Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald Chambers
24 DECEMBRIE
Viaţa ascunsă
Viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
Coloseni 3:3
Duhul lui Dumnezeu adevereşte siguranţa simplă, dar atotputernică a vieţii ascunse cu Cristos în Dumnezeu. Acest adevăr este amintit mereu în Epistolele Noului Testament. Noi vorbim de parcă a trăi o viaţă sfinţită ar fi cel mai nesigur lucru pe care l-am putea face, când, de fapt, este cel mai sigur lucru posibil, pentru că în el şi în spatele lui se află Dumnezeul cel Atotputernic. Lucrul cel mai nesigur este să încerci să trăieşti fără Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou, este cel mai uşor lucru să trăim întro relaţie bună cu Dumnezeu şi este cel mai greu lucru să o luăm într-o direcţie greşită, dacă ascultăm de atenţionarea Lui şi rămânem în lumină.Când ne gândim la eliberarea de păcat, la umplerea cu Duhul Sfânt sau la umblarea în lumină, ne imaginăm vârful unui munte mare, foarte înalt şi frumos, şi spunem: „O, nu voi putea trăi niciodată acolo sus!” Dar când ajungem într-adevăr acolo, prin harul lui Dumnezeu, descoperim că nu e deloc un vârf de munte, ci un platou unde există destul spaţiu să trăim şi să creştem. „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei” (Psalmul 18:36).Când îl vezi într-adevăr pe Isus, nu mai poţi să te îndoieşti de El. „Să nu vi se tulbure inima” – dacă îl vezi pe El, nu mai poţi să laşi să ţi se tulbure mintea. Este imposibil să te îndoieşti atunci când El este prezent. De fiecare dată când ajungi în contact cu Isus, cuvintele Lui sunt reale. „Vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27) – este o pace care te cuprinde din creştetul capului până în tălpi, o încredere de neînvins. Viaţa ta este „ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” şi ţi se dă pacea netulburată a lui Isus Cristos.
MEDITAŢII ZILNICE
WIM MALGO
24 DECEMBRIE
„In Betleemul din Iudea i-au răspuns ei, „căci iată ce
a fost scris prin prorocul” MATEI 2,5
In aceste zile ale sărbătorii de Crăciun, în lumina primei veniri a lui Isus pe pământ, toţi credincioşii, şi nu numai, ar trebui să creadă în împlinirea profeţiei biblice. De ce însă realitatea este cu totul alta? Deoarece doar un număr foarte restrâns dintre oameni cred cu adevărat în împlinirea profeţiilor biblice. Mulţi citesc Scriptura, dar nu cred şi în împlinirea cuvintelor ei. Istoria se repetă: pe de-o parte, preoţii şi învăţaţii cunoşteau şi credeau în adevărul general al Cuvântului lui Dumnezeu (motiv pentru care i-au răspuns cu uşurinţă împăratului Irod la întrebarea unde S-a născut Mesia: «în Betleemul din Iudea»), dar nu credeau că această profeţie s-a împlinit. Pe de altă parte îi avem pe magii de la răsărit care nu cunoşteau cuvântul, dar aveau în schimb lumina revelaţiei divine. Ei au urmat neabătut lumina, steaua, iar când au ajuns la Ierusalim au întrebat: « Unde este împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă l-am văzut steaua în Răsărit»(Matei 2,2). Credincioşii de atunci credeau în Cuvânt, dar nu şi în împlinirea lui; păgânii neştiutori au primit însă lumina, au crezut în ea, au urmat-o şi L-au găsit pe Isus. Cum a fost la prima venire a Lui, aşa va fi şi în viitor: «Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă» (Matei 19,30).
CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara
Dimineaţa şi Seara
24 DECEMBRIE
Dimineaţa
El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi.
2 Corinteni 8:9
Domnul Isus Christos a fost din veşnicie bogat, slăvit şi înălţat, dar „S-a făcut sărac pentru voi”. Sfântul bogat nu poate avea părtăşie adevărată cu fraţii lui săraci, dacă nu îşi dă averea ca să le împlinească nevoile. Aceeaşi regulă se aplică şi Capului, şi mădularelor trupului Lui Christos. Domnul nostru nu ar fi putut avea părtăşie cu noi, dacă nu şi-ar fi împărţit averea Sa şi nu ar fi devenit sărac ca să ne facă pe noi bogaţi. Dacă rămânea pe tronul Său slăvit, şi noi continuam să trăim în ruinele Căderii fără să primim mântuirea Lui, părtăşia ar fi fost imposibilă de ambele părţi. Poziţia noastră după Cădere, fără legământul de har, ar fi oprit omul căzut de la comunicarea cu Dumnezeu, aşa cum Belial nu se poate înţelege cu Christos. De aceea, pentru ca părtăşia să fie posibilă, era necesar ca Ruda cea bogată să-şi dea averea rudelor sărace, ca Mântuitorul neprihănit să dea desăvârşirea Sa fraţilor Lui păcătoşi, şi ca noi, săraci şi vinovaţi, să primim din plinătatea Lui „har după har” (loan 1:16). Astfel, dăruind şi primind, Cel ales putea coborî din înălţimi, şi cel sărac putea urca din adâncuri, ca să se îmbrăţişeze unul pe altul în adevărată părtăşie. Sărăcia trebuia îmbogăţită prin Cel care are bogăţii infinite, înainte de a sta de vorbă şi vina trebuia să se piardă în neprihănire, pentru ca sufletul să poată umbla în părtăşie cu puritatea. Isus trebuia să-şi îmbrace poporul în hainele Sale, ca să-i poată primi în palatul slavei Sale. Trebuia să-i spele în sângele Său, ca să nu se mânjească îmbrăţişându-i. Credinciosule, aceasta este iubirea! De dragul tău, Domnul Isus „S-a făcut sărac”, pentru ca să te poată înălţa în părtăşie cu EL
24 DECEMBRIE
Seara
Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa
aceea orice făptură o va vedea. Isaia 40:5
Aşteptăm cu bucurie fericita zi în care toată lumea se va apropia de Christos; când zeii păgâni vor fi aruncaţi „la şobolani şi la lilieci” (Isaia 2:20); când semiluna lui Mohamed se va prăbuşi, şi nu îşi va mai ridica niciodată razele peste popoare; când regii se vor pleca în faţa Prinţului Păcii, şi toate naţiunile Îl vor numi Răscumpărătorul lor binecuvântat. Unii disperă gândindu-se la acest lucru. Ei privesc lumea ca pe o barcă care se sfarmă în bucăţi, ca să nu mai plutească niciodată. Noi ştim că lumea şi tot ce este în ea va arde într-o zi; după aceea, vom avea ceruri noi şi un pământ nou. Nu putem citi Biblia fără convingerea că „Isus va domni ca un soare / Peste pământ, şi cer, şi mare”. Nu suntem descurajaţi de întârzierea Lui; nu ne temem când vedem că îngăduie ca biserica să lupte mult timp, cu puţin succes şi mult efort. Credem că Dumnezeu nu va îngădui niciodată ca această lume, care a văzut cândva sângele Fiului Său curgând, să rămână pentru totdeauna fortăreaţa diavolului. Christos a venit aici ca să elibereze lumea de sub puterea întunericului. Ce strigăte vor fi atunci când oamenii şi îngerii se vor uni cântând aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic, a început să împărăţească” (Apocalipsa 19:6)1 Ce bucurie va fi să iei parte la luptă, să ajuţi braţul care poartă arcul, şi să câştigi victoria pentru Domnul! Fericiţi sunt cei care se încred în acest Domn biruitor şi care luptă alături de El, făcându-şi partea în Numele Lui şi prin puterea Sa! Cât de nefericiţi sunt cei care au luat partea răului! Este o parte pierduta, şi pierderea ei înseamnă că şi ei vor fi pierduţi pentru totdeauna. Tu de care parte eşti?
