PACATE RESPECTABILE
CONFRUNTAREA PACATELOR PE CARE LE TOLERAM
de Jerry Bridges
TRADUCEREA: MIHAI DAMIAN, 2009
Capitolul 5
Puterea Duhului Sfant
Imnul lui Augustus Toplady vorbeste despre un “dublu remediu”—adica despre curatirea de vinovatia pacatului si despre izbavirea de sub puterea lui. In capitolul anterior, am vazut ca Dumnezeu ne curateste de vinovatia cauzata de pacat prin moartea Fiului Sau. Dumnezeu nu ne iarta fiindca este indulgent. Nu, El ne iarta pentru ca dreptatea Sa a fost satisfacuta. Iertarea absoluta a pacatelor noastre este tot asa de sigura ca realitatea istorica a mortii lui Cristos. Este important sa intelegem minunatul adevar al evangheliei fiindca putem sa ne confruntam pacatele noastre “respectabile” numai cand stim ca ele sunt iertate.
Totusi, imnul lui Toplady nu vorbeste doar de scaparea de vinovatia pacatului, ci si de scaparea de sub puterea lui. Cateodata, cand ne luptam cu o anumita manifestare a pacatului, ne intrebam daca evanghelia poate face ceva impotriva puterii pacatului in vietile noastre. Ne intrebam daca vom progresa in a omorarea pacatului persistent cu care ne luptam. Putem noi cu sinceritate sa spunem impreuna cu Toplady ca “Stanca Veacurilor,” Cristos, ne scapa de sub puterea pacatului la fel cum ne scapa si de vinovatia lui?
Pentru a raspunde acestei intrebari, e nevoie sa intelegem eliberarea de puterea pacatului ca avand doua stagii. Mai intai este eliberarea de dominatia sau de puterea de stapanire a pacatului care este decisiva si completa pentru toti credinciosii. Apoi vine eliberarea de prezenta pacatului si de actiunea care a ramas inca in noi, eliberare care este progresiva si continua pana la finalul vietii noastre. Pavel ne ajuta sa vedem aceasta eliberare dubla in Romani 6.
In Romani 6:2, Pavel scrie ca noi “am murit fata de pacat,” iar in versetul 8 el spune, “Noi am murit impreuna cu Cristos.” Adica, prin unirea noastra cu Cristos in moartea Sa, noi am murit, nu doar in ce priveste vinovatia pacatului, dar si in legatura cu puterea lui de dominatie in vietile noastre. Acest lucru este adevarat pentru fiecare credincios si se petrece la momentul mantuirii, cand Dumnezeu ne smulge de sub domnia intunericului si ne transfera in imparatia Fiului Sau (vezi Coloseni 1:13).
Afirmatia lui Pavel ca noi “am murit fata de pacat” este una declarativa. Este ceva de Dumnezeu a facut pentru noi la momentul cand am fost mantuiti. Nimic din ceea ce se intampla ulterior nu poate adauga sau scadea faptului ca noi am murit atat in ce priveste vinovatia pacatului cat si stapanirea lui.
Totusi, in acelasi timp Pavel ne indeamna: “Pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui” (Rom.6:12). Cum ar mai putea pacatul sa domneasca oare, daca noi am murit fata de el? Aici Pavel se refera la prezenta continua si necontenita a pacatului care, desi este “detronat” ca putere dominanta peste noi, inca incearca sa exercite o influenta prin care sa ne controleze trairea zilnica. Ca sa spunem asa, el continua sa poarte un razboi de gherila in inimile noastre. Acest razboi este descris de catre Pavel in Galateni 5:17:
Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
Noi simtim zilnic aceasta lupta dintre dorintele carnii si dorintele Duhului. Aceasta tensiune ne face cateodata sa ne intrebam daca evanghelia are putere si asupra acestui aspect al puterii pacatului—adica asupra abilitatii lui de a ne atrage spre dorintele lui. Acest lucru se intampla mai ales in cazul pacatelor celor mai respectabile din vietile noastre. Unele din aceste pacate subtile par foarte tenace, si noi trebuie sa luptam zilnic impotriva lor. Cu altele, avem impresia cateodata ca am rezolvat problema, pentru a descoperi doar cateva zile mai tarziu ca am ajuns iarasi in acelasi loc si ne confruntam iarasi cu acelasi pacat.
