MEDITATII -CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE LUNA IULIE ATASATA-CLICK PE TITLU FIECAREI MEDITATII

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Meditatii de dimineata si seara- IULIE-CHARLES H. SPURGEON

1 IULIE

Dimineaţa

Aşa va fi şi vara şi iarna.

Zaharia 14:8

Suvoiul de apă vie care curgea în Ierusalim nu seca în timpul căldurilor arzătoare din timpul verii şi nu îngheţa iarna, atunci când gerul era mai tăios decât lama unui brici. O, suflete, trebuie să fii o mărturie a credincioşiei Domnului. Anotimpurile se schimbă şi tu te schimbi, dar Domnul tău rămâne veşnic acelaşi, şi izvoarele dragostei Lui sunt la fel de adânci, limpezi şi îmbelşugate ca întotdeauna. Apăsarea grijilor şi loviturile încercărilor mă fac să am nevoie de răcoarea izvorului harului Său. Pot să merg oricând vreau şi să beau din fântâna Care nu seacă, fiindcă este la fel de plină vara şi iarna. Izvoarele pe sus nu sunt niciodată sărăcăcioase şi, binecuvântat fie numele Domnului, nici izvoarele de jos nu pot seca. Ilie a găsit Cheritul secat, dar Iehova era acelaşi Dumnezeu al providenţei. Iov a spus că prietenii săi erau ca nişte puţuri crăpate, dar a găsit în Dumnezeu un pârâu de mângâiere. Nilul era marea încredere a Egiptului, dar apele lui erau variabile; Domnul nostru este mereu acelaşi. Deturnând cursul Eufratului, Cirus a cucerit Babilonul, dar nici o putere, omenească sau diavolească, nu poate schimba cursul harului divin. Albiile vechilor râuri au fost găsite uscate şi triste, dar izvorul care coboară din muntele suveranităţii divine şi iubirii infinite va fi întotdeauna îmbelşugat. Generaţiile trec una după alta, dar curgerea harului este neschimbătoare. Râul lui Dumnezeu poate cânta cu mai îifiultă dreptate decât pârâul din poezie

Oamenii vin, oameni se duc

Dar eu merg veşnic.

Cât de fericit eşti, suflete, să te afli lângă asemenea ape! Nu privi niciodată alte izvoare, fiindcă vei auzi mustrarea Domnului „şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt, să bei apa Nilului?"

 

Seara

 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei”. Geneza 3:8

 Suflete, acum că „răcoarea zilei" a venit, retrage-te într-un loc liniştit şi ascultă glasul Domnului. El este întotdeauna gata să-ţi vorbească atunci când eşti pregătit să-L auzi. Dacă ţi se pare că părtăşia cu Dumnezeu vine greu, problema nu este a Lui, ci a ta. Fiindcă El stă la uşă şi bate, şi dacă poporul Său îi deschide, se bucură să intre. Totuşi, în ce stare este inima mea, grădina Domnului? Pot să risc să spun că este bine îngrijită şi udată şi că aduce fructe pentru El? Dacă nu, El are dreptul să-mi reproşeze multe. Totuşi, Ii cer să vină al mine, fiindcă doar prezenţa Soarelui Dreptăţii, care aduce „tămăduirea pe aripile hui" (Maleahi 4:2) poate să-mi vindece inima. Vino, deci, Doamne Dumnezeul meu; sufletul meu Te invită cu ardoare şi te aşteaptă cu nerăbdare. Vino la Mine, Isuse, Prea Iubitul meu, şi sădeşte flori proaspete în grădina mea, asemeni acelora care înfloresc în perfecţiunea caracterului Tău. Vino, Tată. Tu eşti Mirele; tratează-mă cu dragoste şi grijă. Vino, Duh Sfânt, şi lasă-ţi roua să cadă pe întreaga mea fire, la fel ca roua de seară care udă acum ierburile. O, dacă Dumnezeu mi-ar vorbi! „ Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă" (1 Samuel 3:9). O, dacă El ar vrea să umble cu mine! Sunt gata să-I dau toată inima şi mintea, şi să alung orice alt gând. Mă întreb doar ce desfătări îmi va oferi. Sunt sigur că El va avea părtăşie cu mine, în dragosteaLui, fiindcă mi-a dat Duhul Său Sfânt să fie cu mine pentru totdeauna. Inserarea este plăcută, fiecare stea pare să fie ochiul cerului, şi vântul răcoros pare răsuflarea iubirii divine. Tată, Frate mai mare, Mângâietorule, vorbiţi acum cu iubire, fiindcă mi-am „deschis urechea, şi nu m-am împotrivit" (Isaia 50:5).

