AMALEC- (poezie inspirata din Scripturi , care reflecta realitatea vietii de azi in multe biserici sau adunari)

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Amalec

”După ce sămăna Israel, Madian se suia cu Amalec şi fiii Răsăritului, şi porneau împotriva lui. Tăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării pînă spre Gaza; şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari.   Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste, erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o pustiască.”

Când sameni mult, dar toamna nu culegi
și fără roade anii vieții-ți trec,
încearcă frate drag să-nțelegi:
nu ești învins cumva de Amalec?

Amaleciții nu ucid, ei vin
spre toamnă doar, ca să-ți culeagă holda,
te-ncurajează, te privesc senin
să nu-nțelegi că truda ta li-e solda.

E-o pildă ce-i lăsată în Scripturi,
un tâlc din ea să știm a desluși,
cu tainice poveți și-nvățături,
căci Amalec înseamn-”a linguși”.

Lingușitorii, zâmbitori senini
te laudă cu vorba lor dulceagă,
dar în ascuns ei te împung haini,
te lasă fără rod și fără vlagă.

Și tu nu știi de unde, nu pricepi,
cum sub senina mască de blajin
se-ascunde-un suflet de arici cu țepi
o viperă ce mușcă cu venin.

Apoi mai învățăm că Madian
cu Amalec împart aceeași soartă,
sunt aliați la pradă an de an….
Dar știi că Madian înseamnă ceartă?

Iar ei sunt prieteni: cel lingușitor
cu certărețul veșnic pe gâlceavă,
pe unu-l ai amic și confesor
și guști prin el a celuilalt otravă.

(Nu te-a ajuns nici o ispita dar
nepotrivită firii omenești
și împreună ai primit prin Har
mijlocul ca să poți s-o biruiești.

Căci tot ce mai ‘nainte ni s-a scris
e mijlocul lăsat spre învățare,
crezând al pildei tâlc cum e descris
să biruim ispitele-n răbdare.)

Să știm atunci când câte-un Madian
cu duh de ceartă rău și arțăgos
ne-atacă, va veni cu el viclean
și-un Amalec cu glas dulceag, mieros.

Tu fugi de certăreț, și cazi naiv
în brațe calde de lingușitor,
crezându-l doar pe unul negativ
pe celălalt ți-l faci sfătuitor.

Și-ți trece viața ca un sac de box
lovit sau ”mângâiat” de doi ”dușmani”
trăind un incredibil paradox
de sclav sub ”amaleci” și ”madiani”.

E-un teatru prost în care ești actor
când alții-ți scriu al vieții almanah,
ei te socot o piesă-n jocul lor,
un biet pion pe-o tablă ca de șah.

Citește din judecători, din regi
de Iefta, de Barac, de Ghedeon
a-l pildei tâlc prin duh de-l înțelegi,
poți evada din starea de pion.

Și nu uita ce Moise a spus,
războiul cu acest  vrăjmaș e greu,
când mîinile întinse sunt în sus,
”cu Amalec se luptă Dumnezeu”.

Din neam în neam, din vremea lui Agag
vedem această luptă an de an,
la Refidim, la Horma, la Țiglag,
la ultimul lingușitor: Haman.

Din pilde învățăm cum să luptăm,
dar învățăm și să sărbătorim,
să ne dăm daruri, să ne bucurăm
de-un binemeritat și nou Purim.