeiate să credem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel de trezire? Da, deoarece Biblia o promite! Este foarte im­portant să trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-o îngăduie, pentru că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu standardul lui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma păcatului ie­şim de sub voia Lui. Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul? Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi a spus că Duhul Sfant ne va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie mântuiţi, se vor lăsa con­duşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului cu orice preţ? Dacă da, nu poţi greşi, căci Duhul lui Dumnezeu te va călăuzi în tot adevărul..TOATA  LUNA AICI:WIM MALGO – MEDITATII ZILNICE – MAI

 

CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1Mai

DIMINEAŢA

Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare. Cântarea Cântărilor 5:13

A sosit luna florilor! Vânturile lui martie şi ploile din aprilie şi-au făcut datoria, şi întreg pământul este scăldat în frumuseţe. Suflete, pune-ţi veşmântul de sărbătoare, apoi ieşi şi adună ghirlande de gânduri cereşti. Ştii unde să mergi, fiindcă cunoşti „straturile de miresme”. Te-ai bucurat adesea de parfumul „sadurilor mirositoare”. Du-te imediat la Prea Iubitul tău şi bucură-te în El. Obrajii aceia – loviţi cu biciul, brăzdaţi de lacrimi şi mânjiţi de scuipat — obrajii aceia, luminaţi de zâmbetul îndurării, sunt o mireasmă pentru inima mea. Nu ţi-ai ascuns faţa de ruşine şi scuipături, Doamne Isuse; de aceea, inima mea găseşte plăcere în slava Ta. Obrajii aceia au fost schimonosiţi de durere şi înroşiţi de stropii de sânge prelinşi sub coroana de spini. Asemenea semne de iubire îmi încântă sufletul mai tare decât orice parfum. Dacă nu Îi pot vedea întreaga faţă, îmi ajung pbrajii, fiindcă orice părticică a Sa îmi împrospătează simţurile spirituale şi îmi produce o mare încântare. În Isus găsesc nu numai parfum, ci straturi de miresme”. El este Trandafirul şi Crinul meu, alinarea inimii mele şi balsamul meu vindecător. Când este cu mine, soseşte luna mai. Sufletul meu îşi spală faţa in roua harului Său şi se desfată ascultând ciripitul făgăduinţelor Sale. Scumpul meu Isus, îngăduie-mi să cunosc toate binecuvântările care se află în părtăşia cu Tine. Eu sunt sărmanul căruia i-ai sărutat obrajii! O, lasă-mă să Te sărut şi eu.TOATA  LUNA AICI:CHARLES SPURGEON – Dimineata si Seara_Mai

SEARA

Eu sunt un trandafir din Saron. Cântarea Cântărilor 2:1

Oricâtă frumuseţe ar fi în lumea naturală, Isus Christos posedă toată frumuseţea din lumea spirituală, printre flori, trandafirul este considerat cel mai dulce, dar Isus este mult mai frumos în grădina sufletului decât trandafirul din grădinile lumii. El ocupă primul loc între zece mii. El este soarele, şi toţi ceilalţi sunt stelele; cerurile şi ziua sunt întunecate în comparaţie Cu El, fiindcă Regele le întrece pe toate în frumuseţe. „Eu sunt un trandafir din Saron”. Acesta era cel mai frumos şi rar trandafir. Isus nu este doar „trandafirul”; El este „trandafirul din Saron” cel mai bun dintre cei mai buni. El este cel mai frumos şi mai încântător. Farmecul Său este foarte variat. Trandafirul este o încântare pentru privire, şi mirosul său este o plăcere şi o împrospătare. La fel, fiecare dintre simţurile sufletului — fie că este vorba de gust, miros, auz, vedere sau simţire – găseşte desfătare în Isus. Până şi amintirea iubirii Sale este dulce. Ia un trandafir din Saron, şi desfă-i petalele; pune-le în potirul amintirii, şi scoate apoi câte una, ca să-ţi umpli casa de mireasmă. Christos mulţumeşte cel mai rafinat gust al celui mai sensibil suflet în cel mai înalt grad. Cel mai mare amator de parfumuri este mulţumit de trandafir. După ce a atins cel mai înalt grad de desfătare, sufletul mai găseşte încă noi miresme în Christos; pe măsură ce trece timpul, Îl poţi aprecia mai bine. Cerul însuşi nu posedă nimic mai de preţ decât trandafirul din Saron. Ce simbol i-ar putea exprima pe deplin frumuseţea? Vorbirea şi simţămintele umane nu pot vorbi despre El. Cele mai alese farmece ale pământului nu-i ating nici pe departe frumuseţea. Binecuvântat trandafir, înfloreşte în inima mea pe vecie!TOATA  LUNA AICI:CHARLES SPURGEON – Dimineata si Seara_Mai

