MEDITATII – CUVINTE DE IMBARBATARE SI TREZIRE 13 FELURI PE 14 MARTIE postate pe FB

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

MARTIE

 14 MARTIE

«Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lu­crurile ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.»

Evrei 2,17

Dacă îl urmezi din toată inima pe Isus, simţi chemarea să transmiţi această veste a salvării şi aproapelui tău. Din păcate însă, de multe ori eforturile tale de a-i câştiga pe alţii pentru Isus se lovesc de inimi împietrite şi de refuzuri dure. De ce? Pentru că nu calci efectiv pe urmele Lui şi refuzi să te identifici cu păcătoşii. Trebuie să ne coborâm la nivelul lor, la fel cum Isus S-a coborât la al nostru. Păcatul din noi întrerupe legătura cu Domnul şi de aici rezultă mesajul nostru lipsit de putere pe care îl prezentăm celor păcătoşi. Numai dacă devenim una cu Isus Cristos putem să ne apro­piem cu putere şi cu dragoste de cei pierduţi. Această uni­re cu El ne conferă o aură preoţească convingătoare; doar astfel suferim cu adevărat pentru oamenii care vor merge în blestemul veşnic şi plângem pentru ei înaintea Domnu­lui. Ce minunat este când nu mai există nimic în inima ta care ar putea sta în calea identificării tale complete cu El! Prin unirea cu Domnul inima ţi-e plină de milă şi de com­pasiune pentru cei pierduţi, iar aproapele tău va fi puter­nic cercetat de dragostea ta sinceră pentru el.

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

14

Martie

DIMINEAŢA

Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă. 1 Corinteni 10:12

Este un lucru ciudat să te mândreşti cu harul care ţi-a fost acordat. Un om spune „sunt foarte credincios; nu voi cadea. Cei puţin credincioşi pot să cadă, dar eu nu voi cădea. Am o dragoste fierbinte”, spune altul. „Pot să stau în piciore; nu este nici un pericol să mă scufund”. Cel care se laudă cu harul are puţin har. Unii dintre ei îşi imaginează că talentele lor îi ţin în picioare, şi nu ştiu că apa trebuie să izvorască neîncetat, altfel fântâna va seca. Dacă lampa nu este umplută mereu cu ulei, deşi arde cu flacără mare astăzi, mâine va fumega şi flacăra i se va stinge. Ai grijă să nu te mândreşti cu talentele tale; încrede-te numai în Christos şi în puterea Sa, fiindcă doar El te poate feri de cădere. Roagă-te mult. Petrece Mult timp în adoraţie sfântă. Citeşte Scriptura constant şi mai interesat. Supraveghează-ţi viaţa cu mai multă grijă. Trăieşte mai aproape de Dumnezeu. Ia cel mai bun exemplu pentru acţiunile tale Ai grijă să porţi numai conversaţii sfinte. Parfumează-ţi inima cu dragoste pentru sufletele oamenilor. Trăieşte în aşa fel încât oamenii să ştie că ai fost cu Isus şi ai învăţat de la El. Ce fericită va fi ziua în care ÎI vei auzi pe Cel preaiubit spunându-ţi: „vino mai sus”; va fi bucuria ta să-L asculţi spunând „ai luptat lupta cea bună” ţi-ai isprăvit alergarea, ai păzit credinţa; de acum te așteaptă cununa neprihănirii” (2 Timotei 4:7-8). Înainte, creştine, cu grijă și atenție! Înainte, cu teamă sfântă şi cutremur! Înainte, cu credință şi îcredere în Isus; singura ta rugăciune să fie „sprijină-mă după făgăduinţa Ta” (Psalmi 119:116). El poate, el este singurul care „poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfățișați fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 24).

