Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald Chambers
1 SEPTEMBRIE
Destinat pentru a fi sfânt
„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” 1 Petru 1:16
Aminteşte-ţi permanent care este scopul vieţii tale. Destinul omului nu este nici fericirea, nici sănătatea, ci sfinţenia. In zilele de astăzi avem mult prea multe dorinţe şi ne risipim în ele; dorinţe bune, nobile şi drepte care poate îşi vor găsi împlinirea, dar pe care Dumnezeu trebuie să le facă să nu mai aibă o aşa mare importanţă pentru noi. Singurul lucru care contează cu adevărat este dacă omul vrea să-L accepte pe Dumnezeul care-l va face sfânt. Oricare ar fi preţul, omul trebuie să aibă o relaţie bună cu Dumnezeu.Cred eu că trebuie să fiu sfânt? Cred că Dumnezeu poate să vină în inima mea şi să mă facă sfânt? Dacă, prin predica ta, mă convingi că nu sunt sfânt, voi fi indignat de această predică. Vestirea Evangheliei trezeşte resentimente puternice, deoarece Evanghelia îmi dezvăluie că nu sunt sfânt; dar, de asemenea, ea trezeşte în mine o dorinţă intensă. ‘ Dumnezeu are un singur scop pentru om, şi anume sfinţirea. Singurul Său scop este crearea de sfinţi. Dumnezeu nu e o maşină eternă de binecuvântat oameni; El n-a venit să mântuiască oamenii din milă; El a venit să-i mântuiască, deoarece i-a creat ca să fie sfinţi. Ispăşirea înseamnă că Dumnezeu mă poate aduce înapoi la unitate perfectă cu El prin moartea lui Isus Cristos, fără să rămână nici o umbră între noi.Nu tolera niciodată, din compasiune faţă de tine sau faţă de alţii, vreun obicei care nu este după voia unui Dumnezeu sfânt. Sfinţenia înseamnă puritate în umblarea ta, în cuvintele care-ţi ies din gură, în gândurile pe care le nutreşti – orice detaliu al vieţii să fie sub privirea lui Dumnezeu. Sfinţenia nu este numai ceea ce-mi dă Dumnezeu, ci şi ceea ce manifest eu din ce mi-a dat Dumnezeu.TOTUL PENTRU GLORIA LUI – OSWALD CHAMBERS-SEPTEMBRIE (1)
CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUIDimineaţa şi Seara
1 SEPTEMBRIE
Dimineaţa
Dimineaţa
Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Psalm 73:24
Psalmistul simte nevoia de călăuzire divină. Tocmai a descoperit nebunia propriei sale inimi şi, ca să nu fie târât de ea, hotărăşte să se lase călăuzit de sfatul lui Dumnezeu de acum înainte. Sentimentul nebuniei noastre este un mare pas către înţelepciune, atunci când acest sentiment ne face să ne încredem în înţelepciunea Domnului. Omul orb se lasă condus de braţul prietenului său şi ajunge acasă în siguranţă. Ca şi el, noi trebuie să ne predăm călăuzirii divine, fără nici o îndoială, siguri că, deşi nu putem vedea, este spre binele nostru să ne încredem în Dumnezeul atotvăzător. „Mă vei” este o expresie de binecuvântată încredere. El era sigur că Domnul nu va refuza această misiune. Acesta este un cuvânt care ţi se adresează ţie, credinciosule; odihneşte-te în el. Fii sigur că Dumnezeu va fi sfătuitorul şi prietenul tău. El te va călăuzi şi îţi va arăta orice drum. In Cuvântul Său scris ai asigurarea aceasta în parte împlinită, fiindcă Sfânta Scriptură este sfatul Său pentru tine. Suntem fericiţi să avem călăuzirea Cuvântului lui Dumnezeu! Ce ar fi marinarul fără busolă? Şi ce ar fi creştinul fără Biblie? Aceasta este graficul de control, harta în care este descris fiecare banc de nisip, şi pe care toate canalele, de la nisipurile mişcătoare ale distrugerii spre limanul salvării, sunt marcate şi însemnate de Cel care cunoaşte tot drumul. Binecuvântat să fii, o Doamne, fiindcă putem crede că ne călăuzeşti acum, şi că ne vei călăuzi până la capăt! După această călăuzire prin viaţă, psalmistul anticipează o primire divină la sfârşit — „apoi mă vei primi în slavă”. Ce gând pentru tine, credinciosule! Dumnezeu însuşi te va primi în glorie — pe tine! Deşi eşti rătăcitor, pribeag şi străin, El te va aduce acasă în siguranţă! Aceasta este partea ta. Trăieşte cu ea astăzi, şi dacă îndoielile te înconjoară, du-te, prin I puterea acestui text, drept la tron.