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Mai

Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.Ioan 8.28

Dumnezeu L-a prezentat poporului Său pe Fiul Său ca Mesia. El s-a revelat ca Acela care prin Cuvântul şi prin semnele pe care le-a făcut a dovedit că este Mesia şi că nimeni, nici înaintea Lui, nici după El nu a făcut lucrările pe care le-a făcut El. Dar iudeii L-au lepădat şi ura lor către Dumnezeu a mers aşa de departe că au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Ei n-au vrut să-L recunoască ca pe Cel trimis de Dumnezeu, adică ca pe Mesia. Pentru ei Cuvântul Lui nu avea valoare. Odată le va părea rău de ceea ce au făcut, dar atunci El nu i se va mai arăta ca Mesia.După ce ei îşi vor revărsa toată mânia vor recunoaşte că El a fost şi că, cuvintele rostite către ei au fost cele spuse de Tatăl Său. A doua oară găsim acest cuvânt: „înălţare” în Ioan 3.14-15 unde vedem necesitatea înălţării Sale pe cruce pentru mântuirea omului.A treia oară citim acest cuvânt „înălţat” în Ioan 12. 32-33. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii”. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” Într-adevăr se poate vedea puterea mare care se arată de la cruce. Răstignitul este Acela care îi atrage pe toţi la El, indiferent că sunt dintre iudei sau dintre neamuri. El este singurul punct de atracţie. O suflete drag, dacă vrei să fi atras şi tu la venirea Lui ca să-şi ia Mireasa, atunci trebuie să ai în tine materia necesară atragerii şi aceasta esteCREDINŢA în El, căci tot ce a suferit, a suferit şi pentru tine.Omul trebuie să se înnoiască până în cele mai depărtate adâncuri ale fiinţei sale morale, dacă vrea să fie un vas al dragostei dumnezeieşti. Toţi trebuie să stăm la pândă împotriva iubirii de sine care caută să ne înfăşoare.TOATA  LUNA AICI:CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE- MAI

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 mai

PLIN DE CÂNTARE

Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.  Isaia 55.12

Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.TOATA  LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU_MAI

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Mai

2 Samuel 18.19-33

In capitolul precedent, Ahimaaţ alergase în ascultare şi, ca urmare, serviciul său fusese eficace. Aici se afirmă propria-i voie: „Voi alerga” (v. 23), declară el. Şi, în consecinţă, fapta sa vitejească va fi inutilă, ducându-1 chiar până la înşelăciune. Acelaşi lucru se aplică nu numai cu privire la picioarele noastre, ci asupra tuturor facultăţilor noastre; ele ne sunt sau nu folositoare, după cum noi îi suntem sau nu supuşi Domnului Isus.