SEARA

Voi veghea asupra căilor mele. Psalmi 39:1

Frate peregrin, nu spune în inima ta „voi merge acolo şi dincolo, şi nu voi păcătui”, fiindcă nu eşti niciodată atât de departe de pericol încât să-ţi permiţi să te lauzi. Drumul este foarte noroios; va fi greu să păşeşti fară să-ţi murdăreşti hainele. Lumea aceasta este plină de putreziciune; vei avea nevoie de multă atenţie ca să-ţi păstrezi puritatea. La fiecare cotitură a drumului te aşteaptă un hoţ gata să-ţi fure comorile. In fiecare binecuvântare există o ispită şi în fiecare bucurie o înşelăciune. Dacă ajungi totuşi în cer, consideră că este o minune datorată în întregime puterii Tatălui. Fii cu ochii în patru. Un om care duce în mână o grenadă trebuie să aibă grijă să nu se apropie de o flacără deschisă. Şi tu trebuie să ai grijă să nu intri într-o ispită. Chiar şi activităţile tale zilnice sunt nişte unelte ascuţite; ai grijă cum le mânuieşti. In lumea aceasta, nici un lucru nu este menit să mărească credinţa creştinului; totul încearcă s-o distrugă. Cât de repede trebuie să te îndrepţi spre Dumnezeu ca să fii sprijinit! Rugăciunea ta trebuie să fie „sprijină-mă, şi voi fi în siguranţă”. Rugăciunea trebuie să fie însoţită de veghere; veghează-ţi fiecare gând, cuvânt şi acţiune cu gelozie sfântă. Nu te expune pericolului fară să fie nevoie, şi dacă eşti chemat acolo unde zboară săgeţile, nu te aventura fară scut. Dacă vreodată diavolul te va găsi fară protecţie, se va bucura de triumf şi te va doborî curând la pământ. Deşi nu poţi fi ucis, poţi fi rănit de săgeţile sale otrăvite. Fii cumpătat; fii vigilent Pericolul poate veni în clipa în care totul ţi se pare sigur. De aceea, veghează-ţi căile şi roagă-te neîncetat. Nimeni nu greşeşte din prea multă grijă. Fie, ca Duhul Sfânt să ne călăuzească pe orice cale, ca să putem fi întotdeauna plăcuţi Domnului

 TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

14 MARTIE

Ascultarea

Sunteţi robul aceluia de care ascultaţi.

Romani 6:16

Primul lucru pe care trebuie să-l fac atunci când examinez puterea care mă domină este să recunosc adevărul neplăcut că sunt responsabil pentru faptul de a fi astfel dominat. întrucât am cedat în faţa respectivei puteri. Dacă sunt robul eului meu, eu sunt vinovat pentru aceasta, deoarece, la un moment dat în trecut, am cedat eului. La fel, dacă ascult de Dumnezeu, fac aceasta pentru că m-am predat pe mine însumi Lui.Dacă un copil se lasă dominat de egoism, el va descoperi că aceasta este cea mai înrobitoare tiranie de pe pământ. Nu există putere în sufletul uman care să rupă lanţurile unei atitudini formate prin cedarea în faţa eului. De exemplu, lasă-te dominat pentru o secundă de orice vine din natura poftei (aminteşte-ţi ce este pofta: „Trebuie să am imediat acest lucru”, fie că este vorba de o poftă a cărnii sau a minţii), cedează o dată şi deşi poate te urăşti pentru că ai cedat, eşti legat ca un sclav de acel lucru. Nu există absolut nici o eliberare prin puterea umană, ci numai prin Răscumpărare. Trebuie să te predai în umilinţă totală Singurului care poate zdrobi puterea dominatoare, adică Domnului Isus Cristos. „El M-a uns… ca să vestesc robilor izbăvirea.”  ,Descoperim aceasta în moduri ridicol de simple - „O, pot renunţa la acest obicei oricând doresc”. Nu poţi; vei descoperi că obiceiul te domină cu totul pentru că i-ai cedat de bunăvoie. Este uşor să cânţi „El va zdrobi orice lanţuri”, trăind în acelaşi timp o viaţă de robie evidentă faţă de tine însuţi. Predarea în mâna lui Isus va zdrobi orice robie din viaţa oricărui om.

Domnul este aproape!