1 SEPTEMBRIE
Seara
În orice vreme, încredeţi-vă în El.Psalmi 62:8
Credinţa este conducătorul vieţii vremelnice, ca şi al vieţii spirituale. Noi trebuie să avem credinţă în Dumnezeu pentru problemele pământeşti, ca şi pentru grijile cereşti. Doar aşa învăţăm să ne încredem în Dumnezeu ca să împlinească nevoile zilnice, şi să trăim deasupra lumii. Nu trebuie să fim leneşi, fiindcă lenevia arată că nu ne încredem în Dumnezeu, care munceşte mereu, ci în diavol, care este tatăl leneviei. Nu vom fi nechibzuiţi sau risipitori, fiindcă aceasta înseamnă să ne încredem mai degrabă în noroc decât în Dumnezeu cel viu, care este Dumnezeul economiei şi ordinii. Acţionând cu toată prudenţa şi corectitudinea, ne bazăm cu simplitate şi în întregime pe Dumnezeu mereu. Permiteţi-mi să vă recomand o viaţă de încredere în Dumnezeu în lucrurile pământeşti. Crezând în Dumnezeu, nu va trebui să te căieşti fiindcă ai folosit mijloace necurate ca să devii bogat. Slujeşte-L pe Dumnezeu cu integritate. Dacă nu ai nici un succes, măcar nu vei avea nici un păcat pe conştiinţă. Increzându-te în Dumnezeu, nu vei deveni vinovat de afirmaţii contradictorii. Cel care se încrede în propriile abilităţi navighează astăzi într-o direcţie şi mâine în alta, ca o barcă împinsă încoace şi încolo de suflarea vântului. Insă cel care se încrede în Domnul este ca un vapor cu aburi, care despică valurile, înfruntă vânturile şi lasă o urmă dreaptă şi strălucitoare spre limanul dorit Fii o persoană care are principii de viaţă înăuntrul inimii. Nu te lăsa târât de practicile înţelepciunii lumeşti. Umblă pe cărarea integrităţii cu paşi hotărâţi, şi arată că eşti neînvins prin puterea pe care ţi-o dă încrederea în Dumnezeu. Astfel vei fi eliberat de grija poverilor. Nu vei fi tulburat de veşti rele. Inima ta va fi neclintită, „încrezătoare în Domnul” (Psalmi 112:7). Cât de plăcut este să pluteşti dus de curentul providenţei! Nu există nimic mai binecuvântat decât trăirea unei vieţi de dependenţă, întemeiat pe un Dumnezeu al legământului. Nu mai avem nici o grijă, „căci El însuşi îngrijeşte” (1 Petru 5:7) de noi Nu avem necazuri, fiindcă aruncăm poverile asupra Domnului.
CHARLES H. SPURGEON-Meditatii de Dimineata si Seara SEPTEMBRIE
DOMNUL ESTE APROAPE-GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Joi 1 Septembrie
Și a fost transfigurat înaintea lor și fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit albe ca lumina. Matei 17.2
Schimbarea la față (transfigurarea) este o imagine a ceea ce va fi Împărăția viitoare. Cât de glorios va fi Domnul Isus – Mesia, Împăratul! Ce schimbare măreață va avea loc pe acest pământ, când cei șase mii de ani de păcat și de nenorocire se vor sfârși! Fața Domnului, strălucind ca soarele, va fi o priveliște minunată pentru sfinții din Mileniu.