Victoria care tocmai i se raportase nu înveseleşte deloc inima lui David. Ce importanţă mai au pentru el tronul sau chiar viaţa însăşi? Absalom este mort, iar dureroasa ştire străpunge inima sărmanului tată care-şi simte partea de răspundere în evenimentele care tocmai se derulaseră. „Absalom, fiul meu, fiul meu!” (v. 33 sf). Avem aici unul dintre cele mai sfâşietoare strigăte din întreaga Scriptură, în stare să dea frisoane oricărui părinte credincios, strigăt fără ecou, fără speranţă, care exprimă groaznica certitudine a unei despărţiri definitive, eterne. Cu totul altfel era la moartea copilaşului Bat-Şebei! David, în loc să se mâh­nească, fusese în stare atunci să afirme cu convingerea re­vederii din momentul învierii: „Eu mă voi duce la el…” (12.23). Dar, pentru Absalom, ar fi fost mai bine, ca şi pentru Iuda, să nu se fi născut (Matei 26.24).TOATA  LUNA AICI:SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

MANA DE DIMINEAŢĂ

MAI  1

COLOSENI 2:9-10

“…în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul…”

 Dumnezeu Tatăl S-a făcut cunoscut prin Fiul, şi Fiul ne-a introdus în această desăvârşită relaţie de inimă cu Tatăl. Nu numai că îi putem spune “Ava, adică Tată”, dar Tatăl ne deschide inima Lui şi varsă peste noi bunăvoinţa Sa. Noi eram orbi, străini de Dumnezeu, trăind o viaţă de nimic şi de irealităţi. Dar dându-Se nouă, Tatăl ne-a luat ca să fim ai Lui pentru ca să avem viaţa care este în El însuşi, ba chiar “să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” (Evr.l2:10). El ne face cunoscută dragostea Lui desăvârşită, puterea Sa, credincioşia Sa, Adevărul Său…, tot ce poate să cuprindă Numele de TATA.Dumnezeu ni S-a descoperit în Persoana Domnului Isus aşa cum spune versetul de care ne ocupăm acum. Domnul Hristos este viaţa noastră şi viaţa Lui este în noi, umplându-ne inimile, gândurile, sfinţindu-ne duhul, sufletul şi trupul aşa cum spune textul în continuare: “totul deplin în El”. şi viaţa Lui care este din veşnicie cu Tatăl, Dumnezeu ne-a transmis-o şi nouă, copiilor Lui. Nouă a căror viaţă nu este decât un abur care se arată puţin şi apoi piere, nouă care trăim în lumea aceasta coruptă, nouă care suntem născuţi în păcat dar care am primit imensul HAR de a fi înfiaţi prin Domnul Isus. Deaceea noi putem şi trebuie să manifestăm în jurul nostru acest suflu de veşnicie care este Dumnezeu însuşi. Când Dumnezeu poate face din noi ce vrea El, noi putem să-I cerem tot ce voim, şi ne va fi dat. Din plinătatea pe care ne-a dat-o, El vrea ca ea să se reverse din noi şi peste alţii, nu ca şi cum noi am putea transmite această plinătate şi altora, dar Dumnezeu ar vrea să ne dea o viaţă de plinătate spirituală care să-L reflecte pe El şi care să respingă tot ce nu este de la El; o viaţă predată şi trăită pentru El; o viaţă care să nu fie un efort mare şi obositor ci care să se exprime în mod simplu ceea ce este El: dragoste, milă, sfinţenie.Atunci, viaţa noastră care până mai deunăzi a fost o viaţă de irealitate în lumina veşniciei, va deveni o viaţă de realităţi în ce priveşte plinătatea pe care o avem în Domnul Isus: dragoste, adevăr, duhul de sacrificiu, blândeţe, smerenie, slujire şi dependenţă de Tatăl, într-un cuvânt “asemenea Domnului Hristos” şi desigur, aceasta numai în Har.“Harul este introducerea dragostei lui Dumnezeu şi a vieţii lui Dumnezeu în mijlocul răului. Nu poate să existe har unde nu este rău. Dumnezeu dă, prin har, o viaţă care urăşte răul, iubeşte sfinţenia… şi aceasta în raport cu eficacitatea vieţii Domnului Hristos în noi.” J.N.D.TOATA  LUNA AICI:MANA DE DIMINETA-MAI