(Filip. 4.5)

14

Martie

DOMNUL este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este DUMNEZEUL meu: pe El îl voi lăuda; El este DUMNEZEUL tatălui meu: pe El Îl voi preamări. Exodul 15.2

Pentru prima oară în Sfânta Scriptură citim o cântare de laudă. Dumnezeu l-a mântuit pe poporul Său scăpându-l din mâna puternică a vrăjmaşului său. Acum copiii lui Dumnezeu, mântuiţi, cu inimile pline de cântări de laudă mergeau pe drumul spre ţara Canaanului, spre moştenirea făgăduită. Acum ei învăţau adorarea, proslăvirea lui Dumnezeu, învăţau să slujească lui Dumnezeu.Cântecul lor arăta teama de Dumnezeu, lucrarea Sa, puterea şi slava Lui. El a biruit duşmanul, El a mântuit poporul Lui, El este călăuza Lui în pustie şi îl conduce până la capăt. Pentru noi El a pregătit un loc. Locul nostru este în casa Tatălui. De câte ori citim de o cântare de laudă în Cuvântul lui Dumnezeu ştim că este vorba de un moment, de o însemnătate deosebită din istoria poporului Israel.În Numeri 21 la sfârşitul călătoriei găsim cântarea fântânei unde Dumnezeu este văzut ca izvor al binecuvântărilor. În 2 Samuel 1.18 avem cântarea arcului; arcul fiind simbolul puterii prin care Dumnezeu îşi împlineşte toate planurile Lui. În Apocalipsa 14 cântă rămăşiţa cea mică din Iuda pe muntele Sionului, cântarea Mielului. În Apocalipsa 15 cântă biruitorii fiarei şi a icoanei ei, cântarea lui Moise şi cântarea Mielului. Apoi ne gândim la cântarea de slavă care o cântă cei 24 de bătrâni. În Apocalipsa 5 îi aduc mărire, cinste şi onoare Celui care merită din veşnicie în veşnicie.De ne-ar folosi şi nouă aceste cuvinte trezind în noi dorinţa să-I aducem în fiecare zi o jertfă de laudă ca rod al buzelor celor care-I mărturisesc Numele pe pământ. Numele Lui să fie slăvit!„Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Ps. 50.23).

Cuvântul

lui

Dumnezeu pentru astăzi

MARTIE

2014

14 MARTIE       TE AFLI ÎN PUSTIU?

„l-a povăţuit… în pustie” (Psalmul 78:52)

Pustiul este locul în care creşterea este dificilă, apa este puţină şi mergi anevoie căci nu vezi capătul drumului. Poţi avea parte de experienţa pustiului oriunde; lângă un mormânt, la Oncologie sau într-un proces de divorţ. Când te afli acolo: 1) Ai impresia că nu există cale de ieşire. în Scriptură, numărul patruzeci reprezintă lupta. Noe a experimentat furtuna timp de patruzeci de zile. Moise a petrecut patruzeci de ani singur în pustiu. Domnul Isus a fost ispitit de diavol timp de patruzeci de zile. 2) începi şă te gândeşti |a ce e mai rău. Pustiul îţi slăbeşte puterea de decizie. Te face să cauţi o cale simplă de scăpare. O căsnicie zbuciumată te poate face să te uiţi cum nu trebuie la soţul sau soţia altcuiva. Este terenul propice pentru necinste, depresie, chiar pornografie – lucruri pe care în mod normal nu le-ai considera atrăgătoare. „Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul” (Luca 4:1-2). Să observăm: confruntarea faţă în faţă cu diavolul a fost ideea lui Dumnezeu. Domnul Isus, ultimul Adam, a reuşit acolo unde primul Adam a eşuat. „După cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi” (Romani 5:19). Domnul Isus l-a învins pe diavol folosind Cuvântul lui Dumnezeu. De trei ori El i-a spus Satanei: „Este scris” (Luca 4:4,8,12). Cuvântul lui Dumnezeu este şi astăzi ghidul tău de supravieţuire în pustiu. După ce l-a folosit, Domnul Isus a plecat din pustiu îmbrăcat cu puterea Duhului Sfânt, pregătit să se lanseze în lucrare. Dumnezeu poate face acelaşi lucru şi pentru tine. „l-a povăţuit ca pe o turmă în pustie. Cum i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică” (Psalmul 78:52-53).

MANA DE DIMINEAŢĂ

 MARTIE   14

1TIMOTEI 1:19

“Să păstrezi credinţa şi un cuget bun, pe care unii l-au pierdut şi au naufragiat cu privire la credinţă.

