TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald Chambers
1 APRILIEO inimă deschisă sau o inimă împietrită faţă de alţii?
Cristos… mijloceşte pentru noi… Duhul… mijloceşte pentru sfinţi.
Romani 8:34.27
Avem oare nevoie de un argument mai puternic decât acesta pentru a deveni mijlocitori: Cristos „trăieşte pururea ca să mijlocească”; Duhul Sfânt „mijloceşte pentru sfinţi”? Trăim noi într-o asemenea relaţie cu semenii noştri, încât să facem lucrarea de mijlocire ca nişte copii ai lui Dumnezeu învăţaţi de Duhul Său? Să începem cu împrejurările în care ne aflăm – casele noastre, afacerile noastre, ţara noastră, criza actuală care ne atinge atât pe noi, cât şi pe alţii -suntem noi copleşiţi de aceste lucruri? Ne scot ele din prezenţa lui Dumnezeu, nelăsându-nc timp pentru închinare? Dacă e aşa, haideţi să ne oprim şi să intrăm într-o astfel de relaţie vie cu Dumnezeu, încât relaţia noastră cu alţii să poată fi menţinută pe linia mijlocirii prin care Dumnezeu realizează minunile Lui.Ai grijă să nu o iei înaintea lui Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a face voia Lui. Noi alergăm înaintea Lui implicându-ne într-o mie şi una de activităţi şi, în consecinţă, devenim atât de împovăraţi din cauza oamenilor şi a greutăţilor, încât nu ne mai închinăm Domnului, nu mai mijlocim. Dacă povara şi apăsarea vin asupra noastră şi noi nu ne aflăm într-o atitudine de închinare, ele vor produce în sufletul nostru nu numai împietrire faţă de Dumnezeu, ci şi descurajare. Dumnezeu aduce mereu în calea noastră oameni pentru care nu avem nici o afinitate şi, daca nu trăim într-o atitudine de închinare în faţa lui Dumnezeu, tendinţa naturală este să-i tratăm fără dragoste, să le oferim un verset care împunge ca o lance, să le dăm un sfat dojenitor şi să-i lăsăm. Un creştin fără inimă trebuie să fie o cumplită întristare pentru Domnul nostru.Trăim noi astfel, încât
să putem mijloci împreună cu Domnul nostru şi cu Duhul Sfânt? TOATA LUNA- TOTUL PENTRU GLORIA LUI -APRILIE
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON1 Aprilie
CALEA SFÂNTĂ
… cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu se vor putea rătăci.
Isaia 35.8
Calea sfinţeniei este atât de dreaptă şi luminoasă, încât nici cele mai simple, şi nepricepute suflete nu se pot înşela, dacă o urmează fără întrerupere. Înţelepţii lumii au multe rătăciri, ei fac chiar greşeli deosebit de mari şi sfârşesc prin a nu-şi atinge ţinta. Prudenţa acestei lumi are vederea scurtă, şi ea conduce la locuri întunecoase pe aceia care o aleg. Sufletele sincere nu cunosc altceva mai bun, decât să facă ce le arată Dumnezeu şi aceasta îi ţine mereu pe drumul împărătesc, pe care merg sub ocrotirea lui Dumnezeu.Suflete, nu cauţi tu niciodată să ieşi dintr-o încurcătură prin înşelăciune sau altceva asemănător? Ţine dreaptă calea sfântă a adevărului şi a integrităţii, şi vei fi urmat cel mai bun drum. Viaţa ta să fie fără întorsături sau cotituri. Fii drept şi fără teamă. Urmează-L pe Domnul Isus, fără să te gândeşti la urmări. Cine se foloseşte de minciună pentru a scăpa dintr-o mare nenorocire, ar putea să cadă într-un rău mai mare. Calea lui Dumnezeu e cea mai bună dintre toate. Mergeţi pe ea, chiar când oamenii v-ar crede nebuni; astfel veţi fi cu adevărat înţelepţi.