Martorii prezenți la această manifestare anticipativă a gloriei Sale prefigurează diferitele clase de sfinți pământești care vor compune Împărăția: cei care vor fi decapitați în timpul necazului sunt prefigurați de Iacov iar cei care vor trece prin necazul cel mare sunt prefigurați de Ioan.
„Și, iată, Moise și Ilie li s‑au arătat, vorbind cu El“ (versetul 3). Aceștia par să reprezinte cele două clase de sfinți cerești care vor apărea împreună cu El. Ilie îi reprezintă pe sfinții răpiți fără să vadă moartea, în timp ce Moise îi reprezintă pe cei care au adormit și care vor fi înviați. Satan s‑a certat cu arhanghelul pentru trupul lui Moise, înainte de învierea lui Hristos, însă, după ce Hristos a înviat, el nu se mai poate certa pentru trupurile noastre. Nu, ci într‑o clipă, Hristos va învia trupurile tuturor celor care sunt ai Lui, la venirea Sa (1 Corinteni 15.23,51).
Astfel, muntele transfigurării ne oferă o binecuvântată imagine a gloriei și a măreției lui Hristos. Sfinții cerești, fie răpiți, fie înviați, însă împreună schimbați și făcuți asemenea trupului Său glorios, vor fi văzuți cu El și ca El. Apoi, pe pământ, rămășița cruțată a iudeilor, care vor trece prin necazul cel mare, sau aceia dintre ei care vor fi omorâți în acel necaz vor împlini numărul celor înviați la prima înviere și vor trăi și vor împărăți cu Hristos pentru o mie de ani (Apocalipsa 20.4).C. StanleyDOMNUL ESTE APROAPE GBV
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
1 septembrie
A RĂMÂNE ÎN ASCULTARE, ÎN DRAGOSTE
Dacă păziţi cuvintele Mele, veţi rămâne în dragostea Mea.Ioan 15.10
Să rămânem în ascultare şi să rămânem în dragostea Domnului Isus; iată două lucruri care nu pot fi despărţite. Numai o viaţă pusă sub cârmuirea Domnului Cristos poate să dovedească că noi suntem plăcerea Lui. Să păzim cuvintele Lui, ca să putem să fim încălziţi de dragostea Lui. Fără sfinţenie, care singură este plăcută lui Dumnezeu, noi nu putem plăcea Domnului Isus. Cel care nu urmăreşte sfinţenia, nu cunoaşte nimic din dragostea Domnului Cristos.Desfătarea de bună voie în dragostea Domnului nostru, este un lucru din cele mai delicate. Ea este mult mai simţitoare faţă de păcat şi faţă de sfinţenie decât este argintul viu la frig sau la căldură. Dacă suntem cu o inimă simţitoare şi curaţi în gândire, vorbire şi viaţă, ca să-L cinstim pe Domnul Isus, atunci primim dovezi ale dragostei Lui, fără număr. Dacă dorim să avem necurmat o astfel de fericire, ne trebuie o necurmată sfinţenie. Domnul nu-Şi va ascunde faţa Sa de noi, numai noi să nu ne întoarcem faţa de la El. Păcatul este norul care ne întunecă soarele. Dacă ascultarea noastră este atentă şi predarea noastră totală, vom umbla în lumină, după cum Dumnezeu însuşi este în lumină şi vom rămâne astfel în dragostea Domnului Isus, după cum El rămâne în dragostea Tatălui. Dulce făgăduinţă, dar care are înainte un „dacă” foarte serios. Doamne, fă-mă să am acest „dacă” care este cheia care-mi deschide comoaraTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU – SEPTEMBRIE (1).
