Monday, February 28, 2011
FERESTRE DESCHISE MEDITATII T.AUSTIN SPATKS 27,28 februarie
DE LA:FERESTRE DESCHISE
Subject: 27 februarie
”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”
T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua . (Evrei 10:9)
Ce a rămas după clătinare a fost doar atât: Cristos, Cristosul spiritual și ceresc, Cristosul din cer, adus aici pe pământ prin Duhul Lui, Marele Preot, Jertfa, Rânduiala Casei lui Dumnezeu care era cerească și spirituală și nu formală, organizată, impusă, imitată sau materială. Rânduiala sau ordinea răsare în urma vieții, iar dacă viața este divină și nestingherită, rânduiala sau ordinea divină va fi spontană. ”El desființează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.” Dar urmează o clătinare cu mai mare decât cea dintâi și ne întrebăm dacă nu este iminentă. Toate lucrurile arată într-acolo. De o vreme, atenția ne-a fost confiscată de strâmtorarea care există în domeniul afacerilor lumii. Ce era cel mai rău părea să se întâmple mereu și mereu, dar a fost împiedicat de o Mână cu mult mai mare decât mâna omului. Nu este greu de observat ce s-ar întâmpla cu toate aspectele exterioare ale lucrării și vieții creștine, dacă Mâna s-ar retrage!
Va clătina Dumnezeu lucrurile într-un mod în care nu a mai făcut-o până acum, așa încât, cadrul și structura organizată a lucrurilor creștine să fie complet anihilată și doar cunoașterea Lui adevărată și măsura reală a lui Cristos să rămână? Doar o astfel de posibilitate ar face ca copiii Lui, în special slujitorii Lui, să vadă că se află în imediata apropiere a clătinării cu toți factorii spirituali și veșnici și că ar trebui să existe un minim care să se clatine și un maxim care să rămână după aceea. Trebuie să ne depărtăm de tot ce este exterior și să ne alipim de ce este lăuntric; trebuie să ne depărtăm de tot ce este pământesc și să ne alipim de ce este ceresc, trebuie să ne depărtăm de ce este distructibil și să ne alipim de ce este indestructibil; trebuie să ne depărtăm de toate lucrurile banale și să avem în vedere sfârșitul atât de apropiat, măsura deplină a lui Cristos.
Din: Este aproape marea ”clătinare”?
Subject: 27 februarie
A lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei. (Filipeni 2:22)
Dumnezeu are un punct de plecare fix. Dumnezeu nu schimbă niciodată acel punct, nici nu Se depărtează de el. Importanța recunoașterii acestui lucru înseamnă că înaintarea va fi determinată de punctul de plecare. Punctul de plecare guvernează toată viața de după aceea. Aceasta înseamnă că dacă acceptăm lucrurile dintr-un punct care nu este punctul de plecare al lui Dumnezeu, va trebui să ne întoarcem și să deșirăm totul; sau altfel, vom fi întotdeauna limitați față de măsura plinătății divine. Fără-ndoială că există o mulțime de oameni care au început lucrurile Domnului dintr-un punct care nu este al Lui și prin urmare, Domnul necesită timp pentru a-i întoarce de unde au pornit în loc de a-i conduce înainte; El trebuie să deșire mult din istoria vieții lor. Nu există înaintare în viața lor de unde vor ei să înceapă, ci îi găsim distruși și cu viețile deșirate; și timp de multă vreme, ei par mai degrabă să meargă înapoi decât înainte, mai degrabă în jos decât în sus. Explicația este că ei au început lucrurile din alt punct decât cel al lui Dumnezeu.