Doamne, Te rog călăuzeşte-i pe slujitorii Tăi pe un drum sigur, din pricina
vrăjmaşilor lor TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-APRILIE
DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014
Marţi 1 AprilieDomnul a privit spre [Ghedeon] şi i a zis: „Mergi cu această putere a ta … Nu te am trimis Eu?“. Judecători 6.14
Nu lega lucrarea ta de nimeni altcineva decât de Dumnezeu – de niciun alt grup de persoane! Poţi să fii încurajat prin comuniunea cu alţii şi inima ta poate să fie înviorată; însă trebuie să lucrezi prin propria ta credinţă şi energie, fără să te bazezi pe nimeni altcineva; pentru că, dacă faci altfel, nu poţi să fii un slujitor credincios. Lucrarea trebuie să fie măsurată întotdeauna de credinţă şi de comuniunea personală cu Dumnezeu. Saul poate chiar şi să profeţească atunci când se află printre profeţi; însă David este întotdeauna acelaşi – fie în peşteră, fie în altă parte. Lucrarea cuiva trebuie să se reverse din el însuşi, altfel va fi lipsită de putere.În fiecare perioadă de timp, binecuvântarea a venit prin persoane individuale. Dacă încetează să fie aşa, înseamnă că se pleacă spre modele lumeşti. Tendinţa de asociere ne face să ne bizuim unii pe alţii. Când se fac aranjamente măreţe pentru sprijinirea unei lucrări, atunci nu este o recunoaştere a binecuvântării inerente, care „nu ii aşteaptă pe fiii oamenilor“. Nu- l voi aştepta pe om dacă am credinţă în Dumnezeu. Lăsaţi omul să acţioneze aşa cum îl conduce Domnul! Duhul lui Dumnezeu nu este pentru a fi încătuşat de om.Toată puterea se ridică din lucrarea directă a Duhului Sfânt în mod individual. Pavel şi Barnaba au fost trimişi de Duhul Sfânt, fiind încredinţaţi harului lui Dumnezeu de către adunarea din Antiohia, însă ei n au avut legătură cu această adunare până s au întors. Dar apoi a fost o plăcută colaborare a dragostei în lucrarea care se făcuse. Cel care primise talanţi a mers şi i a pus în lucrare. Pavel spune: „Îndată, nu am primit sfat de la carne şi sânge“. Când există o dorinţă de a lucra, însoţită de o energie reală, atunci omul poate să se ridice şi să umble. Dacă nu poate să facă aceasta, înseamnă că nu are energie şi încercarea de a umbla aduce numai nelinişte şi slăbiciune.„Meat in Due Season“ [„Hrană la timpul potrivit“]
TOATA LUNA APRILIE -DOMNUL ESTE APROAPE GBV APRILIE
MANA DE DIMINEAŢĂ
APRILIE 1EFESENI 6:13
“De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi să vă împotriviţi în ziua cea rea şi să rămîneţi în picioare după ce veţi fi biruit toate.”
Stefan, înainte de a muri ca martir, a văzut pe Domnul Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu, gata să-l primească în slavă. Domnul nostru este în picioare şi noi soldaţii Lui trebuie să fim în picioare. Aceasta este poziţia credinciosului luptător, deşi sîntem “aşezaţi în locurile cereşti, în Hristos.”Cînd vrăjmaşul se aruncă asupra noastră, cînd lupta este grea, să rămînem în picioare în Domnul Hristos, să nu ne clătinam, să nu ne temem de nimic şi să nu ne rotim privirile în jurul nostru cu îngrijorare! (Isa. 41:10) Dumnezeu vrea să ne vadă în picioare în duh, fermi în Domnul Isus, întăriţi de puterea Lui biruitoare şi îmbrăcaţi cu armătura Lui, înfruntînd pe vrăjmaş şi ducînd lupta după poruncile date.Cînd în rugăciune, Dumnezeu ne pune pe inimă un suflet încercat, obiect al asalturilor vrăjmaşului, să ne ţinem în picioare pentru el şi întăriţi în Domnul, în numele Biruitorului, să