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 1 MAI

1. Doamne, Te slăvesc pentru vesela ocazie a acestei zile de a Te sluji în mod plăcut. Te binecuvântez pentru descoperirea adevărului că rânduiala Ta se realizează clipă de clipă în viaţa de fiecare zi.TOATA LUNA AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU-OSWALD CHAMBERS

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

1  Mai

Suntem încrezători deci întotdeauna şi ştim că, fiind acasă în acest trup, suntem departe de Domnul … Suntem încrezători, spun, şi ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, şi să fim acasă la Domnul.                                               2 Corinteni 5.6,8

Patru nestemate din 2 Corinteni 5 (4) – Acasă la Domnul

Am ajuns la cea din urmă nestemată din acest capitol minunat. Nu vreau să spun că el ar conţine doar patru nestemate; cititorul atent va putea găsi în el mult mai multe. Acestea patru însă au în vedere starea viitoare a celui credincios – ce minunat că ea ne‑a fost revelată!

Am văzut, în meditaţia precedentă, că dorinţa arzătoare a credinciosului este să fie „îmbrăcat“ cu un trup al învierii. Starea de „dezbrăcare“ – starea intermediară dintre moarte şi înviere – nu este niciodată prezentată ca fiind nădejdea celui credincios. Pavel arată în acest capitol (şi în altele) că starea după moarte şi până la înviere este o stare binecuvântată. Prin urmare, înversetele 6‑8, el descrie unul dintre motivele pentru care starea de „dezbrăcare“ a creştinului este de preferat trăirii în această lume. El spune că, atât timp cât ne aflăm în acest trup, suntem departe de Domnul şi viceversa – când suntem absenţi din trup suntem acasă la Domnul. Nu poate exista o dovadă mai clară despre realitatea preţioasă că, atunci când suntem în starea de „dezbrăcare“, suntem în mod conştient în prezenţa Domnului. Cuvântul folosit aici este „acasă“ şi de aceea, atunci când un credincios moare, spunem că este acasă la Domnul.

La câţiva ani după ce Pavel a scris aceste cuvinte, el le‑a descoperit filipenilor acelaşi adevăr, însă într‑un fel mult mai personal. Era în închisoare, în pericol de a fi executat, şi trebuia să aleagă între două opţiuni. Pe de o parte dorea să rămână aici, pentru a le fi de ajutor sfinţilor; de cealaltă parte dorea să plece şi să fie cu Hristos, căci aceasta era cu mult mai bine.

1. ReynoldsTOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE -GBV_MAI

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Mai

„Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-L fac neroditor.”Marcu 4:18-19

În cazul acesta sămânţa răsare şi creşte, dar observăm că sămânţa a căzut între spini. Scriptura ne învaţă să nu semănăm între spini.Acest lucru se întâmplă la cei care se trezesc sufleteşte, dar nu au fost gata să reglementeze pe deplin înşelăciunile din trecut, nu se împacă cu duşmanii lor şi se lasă  luaţi de grijile lumii. Pe urmă grijile cresc asemenea unor spini.”Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufunda pe oameni în prăpăd şi în pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă.” Putem vedea în versetul de mai sus că grija de bani şi bogăţia atrage după sine multe pofte nesăbuite, înăbuşind Cuvântul: „din plinătatea inimii vorbeşte gura”, şi „ Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” Pe baza acestor realităţi putem să cercetăm ce predomină în viaţa noastră: spinii, sau sămânţa bună? Acolo unde predomină spinii, nu este rod. Dar pe lângă aceasta persistă o conştiinţă încărcată şi frica de moarte. Oamenii aceştia sunt nefericiţi şi nemulţumiţi. Ştiu ce ar avea de făcut, dar rămân la constatarea: „Ar trebui, da ar trebui!” Dar nu găsesc putere de acţiune pentru că spinii i-au înconjurat şi le sug seva vieţii. În cazul cel mai fericit rămân şla intenţii bune, dar drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.TOATA  LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS -MAI

 

IZVOARE IN DEŞERT

1 Mai

Făgăduită … de Dumnezeu, care nu poate să mintă.