TOTUL PENTRU GLORIA LUI IULIE

1 IULIE 

Pedeapsa inevitabilă

„Adevărat îţi spun că nu vei iesi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ."                                            Matei 5:26

„Nu există cer cu un colţ de iad în el." Dumnezeu este hotărât să te facă pur şi sfânt şi drept; El nu te va lăsa să scapi un moment de sub privirea Duhului Sfânt. Te-a îndemnat să vii la judecată de îndată ce ţi-a arătat vinovăţia, dar n-ai ascultat; procesul inevitabil a început să lucreze şi acum eşti în închisoare, de unde nu vei ieşi până nu vei plăti cel din urmă bănuţ. Tu te întrebi; ..Este acesta un Dumnezeu al milei şi al dragostei? Văzută din punctul de vedere al lui Dumnezeu, aceasta este o lucrare minunată a dragostei. Dumnezeu te va scoate de acolo pur, fără pată şi neîntinat, dar El vrea să-ţi recunoşti tendinţa de a avea drepturi asupra ta însuţi.In momentul în care eşti gata să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi schimbe această tendinţă, forţele Lui regeneratoare vor începe să lucreze. Şi în momentul în care înţelegi că scopul lui Dumnezeu este să te aducă într-o relaţie bună cu El, şi apoi cu ceilalţi oameni, El va face orice ca să te ajute s-o iei pe calea cea bună. Hotărăşte-te acum - „Da, Doamne, voi scrie scrisoarea în seara aceasta"; „Mă voi împăca cu omul acela acum". : Aceste mesaje ale lui Isus Cristos se adresează voinţei şi conştiin­ţei, nu intelectului. Dacă te împotriveşti Predicii de pe munte în mintea ta, vei umbri apelul pe care-l trimite ea inimii tale. „Mă întreb de ce nu cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu!" Iţi plăteşti datoriile, din punctul de vedere al lui Dumnezeu? Fă acum ceea ce va trebui să faci într-o zi. Fiecare chemare morală are un „trebuie" în spatele ei.

Scripturile in fiecare zi_ IULIE_

1 Iulie                                                                                            Levitic 13.29-44                                         

Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim intenţii rele din pornire. „Dragostea ... nu socoteşte răul". (1 Corinteni 13.5). Remarcăm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Putea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă perfect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav. Câţi oameni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păcatului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl declară iremediabil pierdut

 

IULIE-TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 1 iulie

DUMNEZEU CU NOI

Dumnezeu va fi cu voi.