Pe de cealaltă parte, acolo unde nu există supunere față de lucrarea lui Dumnezeu - față de acea lucrare a Duhului care caută să ducă lucrurile în punctul Lui de plecare, adică să destrame și să forțeze destrămarea lucrărilor omului – acolo unde lucrurile se fac în afara punctului de plecare al lui Dumnezeu; acolo unde nu există bunăvoință de a fi dus înapoi la temelia lui Dumnezeu și stăruință spre înaintare, acolo unde nu există un început hotărât al lucrării Lui din acest punct, acolo va exista limitare până la sfârșit. Aceasta explică multe dificultăți și probleme care se ridică. Există mulți care refuză lucrarea Crucii în înțelesul ei cel mai profund, care nu o acceptă, care au început lucrurile și lucrarea lui Dumnezeu fără acea lucrare adâncă a Crucii în viețile lor, iar în lipsa ei, oamenii nu pot pricepe și nu pot cunoaște adevăratul sens al lucrurilor. Ei vor cu orice preț să înainteze și vor să susțină înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Ei zidesc. Ceea ce ei zidesc poate atinge dimensiuni uriașe și, potrivit standardelor omenești, poate părea ceva plin de succes, ceva mare, ceva plin de activitate și putere; dar când vedem măsura estimată de Domnul, valoarea ei spirituală, aceasta este foarte limitată, foarte diluată, foarte superficială și reprezintă foarte puțin din plinătatea lui Cristos în viețile oamenilor. Acești ziditori sunt plini de activitate, dar ei sunt prunci în înțelegerea și priceperea spirituală. Problema este că au început lucrurile din ei și nu din punctul de plecare al lui Dumnezeu, ei nu au cedat în fața Duhului care voia să-i ducă înapoi; prin urmare, viața lor este limitată și, destul de tragic, viața lor rămâne limitată pentru totdeauna.
Din: Punctul de plecare al lucrurilor Domnului
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com
Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html
Saturday, February 26, 2011
THE PILGRIM'S PROGRES'S JOURNEY TO HEAVEN -CALATORIA CRESTINULUI DE JOHN BUNYAN PARTEA I SI II
Partea 1 - Ecranizare dupa cartea Calatoria crestinului - calatoria spre cer (Pilgrim's Progress - Journey To Heaven) de John Bunyan.52:45
Partea 2 - Ecranizare dupa cartea Calatoria crestinului - calatoria spre cer (Pilgrim's Progress - Journey To Heaven) de John Bunyan.53:01
Postate de: Corneliu Octombrie 2010
FERESTRE DESCHISE MEDITATII T.AUSTIN SPARKS 26 februarie
DE LA: FERESTRE DESCHISE
Subject: 26 februarie
”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”
T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul. (Evrei 12:26)
Fără îndoială, scrisoarea către Evrei a fost un efort suprem al detașării credincioșilor de o formă pământească de creștinism și atașarea lor de Cristosul ceresc. Acel efort avea un motiv și anume: clătinarea lucrurilor, o clătinare de proporții uriașe care fusese prevestită, prevăzută și inevitabilă. Acea clătinare avea să aibă loc în două etape: una timpurie și una finală, una complet pământească și cealaltă, un amestec de pământesc și ceresc. Rezultatul clătinării, scopul ei este testarea valorile de lungă durată. Clătinarea timpurie, cea pământească era de natură iudaică, dar în principiu și în caracter, ea avea toate elementele clătinării finale. Prin distrugerea Ierusalimului, la care face referire scrisoarea, tot pământul fusese clătinat din punctul de vedere al iudeilor. Templul, ca locul central al întregii lumi fusese distrus din temelii. Preoțimea care slujea împreună după suprema rânduială preoțească, luase sfârșit. Slujba din Templu se terminase, iar poporul încetase să mai fie un popor unit și nedegradat.
Acestea erau lucruri în stare să fie destituite. Și totuși, cât de mult rezistaseră ele! Ce greutăți înfruntaseră! Ce încredere existase că ele nu aveau să înceteze vreodată! Cât de siguri erau oamenii că Dumnezeu Se legase de toate acele lucruri care nu puteau fi distruse, care nu puteau înceta! Cât de mult s-au luptat și s-au alipit de toate acestea până în ultima clipă! Dar nu le-a folosit la nimic. Dumnezeu nu mai era interesat de cadrul exterior al lucrurilor, de sistemul pământesc, care ocupase atâta loc, folosise atâta energie și atâta cheltuială, care nu atingea spiritual. La urma urmei, procentul valorii spirituale era atât de mic, iar interesele spirituale intraseră pe căile labirintice, întortocheate ale mașinăriei religioase, tradiției, care nu aveau nicio valoare. Mijloacele de a ajunge la final nu erau imediate, adică, exista o distanță prea mare între mijloacele folosite și finalul care se avea în vedere. Nu exista împlinirea imediată a cerinței divine deoarece erau atâtea lucruri intermediare. Așa că toate trebuiau să dispară! Și decât să le protejeze, Dumnezeu le-a clătinat.