(Tit 1:2)

Credinţa nu face minuni printr-un act al voinţei tale, sau prin senzaţia sigură că ceva se va întâmpla. Nu, ci recunoscând promisiunea lui Dumnezeu ca un fapt real, crezând că este adevărată, bucurându-ne de cunoaşterea acestui adevăr şi apoi pur şi simplu odihnindu-ne pentru că Dumnezeu a spus-o.Credinţa schimbă promisiunea în profeţie. O promisiune este condiţionată de colaborarea noastră, dar când ne exersăm credinţa autentică în ea, devine o profeţie. Atunci putem merge înainte cu siguranţa că se va întâmpla, pentru că „Dumnezeu … nu poate să mintă“.   din Zilele cerului pe pământ

Aud deseori oameni rugându-se pentru mai multă credinţă, dar când îi ascult cu atenţie şi ajung la esenţa rugăciunii lor, realizez că de fapt ei nu doresc deloc mai multă credinţă. Ceea ce vor ei este ca credinţa lor să fie transformată în vedere.Credinţa nu spune: „Văd că lucrul acesta este bun pentru mine; de aceea trebuie să-l fi trimis Dumnezeu“. În schimb, credinţa declară: „Dumnezeu l-a  trimis; de aceea trebuie să fie bun pentru mine“.

Credinţa, când mergem prin întuneric cu Dumnezeu, Îl roagă doar să ne ţină mai strâns de mână.  Phillips Brooks

Păstorul nu-ţi cere

Să crezi în credinţa ta, ci doar să   crezi în El;

Şi la aceasta Se referă când spune: „Veniţi la Mine“.

În lumină sau în întuneric caută să faci voia Lui,

Şi lasă-I lui Isus lucrarea credinţei liniştit.TOATA  LUNA AICI:IZVOARE ÎN DEŞERT- Mai

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Mai

Text: 2 Corinteni 5:14-21

Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu… loan 3:16

DE CE TREBUIE SĂ MERGEM?

In cuvântarea ţinută la Congresul Naţional Canadian al Misionarilor, care a avut loc în oraşul Toronto, purtătorul de cuvânt al acestei organizaţii, Robert E. Speer, a făcut următoarea observaţie: „Ultima poruncă a lui Cristos, pe care noi o numim Marea Trimitere, nu este temelia obligaţiei misionare. Chiar dacă acele cuvinte n-ar fi fost niciodată rostite de Domnul, obligaţia misionară a Bisericii nu ar fi fost deloc afectată de acest lucru”. Comentând afirmaţia aceasta, Robert D. Wood a spus că Speer s-a bazat pe faptul că „obligaţia misionară” este fundamentată pe trei argumente: caracterul lui Dumnezeu, universalitatea Evangheliei şi nevoia întregii umanităţi. Speer scrisese: „Marea Trimitere nu a creat ci a stabilit această obligaţie. Cuvintele lui Cristos nu ne-au trasat datoria, ci mai degrabă au enunţat-o.” Wood a subliniat că acest lucru este contrar cu ceea ce au înţeles cei mai mulţi creştini. El a spus: „Noi nu ne angajăm în lucrarea misionară aşa de mult pentru că Isus ne-a poruncit să mergem, cât din pricină că Dumnezeu iubeşte atât de mult lumea păcătoasă încât a pregătit un mijloc de mântuire a ei. Noi mergem să spunem acest lucru deoarece planul mântuirii… este într-adevăr Vestea cea Bună. Iubirea lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre, ne obligă sa împărtăşim iubirea convertitoare cu cei care, asemenea nouă, înainte de-a fi fost mântuiţi, sunt „pierduţi în păcat şi în întunericul lumii acesteia”. Fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru lume să ne mişte să mergem cu dragostea Sa în lume. Aceasta este cea mai puternică motivaţie. – R.W.D.