Geneza 48.23

Bătrânul Iacov nu mai putea să rămână cu Iosif, căci îi venise ceasul să moară; dar el îl părăsea pe fiul său fără grijă, căci putea să spună cu încredere: „Dumnezeu va fi cu voi". Când fiinţele cele mai iubite din familiile noastre sau prietenii noştri cei mai buni sunt chemaţi acasă prin moarte, să ne mângâiem cu gândul că Domnul nu ne-a părăsit şi că El trăieşte pentru noi şi rămâne cu noi întotdeauna.Dacă Dumnezeu este cu noi, noi suntem într-o tovărăşie măreaţă, chiar atunci când suntem săraci şi dispreţuiţi. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem siguri că ne va fi dată toată puterea de care avem nevoie, căci nimic nu este mai presus de puterea Sa. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem în deplină siguranţă, căci nici un rău nu poate atinge pe cel ce umblă sub ocrotirea Sa. Ce pricină de bucurie avem! Nu numai că Dumnezeu este cu noi, dar El va fi cu noi: cu noi personal; cu noi ca familie; cu noi ca Biserică. Chiar numele de Isus, nu înseamnă el Emanuel, adică Dumnezeu cu noi? Şi dacă Dumnezeu este cu noi, nu este acesta cel mai mare bine? Să fim deci îndrăzneţi şi sârguitori, bucuroşi şi plini de nădejde. Pricina noastră va prospera şi adevărul va birui, căci Dumnezeu este cu cei ce sunt cu El.Fie ca acest verset să facă bucurie oricărui credincios care va citi „cecurile credinţei". Nu este o fericire mai mare.

 

CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE-IULIE

1 IULIE

Timp de şapte zile, veţi mînca azimi. Din cea dintîi zi veţiscoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca
pîine dospită, din ziua întîi pînă în ziua a şaptea, va fi
nimicit din Israel                                           Exod. 12,15.

Sîngele mielului pascal care se vedea pe amîndoi stîlpii şi deasupra uşii caselor israeliţilor îi ocrotea de judecata dumnezeiască, de moartea întîiului născut. Sîngele era mărturia că în acea casă pătrunsese o dată moartea.Comuniunea cu Dumnezeu şi unii cu alţii prin mîncarea Mielului pregătit ne face atenţi să îndepărtăm mai întîi TOT aluatul. Aluatul este o înfăţişare a tot ce este rău şi al păcatului, fie că e vorba de conduită morală, fie că e vorba de învăţături greşite. Cele şapte zile, adică o săptămînă, ne arată că toată viaţa credinciosului din clipa întoarcerii sale la Dumnezeu trebuie să fie sfîntă. Domnul să ne dea harul ca să îndepărtăm tot aluatul din
casele noastre şi din vieţile noastre. A mînca azimi înseamnă a ne supune fără şovăială tuturor îndemnurilor Sfintei Scripturi. Numai cînd umblăm în lumina Cuvântului avem părtăşie cu Dumnezeu şi unii cu alţii. în această lumină putem recunoaşte tot ce nu-i place lui Dumnezeu. Orice delăsare în privinţa cercetării personale este cauza multor slăbiciuni, lipsuri şi a necredincioşiei.Un israelit care nu se ţinea de poruncile lui Dumnezeu trebuia să fie nimicit din mijlocul lui Israel. Ce învăţătură serioasă! Dacă din neglijenţa noastră nu ne cercetăm şi nu mărturisim abaterea în faţa lui Dumnezeu, adorarea noastră va fi nevrednică. Atunci Dumnezeu trebuie să ne ia în şcoala Sa de educaţie prin dragoste. Dacă nu îndepărtăm răul, judecîndu-l atunci are să se infiltreze tot mai mult şi Dumnezeu aduce judecata asupra noastră. Aluatul are proprietatea de a invada toată masa. De aceea apostolul, minat de Duhul Sfînt, a scris: „Măturaţi aluatul cel vechi. Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?" (1 Cor. 5). Noi, credincioşii trebuie să facem această lucrare. Nu trebuie să-L rugăm să o facă Domnul.