MANA DE DIMINEAŢĂ
1 SEPTEMBRIE
“Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse. Să fiţi ca nişte oameni
care aşteaptă pe stăpânul lor…” LUCA 12:35,36
Ce înştiinţare solemnă ne dă Domnul Isus prin cuvintele acestea! În vechime aceasta era înfăţişarea unei persoane care era gata de plecare. Aşa trebuiau să fie israeliţii în ziua când Domnul avea să-i scoată din Egipt, în orient, brâul cu care se încingeau oamenii avea scopul să le ridice tunica pentru ca să nu fie împiedicaţi la mers. Cuvintele textului nostru sunt adresate credincioşilor care trebuie să fie gata de a pleca pe drumul spre Canaanul nostru veşnic. Pentru unii drumul poale fi mai scurt, pentru alţii mai lung, dar este neapărat necesar ca şi unii şi ceilalţi să aibă mijlocul încins. Apostolul Pavel la Efeseni 6:14 ne spune clar cu ce trebuie să fim încinşi. Centura care trebuie să ne susţină bine este Adevărul şi să fim bine încredinţaţi că pentru noi, Adevărul este Domnul Isus. Încinşi cu El, vom fi siguri de mersul nostru pe drumul de care am vorbit. Cuvântul însuşi de adevăr exclude cu desăvârşire orice duplicitate, îndoială, nesiguranţă, viaţă dublă şi orice ar fi incompatibil cu Desăvârşitul nostru Adevăr. Dacă nu avem o astfel de centură, atunci nu suntem pe drumul spre cer! Al doilea element care caracterizează pe cel care e gata de plecare, este “făclia aprinsă”. Expresia aceasta ne face imediat să ne gândim la solemnul adevăr biblic cu privire la întunericul veacului de acum. Dumnezeu ne-a dat marea cinste dar şi imensa răspundere de a fi nişte lumini în lume. A avea făcliile aprinse înseamnă a menţine o mărturie inalterabilă care să lucreze cu eficacitate în întunericul de acum, iar Domnul Isus spune: “Tot aşa, lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Iată două lucruri simple şi precise care nu necesită o interpretare filozofică şi complicată: Adevăr şi Lumină, dar care sunt neapărat necesare să le avem ca să ajungem la capătul drumului pe care am pornit. Ele sunt Domnul Isus. “Eu sunt… Adevărul”. “Eu sunt… Lumina…” Lumina care este în noi să fie în adevăr lumină, pentru că Domnul nostru a avut grijă să mai spună: “Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mari trebuie să fie întunecimile”. Versetul de astăzi se încheie cu o comparaţie cum nu se poate mai potrivită pentru noi astăzi:”Să fiţi ca unii care aşteaptă pe stăpânul lor.” Aceasta trebuie să fie şi atitudinea fiecărui credincios: o permanentă aşteptare, ca mireasa care aşteaptă cu nerăbdare pe mirele ei şi care nu se mai încurcă cu lucrurile inutile ale vieţii acesteia. Singura ei dorinţă este să-l vadă venind mai repede. Să fim gata ca să putem spune: Vino Doamne Isuse!MANA DE DIMINEAŢĂ SEPTEMBRIE (3)
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger
1 Septembrie
“Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe sine pentru noi
ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”. Efeseni 5:2.