La acest punct al luptei noastre suntem tentati sa gandim astfel, “Da, este frumos sa spun ca pacatul nu mai are stapanire asupra mea, dar cum ramane cu faptul ca ma lupt zilnic cu prezenta si activitatea pacatului care inca au mai ramas in mine? Ma scapa evanghelia si de acestea? Pot nadajdui sa vad vreun progres in invingerea pacatelor subtile din viata mea?”
Raspunsul lui Pavel la aceasta intrebare presanta se gaseste in Galateni 5:16: “Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.” A umbla carmuit de Duhul inseamna a trai sub influenta lui, controlat de El si in dependenta de El. Pavel spune ca atunci cand facem acest lucru, noi nu vom implini poftele carnii.
Vorbind practic, noi traim sub influenta si controlul Duhului atunci cand punem inaintea ochilor nostri si incercam sa urmam voia Lui morala asa cum ne este aratata in Scriptura. Traim in dependenta de El prin rugaciune atunci cand strigam neincetat dupa puterea Lui care sa ne faca in stare sa-I implinim voia.
Exista un principiu de baza al vietii crestine, pe care eu il numesc principiul responsabilitatii dependente; el spune ca noi suntem responsabili in fata lui Dumnezeu sa ascultam Cuvantul Sau, sa facem sa piara pacatele din viata noastra, atat pacatele asa-zise respectabile cat si cele evidente si de neacceptat. In acelasi timp insa, noi nu avem in noi insine abilitatea de a ne implini aceasta responsabilitate, ci suntem total dependenti de puterea Duhului Sfant care ne poate face in stare sa ne implinim responsabilitatea. In acest sens, noi suntem si responsabili si dependenti.
Pe masura ce umblam prin Duhul, de la o vreme Il vom vedea pe Duhul lucrand in noi si prin noi si pentru a ne curati de puterea pacatului care a mai ramas in noi. Niciodata nu vom atinge perfectiunea in aceasta viata, insa vom vedea ca progresam. Va fi un progres continuu, cu siguranta, dar cateodata ni se va parea ca stam pe loc. Insa daca vom dori cu sinceritate sa ne ocupam de pacatele subtile din noi, putem fi siguri ca Duhul Sfant va fi la lucru in noi si prin noi pentru a ne ajuta. Si avem promisiunea Sa ca “Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Cristos” (Filipeni 1:6). Duhul Sfant nu va abandona lucrarea inceputa in noi.
De fapt, daca citim cu atentie epistolele noului Testament, vedem ca scriitorii, in mod deosebit apostolul Pavel, atribuie uneori aceasta lucrare in noi lui Dumnezeu Tatal, apoi lui Isus, Fiul, si alte ori Duhului Sfant. Adevarul este ca toate cele trei persoane din Trinitatea divina se implica in transformarea noastra spirituala, insa Tatal si Fiul luceaza prin Duhul Sfant care locuieste in noi (vezi 1 Corinteni 6:19). De exemplu, Pavel se roaga Tatalui ca noi sa fim intariti in putere prin Duhul Sau in omul nostru dinlauntru (vezi Efeseni 3:16). Si dupa cum bine a spus cineva, “Duhul ne transmite ceea ce Cristos ne daruieste.” Deci cand vorbesc de puterea Duhului Sfant, vorbesc de puterea Tatalui, Fiului si Duhului care ne sunt comunicate noua si puse in actiune in noi prin Duhul Sfant.
Modul cum lucreaza Duhul Sfant in noi si prin noi, este un mister, in sensul ca nu suntem in stare sa-l intelegem sau sa-l explicam. Noi pur si simplu acceptam marturia Scripturii ca El locuieste in noi si lucreaza in noi spre a ne transforma tot mai mult dupa chipul lui Cristos (vezi 2 Corinteni 3:18). Este nevoie sa credem in mod activ activ acest mare adevar despre Duhul Sfant. Este nevoie sa credem ca in dorinta si lupta impotriva pacatelor subtile nu suntem singuri. El este la lucru in noi, si vom vedea un progres daca umblam prin Duhul.