 MEDITATII ZILNICE   DE BOB GAS

1     IULIE                TRĂIREA VICTORIOASĂ I

„Ferice de cel ce rabdă ispita" (lacov 1:12)

Există trei chei pentru a fi victorios: 1) Perseverenta. Dr. G. Campbell Morgan povestește despre un om al cărui magazin a ars. în dimineața următoare și-a redeschis magazinul în mijlocul ruinelor carbonizate și a pus o plăcuță pe care scria: „Am pierdut totul în afară de soție, copii și speranță - program obișnuit de mâine dimineață". Așa că reapucă-te de treabă! „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții". 2) Scopul. Helen Keller a scris: „Mulți oameni au o idee greșită despre ceea ce înseamnă adevărata fericire. Ea nu se atinge prin satisfacerea proprie, ci prin fidelitate față de un scop ce merită. Domnul Isus a spus: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească" (Marcu 10:45). Nu te ruga pentru o inimă generoasă, ci practică generozitatea, iar inima ta va fi pe măsura faptelor tale. Câtă vreme ești semănător, Dumnezeu îți va da sămânță (2 Corinteni 9:10). 3) Perspectiva. Dezamăgirea ta se poate dovedi a fi planul lui Dumnezeu. „Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii" (Proverbe 16:9). Mai știi cum face scoica o perlă? Când un fir de nisip ajunge în scoică, ea o învelește în straturi de frumusețe, până când se formează perla. Poetul a scris: „Povestea noastră are o morală: Nu este măreț ce poate face o scoică cu un fir de nisip? Și ce nu am putea face noi, dacă am începe măcar cu câteva lucruri pe care le avem pe inimă". Trebuie să avem perspectiva corectă. încearcă să-L vezi pe Dumnezeu la lucru în situația prin care treci astăzi!

WIM MALGO-IULIE-MEDITATII ZILNICE

1 IULIE

«Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.» 1 TESALONICENI 2,19-20

Cununa gloriei este formată din sufletele pe care le-am câştigat pentru Cristos. Eşti tu un adevărat pescar de oameni? Isus a spus odată pescarilor! «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni» (Matei 4,19). Poţi să fii «pescar de oameni» în timpul discuţiilor personale. Poţi să câştigi suflete în rugăciune. Ai tu o inimă care arde pentru cei pierduţi? Dacă îl rogi pe Domnul în mod deosebit acest lucru, cu siguranţă El îţi va scoate în cale suflete care au nevoie de mântuire. Va fi minunat să te regăseşti printre cei ce vor primi o cunună a gloriei.

Domnul ne-a promis cinci feluri de cununi în Noul Testament. Aceste cununi sunt pentru cei învingători, adică pentru cei care L-au urmat pe Isus întreaga lor viaţă. Va trebui oare să alergi în cinci direcţii diferite? O, nu! în Apocalipsa 19,11-12 este scris: «Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincioşi „ Cel adevărat" şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului. Capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti ...». Toate aceste cununi minunate sunt adunate într-o singură Persoană: Domnul nostru Isus Cristos!

 

DOMNUL ESTE APROAPE GBV 

MARŢI 1 Iulie

Dar, în adevăr, şi socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate şi le socotesc ca fiind gunoi, ca să‑L câştig pe Hristos.                                                   Filipeni 3.8

Prin aceste câteva cuvinte, apostolul Pavel aruncă întreaga creaţie veche la gunoi, fără niciun regret, fără vreo privire în urmă. În cunoaşterea lui Hristos este o perfecţiune supremă, infinit mai înaltă decât orice ar putea oferi cea mai înaltă experienţă pe pământ. Aşadar, nimic nu îi poate atrage privirea de la Acela pe care el Îl numeşte „Hristos Isus, Domnul meu“. Pentru El a suferit Pavel pierderea tuturor lucrurilor. Nu numai că a renunţat la anumite avantaje din cauza preţuirii a ceea ce Hristos a făcut pentru el; ci Persoana binecuvântată a lui Hristos, glorificat acum la dreapta lui Dumnezeu, îi captivase într‑atât inima, încât, cu bună ştiinţă şi pe deplin, ar fi socotit totul ca un „gunoi“, pentru a‑L câştiga pe Hristos.Evident, Pavel nu vorbeşte aici despre a‑L avea pe Hristos ca Principiul esenţial al vieţii în sufletul său, aşa cum este în capitolul 1 al acestei cărţi; nici a‑L avea pe Hristos ca Exemplu, ca în capitolul 2 unde se insistă atât de mult asupra smereniei Domnului; ci mai degrabă a‑L avea pe Hristos ca Ţintă şi Răsplată înaintea lui – ţinta finală spre care tinde, plin de dor. Bineînţeles că această dorinţă nu poate fi niciodată împlinită pe pământ, ci doar în glorie, unde Obiectul acestei speranţe este aşezat la dreapta lui Dumnezeu. Ochii lui privesc spre sfârşitul acestei curse, asemenea unui alergător absorbit de ţintă: nimic altceva nu îi poate mulţumi inima decât să ajungă acolo unde este Hristos.„De aceea şi noi … să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, dispreţuind ruşinea, şi şade la dreapta tronului lui Dumnezeu“ (Evrei 12.1,2).L. M. Grant