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
24 Decembrie
TOŢI ALEŞII VOR FI PREZENŢI
Şi atunci tot Israelul va fi mântuit… Romani 11.26
Cântarea pe care a făcut-o Moise aproape de Marea Roşie este insuflată de bucuria de a-l vedea pe Israel izbăvit în întregime. Nici o picătură de apă nu s-a desprins din zidul de apă care se formase în mare, până când cel din urmă mădular din poporul ales n-a pus piciorul sigur pe malul celălalt. După aceea, dar nu chiar imediat, apele s-au năpustit ca să vină iar la locul lor.În cântarea lui Moise citim aşa: „Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale” (Exod 15.13). În veacul viitor, când cei aleşi vor cânta cântarea lui Moise şi a Mielului, slava Domnului Isus va fi să poată spune: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi I-ai dat Tu”. Nu, Doamne, nu va fi nici un loc neocupat în cerul Tău.Toţi aceia pe care Dumnezeu I-a ales, toţi aceia pe care Domnul Cristos i-a răscumpărat, toţi aceia pe care Duhul Sfânt i-a sfinţit, toţi fără deosebire vor ajunge până la râul vieţii. Deja cei dinainte au ajuns acolo, în timp ce noi mergem prin strâmtoare; dar noi urmăm pe Călăuza dumnezeiască.Să înaintăm dar; toţi, până la ultimul dintre aleşii Săi, vor sosi în curând până la ţărmul celălalt; şi când toţi vom fi sosit acolo, vom izbucni atunci în cântece de biruinţă! Dar nici unul să nu lipsească la apel, căci lipsa unuia singur dintre membrii familiei alese ar opri cântările şi ar rupe coardele harfelor cereşti.
OSWALD CHAMBERS
BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU
24 DECEMBRIE
Doamne, cuvântul care mi se adresează într-un mod atât de personal în citirea mea din dimineaţa asta este: „Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut” (Exod 40:16).
CALENDAR BIBLIC
DOMNUL ESTE APROAPE
24 DECEMBRIE
Noi toți am primit din plinătatea Lui, har după har.
loan 1,16.
Hotărârea luată și realizată de Dumnezeu în Hristos Isus, are pentru noi urmări binecuvântate a cărei imensitate noi nu putem să o mărginim. Păcatul omului trebuia să aibă ca urmare moartea trupească și cea veșnică. Dar Dumnezeu nu a vrut moartea păcătosului și „de aceea a dat pe singurul Său Fiu ca prin El să trăiască” (Ezechiel 18.23; 1 loan 4.9).Mai departe citim în Efeseni 1 că Dumnezeu a vrut să aibă pentru El însuși niște ființe, care au înțelepciune și dragoste în ei pentru a-L slăvi.Dar era și dorința Dumnezeului Veșnic de a ridica pe Fiul Său ca căpetenie peste toate lucrurile, încât să-L laude și să-L proslăvească toată lumea.Intotdeauna în hotărârile Lui Dumnezeu, Fiul ocupă primul loc. Despre El citim în Efeseni 5.25-27 că a iubit Adunarea (în original „eclesia”) și s-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfințească prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să se înfățișeze înaintea Sa, slăvită, fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta. Același har, care ne stătea la dispoziție odinioară când eram păcătoși și care ne-a dat o arvună neclintită pentru slava veșnică, stă și azi la dispoziția mea și a ta, ca prin el să umblăm prin pustia acestei lumi spre slava Dumnezeului nostru, să rămânem ocrotiți de feluritele încercări.
Pilat — judecătorul lumesc a spus despre Domnul Isus: „Eu nu
găsesc nici o vină în omul acesta.”
Iuda — care pentru bani a vândut pe Domnul nostru a mărturisit:
„Eu am păcătuit căci am vândut sânge nevinovat.”
Sutașul și soldații lui au spus: „Cu adevărat omul acesta era Fiul
Lui Dumnezeu.”
loan Botezătorul a declarat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care
ridică păcatul lumii.”
Petru a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui
Viu…”
Dar tu ce spui despre Domnul Isus Hristos?
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger
24 Decembrie
“Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune Numele Isus, pentrucă El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Matei 1:21.
Această promisiune a primit-o Iosif când s-a temut s-o ia pe Maria la el, soţia lui. Un înger al Domnului s-a arătat în vis spunând: “Iosif, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Dacă analizăm întâmplarea despre naşterea Mântuitorului, observăm că El s-a născut noaptea, într-un grajd. Aceasta are o însenmătate: atâta timp cât omul este în starea de păcat, este în întuneric, în umbra morţii. El n-are lumină în el, de aceea umblă în întuneric. Când Duhul lui Dumnezeu începe lucrarea la un astfel de om şi-i arată starea lui păcătoasă, el încearcă să iasă din această stare. Şi citeşte: “Cel care crede în El, va avea Lumina Vieţii”. Dar sunt mulţi care vor să se îmbunătăţească şi cred că prin fapte bune ei ajung la lumină. Dar aceasta nu are bază biblică; căci este scris că poţi să vii aşa cum eşti. Tu trebuie să crezi că păcatele îţi sunt iertate şi să fii mort faţă de păcat, trăind pentru Dumnezeu. Poporul lui Israel trebuia să mănânce mielul în Egipt, aceasta vrea să spună că omul trebuie să-L primească pe Isus, când este încă în păcat. Trebuia să mănânce mielul noaptea şi trebuia să-l mănânce cu totul. Aceasta i-a ajutat să iasă din Egipt. Nu putem să-L primim pe Isus pe “fragmente”, ci în acel timp când credem, suntem şi pecetluiţi cu Duhul Sfânt şi în acelaşi timp suntem eliberaţi de păcat. Deci, El ne scapă de păcat, cum este scris în Romani 5:6. Lui I se cuvine lauda şi mulţumirea!