Unul din modurile in care lucreaza Duhul Sfant in noi este acela ca ne convinge de pacat. Adica, ne face sa intelegem ca egoismul, lipsa rabdarii, atitudinea de judecata sunt ceea ce sunt: pacate. El lucreaza prin Scriptura (pe care tot El a inspirat-o) pentru a ne mustra si a ne indrepta sau a ne corecta (vezi 2 Timotei 3:16). El lucreaza si prin constiintele noastre luminate si sensibilizate prin expunerea la Cuvantul Sau. Eu personal L-am vazut cum mi-a adus in memorie un anume fapt care constituia un pacat subtil si, folosind drept punct de plecare acel fapt particular a inceput sa-mi arate ca in viata mea exista un tipar al acelei comportari pacatoase. Este logic sa vedem ca convigerea de pacat este una din lucrarile Sale vitale in noi, fiindca nici n-am putea incepe sa ne impotrivim unui pacat, mai ales celor obisnuite si acceptabile in cultura noastra crestina, fara ca mai intai sa ne dam seama ca respectivul tipar de gandire, vorbire sau traire este cu adevarat un pacat.
Un alt mod in care Duhul Sfant lucreaza in noi este ca El ne face in stare si ne da putere sa ne impotrivim pacatului. In Romani 8:13, Pavel ne sfatuieste ca prin Duhul “sa facem sa moara faptele trupului.” In Filipeni 2:12-13, el ne indeamna sa “ducem pana la capat mantuirea noastra… caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi, si va da dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea.” Cu alte cuvinte, Pavel ne indeamna sa lucram cu increderea ca Dumnezeu este la lucru in noi. Desi Pavel face referinta la Dumnezeu, probabil la Dumnezeu Tatal, ca fiind Acel ce lucreaza in noi, am vazut deja ca Dumnezeu lucreaza prin Duhul Sau cel Sfant ca agent al transformarii in vietile noastre.
Citim apoi in Filipeni 4:13 cuvintele scrise de Pavel: “Pot totul in Cristos, care ma intareste.” Deci, ne putem impotrivi mandriei, lipsei rabdarii, duhului de critica si judecata atunci cand depindem de Duhul Sfant care ne da putere si ne face in stare sa ne impotrivim. In acest fel, nu ne vom da niciodata batuti. Indiferent de cat de putin progres s-ar parea ca facem, El este la lucru in noi. Cateodata El va parea ca-si va retrage puterea, insa se poate intampla din cauza ca vrea sa invatam pe propria noastra piele ca depindem intr-adevar de El.
Pe langa ca ne da puterea sa actionam, Duhul Sfant mai lucreaza in noi si intr-un mod monergistic; cu alte cuvinte, E lucreaza in noi fara implicarea noastra constienta. In benedictia din Evrei 13:20-21 ni se spune ca Dumnezeu “lucreaza in noi ce-I este placut.” Acest adevar particular ar trebui sa ne incurajeze mult. Chiar si in zilele noastre cele mai intunecate cand vedem foarte putin progres in lupta cu pacatul, putem fi increzatori ca Duhul Sfant este si atunci la lucru in noi. Este foarte posibil ca, desi este intristat prin pacatul nostru (vezi Efeseni 4:30), El sa se foloseasca chiar de aceasa situatie pentru a ne umili si a ne determina sa strigam la El cu sentimentul unei depline dependente.
Un alt mod in care Duhul Sfant lucreaza la transformarea noastra este prin aducerea in viata noastra a unor circumstante care sa ne faca sa crestem din punct de vedere spiritual. Asa cum muschii nostri fizici nu se vor intari fara exercitiu, tot asa viata noastra spirituala nu va creste daca nu vom trece prin circumstante care ne pun la incercare.
Daca suntem iuti la manie, vor exista circumstante care ne vor provoca mania. Daca suntem gata sa judecam pe altii, probabil vom avea belsug de ocazii sa o facem. Daca ne ingrijoram usor, vom avea multe oportunitati sa ne confruntam cu pacatul ingrijorarii. Dumnezeu nu ne ispiteste sa pacatuim (vezi Iacov 1:13-14), insa El aduce sau permite sa vina in vietile noastre circumstante care ne pun la dispozitie oportunitati de a “face sa moara” pacatele subtile particulare care ne caracterizeaza. Este evident ca ne vom putea impotrivi pacatelor noastre subtile doar pe masura ce circumstantele vietii le scot la iveala.
Desigur, tot ce am scris in ultimele doua paragrafe porneste de la faptul ca Dumnezeu este in controlul suveran absolut al tuturor circumstantelor noastre. Exista numeroase pasaje din Scriptura care afirma acest lucru, insa pasajul care afirma cel mai clar acest adevar este cel din Plangerile lui Ieremia 3:37-38: “Cine a spus si s-a intamplat ceva fara porunca Domnului? Nu iese din gura Celui Prea Inalt raul si binele?”
