DESPRE SUFERINTA SFINTILOR William MacDonald

ÎNVĂŢĂMINTELE CE SE DESPRIND

DIN CARTEA IOV

din Comentariul biblic al credinciosului

de

William MacDonald

Dacă stăm să ne gândim, taina suferinţei umane tot n-a fost pe deplin elucidată.Sau, cum se exprimă Wesley Baker:

Când ajungem la capătul cărţii Iov, nu găsim scris nici un răspuns.Nimic care să satisfacă mintea logică.

Dar putem fi siguri de două fapte imuabile:

Mai întâi faptul că suferinţa lui Iov nu a fost urmarea directă a vreunui păcat săvârşit de el.Dumnezeu a depus mărturie despre el că este un om drept(1:8).Dumnezeu a mai afirmat că logica şi argumentaţia celor trei prieteni ai lui Iov-cum că Iov era pedepsit de Dumnezeu din pricina păcatelor sale-nu a rămas în picioare(42:8).

În al doilea rând, deşi Iov nu a suferit datorită faptului că ar fi păcătuit, încercările prin care totuşi a trecut au dat totuşi în vileag că în inima lui se găsea mândrie, îndreptăţire de sine şi animozitate.Iov nu a fost izbăvit până nu a avut o imagine clară a nimicniciei sale pe de o parte, şi a măreţiei lui Dumnezeu, pe de alta(42:1-6), şi până nu s-a rugat pentru prietenii săi(42:10).

Iată câteva din învăţămintele pe care le desprindem din cartea Iov:

1. Cei drepţi nu sunt scutiţi de suferinţă.

2. Suferinţa nu este neapărat urmarea păcatului.

3. Dumnezeu a aşezat un gard protector în jurul celor neprihăniţi.

4. Dumnezeu nu trimite boală sau suferinţă.Ele provin de la Satan(Luca 13:16, 2 Corinteni 12:7).

5. Satan deţine un anumit grad de control pe tărâmul celor răi(sabeenii şi caldeeni), în domeniul dezastrelor naturale(focul din cer), în cel al fenomenelor meteorologice(un mare vânt), al maladiilor(bubele cu care a fost acoperit Iov) şi al morţii.

6. Satan poate să aducă aceste lucruri peste credincios numai cu permisiunea lui Dumnezeu.

7. Adesea se afirmă că Dumnezeu a făcut cutare, sau cutare lucru, când de fapt, El doar a îngăduit ca acel lucru să se întâmple.”Să acceptăm doar binele de la Dumnezeu şi să nu acceptăm şi adversitatea?”

8. Trebuie să privim lucrurile ca venind de la Dumnezeu, prin permisiunea Sa, iar nu de la Satan.”Domnul a dat, Domnul a luat."

9. Suferinţa dezvoltă în noi capacitatea de a îndura.

10. Vizita noastră să nu fie de lungă durată.

11. Când îi vizităm pe sfinţii aflaţi în suferinţă, nu trebuie să avem un spirit de judecată.

12. Vizita noastră să nu fie de lungă durată.

13. Raţionamentele şi argumentele omeneşti nu ne sunt de folos.Numai Dumnezeu poate să mângâie în chip desăvârşit.

14. La sfârşitul cărţii Iov vedem că „Domnul este plin de milă şi îndurare”(Iacov 5:11).De asemenea, aflăm că uneori, cel puţin, relele sunt îndreptate în viaţa aceasta.

15. Răbdarea lui Iov în suferinţă L-a îndreptăţit pe Dumnezeu, I-a dat câştig de cauză.

16. Un om este mai mare decât lucrurile care îl înconjoară, şi indiferent ce s-ar putea abate peste averea, sau familia sa, Dumnezeu este tot atât de vrednic de a fi lăudat, şi de a ne pune încrederea în El ca şi mai înainte.

17. Satan nu este nici omniprezent, nici omnipotent, nici omniscient(nici atotprezent, nici atotputernic, nici atotştiutor).

18. Deşi Dumnezeu îngăduie suferinţa nemeritată, El rămâne un Dumnezeu drept şi bun.

Din alte părţi ale Bibliei găsim lumină suplimentară asupra motivelor pentru care Dumnezeu le îngăduie sfinţilor Săi să sufere:

1. Uneori suferinţa este urmarea unui păcat nejudecat din viaţa credinciosului.(1 Corinteni 11:32)

2. Este mijlocul prin care Dumnezeu dezvoltă în noi harurile spirituale, cum ar fi răbdarea, îndelunga răbdare, smerenia(Romani 5:3, Ioan 15:2).

3. Suferinţa îndepărtează zgura şi impurităţile din viaţa credinciosului, aşa încât să-Şi poată vedea chipul oglindit mai desăvârşit(Isaia 1:25).

4. Suferinţa îl învredniceşte pe copilul lui Dumnezeu să-i mângâie pe alţii cu acelaşi gen de mângâiere cu care l-a mângâiat Dumnezeu pe el, sau pe ea(2 Corinteni 1:4).

5. Suferinţa îl învredniceşte pe sfânt să ia parte la suferinţele ispăşitoare ale Mântuitorului, şi astfel să-I fie mai recunoscător(Filipeni 3:10).

6. Suferinţa este o lecţie practică în folosul fiinţelor din cer şi de pe pământ(2 Tesaloniceni 1:4-6).Ea le arată că Dumnezeu poate fi iubit pentru ceea ce este El Însuşi, iar nu doar pentru binefacerile revărsate de El asupra lor.

7. Suferinţa este asigurarea că suntem fii, întrucât Dumnezeu nu-i disciplinează decât pe cei pe care-i iubeşte(Evrei 12:7,11).

8. Suferinţa îi face pe sfinţi să-şi pună încrederea numai în Dumnezeu, şi nu în forţele lor proprii(2 Corinteni 1:9).

9. Suferinţa îi păstrează pe copiii lui Dumnezeu aproape de El(Ps.119:67).

10. Suferinţa este arvuna slavei viitoare(Romani 8:17,18).

11. Dumnezeu nu îngăduie niciodată să fim ispitiţi peste puterea noastră de a suporta(1Corinteni 10:13).

„Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, pentru că Domnul este plin de milă şi îndurare.”(Iacov 5:11 b).