DOMNUL ESTE APROAPE-GBV
Joi 24 Decembrie
Ţi‑am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi‑am acoperit nelegiuirea; am spus: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele“. Şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
Psalmul 32.5
Când a rostit aceste cuvinte, David se gândea probabil la păcatul comis cu Batşeba şi la uciderea soţului ei, Urie. Mărturisirea sa i‑a adus iertarea şi astfel ne‑au rămas aceste cuvinte, pentru ca şi noi să ne mărturisim păcatele şi nelegiuirile.Mărturisirea înaintea lui Dumnezeu produce întotdeauna anumite lucruri. Ea aduce iertarea şi împăcarea divină. Însă ea nu aduce aceste două lucruri şi cu privire la semenii noştri, împotriva cărora am păcătuit. Este extrem de important să căutăm iertarea din partea celor împotriva cărora am păcătuit. Domnul nostru ne spune că, dacă mergem să ne închinăm, să ne împăcăm mai întâi cu fratele nostru şi apoi să ne aducem darul la altar (Matei 5.24).De asemenea, iertarea lui Dumnezeu nu va înlătura toate consecinţele păcatului comis – ea nu ne va absolvi de la a secera ceea ce am semănat (Galateni 6.7). Astfel, deşi David a fost cruţat de pedeapsa păcatului său, care era moartea, el a suferit consecinţele de‑a lungul întregii sale vieţi (vedeţi2 Samuel 12). Esau a descoperit că pocăinţa nu i‑a redat dreptul de întâi‑născut, deşi a căutat binecuvântarea cu lacrimi (Evrei 12.16,17). Apostolul Pavel a continuat să sufere din cauză că prigonise Adunarea, căci el spune: „Sunt cel mai mic dintre apostoli, fiindcă am prigonit Adunarea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 15.9). Ce îndurare şi ce har din partea lui Dumnezeu să putem să ne mărturisim păcatul, pentru a putea fi astfel iertaţi şi curăţiţi de orice nedreptate (1 Ioan 1.9)! Totuşi, este o gravă greşeală să tratăm păcatul cu uşurătate fiindcă putem fi iertaţi.
Vor exista întotdeauna consecinţe de lungă durată! A. H. Crosby
MANA DE DIMINEAŢĂ
DECEMBRIE 24
“Cel ce merge în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur, zice: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta.” APOCALIPSA 2:1-2
Noi putem avea o slujire ascunsă şi să cunoaştem greutăţile timpului de acum, doar dacă suntem martori credincioşi, El, Desăvârşitorul credinţei noastre este Acela care ne ţine în mâna Sa dreaptă. Ce mângâiere pentru cel credincios care-L urmează de aproape! Căpetenia noastră divină care lucrează şi acum în har, ne ajută ca să ne împlinim sarcina şi mărturia la care suntem chemaţi. El veghează şi ne alimentează pentru ca sfeşnicul nostru să răspândească lumină cu tot mai multă intensitate, mai ales acum când întunerecul îşi măreşte şi el intensitatea. În Exodul 10:21 se spune că în Egipt a fost un întunerec aşa de gros “încât să poată fi pipăit.” Nu este Egiptul lumea de astăzi, şi nu este întunerecul moral şi spiritual mai mare decât oricând? Cum ar trebui să lumineze “sfeşnicele” noastre! Domnul Hristos merge în mijlocul credincioşilor Săi, lucrează împreună cu ei, îi însoţeşte în orice lucrare pe care le-o încredinţează şi se asociează cu ei. Ce încurajare, ce elan ar trebui să ne dea adevărul acesta! Ei nu sunt deci singuri; dar trebuie ca Domnul Isus să fie Cel ce îi conduce, mergând înaintea lor. Dacă Biserica conduce, Domnul Hristos este la urmă, Lumina Sa se stinge şi puterea de viaţă se înăbuşe. Dar când poporul Lui Îi urmează îndrumările, este binecuvântare şi progres spiritual, căci atunci “întunerecul se împrăştie şi lumina adevărată chiar străluceşte” (1 Ioan 2:8). Dacă oamenii nu înţeleg, discutând şi criticând ce nu înţeleg fiindcă nu sunt în stare, ochiul Domnului însă vede tot, cunoaşte izvoarele care inspiră lucrările şi activităţile copiilor Săi. Un cuvânt solemn pe care Domnul Isus îl repetă în fiecare din cele şapte scrisori de la Apocalipsa, este cuvântul “ŞTIU” adică cunosc totul. Ce mângâietor este acest cuvânt pentru cei ce sunt cu adevărat ai Lui, cunoscuţi de El, chiar dacă ei nu sunt cunoscuţi de cei de afară, şi vai, uneori, nici de cei dinăuntru! Dar ce zguduitor trebuie să fie pentru aceia care doar pretind că au credinţă şi cărora le merge numele că trăiesc, dar sunt morţi. Da, totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face (Ev. 4:13) şi dacă intenţiile noastre sunt sincere, deschise şi îl slăvesc, vom auzi într-o zi: “Bine rob credincios şi bun…” Să nu ne aşteptăm să fim înţeleşi de oameni; lucrând după îndrumarea Cuvântului Său, aprobarea Căpeteniei noastre ne este de ajuns. El ne înţelege şi ne preţuieşte chiar şi în slăbiciunile noastre, cu atât mai mult când suntem înrolaţi în lupta pentru cauza Lui.Să continuăm cu şi mai multă râvnă lucrul pe care ni L-a încredinţat căci El ne mângâie cu cuvintele: “Ştiu faptele tale, munca ta şi răbdarea ta.” Să ne-aducem însă aminte că Domnul Isus a trebuit totuşi să spună aceleaşi biserici din Efes: “… ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Ni s-ar potrivi şi nouă vorba aceasta? Chiar bucurându-ne de privilegiile noastre, să veghem şi să ne rugăm ca flacăra primei iubiri să nu se stingă şi prospeţimea şi elanul acestei iubiri să nu fie niciodată înlocuită cu activitatea şi cunoştinţele noastre.