Copilul lui Dumnezeu trebuie să-şi aducă aminte că are în el rădăcina oricărui rău atîta vreme cît firea veche este încă în el. Dacă nu este atent să-şi păzească grădina cugetului, buruienile vor încolţi şi vor creşte; în special păcatele care îl stăpîneau cînd era necredincios, pot deveni o hărţuială insistentă. Un cuget uşuratic care găseşte totdeauna explicaţii şi îndreptăţiri, vine din vechea fire păcătoasă, şi din necunoaşterea voii lui Dumnezeu, dar “un cuget bun” este printre cele mai bune binecuvîntări ale lui Dumnezeu, pentru că este curăţit prin sîngele Domnului Hristos şi luminat de Cuvîntul şi de Duhul lui Dumnezeu.Trebuie să tratăm cu cugetele noastre cum fac oamenii cu casele lor. Dacă vor să păstreze locuinţa curată, trebuie s-o curăţe în fiecare zi. Un cuget duhovnicesc se ocupă cel mai mult cu răul din inimă, dar cînd cugetul nu este duhovnicesc ci firesc, inima este cel din urmă lucru de care se ocupă.O mustrare a Domnului luată în seamă va conduce la pocăinţăşi la un drum drept şi sfînt, pe cînd o mustrare căreia nu i se dă atenţie este premergătoare unei corectări aspre. Un cuget ceresc nu se întreabă niciodată: “Trebuie să renunţ la aceasta?” dacă doreşte sincer să placă inimii Domnului Isus. Am eu o credinţăşi un cuget bun? Atunci trebuie să părăsesc orice îmi place mie dar nu-I place lui Dumnezeu. Să-L lăsăm pe El să dea sau să ia, potrivit cu voia Sa, după buna Sa plăcere.Un cuget curat este un cuget curăţit în întregime de sîngele Domnului Hristos care face ca sufletul celui credincios să fie ca o oglindă în care se vede faţa Tatălui nostru ceresc.Un cuget sensibil în ce priveşte şi cel mai neînsemnat lucru care se pare rău, ne va ajuta mult pe drumul ascultării de Dumnezeu şi ne va îndemna să împlinim Cuvîntul care spune “Feriţi-vă de orice se pare rău.” (ITes. 5:22). R. C. Chapman. Cugetul nostru este un sol al lui Dumnezeu în noi. El niciodată nu ne vorbeşte în mod brutal, ci totdeauna este ca “un susur blînd”. Dacă nu sîntem cu multă grijăşi atenţie ca să-i prindem îndemnul, se poate să-1 scăpăm, să nu facem ce ne îndeamnă Duhul Sfînt prin cuget şi astfel el poate adormi de-a binelea. Să fim delicaţi cu reprezentantul lui Dumnezeu în noi.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Joi 14 Martie

Ca să ştii cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu.   1 Timotei 3.15

Casa lui Dumnezeu trebuie să fie caracterizată de evlavie (1 Timotei 3.14‑16). Aceasta nu este nici cucernicie prefăcută, nici milostivitate îngăduitoare, care ar putea fi manifestată şi de omul natural. Viaţa duhovnicească este trăită în teamă de Dumnezeu şi Îl arată pe Dumnezeu. Secretul acestei vieţi constă în a avea permanent înaintea sufletelor noastre tiparul perfect de sfinţenie pe care l‑a trasat Hristos.Ce expresie minunată a lui Dumnezeu înaintea lumii ar fi fost Adunarea ca o Casă a Dumnezeului celui viu, dacă ea ar fi rămas fidelă principiilor Casei lui Dumnezeu! Lumea ar fi văzut o grupare de oameni marcată de sfinţenie, de dependenţă de Dumnezeu, de supunere faţă de autorităţi, de fapte bune şi de grijă faţă de trup şi suflet. Din nefericire, este evident că cei care alcătuiesc Casa lui Dumnezeu au falimentat total. Am eşuat în a menţine principiile Casei lui Dumnezeu şi deci în a fi cu adevărat expresie a lui Dumnezeu înaintea lumii.Scopul lui Dumnezeu de a locui în mijlocul oamenilor a fost cumva împiedicat de falimentul omului? În niciun caz! În ciuda faptului că omul distruge tot ce se află în mâinile lui, fie că este vorba de Israelul din vechime sau de Biserica zilelor noastre, Dumnezeu rămâne credincios scopului Său. Şi apare tot mai aproape în faţa ochilor noştri viziunea unei alte Case, cea în zilele mileniului, despre care citim: „Gloria de la urmă a Casei acesteia va fi mai mare decât cea dintâi“ (Hagai 2.9).Totuşi, chiar şi această Casă va trece, pentru că ziua glorioasă a mileniului se va sfârşi în întuneric şi judecată. Dar Dumnezeu nu va renunţa la scopul Său. Înaintea noastră ne sunt dezvelite „ceruri noi şi un pământ nou“. Auzim o voce puternică din ceruri, spunând: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va locui cu ei“ (Apocalipsa 21.1). Acolo vedem scopul măreţ al lui Dumnezeu, de‑a lungul veacurilor, împlinit în cele din urmă, pentru a nu mai fi niciodată tulburat.H. Smith