rezistăm vrăjmaşului, luptînd pentru acel suflet; “Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului.” (lloan 3:8); să invocăm această făgăduinţă! Ca şi Moise altă dată, să ne ridicăm mîinile înaintea tronului, să respingem orice înfrîngere şi prin rugăciunile noastre să înconjurăm cu un zid protector pe aceia care luptă.Pentru că Domnul ne spune: “împotriviţi-vă!”, s-o facem. Domnul Hristos vrea să intensifice lupta noastră împotriva vrăjmaşului, căci “ziua cea rea” este aproape. în ciuda oboselii luptei şi deşi sîntem ţinta vrăjmaşului, vom rămîne în picioare, neatinşi şi biruind totul datorită armăturii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fără-ndoială însă că lupta noastră, lupta credinţei este în permanenţă însoţită de harul lui Dumnezeu şi biruinţa este deci datorită aceluiaş HAR. Să nu uităm că Omul Isus Hristos a avut o luptă mult mai grea decît noi, tot timpul vieţii Lui pe pămînt şi a biruit totul fiind într-o permanentă şi neîntreruptă legătură cu Tatăl Său, izvorul nesecat al oricărui har. Numai un credincios devotat poate să spună cît este de grea lupta pe care o are de dus: împotriva lui Satan şi a hoardelor lui, împotriva lumii şi împotriva lui însuşi. Unui astfel de credincios Cuvîntul îi spune că avem un Mare Preot care a fost ispitit în toate, ca şi noi, dar fără păcat... : “Să ne apropiem ;dar de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evr. 5:16) TOATA LUNA APRILIE -MANA DE DIMINEATA-APRILIE
Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara
1 Aprilie
DIMINEAŢA
Să mă sărute cu sărutările gurii lui. Cântarea Cântărilor 1:2
Timp de câteva zile am zăbovit asupra patimilor Domnului, şi vom continua tot cu ele. Astăzi, la începutul lunii, suntem chemaţi să avem sentimentele miresei lui Solomon. Observaţi cum aleargă spre El, fără nici un cuvânt introductiv, fără ca măcar să-i menţioneze numele; ea intră în subiect imediat, fiindcă vorbeşte despre Cel care este singurul El din lumea ei. Cât de îndrăzneaţă este dragostea ei! Bunătatea care i-a permis păcătoasei pocăite să-I spele picioarele cu mir de nard a fost foarte mare. Iubirea care a îngăduit ca Maria să stea la picioarele Lui şi să înveţe a fost deplină. Dar aici, dragostea, puternică, înflăcărată, aspiră la mai mult şi vrea o părtăşie completă. Estera tremura în prezenţa lui Ahaşveroş, dar mireasa care este liberă în iubire desăvârşită nu cunoaşte teama; Dacă am priprimit acelaşi spirit liber, am cere acelaşi lucru. Prin „sărutări” înţelegem variatele manifestări de afecţiune care îl asigură pe credincios de dragostea lui Isus. Sărutul împăcării pe care l-am experimentat la convertire a fost mai dulce decât mierea. Sărutul acceptării ne arde încă fruntea, fiindcă ştim că El ne-a acceptat persoana şi lucrarea prin har divin. Tânjim ca sărutul părtăşiei zilnice, prezente, să fie schimbat în sărutul de bun venit, care îndepărtează sufletul de pământ, şi apoi în sărutul desăvârşirii, care ne va umple de bucuria cerului. Credinţa este drumul nostru, dar părtăşia pe care o simţim este odihna. Credinţa este calea, dar comuniunea cu Isus este izvorul din care îşi astâmpără setea peregrinii. O Doamne al sufletelor noastre, nu te purta ca un străin cu noi; îngăduie ca buzele binecuvântării Tale să atingă buzele cererilor noastre. Îngăduie ca buzele plinătăţii Tale să atingă buzele nevoii noastre, şi vom simţi imediat efectul vindecător al sărutării Tale.