Din: Este aproape marea ”clătinare”?
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com
Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html
FERESTRE DESCHISE MEDITATII T.AUSTIN.SPARKS 25 februarie
DE LA: FERESTRE DESCHISE
Subject: 25 februarie
”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”
T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii. (1 Ioan 1:7)
La modul practic, părtășia și relaționarea sunt lucruri importante pe pământ, care nu pot fi negate. Noi nu putem să le dăm de-o parte ca pe niște lucruri stricate și ireparabile, ca pe ceva ce nu își găsește modul de exprimare, fără a-L jefui pe Domnul de ceva. Dimpotrivă. Domnul nu a luat o astfel de atitudine. Aceasta reprezintă capitulare în fața diavolului, adică diavolul biruiește în rândul copiilor Domnului. Relaționarea adevărată, care presupune părtășie persistentă este calea spre plinătatea spirituală. Aceasta este Casa lui Dumnezeu: părtășia cerească a copiilor născuți din nou ai lui Dumnezeu pe acest pământ. Observați că o trăsătură a Casei lui Dumnezeu este părtășia, părtășia vie. Ținând cont de acest lucru, o altă trăsătură se ridică și devine vizibilă. Viața Domnului, Viața înviață a Lui, se arată prin părtășie, iar aceasta este o trăsătură a Casei lui Dumnezeu. Și oare, nu se vrea ca Trupul lui Cristos, Casa lui Dumnezeu să fie expresia corporativă a realității că Cristos trăiește, că este viu?
Apoi, Viața conduce la lumină. În părtășie cu copiii Domnului există teren pentru ca Domnul să comunice în mijlocul lor cunoașterea Lui și El face acest lucru într-un mod în care nu poate face cu oamenii separați; adică, izolați din vina lor. Nu vorbim aici de izolarea geografică care nu poate fi evitată, ci vorbim de izolarea spirituală, de separarea spirituală. Domnul Se descoperă în mijlocul copiilor Săi într-o plinătate din ce în ce mai mare. Astfel, Casa lui Dumnezeu este un lucru foarte practic, care ne conduce la plinătatea cerească, iar noi trebuie să recunoaștem că avem o mare responsabilitate pentru ce reprezintă Casa lui Dumnezeu în privința părtășiei spirituale. Este locul unde ceea ce este personal este dat la o parte, unde nu mai trăim pentru noi înșine, ci pentru alții, pentru Cristos, pentru ca să existe o creștere a lui Cristos.
Din: Calea spre plinătatea cerească
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com
Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html
FERESTRE DESCHISE MEDITATII T.AUSIN SPARKS- 24 februarie
DE LA:FERESTRE DESCHISE
Subject: 24 februarie
”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”
T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
Aceasta este casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerurilor! (Geneza 28:17)
Dacă mergem mai departe cu Dumnezeu, Crucea ne conduce imediat la Casa lui Dumnezeu. Crucea deschide calea spre Casa lui Dumnezeu, iar Casa lui Dumnezeu are de-a face în întregime cu lucrarea Crucii. O mulțime de oameni cred că Biserica, Casa lui Dumnezeu sau cum vreți să-i spuneți este o doctrină, un sistem al adevărului creștin. V-ați gândit la așa ceva? Ei bine, dați-mi voie să vă spun că greșiți. Ce este Casa lui Dumnezeu? Putem spune câteva lucruri care nu reprezintă Casa Lui. Casa lui Dumnezeu nu este un sistem al adevărului sau al învățăturii creștine. Nu este o adunare cu slujbe religioase. Nu este o societate creștină cu membralitate. Nu este o asociere religioasă cu scopuri religioase. Totuși, acestea sunt ideile care se află în mințile multora atunci când aud vorbindu-se despre Casa lui Dumnezeu. Oamenii cred că este locul unde se fac ritualuri religioase sau că este o societate fondată pe scopuri religioase.