   Pâinea cea de toate zilele

 Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

14

Martie

Text: Coloseni 3:16-25

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Coloseni 3:23

COMPLEXUL „BĂTRÎNUL CHARLIE”

Cuvântul: „orice” din Coloseni 3:23, cuprinde o mulţime de îndatoriri. El le cere creştinilor să fie cu toată inima în orice efort nobil care merită să fie depus. Aceasta înseamnă că trebuie să dăruim aceeaşi răbdare sarcinilor uşoare ca şi celor importante. Evanghelistul Sam Jones se referea adeseori la un cal al tatălui său, pe care-l botezaseră „Bătrînul Charlie”. Cînd animalul era prins la plug, se dădea înapoi şi devenea o problemă. Dar cînd era înhămat la şareta cu roţi vopsite în roşu cu hamurile de lux, îşi ridica capul sus şi era plin de vigoare şi încîntare. Nu era niciodată nevoie să-l struneşti sau să-l loveşti cu biciul. Se părea că acestui cal îi plăcea să fie văzut cu harnaşamentele de paradă – în special cînd greutatea pe care o avea de cărat era mică. Sam Jones a spus: „Natura umană este asemănătoare acestui cal. Unii oameni pur şi simplu nu lucrează pentru Domnul în umilinţă. Trebuie să aibă un birou proeminent cu un titlu sonor ca să facă ceva pentru El”. Cît de contrar este acest lucru spiritului creştin! Orice ocazie de-a aduce glorie lui Dumnezeu nu trebuie niciodată considerată prea mică pentru a nu investi eforturile noastre cele mai bune. Nu are importanţă cît de umile sînt sarcinile, dacă ele fac parte din datoriile noastre, trebuie să le vedem ca fiind lucrarea de slujire pentru Dumnezeu şi trebuie să le facem cu bucurie, fără să ne plîngem şi să căutăm satisfacerea eului. Să nu ne dăm înapoi atunci cînd ne stă în faţă un lucru dificil şi fără recompense. Făcînd toate lucrurile „din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”, vom fi feriţi să nu dobîndim complexul „bătrînului Charlie”. - H.G.B.

Nimic nu e pierdut ce-i pentru Domnul;
Chiar lucrul cel mai mic sub soare,
Cînd are privirea Lui aprobatoare
Devine fapta lumii cea mai mare.       – Anonim

Lucrurile mici devin lucruri mari atunci cînd sînt făcute cu dorinţa de a fi pe placul lui Dumnezeu.

IZVOARE IN DEŞERT

14 Martie

 Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.
(Exod 20:21)

 Dumnezeu continuă să aibă tainele Sale – ascunse de „cei înţelepţi şi price­puţi“ (Luca 10:21). Nu te teme de aceste lucruri necunoscute, ci mulţu­meş­te-te să accepţi lucrurile pe care nu poţi să le înţelegi şi să aştepţi cu răbdare. La timpul potrivit El îţi va descoperi comorile necunoscutului – bogăţiile gloriei tainelor. Recunoaşte că taina este doar vălul care acoperă faţa lui Dumnezeu.

Nu te teme să intri în norul care coboară asupra vieţii tale, pentru că Dumnezeu este în el. Şi partea cealaltă străluceşte de gloria Lui. „Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos“ (1 Petru 4:12-13). Când te simţi cel mai părăsit şi cel mai singur, Dumnezeu este aproape. El este în norul cel mai gros. Croieşte-ţi drum înainte prin întuneric fără să dai înapoi, ştiind că la adăpostul norului te aşteaptă Dumnezeu.   selectat

 Ai un nor în faţă?

Ceva întunecat şi înspăimântător;

Un mesager al furtunii de deasupra capului?