Ce har mare că Dumnezeu a renunţat la Fiul Său şi ni L-a dat “Ca un prinos şi ca o jertfă”. El însuşi a fost jertfit şi a strigat pe cruce: “S-a isprăvit!” Prin moartea Sa, El a plătit în totalitate orice păcat şi fărădelege şi aceasta are valoare veşnică. Astfel ne-a dăruit iertare pentru fiecare păcat şi a şters zapisul care era împotriva noastră. Dar El ne-a fost dat şi împreună cu El am primit în dar toate lucrurile. Hristos, dacă este în inima noastră ne eliberează de legea păcatului şi a morţii. Satan va trebui să părăsească inima noastră, dar va încerca în repetate rânduri să ocupe loc în inima noastră. Dar când va veni va găsi inima ocupată de Domnul Isus şi va renunţa să intre. Insă niciodată nu va renunţa la luptă, el dă târcoale şi doreşte să ne umple de nesiguranţă spunând cam în felul următor: “Iţi mai lipseşte una sau alta, tu nu ai dragoste, te rogi prea puţin”. Si dacă îi vom da crezare minciunilor lui vom începe să ne îngrijorăm şi să ne străduim să devenim altfel de oameni prin puterile noastre proprii. Si dacă îi vom da dreptate ne va pretinde tot mai mult. Dar dacă credem că prin jertfa Domnului Isus ne-au fost dăruite toate lucrurile şi le căutăm pe acestea, nu ne poate cauza pierderi. De aceea rugaţi-vă şi vegheaţi ca să nu cădeţi în ispită! Pentru a recunoaşte intenţiile şirete ale Satanei este nevoie ca să fim veghetori şi să ne rugăm. Nu putem să ne împotrivim cu înţelepciunea noastră. Armătura noastră este Cuvântul lui Dumnezeu şi cu acesta putem avea biruinţă, dacă ne bazăm pe harul ce ne este făgăduit. Împotriva acestuia, duşmanul nu are putere. Tată drag, învaţă-mă Tu să lupt, făcând priceperea mea robul ascultării de Tine, bazându-mă pe Cuvântul: “S-a isprăvit”. Amin.MANTUIREA PRIN HRISTOS SEPTEMBRIE (1)
CALENDAR BIBLIC
DOMNUL ESTE APROAPE
1 SEPTEMBRIE
Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era
cu ei când a venit ISUS. Ceilalţi ucenici i-au zis
deci: Am văzut pe Domnul! loan 20,24.
Toma nu era prezent în prima adunare după învierea Domnului, fapt care a constituit o mare pierdere pentru el. Câţi sunt şi azi care pierd mult când locurile lor sunt goale în strângerea laolaltă pentru Numele Domnului Isus! Ceilalţi ucenici îi spuneau lui Toma că au văzut pe Domnul. Această binecuvântare o aveau pentrucă erau prezenţi în această adunare. Oare nu se întâmplă aşa şi cu noi adesea? Toma nu vroia să creadă până nu vedea semnele cuielor în mâinile lui Isus şi până când nu punea mâna încoasta Lui. Noi găsim în Toma o pildă a evreilor care nu vor să creadă până când „îl vor vedea şi cei care L-au străpuns.” Dar Domnul nostru se preocupă îndeaproape de Toma într-o atmosferă plină de iubire. Ce har! Isus ştie tot ce ne este nece- sar, şi ce binecuvântat lucru dacă ne gândim să fim prezenţi în jurul Său pentru a primi tot ce e necesar pentru creşterea noastră duhovnicească. El ştie cum să-l trateze şi să-l ajute pe fiecare dintre ai Săi. „Cine ar putea, să înveţe pe alţii ca El?” (Iov 36.22).De aceea veniţi să stăm mai des la picioarele Sale! Mai ales când suntem adunaţi în jurul scumpului Său Nume unde primim binecuvântările Lui din care apoi putem da şi altora. Dumnezeu spunea lui Avraam: „Eu vreau să te binecuvintez.. .şi tu să fi o binecuvântare pentru alţii.” Ce minunat este pentru un suflet dacă pune în practică toate binecuvântările lui Dumnezeu. El să ne ajute pe toţi ca să putem spune: „Am văzut pe Domnul.” Starea de faţă a Duhului Sfânt în Adunarea lui Dumnezeu e un fapt şi tot ce se face aici trebuie să arate că într-adevăr El este Cel ce călăuzeşte totul. în felul acesta nimeni nu e liber să spună sau să să facă ce vrea. în Adunarea lui Dumnezeu NUMAI Duhul Sfânt e slobod să întrebuinţeze pe cine vrea.CALENDAR BIBLIC-DOMNUL ESTE APROAPE-SEPTEMBRIE
BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU
OSWALD CHAMBERS
1 SEPTEMBRIE 2016
Doamne, am hotărât înaintea Ta să mă dedic lucrării printre soldaţi; ia-mă şi călăuzeşte-mă în fiecare amănunt. Ştiu că vrei s-o faci, dar mă tem de judecata mea pripită.BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU
IZVOARE IN DEŞERT
1 Septembrie
Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu. (Isaia 54:11)
Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din munţii îndepărtaţi – din coasta stâncilor colţuroase. Focul şi apa au lucrat asupra noastră timp de veacuri, dar n-au produs decât nişte crăpături. Însă mâinile omeneşti ca ale voastre ne-au transformat în cămine în care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, suferă, se bucură, găsesc odihnă şi adăpost, şi învaţă lecţiile pe care Creatorul nostru şi al vostru ni le predă. Dar ca să ajungem să fim folosite pentru acest scop, am îndurat mult. Dinamita ne-a sfâşiat inima, şi târnăcoapele ne-au spart în bucăţi. Deseori când zăceam deformate şi sparte în carieră, totul părea să fie fără formă sau sens. Dar treptat am fost tăiate în blocuri, şi unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascuţite până am căpătat o muchie fină. Acum suntem desăvârşite, suntem în locurile noastre potrivite şi suntem de folos.Voi, însă, sunteţi încă în cariera voastră. Voi nu sunteţi desăvârşiţi, şi din această cauză, aşa cum a fost odată cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu le înţelegeţi. Dar voi sunteţi destinaţi pentru o clădire mai înaltă, şi într-o zi veţi fi aşezaţi în ea de mâini îngereşti, devenind pietre vii într-un templu ceresc“.
În aerul nemişcat muzica nu se aude;
În marmura brută se ascunde o frumuseţe nevăzută;
Ca să iasă muzică şi frumuseţe e nevoie
De atingerea meşterului, de dalta ascuţită a sculptorului.
Marele Meşter, ne atinge cu mâinile Lui îndemânatice;
Nu lăsaţi muzica din noi să moară!
Marele Sculptor, ciopleşte-ne şi şlefuieşte-ne; nu lăsa
Să rămână, ascuns şi pierdut, chipul Tău în noi!IZVOARE IN DEŞERT
MEDITAŢII ZILNICE
WIM MALGO
1 SEPTEMBRIE
«Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.»1 CORINTENI 6,11
Omul care L-a primit în inimă pe Domnul Isus este, prin naşterea din nou, sfânt şi curat înaintea lui Dumnezeu. Dar acelaşi apostol Pavel care a scris cuvintele de mai sus, a spus: «Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească» (Rom. 7,18). Nu pare a fi aceasta o contradicţie, un cerc vicios? Nu! Acest adevăr este întărit de Pavel în 2 Corinteni 4,7: «... pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi». Ca şi copii ai Săi trăim mereu sub presiune. Pe de-o parte suntem zilnic confruntaţi cu faptul că firea noastră, natura păcătoasă îngrădeşte acţiunea lui Dumnezeu în noi, iar pe de altă parte avem la dispoziţie puterea Sa nesfârşită. Cum poate fi oare activată această putere a Sa în viaţa noastră? Prin ascultare şi credinţă! Cu cât suntem mai puternic ispitiţi şi rezistăm, cu atât Domnul este mai lăudat şi slăvit. Prin aceste încercări noi mărturisim de fapt credinţa, ascultarea şi dependenţa noastră totală de biruinţa Lui. Cum altfel am putea testa realitatea şi adevărul biruinţei lui Isus, dacă păcatul ar fi mereu departe de noi? Dar iată că acum putem fi fericiţi şi biruitori, în ciuda firii păcătoase şi a acţiunii duşmanului: «Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!» (1 Cor. 15,57). Aceasta este lupta credinţei adevărate; cei ce luptă şi biruie vor fi odată încoronaţi în slava cerească.WIM MALGO-MEDITATII ZILNICE-SEPTEMBRIE (1)
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
1 Septembrie
Text: Psalmul 103:1-5
PRIVIND ÎN URMĂ
Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita
nici una din binefacerile Lui. Psalmul 103:2
Ai condus maşina vreodată pe serpentinele versantului unui munte şi te-ai oprit în vârf pentru a privi înapoi? Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe unul din vârfurile Munţilor Apalaşi. Câteodată intram în ceaţă atât de densă că şofatul era nesigur. Când am ajuns în vârf, ne-am uitat în jos de unde venisem. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare greutate. Totul era clar acum şi puteam vedea la mari depărtări, chiar şi ceaţa prin care am trecut şi care ne-a îngreunat drumul, dispăruse. Ce panoramă! Uneori, ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum a fost sinuos şi abrupt, vom putea vedea cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa. Iată cum descrie F.E. Marsh ceea ce poate vedea creştinul atunci când se uită înapoi:
Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul (Deut. 5:15).