Casa lui Dumnezeu este relaționarea credincioșilor. ”Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup Trup” (1 Corinteni 12:13). Aceasta este Casa lui Dumnezeu: o relaționare spirituală. Dar este mai mult de-atât. Casa lui Dumnezeu este relaționarea activă și recunoscută a credincioșilor. Nu este un lucru nebulos. Nu este o idee abstractă. Relaționarea spirituală a credincioșilor este minunată, dar trebuie să existe o recunoaștere a ei; iar acea relaționare trebuie să fie activă. Aceasta este Casa lui Dumnezeu. Apoi, Casa lui Dumnezeu reprezintă o măsură mai mare a lui Cristos decât este posibil în cazul oricărui număr de oameni separați. Oamenii separați nu pot niciodată să ajungă la plinătatea Domnului. Va fi nevoie de toți credincioșii pentru a cunoaște plinătatea Domnului; pentru a ajunge la ea, credincioșii trebuie să cunoască relaționarea, relaționarea activă. Acesta este un lucru foarte practic. Orice viață care este independentă și detașată va fi limitată, chiar dacă crede în relaționarea spirituală a tuturor credincioșilor. Acest lucru trebuie să devină practic, un lucru care funcționează cu adevărat. Părtășia este esențială plinătății. Noi știm de ce vrăjmașul nu a încetat niciodată să împrăștie pe copiii Domnului, să-i dezbine, să-i separe din nou și din nou. El întotdeauna caută acest lucru, deoarece știe că relaționarea vie dintre credincioși este calea spre plinătatea lui Cristos, este calea prin care Cristosul din cer devine exprimat pe pământ.
Din: Semnificația Casei lui Dumnezeu
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com
Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html
DAYS OF PRAISE- The Wicked Man February 26, 2011
 |
The Wicked Man February 26, 2011
|
GOD.S FORGIVENESS ON US by Charles R. Swindoll
February 26, 2011
by Charles R. Swindoll
Truth be told, it's God's forgiveness of us that makes possible our forgiving others.
When on the cross Jesus Christ paid in full the penalty of our sin, God's wrath
was expressed against Him—the One who took our place. God was therefore
satisfied in the epochal sacrifice . . . allowing all who would turn, in faith, to the
Son of God to be totally, once-for-all, forgiven. Christ's blood washed away our
sin. And from the moment we believe in Him, we stand forgiven, relieved of guilt,
before a satisfied God, thereby freeing Him to shower upon us His grace and love.
Remember the verse from that grand old song the church has sung for years?
My sin—O, the bliss of this glorious tho't—
My sin—not in part, but the whole,
Is nailed to the cross, and I bear it no more,
Praise the Lord, praise the Lord, O my soul!¹
That says it well but not as beautifully as the song from the oldest of all hymnals
—the Psalms:
Bless the LORD, O my soul,
And all that is within me, bless His holy name.
Bless the LORD, O my soul,
And forget none of His benefits;
Who pardons all your iniquities,
Who heals all your diseases;
Who redeems your life from the pit,
Who crowns you with lovingkindness and compassion;
Who satisfies your years with good things,
So that your youth is renewed like the eagle. . . .
. . . He has not dealt with us according to our sins,
Nor rewarded us according to our iniquities.
For as high as the heavens are above the earth,
So great is His lovingkindness toward those who fear Him.
As far as the east is from the west,
So far has He removed our transgressions from us.
It's important to understand that we can never forgive others, horizontally, if not for
what Christ has already done for us, vertically. Not until we fully accept and appropriate
God's infinite and complete forgiveness on our behalf can we carry out the tough
assignment of forgiving others.
It isn't long before anyone who gets serious about serving others must come to terms
with forgiving others as well.
Yes, must.
1. Horatio Spafford, “It Is Well with My Soul.”
Excerpted from Improving Your Serve: The Art of Unselfish Living, Copyright © 1981 by Charles R. Swindoll, Inc.
(Thomas Nelson Publishers). All rights reserved worldwide. Used by permission.