Ceva care întunecă cerul;

Ceva din ce în ce mai întunecat;

Ceva care ţi-e teamă că va izbucni într-un târziu;

Un nor care aruncă o umbră adâncă şi lungă?

Dumnezeu vine în acel nor.

 Ai un nor în faţă?

Este carul biruitor al lui Iehova: în acesta

El zboară spre tine, peste marele abis.

Este mantia cu care Se acoperă;

Pentru că El Se îmbracă în furtuna strălucitoare.

Este vălul în care El ascunde lumina

Chipului Său minunat, prea orbitoare pentru ochii tăi.

Dumnezeu vine în acel nor.

  Ai un nor în faţă?

O încercare teribilă pentru tine?

O ispită întunecată şi ameninţătoare?

O pierdere a unuia din cei dragi ai tăi?

O ceaţă, un văl, care ascunde necunoscutul?

O taină care pare ireală:

Un nor între tine şi razele strălucitoare ale soarelui?

Dumnezeu vine în acel nor.

 Ai un nor în faţă?

O boală – neputinţa bătrâneţii – tristeţe şi moarte?

Aceşti nori se vor împrăştia la ultima ta suflare slabă.

Nu te teme de norii care planează deasupra bărcii tale,

Făcând-o să plutească jalnic spre intrarea în port;

Norul morţii, deşi ceţos, paralizant şi rece,

Va deveni strălucitor şi cu margini de aur.

DUMNEZEU vine în acel nor.

 Un om stătea odată pe un pisc înalt al Munţilor Stâncoşi urmărind o furtună mare care era mai jos. Pe când se uita, un vultur a trecut prin nori şi a continuat să se ridice în zbor spre soare. Apa de pe aripile lui sclipea în lumina soarelui ca diamantele. Dacă n-ar fi fost furtuna, poate că vulturul ar fi rămas în vale. În acelaşi fel, necazurile vieţii ne fac să ne ridicăm spre Dumnezeu.

 TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

14 martie

MÂNGÂIEREA MAMEI

Vă voi mângâia, cum mângâie o mamă pe copilul ei.

Isaia 66.13

Mângâierea unei mame! Este însăşi dragostea duioasă. Cum înţelege ea necazul copilului ei! Cum îl stânge ea la piept şi-i ia toate suferinţele în inima ei! Ei poate sa-i spună totul, încredinţat că ea îl înţelege, ca nimeni altul. Dintre toate mângâierile, cea mai dulce este a mamei sale. Aceasta a simţit-o mai mult decât un om încercat.Dumnezeu S-ar coborî oare, ca să ţină locul unei mame? Din partea Sa e bunătatea însăşi. L-am cunoscut ca Tată, dar iată că vrea sa fie pentru noi chiar o mamă, îndemnându-ne prin aceasta la o sfântă apropiere, la o încredere fără rezervă, la o odihnă deplină. Când Dumnezeu însuşi ajunge „Mângâietorul” nostru, nu ne mai poate frământa nici o îngrijorare. Deci să-I spunem Lui apăsarea noastră, chiar daca nu putem face aceasta decât prin suspine şi prin plâns. El nu ne dispreţuieşte plânsul, aşa cum n-ar face nici mama noastră. Ca şi ea, va avea milă de lacrimile noastre, de slăbiciunea noastră şi ne va ierta greşelile, dar într-un fel mai sigur decât ar putea mama noastră. Să nu purtam singuri greutăţile noastre; făcând aceasta, am face o mare greşeală, când o Fiinţă aşa de bună stă gata să le împărtăşească. Să le spunem deci fără întârziere Dumnezeului dragostei. El nu se va obosi de noi, cum nu se oboseşte nici o mamă.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

14  martie

„toţi au mîncat aceeaşi mîncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr’o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos Totuş cei mai mulţi dintre ei, n’au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.”1 Corinteni 10:3-5