Sunt multe aplicatii pe care le putem trage din acest pasaj, insa adevarul pe care doresc sa-l vedem este ca Dumnezeu este in controlul fiecarei circumstante si al fiecarui eveniment din vietile noastre, si le foloseste, deseori in moduri tainice, pentrua ne schimba mai mult dupa asemanarea lui Cristos.
Romani 8:28 este un text spre care multi dintre noi se indreapta pentru a fi incurajati in vremuri dificile. Pentru cititorii care nu-si amintesc acest pasaj, el suna astfel: “De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” Cu toate acestea, desi pasajul este intr-adevar unul de incurajare generala pentru toti, Pavel vorbeste acolo de fapt despre transformarea noastra spirituala. “Binele” din versetul 28 este explicat in versetul 29 ca fiind asemanarea cu chipul Fiului lui Dumnezeu. Asta inseamna, deci, ca Duhul Sfant este la lucru in noi prin circumstantele vietii noastre pentru a ne face mai asemeni lui Cristos.
In concluzie, vedem ca Duhul Sfant lucreaza in noi pentru a ne convinge si a ne constientiza de pacatele noastre subtile. Apoi El lucreaza in noi pentru a ne face in stare sa facem sa moara aceste pacate. Dupa aceea, El foloseste circumstantele pentru a ne antrena in activitatea de impotrivire in fata pacatului.
Noua ne revine o parte vitala. Suntem responsabili sa facem sa moara in viata noastra pacatele asa-zis acceptabile. Nu putem pur si simplu lasa aceasta responsabilitate pe seama lui Dumnezeu, iar noi sa stam si sa privim. In acelasi timp, depindem de El. Nu putem inainta nici un centimetru in viata spirituala fara puterea Lui.
Insa Duhul Sfant face mai mult decat sa ne ajute. El este Cel ce directioneaza de fapt transformarea noastra spirituala. Evident, in aceasta lucrare El foloseste diferite unelte, si eu ma rog ca El sa foloseasca si aceasta carte pentru a ne ajuta sa scoatem la iveala si sa luptam impotriva pacatelor subtile din noi. Insa El nu ne lasa singuri sa apreciem daca ceva este pacat sau nu, nici nu ne lasa sa luptam singuri cu pacatul.
Deci cuvintele lui Augustus Toplady sunt adevarate: Dumnezeu ne izbaveste atat de plata vinovatiei pacatului cat si de puterea lui prin moartea ispasitoare a lui Cristos pe cruce si prin lucrarea tainica dar foarte reala a Duhului Sfant in vietile noastre.
Astfel, cand ne mutam in sectiunea acestei carti unde incepem sa privim in detaliu la pacatele noastre asa-zis acceptabile, nu te descuraja. Aminteste-ti ca Cristos a platit deja pretul pedepsei pentru pacatele noastre si ne-a castigat iertarea pentru ele. Apoi El a trimis Duhul Sau cel Sfant sa locuiasca in noi si sa ne faca in stare sa luptam impotriva lor.
Te indemn in acelasi timp sa te rogi ca Duhul Sfant sa te faca in stare sa-ti vezi pacatele ascunse, subtile din viata. Pacatul este inselator (vezi Efeseni 4:22). El te va face sa traiesti intr-o negare totala a unui anumit pacat, sau sa desconsideri voit seriozitatea lui. Numai Duhul Sfant poate da la iveala adevarata fata a pacatului.
Fii pregatit sa te umilesti. Imi amintesc bine o imprejurare cand Duhul Sfant mi-a descoperit egoismul din viata. Pana in acel moment, am definit intotdeauna egoismul in termenii unei atitudini evidente, batatoare la ochi, asa cum vedeam in vietile altora. Mi-a fost greu sa ma umilesc si sa admit ca eram si eu egoist, desi intr-un mod mult mai subtil. Domnul Isus, insa, promite binecuvantare celor saraci in duh—adica celor care-si vad pacatele si plang din pricina lor. El a promis binecuvantare si celor care sunt flamanzi si insetati dupa neprihanire—adica celor care doresc tare sa vada pacatul din ei omorat si inlocuit cu roada pozitiva a Duhului (vezi Matei 5:4,6; Galateni 5:22-23).VA URMA
No comments:
Post a Comment