SEARA
Este vremea să căutaţi pe Domnul. Osea 10:12
Numele lunii aprilie este un derivat al verbului latin aperio, care înseamnă a deschide. Toţi mugurii şi bobocii se deschid acum, şi am ajuns la porţile anotimpului florilor. Cititorule, dacă eşti încă nemântuit, fie ca inima ta, în acord cu trezirea universală a naturii, să se deschidă dă-L primească pe Domnul. Fiecare floare îmbobocită îţi spune „este vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu dezacorda armonia naturii, lasă-ţi inima să îmbobocească şi să înflorească dorinţe sfinte. Vrei să spui că sângele fierbinte al tinereţii îţi curge năvalnic în vene? Atunci te îndemn să-i aduce Domnului tinereţea ta. Pentru mine a fost o fericire negrăită să fiu chemat din tinereţe, şi II laud pe Domnul în fiecare zi pentru acest lucru. Mântuirea este nepreţuită; este binevenită oricând, dar mântuirea timpurie are o dublă valoare. Tineri şi tinere, fiindcă puteţi pieri înainte să apucaţi să înfloriţi, căutaţi-L pe Domnul acum. Iar voi, care experimentaţi primele semne ale bătrâneţii, grăbiţi pasul. Junghiurile şi tusea sunt semne pe care trebuie să le luaţi în seamă. Este într-adevăr „vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu cumva văd câteva fire argintii amestecate în şuviţele odinioară negre şi lucioase? Anii trec pe nesimţite, şi moartea este mai aproape decât credeţi. Fiecare întoarcere a primăverii ar trebui să vă inspire să vă rânduiţi casa. Dragă cititorule, dacă eşti înaintat în vârstă, îngăduie-mi să te implor să nu mai zăboveşti. Astăzi este un timp de har — fii recunoscător, fiindcă timpul este puţin şi se scurtează cu fiecare ticăit al ceasului. În camera ta tăcută, în prima seară a noii luni, îţi vorbesc cât pot de bine prin hârtie şi cerneală. Din adâncul sufletului meu, ca slujitor al Domnului, te avertizez că „este vremea să cauţi pe Domnul”. Nu neglija avertismentul. S-ar putea să fie ultima chemare înainte de distrugere, ultima silabă de pe buzele harului.
TOATA LUNA APRILIE-Dimineata si seara-APRILIE-Meditatii Charles H
IZVOARE ÎN DEŞERT
1 AprilieIată, chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El.
(Iov 13:15, KJV)
Căci ştiu în cine am crezut. (2 Timotei 1:12)
N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate
corăbiile mele de pe mare
Vin acasă purtate de vânt cu catargele şi velele rupte;
Voi crede că Mâna care nu greşeşte niciodată,
Lucrează, prin experienţe aparent rele, spre binele meu.
Şi chiar dacă plâng pentru că velele acelea sunt
zdrenţuite,
Tot voi striga, în timp ce speranţele mele cele mai
bune zac năruite:„Mă încred în Tine“.
N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate
rugăciunile mele se întorc
Fără răspuns din ţara liniştită şi neprihănită de sus;
Voi crede că este o dragoste plină de înţelepciune
Care a refuzat aceste lucruri după care tânjesc;
Şi chiar dacă uneori nu mă pot abţine să nu mă întristez,
Totuşi pasiunea curată a credinţei mele neclintite
Va arde strălucitoare.
N-am să mă îndoiesc, chiar de ar ploua cu necazuri,
Şi problemele ar roi ca albinele în jurul unui stup.
Voi crede că înălţimile la care vreau să ajung
Se pot atinge doar prin chinuri şi dureri;
Şi chiar dacă gem şi mă chircesc sub crucile mele,
Totuşi voi vedea prin cele mai severe pierderi ale mele
Măreţul câştig.
N-am să mă îndoiesc. Credinţa aceasta e bine ancorată,
Ca o corabie etanşă, sufletul meu înfruntă fiecare furtună;
Atât de mare este curajul lui care nu va cădea
În faţa puternicei şi necunoscutei mări a morţii.
Oh, de aş putea striga, chiar dacă duhul părăseşte trupul,
„Nu mă îndoiesc“, ca să audă toţi care ascultă,
Cu ultima mea suflare.
Un marinar bătrân spunea odată: „În furia furtunilor trebuie să facem un singur lucru, pentru că este o singură cale de supravieţuire: trebuie să îndreptăm corabia într-o poziţie sigură şi s-o menţinem aşa“. Şi aceasta, dragă creştine, trebuie să faci şi tu. Câteodată, ca şi Pavel, în mijlocul furtunii care se dezlănţuie asupra ta, nu poţi vedea soarele sau stelele care să te ajute să navighezi. Acesta este momentul când poţi face doar un singur lucru, pentru că este o singură cale. Raţiunea nu te poate ajuta, experienţele din trecut nu te vor lumina, şi nici chiar rugăciunea nu-ţi va aduce vreo consolare. O singură cale rămâne: trebuie să-ţi pui sufletul într-o singură poziţie şi să-l menţii acolo. Trebuie să te ancorezi tare în Domnul. Şi apoi, orice ar veni – uragane, valuri, furtuni, tunete, fulgere, stânci ascuţite, sau talazuri violente – trebuie să te prinzi de cârmă, menţinându-ţi ferm încrederea în credincioşia lui Dumnezeu, în promisiunile legământului Său şi-n dragostea Sa eternă în Domnul Isus Hristos.