MANA DE DIMINEAŢĂ

1  IULIE

Fapt. Ap. 24:16  

„De aceea mă deprind să am totdeauna o conştiinţă fără vină înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor."

Cînd pacea domneşte în conştiinţă, totdeauna este putere asupra păcatului. Pacea este ca un paznic care păzeşte uşa inimii, dacă paznicul nu este la post, ori zbuciumul lăuntric înăbuşe glasul Duhului, ori glasul Lui nu este auzit din pricina tăcerii de moarte a cugetului adormit.O conştiinţă vinovată este una din armele cele mai eficace ale lui Satan împotriva copiilor lui Dumnezeu: credinţa poate fi îndrăzneaţă numai cînd cugetul este curat. Pentru un credincios nu este un proces lăuntric mai dureros ca atunci cînd are un cuget vinovat: dar credinţa biruieşte şi conştiinţa se linişteşte cînd realizează că vina este înlăturată de sîngele ispăşitor al Domnului Hristos. O foarte mică pată pe cuget, face o largă spărtură în părtăşia noastră cu Dumnezeu.Dacă avem vreo îndoială pe conştiinţa noastră cu privire la orice lucru ar fi, să mergem direct la Domnul Isus ca s-o rezolvăm cu El. Dragostea noastră faţă de El detestă un drum încurcat. Dacă cugetul nu se lasă instruit de Duhul Sfint devine o unealtă pentru Satan şi dacă pacea conştiinţei este falsă, închipuită, aduce ruină. Iar dacă nu este nici vorbă de pace, cugetul devine chinuitor, un călău. Niciodată să nu tratăm cu uşurătate şoaptele unei conştiinţe care ne osîndeşte fie chiar şi în cel mai mic lucru, după măsura noastră. Lipsa noastră de umblare în Duhul, adesea îi influenţează pe alţii la acelaşi fel de vieţuire. Ce mare binecuvîntare este un cuget sensibil şi delicat. Cînd un astfel de cuget are de a face cu un păcat cît de mic, imediat îl va face să spună: „Cercetează-mă Doamne". Avînd o astfel de stare noi, nu numai că ne întristăm şi pentru un gînd mînios sau o izbucnire a temperamentului, dar chiar şi pentru un gînd de necredinţă care ne-ar trece prin minte. Iertarea unui păcat care ne-a afectat cugetul, întăreşte sufletul pentru părtăşia cu Dumnezeu, înlătură de atunci înainte, orice învinuire a con­ştiinţei şi redă pacea care fusese pierdută. Ce dulce este mîngîierea pe care ne-o dă astfel Cuvînlul lui Dumnezeu: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor: pe Isus Hristos Cel neprihănit. El este ispăşirea pentru păcatele noastre." - 1 Ioan 2:1,2. Cu cît mai mult sîngele lui Hristos, vă curăţeşte conştiinţa de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu." - Evrei 9:14

MANTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger IULIE

de  Fritz Berger

1 Iulie

 "Si ceea ce cîştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră."                                                            Ioan 5:4.