IZVOARE IN DEŞERT
24 Decembrie
Într-o seară, …Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp.(Geneza 24:63)
Am fi credincioşi mai buni dacă am petrece mai mult timp singuri, şi am realiza efectiv mai mult dacă am întreprinde mai puţin şi am petrece mai mult timp în izolare, aşteptându-L în tăcere pe Dumnezeu. Lumea a devenit prea mult o parte din noi, şi suferim de ideea că nu realizăm nimic dacă nu suntem tot timpul ocupaţi, alergând încoace şi încolo. Nu mai credem în importanţa unui refugiu liniştit unde să stăm în tăcere, în umbră. Ca şi poporul lui Dumnezeu, am devenit în totul prea practici. Noi credem în a avea „toate fiarele noastre în foc“ şi că tot timpul pe care îl petrecem departe de nicovală sau de foc este timp pierdut. Şi totuşi niciodată timpul nostru nu este folosit mai profitabil ca atunci când îl punem deoparte pentru o meditaţie liniştită, stând de vorbă cu Dumnezeu şi privind spre cer. Nu putem avea niciodată prea multe momente libere în viaţă – ore puse deoparte în care sufletul nostru este complet deschis şi gata să primească orice gând sau îndemn ceresc pe care Dumnezeu doreşte să-l trimită pe calea noastră.Cineva a spus odată: „Meditaţia este duminica minţii“. În aceste zile agitate, ar trebui să-i dăm deseori minţii noastre o „duminică“, un timp în care nu va face nici o lucrare, ci pur şi simplu va sta liniştită, va privi spre cer şi se va întinde înaintea Domnului ca lâna lui Ghedeon, lăsându-se îmbibată de picăturile de rouă din cer. Ar trebui să avem perioade de timp în care să nu facem nimic, să nu ne gândim la nimic şi să nu plănuim nimic, ci pur şi simplu să stăm întinşi în poala verde a naturii şi să ne odihnim puţin (vezi Marcu 6:31).Timpul petrecut în acest fel nu este timp pierdut. Un pescar nu spune că pierde timp când îşi repară năvoadele, nici grădinarul nu simte că-şi iroseşte timpul când pentru câteva minute ascute lamele cositoarei. Şi oamenii care trăiesc la oraş astăzi ar face bine să urmeze exemplul lui Isaac şi să viziteze cât de des posibil câmpurile de la ţară, departe de forfota şi zarva oraşului. Când ajungi istovit de căldura şi zgomotul oraşului, comuniunea cu natura este foarte înviorătoare şi va avea o influenţă liniştitoare şi vindecătoare. Dacă mergi pe câmp, sau te plimbi pe malul mării, sau hoinăreşti pe o pajişte presărată cu margarete, lucrul acesta te va curăţi de impurităţile vieţii şi va face ca inima ta să bată cu o bucurie şi o speranţă nouă.
Micile griji care mă nelinişteau,
Le-am pierdut ieri,
Pe câmp cu Dumnezeu.
O poezie pentru seara de Crăciun:
Clopoţei prin zăpadă
O, Crăciun, Crăciunul fericit,
A venit din nou cu adevărat,
Cu amintirile şi urările lui,
Cu bucuria lui şi cu durerea lui!
Acorduri minore sunt în colinde
Şi o umbră în lumină,
Şi o ramură de chiparos se înfăşoară
Pe colacul sfânt în această seară.
Şi liniştea nu e-ntreruptă niciodată
De râsul nechibzuit şi trivial,
Când ascultăm la lumina stelelor
„Clopoţeii prin zăpadă“.
O, Crăciun, Crăciun fericit,
N-a trecut prea mult timp
De când şi alte voci se amestecau
Cu colindele şi cântările!
Dacă le-am putea auzi cântând,
Aşa cum cântă acum,
Dacă am putea vedea strălucirea
Cununii de pe fruntea celor dragi,
N-ar fi nici un strigăt de acoperit,
N-ar curge nici o lacrimă ascunsă,
Când ascultăm la lumina stelelor
„Clopoţeii prin zăpadă“.
O, Crăciun, Crăciun fericit,
Aceasta nu mai poate fi;
Nu putem aduce înapoi zilele
Neumbritei noastre bucurii,
Dar tu, Crăciun, Crăciun fericit,
Dulce vestitor de voie bună,
Cu cântări sfinte de glorie
Aduci încă bucurie sfântă.
Căci pacea şi speranţa pot să lumineze,
Şi dragostea răbdătoare poate străluci,
Când ascultăm la lumina stelelor
„Clopoţeii prin zăpadă“.
Frances Ridley Havergal
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
24 decembrie
Text: Isaia 8:1-10
EMANUEL
„… si-I vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Matei 1:23
De la primul Crăciun care a avut loc cu aproape 2.000 de ani în urmă, siguranța că Dumnezeu este cu poporul Său a căpătat un nou înțeles. Înainte de a se fi născut Isus, israeliții erau încredințați că mai pot trage nădejde, chiar și la judecată, deoarece Dumnezeu este cu ei (Isaia 8:8, 10). Dar ei nu L-au cunoscut pe Dumnezeu în măsura în care Îl cunoaștem noi astăzi. Noi avem un mare avantaj față de sfinții Vechiului Testament, deoarece, prin citirea Noului Testament, putem vedea slava lui Dumnezeu „pe fața lui Isus Cristos” (2 Corinteni 4:6). Și-I putem simți prezența în toate situațiile vieții, căci Duhul Sfânt ni-L descoperă clar.Când simt nevoia de a fi reasigurat că Isus este cu mine, Îl contemplez pe Isus așa cum este El revelat în Noul Testament. Îmi închipui care era expresia feței Lui atunci când a luat copilașii în brațele Sale și i-a binecuvântat (Matei 19:13-15). Apoi mă gândesc la răstignirea Lui. Văd fața Lui zdrobită și brăzdată de sânge după ce soldații L-au lovit cu pumnul și l-au înfipt cununa de spini pe frunte. Acestea îmi aduc aminte de tot ceea ce a îndurat El ca să fie Mântuitorul meu. În cele din urmă, cuget la promisiunea Lui: „Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20). Și sunt reîmprospătat din punct de vedere spiritual.Dumnezeu a venit în chip de om când Isus s-a născut în Betleem. Toți cei care cred în El pot găsi o putere reînnoită în orice situație. De ce? Fiindcă nașterea lui Cristos dă un nou înțeles numelui Emanuel. H.V.L.
Privește-L în trup omenesc îmbrăcat,
Slăvit să fii Tu, Dumnezeu întrupat!
Ca Om printre oameni, o, ce bucurie,
Isus, Emanuel, cu noi vei fi pe vecie. Wesley
Nașterea lui Cristos L-a adus pe Dumnezeu oamenilor, dar pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu a fost nevoie de crucea lui Cristos.
CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU
pentru astăzi-DECEMBRIE 2015
24 DECEMBRIE. CĂUTĂNDU-L PE DUMNEZEU (1)
„Nişte magi… au întrebat: „Unde este…?” (Matei 2:1-2)
Să remarcăm două lucruri cu privire la magi: 1) Ce erau ei? Nişte astrologi. Iudeii considerau astrologia ca fiind un fals faţă de profeţii. Ai grijă; există semeni de-ai noştri cu al cărui stil de viaţă nu eşti de acord, dar care îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate. Aşa că, fii blând când ai de-a face cu ei. Filozofii greci din Atena aveau un panteon de zei. Oare Pavel a fost şocat sau dezarmat? Nu! El i-a lăudat pentru faptul că doreau să-l caute pe Dumnezeu, adăugând: „nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17:27). Nu trage concluzii pripite şi nu-i eticheta pe oameni. În ochii lui Dumnezeu fiecare buruiană este un potenţial trandafir şi fiecare persoană înfrântă este un potenţial câştigător. Ar trebui să te bucuri pentru asta! 2) Ce distantă mare au parcurs. Ei şi-au părăsit familiile şi confortul căminelor pentru a călători mii de kilometri ca să-L găsească pe Isus. Călătoria a durat doi ani dus-întors şi destinaţia lor a fost un sat evreiesc în care au găsit nişte oameni simpli. Între timp, liderii care aveau acces la profeţiile despre naşterea lui Hristos nu şi-au irosit timpul şi efortul pentru a le verifica. Deseori este citat versetul 11 din Ieremia 29: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Să nu ne oprim, însă, aici, ci să citim mai departe: „Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (v. 12-13). Julie Carro a scris: „Precum odinioară şi acum înţelepţii caută faţa Domnului ca să-i dăruiască inimile lor, mai preţioase decât valoarea argintului şi a aurului”. Cât de departe eşti tu dispus să mergi pentru a-L căuta pe Dumnezeu?
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul II
24 Decembrie
Estera 4.1-17
În timp ce împăratul şi Haman stăteau la băut nefericiţii iudei erau cuprinşi de cea mai profundă jale.Profetic, ne aflăm în acea perioadă viitoare numită„necazul cel mare”, care va urma imediat răpirii Bisericii. Două figuri principale vor domina atunci scena: împăratul, cunoscut drept „Fiara”, conducătorul imperiului roman, şi antihristul”, personaj diabolic, a cărui înverşunare faţă de Israel se va sprijini pe puterea civilă a primului. Este momentul în care rămăşiţa lui Israel va putea să se adreseze Domnului conform Psalmului 83: „Iată, vrăjmaşii Tăi se agită … urzesc cu viclenie planuri împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ascunşi ai Tăi. Ei au zis: «Veniţi şi să-i nimicim … şi să nu mai fie amintit numele lui Israel»” (Ps. 83. 2, 3, 4). Cum putem explica ura aceasta al cărei subiect a fost, îi este şi îi va fi întotdeauna poporul Israel (mai mult decât oricând în perioada de care vorbim)? Este rezultatul eforturilor reînnoite şi fără precedent ale lui Satan pentru a se debarasa de Hristos, Mesia, a Cărui reîntoarcere îi va marca nimicirea definitivă. Astfel înţelegem că, dacă în spatele lui Haman se vede în final profilându-se marele Vrăjmaş, în Mardoheuavem, prin contrast, figura remarcabilă a Domnului Isus Hristos.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Joi, 24 Decembrie 2015
Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum
cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda;
căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi
Păstorul poporului Meu Israel.Matei 2.6
Timpul Crăciunului este un timp deosebit. Toată luna decembrie așteptăm sărbătoarea Crăciunului. Și când sosește, nu mai lucrăm aproape o săptămână, ci stăm împreună în casele noastre. Ne dăm unii altora cadouri și ne bucurăm. Unii vizitează oameni care sunt singuratici sau triști pentru a-i încuraja. De ce se sărbătorește această mare sărbătoare neobișnuită? Ziua înainte de prima zi a Crăciunului se numește „seara sfântă“. Aceasta este seara, așa se spune, când S-a născut Isus Hristos, Mântuitorul. Relatarea despre această naștere se găsește în Biblie, scrisă de un om inteligent, doctorul Luca. El a înțeles cât de important era acest eveniment. Matei, un prieten bun de-al lui Isus, a relatat și el despre acest eveniment în Biblie. Atunci existau oameni care așteptau această naștere deosebită. Ei au cercetat să afle în care cetate trebuia să Se nască Isus. Acel loc a fost cunoscut cu multe sute de ani înainte. Ei L-au numit Domn, pentru că credeau că El era un om foarte măreț.
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald Chambers
25 DECEMBRIE
Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou
Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Isaia 7:14, Matei 1:23
Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.
Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamental. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
25 Decembrie
EL A VENIT; EL VA VENI
…Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11
Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!
CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara
Dimineaţa şi Seara
25 DECEMBRIE
Dimineaţa
Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşteun fiu, şi-i va pune numele Emanuel saia 7:14
Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să Îl vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul Lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El S-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al Lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului. Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii Lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui I-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a Lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare. Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea Lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi, Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Betleem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea Îl sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!
25 DECEMBRIE
Seara
Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi; se scula dis de dimineaţă, şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit, şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor”.Aşa avea Iov obicei să facă. Iov 1:5
Ceea ce făcea patriarhul Iov dis de dimineaţă, după o sărbătoare în familie, este potrivit pentru credincios să facă în seara aceasta, înainte de a se culca. In veselia adunărilor de familie se strecoară uşor uşurătăţi lumeşti, şi uităm care ar trebui să fie caracterul unui creştin. Nu ar trebui să se întâmple aşa, dar se întâmplă. Zilele noastre de sărbătoare sunt foarte rar zile de bucurie sfântă; adesea, ele degenerează în frivolitate. Dar în ele există o bucurie pură şi sfinţitoare, scăldată în râurile Edenului.Recunoştinţa sfântă ar trebui să fie un element de purificare, ca şi durerea. Din nefericire pentru bietele noastre inimi, adevărul este că „o casă de jale” (Eclesiastul 7:2) este mai bună decât „o casă de petrecere” (vers. 2). Spune, credinciosule, cu ce ai păcătuit astăzi? Ţi-ai uitat înalta chemare? Ai fost ca cei care vorbesc prostii cu gura larg deschisă? Atunci mărturiseşte-ţi păcatul, şi zboară la Jertfa. Jertfa sfinţeşte. Sângele scump al Mielului înjunghiat îndepărtează vina şi curăţă pata păcătuirii din neştiinţă şi nepăsare. Cel mai bun final pentru ziua de Crăciun este să te speli din nou în fântâna aceasta purificatoare. Credinciosule, adu mereu această jertfa; dacă este bine să o aduci în seara aceasta, înseamnă că este bine să o aduci în fiecare seară. Să trăieşti lângă altar este privilegiul preoţiei regale. Oricât de mare ar fi, păcatul nu este niciodată o cauză de disperare, fiindcă credincioşii pot să se apropie din nou de Jertfa ispăşitoare, şi să-şi curăţească conştiinţa de faptele moarte.