Avem un mesaj s-aducem în lume –
Că Dumnezeu stăpâneşte zidirea.
El Şi-a trimis Fiul să ne salveze,
Să ne-arate: Dumnezeu e iubirea.– Nichol.

Să mergem la lumea aflată în nevoie, ducând Cuvântul de care are nevoie.TOATA  LUNA AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELE_MAI

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE  2015

 1 MAI

 DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (3)

„Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt”

       (Faptele Apostolilor 4:31)

Fii o sursă de inspiraţie pentru ei! A fi inspirat înseamnă să te simţi motivat şi entuziasmat cu privire la ceea ce faci. Se spune că un băieţel stătea aşezat în biserică împreună cu mama lui. Pe podiumul din spatele pastorului erau trei steaguri; băiatul a întrebat ce steag e primul. „E steagul ţării noastre”, a spus mama. Apoi, el a dorit să ştie şi despre al doilea steag. Ea a şoptit: „E steagul creştin”. În cele din urmă, el a întrebat despre al treilea steag. Spunându-i să facă linişte, ea a şoptit: „Acesta e pentru cei ce au murit în timpul serviciului”. El a întrebat cu nevinovăţie: „la care serviciu au murit, la cel de dimineaţă sau la cel de după-amiază?” Da, biserica trebuie să fie un loc al reverenţei şi al ordinii, dar trebuie să fie plin de puterea şi prezenţa lui Dumnezeu. Pe un afiş dintr-un mic magazin de ţară se putea citi: „Nu mai există nici un alt loc în apropiere care să semene cu acesta, deci, aici este locul pe care-l cauţi.” Asta doreşte Dumnezeu să fie biserica Lui. Poate întrebi: „Cum era biserica în vremurile primilor apostoli?” Avea specificul ei! Era dinamică! Convingătoare! „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Conform celui mai recent sondaj de opinie, în zilele noastre, un membru „devotat” al bisericii este cel ce merge la biserică în fiecare duminică dimineaţa. Extraordinar! Credincioşii Noului Testament mergeau în fiecare zi. Mai mult, „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Domnul Isus reprezintă multe lucruri – dar nu se poate spune despre El că este plictisitor. Aşa că haideţi să-i invităm pe oameni, să-i învăţăm şi să-i inspirăm!TOATA  LUNA AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Mai 2015

De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.1 Petru 4.4

Răspunsul

Trenul era aglomerat de călătorii ce se întorceau în suburbie de la centrul industrial al metropolei. Printr-un mic pliant care se afla pe o bancă într-un compartiment, discuţia ajunse la religie. Câţiva călători au spus câteva glume foarte urâte, iar ceilalţi călători au zâmbit pe sub mustaţă. Numai un tânăr rămase serios.

– Nu-ţi convine discuţia noastră? spuse unul.

Tânărul tăcu.

– Eşti chiar aşa de prost şi mai crezi basme?

La aceasta, tânărul spuse:

– Da, sunt chiar aşa de prost!

Toţi s-au îndreptat deodată spre el. Tânărul spuse aceste cuvinte aşa de liniştit, nici supărat, nici temător. Simţeau cu toţii că nu se merita să se certe cu el. Nu-l interesa părerea masei de oameni chiar deloc. Pe mulţi i-a mişcat ceva, o curiozitate, chiar o anumită dorinţă după o asemenea siguranţă ca de la sine înţeleasă şi după acea putere de convingere. Batjocoritorii însă nu s-au simţit prea comod. Când batjocoritorii au părăsit trenul, ceilalţi i-au aruncat tânărului priviri pline de admiraţie, iar unii i-au spus cuvinte prietenoase.TOATA  LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ – MAI 2015