În epistola către Efeseni citim: "Pe deasupra tu­turor acestora luaţi scutul credinţei,cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului care este Cuvîntul lui Dumnezeu". Trebuie să luăm asupra noas­tră toată armătura lui Dumnezeu pentru ca să putem ţine piept uneltirilor diavolului şi să recunoaştem intenţiile lui înşelătoare. Trebuie să fim îmbrăcaţi cu platoşa mîntuirii,deci să ne bazăm încontinuu pe mîntuirea pe care ne-a dăruit-o Isus Hristos. Isus spune:"Eu sînt calea,adevărul şi viata". Nu faptele noastre sînt calea, ci Domnul Isus este calea.Noi trebuie să rămînem pe această cale în toate nevoile şi furtunile vieţii.Dumnezeu este credincios şi ne conduce cu siguranţă.Platoşa neprihănirii însă o pot îmbrăca doar aceia care au fost îndreptăţiţi prin credinţă.Astfel putem fi încredinţaţi că Domnul Isus Hristos prin sîngele Lui vărsat pe cruce şi prin învierea Sa ne-a îndrep­tăţit şi sfinţit.Trebuie să fim conştienţi întotdea­una de ceea ce a săvîrşit Isus pentru noi.Dacă îl vedem pe Mîntuitorul nostru doar pe cruce nu putem birui.Trebuie ca Cuvîntul lui să fie întipărit în inima noastră,că El s-a făcut păcat în locul nostru, pentru ca să ne înfăţişeze neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu,pentru că a luat asupra Sa toate păcatele noastre.Aceasta este calea.Cu acest fapt împlinit,noi putem să ne apărăm,astfel folosim platoşa mîntuirii.O,iubite Tată,te rog dă-mi înţelepciune ca să lupt cu succes în toate ispitele,să am biruinţa pentru ca numele Tău să fie slăvit şi preamărit.

 

IZVOARE IN DESERT

1 Iulie

Cuvintele mele … se vor împlini la vremea lor. (Luca 1:20)

Lucrurile care au fost spuse din partea Domnului se vor împlini! (Luca 1:45)

 

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri

Pe care o inimă iubitoare a aşteptat îndelung să le vadă;

Acele cuvinte de care ea se agaţă se vor împlini,

Pentru că Dumnezeul ei a promis cu credincioşie;

Şi, cunoscându-L, ea nu se poate îndoi de Cuvântul Lui;

El spune şi se face. Domnul atotputernic!

 

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri,

O, inimă împovărată, odihneşte-te mereu în purtarea Lui de grijă;

În linişte sub aripile Lui ocrotitoare

Aşteaptă răspunsul la rugăciunea ta fierbinte.

Şi când ţi-ai „aruncat îngrijorările“ şi inima-ţi cântă,

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri.

 

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri,

O, inimă obosită, crede şi aşteaptă şi roagă-te;

Plin de pace, dangătul clopotelor de seară încă mai sună,

Deşi norul şi ploaia şi furtuna au umplut ziua.

Credinţa străpunge ceaţa îndoielii care împiedică

Uneori noaptea ce trebuie să vină, şi găseşte stelele.

 

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri,

O, inimă încrezătoare, Domnul ţie ţi-a spus;

Lasă Credinţa şi Speranţa să răsară şi să-şi înalţe aripile,

Să se ridice în zbor spre norii aurii ai răsăritului;

Porţile zorilor trandafirii se deschid larg,

Descoperind bucurii pe care întunericul nopţii le-a ascuns.

                                                            Bessie Porter

Matthew Henry a spus: „Putem să ne bizuim pe Dumnezeu pentru împlinirea promisiunii Lui, chiar şi atunci când toate drumurile care duc la ea sunt închise. Pentru că „în adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da“; de aceea şi „Amin“ [aşa să fie], pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 1:20).

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE 

1 Iulie

Text: Isaia 40:21-26                                     

Ridicaţi-vă ochii in sus, si priviţii Cine a făcut aceste lucruri?                                                                Isaia 40:26

„NU AM PRIVIT NICIODATĂ ÎN SUS DE AICI!"