Închid cu bucurie această zi festivă
Stând în genunchi, lângă altar;
Spălat de-orice păcat şi orice vină
Prin Mielul sfânt, în sanctuar.
MANA DE DIMINEAŢĂ
DECEMBBRIE 25
“În casa de poposire nu era loc pentru ei.” LUCA 2:7
Este bine de precizat de la început că nu se cunoaşte exact data naşteiii Domnului Isus, data de astăzi fiind inventată de cronologiştii religioşi din vremea aceea, iar sărbătoarea Crăciunului de asemenea nu are nici o bază în Sfânta Scriptură. Totuşi este de folos să gândim împreună la cel nai mare eveniment pe care l-a cunoscut pământul: vizita lui Dumnezeu în persoana Domnului Hristos.În mod obişnuit naşterea unui prunc în micul sat al Betleemului, n-ar fi însemnat nimic important. Dar într-o noapte un Copil s-a născut acolo. EI a generat o imensă influenţă asupra vieţii oamenilor de-a lungul veacurilor. Aceasta a fost naşterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Când Maria şi losif au sosit la Betleem, au descoperit că nu era loc de poposire pentru ei în hanul de acolo. Singurul loc pe care l-au putut găsi a fost un staul unde erau hrănite animalele (oi, boi etc). Dar în noaptea aceea, în acel staul, aşezat în iesle, Creatorul şi Mântuitorul lumii, Isus Hristos a intrat în istorie, în deplina realitate însă, nu era loc pentru El nici printre oamenii religioşi, nici printre cei mari ai lumii acesteia. Nu era loc pentru El nici în familia Sa, nici în rudenia Sa, nici în patria Sa. Dovada cea mai clară este că, oamenii pe are a venit să-I salveze de la pierzare au strigat “Să fie răstignit” lepădându-Se astfel de El. Dar Dumnezeu I-a pregătit un loc în cer, la dreapta Majestăţii Sale divine şi de la acest tron de har, El a trimis, în aceeaşi lume ostilă, pe Duhul Său, poruncind ucenicilor să propovăduiască peste tot, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor. La sfârşitul acestei vremi a harului, lumea va culege roadele nebuniei ei, sub teroarea domniei lui Anticrist, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale. Atunci El va stabili împărăţia Sa slăvită pe care o va impune peste neamuri, cu un toiag de fier, o adevărată teocraţie. În clipa când Fiul lui Dumnezeu a apărut în lume, cerul a izbucnit în laude. Un cor ceresc a răsunat în Univers şi Dumnezeu a vrut ca toţi să-i cunoaştem tema: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Toate încercările oamenilor ca să desfiinţeze războiul au eşuat, dar acum, în previziunea Golgotei, pacea a fost anunţată prin sângele crucii, o pace care nu poate veni decât din cer. Darul păcii pentru un cuget tulburat emană din Domnul Isus cel slăvit şi pacea lumii va fi stabilită numai de Domnul păcii. Cât priveşte însă pacea “între cei plăcuţi lui”, nu mai pot adăoga nici un cuvânt, îmi vine doar să plâng. Dar tot Domnul Isus o va restabili, negreşit, El care a zis “vă las pacea, vă dau pacea Mea.”Ce făceau oamenii din Betleem în noaptea când s-a născut Mântuitorul? Discutau de situaţia politică? Se plângeau de taxele impuse, sau” se bucurau în nepăsare? Orice vor fi făcut, ei erau aşa de absorbiţi de viaţa lor, incit nu aveau habar de ce se întâmpla lângă ei. Am putea însă să-i osândim? Cum este viata noastră acum? Avem noi loc pentru El în inimile noastre nu numai nu numai să mâncăm şi să bem “sărbătorindu-L” pe El, ci primindu-L ca Mântuitor si Domn, să trăim pentru El nu numai ziua de azi, ci fiecare zi din viaţa noastră
Ce fericiţi au fost şi sunt toţi aceia care au un loc în inima lor pentru Domnul Isus.
Cititorule, dacă încă nu L-ai primit, deschide-ţi inima chiar acum şi invită-L pe El să locuiască în ea.
OSWALD CHAMBERS
BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU
25 DECEMBRIE
Doamne Isuse, cu nouăsprezece secole în urmă ai fost pe acest pământ, „arătat în trup” (1 Timotei 3:16). Fii din nou aici azi, arătat în trupul meu,„Cristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).
MEDITAŢII ZILNICE
WIM MALGO
25 DECEMBRIE
«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului
Meu Israel.» MATEI 2,6
În timp ce credincioşii, teologii şi toţi cei din jurul Betleemului cunoşteau Cuvântul care fusese dat de Dumnezeu, cei binecuvântaţi printr-o împlinire minunată a profeţiei biblice au fost în primul rând păgânii, înţelepţii din Răsărit. Şi azi lucrurile stau la fel: În timp ce creştinii aproape au amorţit spiritual, iar teologii îşi fac publice disputele, un segment neînsemnat de credincioşi autentici cred cu tărie în profeţia împlinită şi în ceea ce urmează să se împlinească în zilele noastre; aceşti oameni sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că ei nu cred doar în adevărul Cuvântului, ci şi în împlinirea sa în zilele noastre – ei au primit lumina. Despre aceşti ucenici Domnul spune: «Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Ce datorie minunată! Haideţi să ne aplecăm mai mult asupra Cuvântului profetic care se va împlini în curând înaintea tuturor. Putem striga încă de astăzi cu toată convingerea: «I-am văzut steaua! Împăratul e pe drum! El vine în curând!» Crăciunul este sărbătoarea speranţei. Cel care a venit va reveni în curând să ne ia cu El.
CALENDAR BIBLIC
DOMNUL ESTE APROAPE
25 DECEMBRIE
PLIN DE TEAMĂ Evrei 11,7.