Felul cum ne-a călăuzit (Deut. 8:2).
Binecuvântările pe care ni le-a dăruit (Deut. 32:7-12).
Victoriile pe care le-a câştigat (Deut. 11:2-7).
Încurajările pe care ni le-a dat (Iosua 23:14).
Când suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincioşia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului. Dar priveşte înapoi şi vei vedea bucuria victoriei, chemarea urcuşului şi prezenţa însoţitorului pe cale, care a promis că nu te va lăsa şi nu te va uita.Ai curaj, prietene. Acela care te-a adus până aici te va călăuzi şi mai departe.P.R.V.
Cel ce m-a călăuzit cu bine
De-alungul zilelor până acum
Nu mă va conduce oare mâine
Pe al vieţii mele aspru drum?
De-alungul zilelor până acum
Nu mă va conduce oare mâine
Pe al vieţii mele aspru drum?
Adams
Nu te teme niciodată să încredinţezi viitorul necunoscut în mainile unui Dumnezeu atotştiutor.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
1 SEPTEMBRIE
Matei 27.50-66
Lucrarea de ispăşire este împlinită, victoria este câştigată. Cu un strigăt triumfător, Hristos intră în moarte. Şi, imediat, Dumnezeu dă şi alte dovezi ale acestei victorii: ,perdeaua Templului s-a rupt în două” (v. 51), deschizând „calea cea nouă şi vie”, prin care, din acel moment, omul poate veni în prezenţa Sa „în siguranţă deplină” (Evrei 10.19-21). De asemenea, El deschide morminte şi moartea este forţată să dea pe unii din prinşii ei, ca semn că este învinsă.
Dumnezeu Se îngrijeşte apoi ca Fiul Său să primească onoarea cuvenită. Conform profeţiei, Isus este pus în mormântul unui om bogat care, cu evlavie, se preocupă de înmormântarea Sa (Isaia 53.9). Câteva femei, al căror devotament este consemnat, asistă la întreaga scenă. Dragostea este cea care ÎI pune acum în mormânt pe Cel pe care ura Îl răstignise.De la începutul şi până la sfârşitul acestei Evanghelii, ura omului s-a înverşunat împotriva lui Isus. De când era în leagăn, ea s-a manifestat prin Irod, urmărindu-L apoi până la mormântul păzit şipecetluitprin grija conducătorilor iudei. Soldaţii, pecetea şi piatra sunt însă tot atâtea prevederi inutile: ele nu vor servi decât la a ne demonstra în modul cel mai izbitor realitatea învierii.Ce trist este că vrăjmaşii Domnului îşi aduc aminte de lucruri pe care propriii Săi ucenici le-au uitat! (v. 63).