 Apostolul prezintă Corintenilor poporul Israel, cum acest popor a fost scos din ţara Egiptului prin mâna puternică a Lui Dumnezeu, cum a trecut Marea Roşie ca pe uscat, cum au avut parte de pâine şi apă, cum au fost conduşi de Domnul prin stâlp de foc şi de nor, şi cum totuşi poporul era mereu nemulţumit faţă de Dumnezeu şi faţă de Moise, motiv pentru care nu au putut intra în ţara promisiunilor datorită faptului că ori de câte ori au intervenit probleme pe drum , au dovedit necredinţă faţă de Dumnezeu. Au trăit multe minuni şi totuşi este scris: în scurt timp au uitat aceasta şi s-au răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu, şi împotriva lui Moise. Şi toate acestea s-au scris pentru învăţătura noastră, să nu fim nemulţumiţi, cum erau unii dintre ei, şi nici necredincioşi. De aici putem vedea faptul că nu este destul că ne-am pocăit, devenind astfel copii ai Lui Dumnezeu. Vedem de asemenea că în toate necazurile şi nevoile noastre putem căuta ajutor la Dumnezeu, indiferent de împrejurări. Psalmistul spune despre cel drept:” el nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” Ps. 112:7. Dacă ne gândim că Dumnezeu a dat ce a avut mai scump, pe unicul Său Fiu pentru noi, cum nu ne va dărui toate împreună cu El! Poate El să uite pe vreunul din copiii Săi? În Ps. 91 putem vedea pe ce pot să conteze cei credincioşi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul I

De la Geneza la Iosua

Jean Koechlin

14 Martie

Geneza 44:1-17

 Plasa se strânge în jurul fraţilor lui Iosif. Îm­prejurări neprevăzute – însă dirijate de o mână credincioasă – îi constrâng  a face cale-ntoarsă şi a se înfăţişa înaintea celui care cu­noaş­te totul. Acum conştiinţa le este atinsă. „Ce să vorbim şi cum să ne îndreptă­ţim?“ (v. 16). Ce progres moral au făcut până în acest moment, faţă de ziua când pretin­deau că sunt „oameni cinstiţi“ (42.11)! De aceea, izbăvirea este aproape.Ca întreaga istorie a lui Iosif, aceste eveni­mente au semnificaţie profetică. Israel, temporar lăsat deoparte după respingerea lui Hristos, adevă­ratul Iosif, va fi făcut să-şi recunoască crima şi să vadă în Nazarineanul pe care L-au dispreţuit şi L-au răstig­nit, Cel pe care Dumnezeu L-a făcut şi Domn şi Hristos (Fapte 2.36), pe Mesia al lor şi în acelaşi timp pe Fiul Omului care va domni peste în­tregul univers. Dar, ca să poată înfăptui această lucrare în conştiinţă, trebuia mai întâi ca Israel, şi în special seminţia lui Iuda, să treacă printr-o perioadă de mari încer­cări, numită „necazul cel mare“ (Apo­calipsa 7.14). Necazul fraţilor lui Iosif de până în momentul când îşi mărturisesc crima ilustrează neliniştea de care vor avea parte evreii înainte de a-L recu­noaşte şi onora pe Mesia.

 Sămânţa Bună

Vineri, 14 Martie 2014

Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu; da, veţi fi mângâiaţi …
Isaia 66.13

Infirmiera intră şi rămase o clipă mută de uimire, dar nici nu apucă să spună o vorbă, căci doamna îi zise:

– Vă rog, lăsaţi-ne singure!

– Trebuie să vă odihniţi, obiectă infirmiera. Orice agitaţie vă face rău şi nu ar trebui să vorbiţi.

– Lucrul cel mai bun este să ne lăsaţi singure.

Aşezându-se pe pat, fosta colegă de bancă încercă să o consoleze pe fosta ei prietenă, care acum era în necaz.– Draga mea, ştii că drumurile noastre s-au despărţit de mult. Eu nu mai sunt cea care am fost. Am găsit calea de ieşire din mlaştina morală în care ne bălăceam amândouă. Această cale nouă şi vie este credinţa în Mântuitorul. Dumnezeu ştie necazul tău, căci a lăsat scris în cartea Sa: „El Îşi va paşte turma ca un păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează“ (Isaia 40.11). Copilaşul tău este acum în braţele sigure ale lui Dumnezeu. Acolo, el este scutit de lacrimi, de necazuri. Acum, Dumnezeu vrea să te mângâie, aşa cum o mamă îşi mângâie copilaşul. Şi chiar dacă pe lumea aceasta mai sunt femei cu numele de mamă care-şi neglijează copiii, să ştii că Dumnezeu ne are în vedere pe fiecare în parte…