Azi mai mult ca oricând se pune accent pe oboseala omului modern, care în libertatea sa iscodește planuri și le îndeplinește. Și totuși, mulți trebuie să recunoască că toată activitatea lor este împinsă și dirijată de teamă. Un astfel de om vede cum îl inundă problemele personale și profesionale, care adesea au niște forme foarte periculoase, care îl obligă să se apere să nu fie lovit ca de o catastrofă.Multe întrebări se nasc: Oare sunt major pentru atâtea greutăți? Puterea mea este suficientă?„Plin de teamă” – această expresie ne arată că omul a pierdut legea mântuirii și teama îl dirijează în acțiunile lui. Mulți oameni nu pot să țină piept problemelor și de aceea se refugiază în distracții. Poate ești și tu stimate cititor un astfel de dezertor. Oare nu este mai bine dacă te oprești să-ți analizezi situația? Acum este timpul să te întrebi: „De ce mă tem?” De ce vrei să te chinui dacă nu este necesar? Poate te vei întreba iarăși cum poate fi înlăturată imensitatea nesiguranței și înlocuită cu o nădejde vie.Păcatele tale sunt cauza, cauza primară care te face să te temi, căci ele în viitor nu-ți aduc altceva decât judecata. Recunoaște într-o pocăință adevărată păcatele tale Domnului Isus, care a murit și pentru tine și atunci vei fi slobod de teamă.Nu poți să ai parte de bucuriile celor răscumpărați de Dumnezeu, dacă n-ai trecut prin jertfa Domnului nostru Isus Hristos. Jertfa aceasta dărâmă orice înfumurare, răstoarnă orice vază și unește pe toți cei răscumpărați într-o adunare de închinători ai Lui Dumnezeu, spălați în sânge.Oricât de întunecos ar fi trecutul tău, ori câte păcate ai fi făcut, poți fi iertat chiar acum și eliberat de orice teamă de viitor dacă şi tu CREZI în Domnul Hristos.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger
25 Decembrie
“Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii”. Isaia 9:6.
Prin căderea în păcat lumea a ajuns sub puterea întunericului şi a umblat în umbra morţii şi toţi au trăit cu frica de moarte. Dar a fost o făgăduinţă că va veni un garant care, ca Miel al lui Dumnezeu, va lua păcatele asupra Lui şi prin lumina Lui va alunga întunericul, precum este scris: “Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină, peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. (Isaia.9:2). În continuare este scris: “Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se bucură la împărţirea prăzii”. (Isaia.9:3). Isus nu vine ca să pretindă ceva de la noi, precum face legea lui Moise. El nu a venit pentru ca să ne judece, ci pentru ca să ne mântuiască. El nu ne ia în socoteală păcatele, ci ni le ia. El aduce viaţă şi încă viaţă din belşug. El ne binecuvintează cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti. Prin aceasta s-a împlinit făgăduinţa din Isaia 9, şi azi sărbătorim ziua când Mântuitorul a venit în această lume, unde a îmbrăcat un trup de carne şi sânge şi a devenit asemenea nouă. Domnia este asupra Lui. El a luat frica de moarte şi frica de judecata de apoi, care ne apăsa. El ne-a izbăvit de fărădelegile noastre ca să-I putem sluji fără frică, în toată viaţa noastră, în dreptate şi în sfinţenie. “El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei Lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi în veci de veci”. (Isaia.9:7). O, de s-ar naşte El şi azi în multe inimii!
DOMNUL ESTE APROAPE-GBV
Vineri 25 Decembrie
Deoarece, când unul spune: «Eu sunt al lui Pavel!» şi altul: «Eu, al lui Apolo!», nu sunteţi voi oameni? Ce este deci Apolo? şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut şi după cum i‑a dat fiecăruia Domnul. Eu am plantat, Apolo
a udat, dar Dumnezeu a dat creştere. Aşa că nici cel
care plantează nu este nimic, nici cel care udă,
ci Dumnezeu, care dă creştere. 1 Corinteni 3.4‑7
Cât de repede a devenit omul proeminent, atunci când doar Hristos ar fi trebuit să fie înălţat! Slujitorii erau cei scoşi în evidenţă atunci când doar Stăpânul trebuia să fie văzut. „Când unul spune: «Eu sunt al lui Pavel!» şi altul: «Eu, al lui Apolo!», nu sunteţi voi oameni?“ Aceasta este mustrarea aspră a Duhului venită prin apostol. Nu au aceste cuvinte o forţă şi o aplicaţie chiar mai mari în aceste zile din urmă ale istoriei Adunării?Trebuie să‑I mulţumim lui Dumnezeu pentru orice dar pe care El l‑a dat în vederea răspândirii evangheliei şi în vederea zidirii celor credincioşi. „Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa … toate sunt ale voastre.“ Însă nu putem ignora faptul că Hristosul înălţat, potrivit promisiunilor Sale, a dat daruri şi că va continua să facă acest lucru până la sfârşit (Efeseni 4.12,13). Ar fi o nebunie să negăm că multe dintre aceste daruri sunt la lucru şi sunt binecuvântate din belşug, fie în ce priveşte mântuirea păcătoşilor, fie în ce priveşte mângâierea şi zidirea sfinţilor, chiar dacă ele umblă pe căi contrare Cuvântului lui Dumnezeu.Prin urmare, „nimeni să nu se laude cu oameni“; să nu dispreţuim darul, ca nu cumva să‑L dispreţuim astfel pe Dăruitor, însă, de cealaltă parte, să nu înălţăm darul în detrimentul Dăruitorului. Un slujitor, oricât de dăruit ar fi, nu este decât un instrument folosit de Dumnezeu pentru a‑i conduce pe alţii la credinţă şi la binecuvântare. Instrumentul nu este nimic în el însuşi. Un Pavel poate planta şi un Apolo poate uda, însă doar Dumnezeu face să crească. Acest lucru este smeritor pentru inimile noastre mândre, însă el Îl înalţă pe Domnul şi‑L glorifică pe Dumnezeu. Cel care plantează nu este nimic şi cel care udă nu este nimic; totuşi, pentru încurajarea slujitorilor, este spus: „Fiecare va primi propria lui răsplată, după propria lui muncă“. A.H.Burton
IZVOARE IN DEŞERT
25 Decembrie
„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.(Matei 1:23)
Domn al păcii. (Isaia 9:6)
Este un cântec în văzduh!
Este o stea pe cer!
Este rugăciunea din inimă a unei mame,
Şi plânsul slab al unui prunc!
Şi steaua îşi revarsă strălucirea,
În timp ce splendoarea cântă,
Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.
Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.
În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.
Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va mângâia“. Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:
O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,
O, veniţi, veniţi la Betleem!
Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,
O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!
Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).
El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,
Până unde ajunge blestemul.
Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul II
25 Decembrie
Estera 5.1-14
Este un ceas de întuneric şi de teroare pentru poporul lui Mardoheu! Doar o mică speranţă a mai rămas: mijlocirea Esterei înaintea soţului ei, împăratul. Cu toate acestea, riscul este mare! Accesul în curtea palatului este interzis şi, pe de altă parte, cum să spere să-l determine pe orgoliosul monarh să revină asupra unei decizii pe care chiar el a luat-o!? Totuşi, minunea se produce: Dumnezeu îi mişcă inima şi el o primeşte pe regină favorabil. Dar ce contrast este între Ahaşveroş şi Cel cu privire la care Epistola către Evrei ne asigură că are capacitatea desăvârşită de a-Şi manifesta compasiunea pentru slăbiciunile noastre, adăugând: „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timp potrivit” (Evrei 4.15, 16)!Aşa cum întrevăzuse Mardoheu (4.14), tocmai pentru acest serviciu special providenţa divină o adusese pe Estera la tron. Oare nu are fiecare tânără creştină, în acelaşi fel, un serviciu clar de îndeplinit în locul unde Domnul a aşezat-o?Sfârşitul capitolului ne arată că nici unul dintre onorurile acordate lui Haman n-au reuşit să-i înmoaie ura implacabilă pe care o nutrea în inimă.
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
25 decembrie
Text: Coloseni 1:9-18
CEL CE ARE ÎNTÎIETATEA
„… pentru ca in toate lucrurile să aibă întâietatea”.
Coloseni 1:18
Unul dintre cei mai cunoscuți predicatori ai secolului trecut a fost Henry Ward Beecher (1813-1887). Vorbind despre măreția lui Cristos, el și-a închipuit o întrunire a celor mai luminate minți care au „împodobit vreodată civilizația umană”. Aceștia ar fi oameni ale căror contribuții la civilizație au îmbogățit omenirea – oameni care „s-au ridicat atît de mult deasupra maselor, încât numele lor au rămas în istorie”.Apoi Beecher a spus: „Coboară-L pe Cristos din cel mai înalt punct al cerului, lasă-L să stea în mijlocul lor și lasă-i pe fiecare să-I vorbească”. În timp ce vor vorbi cu El, ei vor descoperi că El cunoaște perfect toate domeniile de activitate în care aceștia au fost considerați experți. Comparându-se cu Cristos, poetul găsește că el nu este decât un copil ce gângurește. Sculptorul nu este decât un artist neîmplinit. Iar comparate cu cuvintele lui Cristos, cuvintele oratorului sunt ca niște cuvinte care îngheață pe buzele lui”.In încheiere, Beecher a spus: „Toți aceștia se vor pleca înaintea Lui și vor spune: „Chiar de am fi toți adunați și amestecați într-o sigură măreață natură, topiți într-o singură ființă vie, nu am fi decât un nimic în prezența acestei majestăți care excelează prin măreție.”Copilul-Cristos din iesle nu era un copilaș obișnuit. El a fost Cuvântul care S-a făcut trup, în care „locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).In ziua aceasta de Crăciun, haideți să ne închinăm Lui – Veșnic una cu Tatăl slăvit. – Cel care are întâietatea! R.W.D.
Veșnic împreună cu Dumnezeu, Unul,
E Isus Cristos, Fiul iubit;
în El, Dumnezeu se vede mereu,
Căci Isus Cristos e sfânt Dumnezeu. – D.J.D.
Magii („magi” înseamnă oameni înțelepți, n.tr.)Îl caută și azi pe Cristos.
CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU
pentru astăzi-DECEMBRIE 2015
25 DECEMBRIE. CĂUTÂNDU-L PE DUMNEZEU (2)
„Au văzut Pruncul… şi I s-au închinat” (Matei 2:11)
Să remarcăm încă două lucruri despre magi: 1) Cum i-a călăuzit Dumnezeu. „Steaua pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat” (v. 9-11). Nu-L limita niciodată pe Dumnezeu. Nici nu-L închide într-o experienţă personală pe care ai avut-o în trecut, când El te-a călăuzit într-un anume fel. Dacă Dumnezeu poate pune în mişcare o stea, El poate aranja fiecare împrejurare în favoarea ta. De unde au aflat magii despre naşterea lui Hristos? Poate din alinierea unor planete sau din studierea profeţiilor Vechiului Testament. Nu ştim. Un lucru, însă, e sigur: ei îl căutau pe Dumnezeu şi acesta trebuie să fie punctul de pornire pentru noi toţi. 2) Cum i-a ocrotit Dumnezeu. Irod nu s-a bucurat la auzul veştii aduse de aceşti magi. El a fost mânios pe bună dreptate. Gândeşte-te puţin: dacă a fost gata să ucidă toţi băieţii evrei sub vârsta de doi ani pentru a ajunge la Isus, care erau şansele ca aceşti magi să plece cu viaţă din acel oraş? Nu prea mari – până când a intervenit Dumnezeu! „Au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum” (v. 12). Diavolul este real, dar noi nu trebuie să ne temem, deoarece Domnul Isus l-a învins deja. Cel mai important lucru este acesta: când inima ta a pornit în căutarea lui Dumnezeu, El te va ocroti şi te va răsplăti.
SĂMÂNŢA BUNĂ
Vineri, 25 Decembrie 2015
S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle.Luca 2.16
Să ne ducem cu gândul în urmă cu mai bine de 2.000 de ani în Israel! Israel este situat la Marea Mediterană și este o țară foarte frumoasă. Doi tineri trebuiau să facă o călătorie lungă din cauza recensământului. Ei se numeau Iosif și Maria. Iosif era un tâmplar. Ei mergeau din satul lor spre cetatea Betleem. De la Nazaret la Betleem sunt ca. 120 km. Drumul era foarte obositor, mai ales pentru Maria, care trebuia să nască în curând. Când au ajuns la Betleem, cetatea era plină de oameni. Nimeni nu a avut loc pentru ei. Dar copilul S-a născut, iar Maria L-a înfășat în scutece și L-a pus într-o iesle din care mâncau animalele.Între timp s-a făcut seară. În apropiere se aflau păstori cu turma lor pe pășune. Ei trebuiau să rămână noaptea sub cerul liber, pentru a avea grijă de animalele lor. Deodată un înger a stat lângă ei. Îngerul le-a spus păstorilor, care erau foarte înspăimântați: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună … astăzi … vi s-a născut un Mântuitor“. Atunci păstorii au știut că un copil foarte important s-a născut. Au mers repede într-acolo pentru a-L vedea. Ei au spus tuturor despre ce li s-a întâmplat.
No comments:
Post a Comment