SĂMÂNŢA BUNĂ
Joi, 1 Septembrie 2016
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
Iată lucrurile care spurcă pe om …Matei 15.19,20
Poluarea mediului – un cuvânt alarmant! Nu observăm că prin poluarea aerului, a apei și a pământului, existența noastră este amenințată? Prin dezvoltarea energiei atomului și prin creșterea industrială monstruoasă datorită răspândirii foarte rapide a noilor tehnici suntem confruntați cu probleme aparent de nerezolvat. Suntem înconjurați de un flux uriaș de materiale periculoase, care ne periclitează în diferite moduri prin acțiunea lor nocivă.Prin circulația mașinilor, de exemplu în Germania, se elimină în aer într-un an circa 4 milioane tone de gaz de monoxid de carbon foarte periculos.În afară de aceasta, chimicalele otrăvitoare, cu care se stropesc produsele agricole și ca-re fac să fie valabile cele mai multe alimente, ajung continuu în corpul nostru. Poluarea mediului ne face într-adevăr griji serioase.Mai groaznică decât aceasta este totuși o altă problemă: poluarea vieții interioare, a sufletului omului. Cauza este păcatul și căderea de la Dumnezeu! De la căderea de la Dumnezeu, se văd clar roadele otrăvitoare: brutalitate, grozăvii, furturi, imoralitate, adulter, patimă și dorințe degenerate, precum și necredință și superstiție.„Oamenii liberi“ sunt sclavii diavolului. Ei se afundă în pierzare, în ruină corporală și sufletească.SĂMÂNŢA BUNĂ-SEPTEMBRIE 2016
CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU
pentru astăzi-SEPTEMBRIE
coordonatori Bob & Debby Gass
TIMPUL TĂU DE PĂRTĂSIE CU DUMNEZEU (1)
“Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6:33)
Domnul Isus a spus: “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. La ce “lucruri” se referea El? Păi, la cele uzuale, zilnice – precum bani, case, relații, sănătate și locuri de muncă. Ce a vrut El să spună prin expresia “Împărăția lui Dumnezeu”? O viață trăită sub domnia lui Hristos în fiecare clipă, și în supunere față de voia Sa în toate lucrurile.
Când Domnul Isus a folosit verbul “a căuta” la imperativ (căutați), cred că El a avut în vedere trei aspecte importante:
1) Intenționalitatea. Când pierzi un obiect prețios, lași celelalte lucruri la o parte și te vei strădui să cauți până găsești ce-ai pierdut.
2) Importanța. Poziția, performanța, prosperitatea și popularitatea pot fi bune când sunt utilizate în mod corect. Dar fără domnia lui Hristos în viața ta, vei fi întotdeauna vulnerabil în fața diavolului.
3) Insistența. Indiferent cât timp îți ia, cât de tare trebuie să te străduiești sau ce schimbări trebuie să faci, întoarce-te la timpul tău de părtășie cu Dumnezeu, și dă-i locul cuvenit. Fii consecvent cu ce e important! Psalmistul a scris: “Caută Fața Mea! Și fața Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8). Timpul de părtășie a primit multe denumiri de-a lungul istoriei Bisericii: “ceasul deșteptător”, “devoțiuni zilnice”, “întâlnire cu Dumnezeu” sau “timp devoțional personal”. Nu contează cum îl numești, câtă vreme îl ai, în mod regulat. Timpul tău de părtășie cu Dumnezeu este întâlnirea personală cu El prin Cuvânt și rugăciune. E un timp pe care îl pui deoparte în mod intenționat pentru a te întâlni cu El. Scopul este acela de a crește în relația ta personală cu Dumnezeu – ca să-L poți cunoaște, să-L poți iubi, să-L poți sluji și să te poți asemăna cu El!Cuvantul-lui-dumnezeu-pentru-astazi-septembrie-2016
SE GASESC LA ADRESA:www.fundatiaseer.ro
TOATE MEDITATILE SE MAI GASESC ZILNIC LA https://manazilnica.net/
No comments:
Post a Comment