Prietenul meu Mark era pe terenul de golf unde mai jucase de multe ori. Deodată a exclamat către partenerii săi de joc: „Priviţi, ce privelişte minunată!" Dincolo de dunele aurii ale nisi- pului se desfăşura o imagime minunată a Lacului Michigan, cu oglinda apelor albastre sclipind în lumina acelei veri splendide. De fiecare dată, înainte de a ajunge în acel punct specific, Mark fusese concentrat la joc şi la problemele lui. Ochii îi fuseseră aplecaţi numai în jos. „Nu am privit niciodată în sus de aici!" a exclamat el. Cuvintele lui m-au făcut să mă gîndesc la oamenii cărora Isaia le-a vorbit cu previziune profetică. Vor fi în exilul babilonian, departe de ţară, într-o situaţie precară. Profetul îi sfătuieşte să privească în sus, să-şi ridice ochii în sus amintindu-şi de maiestatea, puterea şi credincioşia Domnului Suveran peste totul. Acest sfat este bun şi pentru noi cei de azi. Uneori devenim atît de preocupaţi de dificultăţile vieţii, sau atît de copleşiţi de anumite situaţii, că pierdem perspectiva lui Dumnezeu. Sîntem în locuri problemă care ne absorb interesul şi ne limitează viziunea. Poate fi biroul unde lucrăm, sau prezenţa unei persoane dificile. Poate fi un pat de spital sau camera unde zăcem bolnavi. Sîntem descurajaţi şi slăbiţi. Dacă aşa este, atunci avem nevoie să privim în sus şi să vedem din nou grandoarea şi puterea Dumnezeului nostru atotputernic. Să nu ajungem să spunem vreodată: „Niciodată n-am privit în sus din locul acesta!" - D.C.E.

De vezi ce minuni poate Domnul să facă 
Privind în jur la toate cele create, 
încrede-te atunci în puterea-I divină; 
Sigur te va trece cu bine prin toate.- D.J.D.

Unii oameni văd mai multe lucruri ale lui Dumnezeu plimbîndu-se în jurul casei, decît văd alţii făcînd călătorii împrejurul lumii.

. „Terminaţi cu omul, ... pentru că în ce s-ar ţine seama de el?" (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufletelor noastre (Luca5.31).

Sămânţa Bună IULIE

Marţi, 1 Iulie 2014

… iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine …Luca 6.35

Evanghelistul Robert Chapman a predicat odată în piaţa oraşului Barnstaple despre mânia lui Dumnezeu din cauza păcatelor oamenilor şi despre necesitatea pocăinţei. Acest lucru l-a supărat atât de tare pe comerciantul din oraş, încât a venit în faţă şi l-a scuipat pe Chapman. După câtva timp a venit în vizită la Chapman o rudă înstărită, care nu putea înţelege cum putuse Chapman să renunţe la averea sa şi să o dăruiască săracilor, iar el însuşi să trăiască în condiţii primitive. Când s-a uitat în cămară, a văzut că nici acolo nu arăta prea bine şi l-a întrebat pe Chapman dacă are ceva împotrivă să meargă la cumpărături. Chapman a fost mulţumit cu acest lucru, dar a rugat-o pe ruda sa să cumpere numai de la comerciantul care îl jignise. După ce a găsit magazinul, ruda a comandat tot felul de lucruri. Comerciantul era tot mai bine dispus şi la urmă s-a oferit să trimită acasă clientului său muntele de cumpărături. Acesta i-a numit adresa lui Chapman. „Trebuie să fie o greşeală“, a spus comerciantul. „Nu, nu, domnul Chapman mi-a spus foarte lămurit că trebuie să cumpăr de la dumneavoastră.“ Comerciantul a fost cuprins de ruşine şi părere de rău şi şi-a cerut iertare de la Chapman pentru comportamentul său.

Cum ne comportăm noi când suntem jigniţi?