Richard Fuller TOATA LUNA APRILIE-IZVOARE ÎN DEŞERT Aprilie
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger1 Aprilie
Învierea Lui Hristos
Ioan 20
După moartea Lui Isus, ucenicii Săi şi Maria Magdalena, precum şi alte femei au fost foarte triste, căci au simţit că au pierdut ce au avut mai scump Unele femei au plecat cu gândul să îmbălsămeze trupul neînsufleţit al Lui Isus. Grija lor cea mai mare era:”Cine va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” şi iată că s-a făcut un cutremur mare, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a rostogolit piatra de la intrarea în mormânt şi s-a aşezat pe ea. Străjerii au tremuart de frică, şi au rămas ca nişte morţi. Aici putem vedea ce este omul.. Când Dumnezeu vorbeşte, nici armele nu mai ajută la nimic. Când au venit femeile, au găsit mormântul gol! S-au dus la Petru şi la ucenicul pe care-l iubea Isus şi le-au spus:”Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” Atunci cei doi ucenici au fugit la mormânt. Ioan a alergat mai tare ca Petru şi a ajuns primul la mormânt, s-a uitat înăuntru, a văzut pânza de in aruncată jos, dar n-a intrat. Când a ajuns Simon Petru la mormânt, a intrat şi a văzut fâşiile de pânză jos. Ştergarul, care era pus pe capul Lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus întrun loc, singur. Atunci a intrat şi celălat ucenic, a văzut şi a crezut. Pentru mine este foarte important că Petru a intrat îndată în mormânt. Astfel a văzut ceva ce nu putea vedea altfel, şi anume ştergarul făcut sul şi pus întrun loc, anume, singur. Prin Isus am intrat în odihna veşnică a Sabatului. Cel care a găsit odihna în El renunţă la viaţa lui de până atunci. Această odihnă o găsesc numai aceia care intră în mormânt, adică renunţă la viaţa lor.TOATA LUNA APRILIE -MÂNTUIREA PRIN HRISTOS-Aprilie
CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI
1 APRILIETEMELIA UNEI PRIETENII ADEVĂRATE
„Avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos… ne curăţeşte de orice păcat” (1 loan 1:7)
Biblia spune: „mai bine un vecin aproape decât un frate departe” (Proverbe 27:10). Uneori este mai uşor să dezvolţi prietenii adevărate cu cei din afara cercului imediat al familiei noastre. Dar mai există un tip de „rudenie de sânge” menţionat în Biblie: fraţi şi surori strânşi laolaltă prin sângele lui Isus (1 loan 1:7). E genul de relaţie care nu te lasă să mergi şi să-ţi faci de cap cum doreşti (Coloseni 3:15). Ea ne cere să „facem munca grea de a ne înţelege unii cu alţii, tratându-ne unii pe alţii cu cinste” (lacov 3:18 – o altă traducere a Bibliei – n.tr). Este nevoie de o dedicare pe termen lung şi nu este înţeleasă de „generaţia egocentristă” care, atunci când drumul devine anevoios, acceptă cu uşurinţă ruperea relaţiei. Un pastor arată că lumea nu înţelege conceptul creştin de frate şi soră: „lumea spune să-ţi găseşti prieteni printre cei ce gândesc la fel, au venituri la fel, care votează ca tine şi au aceleaşi pasiuni ca şi tine. Aceste prietenii funcţionează până când ajungi la fundul sacului, până când te confrunţi cu o problemă ce te presează sau cu o pierdere tragică sau cu o boală gravă şi brusc îţi dai seama că nimănui nu-i pasă prea mult de tine. De ce? Deoarece nu au investit nimic în viaţa nimănui, iar acum când vrei să faci o retragere, nu există bani în banca prieteniei”. Dragostea jertfitoare este temelia adevăratei prietenii. Pavel scrie despre Timotei: „n-am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. Ştiţi râvna lui încercată” (Filipeni 2:20-22).TOATA LUNA APRLIE 2014.04 Meditatii zilnice Aprilie
WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE
1APRILIE«… ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fară cusur și fa¬ră prihană.»
1PETRU 1,19
De ce este Isus numit Mielul lui Dumnezeu?
