ISUSE, ARDERE DE TOT...
(după Levitic cap. 1)
Isuse, Ardere-de-Tot,
neprihănită risipire,
desprins de Tine şi de tot,
în jertfa de desăvârşire...,
cum ai urcat, ca pe-un altar
pe cruce, fără şovăire,
s-aduci de bunăvoie-n dar
ofranda de-omenească fire...!
Cu bucurie Te-ai făcut
a voii sfinte împlinire -
o jertfă de miros plăcut,
OM - DUMNEZEU, în contopire.
Suit pe-altar, ardeai tăcut,
din Cer sperând s-auzi şoptire,
dar ceru-ntreg rămase mut,
pân-la deplina-Ţi mistuire.
Fiorul Tatălui ceresc
a-nvăluit întreagă firea,
s-ascundă ochiului lumesc
cum suferea Neprihănirea.
Din locul sfânt, spre cel preasfânt
când Te-ai 'nălţat în slobozire,
perdeaua Templului s-a frânt:
lucrarea Ta de mântuire
s-a împlinit în totul-tot
prin ascultarea din iubire,
Isuse, Ardere-de-Tot
în jertfa de desăvârşire...
POEZII -ETERNA PRIMAVARA Tatiana Topciu PARTEA A DOUA Pe Prag de Infinit
Poezii publicate postum, după 1999
No comments:
Post a Comment