Daca n-ar fi fost Craciunul,si CEL MAI BUN CADOU DIN LUME

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Daca n-ar fi fost Craciunul, pastor Ovidiu Ghita

 Nu stiu cum ar arata anul fara sarbatoarea Craciunului.

Este in obisnuinta omului sa-si jaloneze viata cu diferite“pietre” de aducere aminte – aniversari, evenimente deosebite,sarbatori, care sa-l faca sa sestie parte a vremii lui si sa “simta”ca nu trece prin istorie ca  un anonim. Sa-si fixeze in “pustiul”acestei vieti, pe care unii il traverseaza atit de greu si cu atiteadureri, “oaze” de odihna, de reculegere, de bucurie, caresa-i creeze convingerea ca monotonia,uscaciunea si banalitatea nu-s parametrii principali ce-i definesc existenta. Privindu-ldoar din aceasta perspectiva, Craciunul este o sarbatoare caoricare alta. Poate lipsi ?…Poate fi inlocuit ?… Doar  atita lume de pe planeta asta traieste si fara aceasta sarbatoare,avind in schimb altele ! Poate lipsi ?… Probabil… Nu stiu deci,cum ar arata anul fara sarbatoarea Craciunului. Stiu inschimb cum ar fi fost viata fara Evenimentul Craciunului: un cosmar. Fara Craciun,valorile crestinismului authentic s-ar fi transformat in non-valori, aruncindu-ne in dificultatide netrecut in ceea ce priveste intelegerea si acceptareamesajului divin.

 Teologul J.I.Packer scrie : ” Dificultatea intelegerii se afla nu in mesajul ispasirii din Vinerea Mare, nici in mesajul de Paste al Invierii,ci in mesajul de Craciun al Intruparii.Declaratia cu adevarat uluitoare a crestinismului este ca Isus din Nazaret a fost Dumnezeu devenit om; ca a doua Persoana a Dumnezeirii a devenit “al doilea om” (1Cor.15:47),determinind destinul uman, ca a devenit al doilea cap reprezentativ al rasei si ca El a devenit om fara sa-si piardadivinitatea, astfel ca Isus din Nazaret a fost, intr-adevar si pe deplin,in  aceeasi masura Dumnezeu si Om. Aici, in ceea ces-a petrecut la primul Craciun, se afla cele mai adinci si impenetrabile profunzimi ale revelatiei crestine.

“Si Cuvintul S-a facut Trup (Ioan 1:14); Dumnezeu  a devenit om ; Fiul lui Dumnezeu a devenit un evreu; Atotputernicul a venit pe pamint ca un prunc lipsit de ajutor, avind nevoie sa fie hranit, schimbat si invatat sa vorbeasca, la fel ca orice  copil….”

 Chiar daca Taina Intruparii ramine taina, realitatea ei nu poate ficontestata. Craciunul este deja Istorie. Evenimentul (cu toatasemnificatia lui) a fost validat de evenimentele ulterioare: o viataperfecta, minunile, rastignirea,  Invierea, Inaltarea, nasterea

Bisericii, graiul martirilor, relevanta vietii crestine traita sub autoritatea lui Isus. Crestinismul are valoare, si valorile luisunt beneficiul nostru.Ele  nu-s “teorie”; ele sunt viata.

Fara Craciun, n-am cunoaste reconcilierea.

 Necesitatea, mijloacele si rezultatele ei. Necesitatea impacarii (cu Dumnezeul nostru, cu aproapele nostru si cu noi insine) era determinata de vrajmasia dintre noi si Creatorul nostru.Vrajmasia – ca urmare a pacatuirii – ne-o manifestam(si ne-o manifestam) prin independenta, ignoranta, indiferenta si razvratire fatisa . Printr-o viata  de calitate indoielnica, marcata de patimi si “valori” care ne coborau subdemnitatea umana. Baza impacarii a fost dragostea lui Dumnezeu care s-a manifestat tocmai prin trimiterea in lumea noastra a Fiului Intrupat in ieslea Betleemului. El s-a nascut pentrua muri. A murit pentru ca a purtat pacatele noastre pe cruce,inlocuindu-ne in pedeapsa. A inviat ca dovada ca pacatele au fost ispasite prin  singele Lui. Cine se increde in Mintuitorul, acceptindu-L in viata lui,rezemindu-se, deci, pe Solutia lui Dumnezeu pentru iertare – jertfa Fiului – capata reconcilierea. Si ea se intinde asupra tuturor relatiilor cu Dumnezeu, cu oamenii, cu sine.

Mesajul Craciunului este ca exista speranta pentru o omenire nefericita –

speranta iertarii, speranta pacii, speranta slavei. Poate fi reconciliere fara Craciun ?…Fara Craciun, n-am sti ce-i bunatatea, dragostea.

“Spiritul Craciunului nu  se reflecta in crestinul snob,

caci spiritul Craciunului este spiritul celor care, asemenea Invatatorului lor, traiesc toata viata in lumina principiului propriei saraciri-cheltuind si cheltuindu-se pentru a-I imbogati pe semenii lor, oferind timp, grija, dragoste si preocupare pentru a face bine altora in orice fel ar fi nevoie.”

Fara Craciun, orice mesaj de mingiiere pentru

o lume bolnava ar fi mai ineficient decit un medicament expirat.

Ar fi mai tragic, mai deprimant decit absenta medicamentuluinecesar unei boli anume. Fara Craciun, colindele copiilor ar fi mai triste decit cintecele dejale… Fara Craciun, nu am cunoaste dimensiunile si seriozitatea responsabilitatii noastre. Cind Dumnezeu coboara intre noi parasind Gloria si pozitia cereasca, nascindu-se in iesle, traind simplu,modest, (pentru ca oricine, in prezenta Lui, sa nu se simtainferior, ci sa se simta acceptat), cind El moare in loculnostru pe cruce, oferindu-neiertare, a nu-I raspunde adecvat este o vinovatie care nu se poate masura.

 Responsabilitatea ce trebuie asumata este in ultima

instanta raspunsul la intrebarea: “Ce fac cu acest Isus?

Cum ma raportez la El ?”Isus – esenta Craciunului –

este mirele la o nunta. Iti poti imagina o nunta fara miri? O viata fericita fara Isus? Trebuie ca raspunsul sa fie faraechivoc. Onest. Angajant. Altfel, ce-ar mai insemna CRACIUNUL ?

  pastor OVIDIU GHITA

CEL MAI BUN CADOU DIN LUME
„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)

Pentru mulţi, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiţă care sărbătoreşte Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăştiate pe tarabă şi ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Şi mie mi-e dor de tine, puişor”, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le priveşte, accidental, dar cu atenţie. 
Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care priveşte este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă şi mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul… după câteva minute sosesc părinţii adoptivi şi o duc pe fetiţă acasă. Mama pleacă singură. Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conştientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potriveşte cu realitatea, chiar şi în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală. 
Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … şi totuşi ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obişnuită precum colinda „Cântaţi toţi de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulţi oameni decât ne imaginăm. Pentru cei ce s-au săturat de speranţele deşarte şi de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”. 
Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” şi indiferent de situaţia în care te găseşti, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că: 
1) Este cel mai scump deoarece pe Domnul Isus l-a costat viaţa Sa.
2) E singurul dar care dăinuie pe vecie. 
3) E un dar de care te poţi bucura tot restul vieţii.

o meditatie primita pe email