1. Este numit Mielul lui Dumnezeu pentru că aceasta a fost natura Sa pe pământ. Mielul este simbolul nevinovăţiei şi al curăţiei. Aşa a fost şi este Isus în toate lucrurile: «a fost ispitit ca şi noi, dar fară păcat» (Evrei 4,15).
2. Este numit Mielul lui Dumnezeu ca să ne arate calea. El a venit de la Dumnezeu pe acest pământ cu un scop precis, şi anume să fie jertfit pentru păcatele noastre: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12). El nu S-a abătut cu nici un chip de la calea pe care trebuia să meargă, căci a decis: «Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta» (Ioan 12,27).
3. Isus este numit Mielul lui Dumnezeu pentru a ne dezvălui felul biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus este biruinţa mielului. Cine este mai lipsit de ajutor ca un miel? Şi iată că cel mai slab face cel mai mare, cel mai imposibil lucru! Mielul, în slăbiciunea lui, duce tot ceea ce este mai greu. Isus a obţinut victoria totală pe cruce fară a Se împotrivii într-adevăr, «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4), dar a înviat în putere. De aceea Cuvântul «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29) are atâta putere în paradoxul său divin.APRILIE-MEDITATII-WIM MALGO
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul I De la Geneza la Iosua
Jean Koechlin
APRILIE
1 Aprilie Exod 4.18-31
Înainte Moise plecase fară să fi fost trimis de Dumnezeu. Acum, când îl trimite Domnul, ridică tot felul de obiecţii posibile pentru a nu urma chemarea: incapacitatea sa (3.11), ignoranţa sa (3.13), lipsa lui de autoritate (4.1), de talent în a vorbi frumos (v.10), de aptitudini pentru această misiune a sa, cu dorinţa ca altcineva să o îndeplinească (v.13), eşecul primei lui încercări (5.23), lipsa de înţelegere manifestată de fraţii săi (6.12). Oare nu venim şi noi deseori cu asemenea motive pentru a nu asculta? Versetele 24-26 ne amintesc de faptul că, înainte de a intra într-o slujbă publică, este necesar ca slujitorul lui Dumnezeu să-şi fi pus propria casă în ordine. Până acum, probabil sub influenţa soţiei sale, Moise nu-şi circumcisese fiul în semn de condamnare a cărnii. Dum¬nezeu o cerea (Gen. 17.10-14) ca pe un lucru necesar şi drept în casa slujitorului Său. Şi aceasta era o problemă care trebuia rezolvată sub ameninţarea morţii! Versetele 27 şi 28 ne indică unde sunt chemaţi să se întâlnească fraţii: la muntele lui Dumnezeu – şi, de ase¬menea, care trebuie să fie subiectul conversaţiei lor: Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrările Sale minunate.La începutul capitolului, Moise spusese: „Iată, nu mă vor crede”. Dar Domnul le-a pregătit inimile, astfel că la sfârşitul capitolului putem citi: „şi poporul a crezut” (v.31, comp. cu 2 Cronici 29.36). Chiar înainte de a fi fost eliberaţi, ei se pleacă înaintea Lui.
SCRIPTURILE IN FIECARE ZI TOATA LUNA APRILIE
CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE”
1Aprilie
Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre. Romani 5.3
Lauda omului natural (firesc) este în floare, fie pentru puterea sa, fie pentru bogăţia sa (Ier. 9.23). Dar aceasta este ceva neplăcut pentru Dumnezeu. Iacov ne scrie că toată lauda este rea. Omul lumesc se laudă cu lucrările sale pe care le face în independenţa sa faţă de Dumnezeu; dar fiecare independenţă Îl necinsteşte şi Îl întristează pe Dumnezeu.Dar cu ce se laudă credinciosul? El se laudă cu acele lucrări pe care Dumnezeu i le dăruieşte prin har. El are pacea cu Dumnezeu. Calea creştinului aduce cu sine şi necazuri. Apostolul Pavel spune în Fapte 14.22 „că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” şi el însuşi a avut parte de multe necazuri.Nu-i de mirare când, creştinul se laudă cu lucruri de care omul lumesc se teme? La fel omul lumesc se deosebeşte de creştin prin faptul că unul fuge de ceea ce celălalt caută: distracţiile şi anturajele. Ceea ce unul savurează, pe celălalt îl întristează, ceea ce unul numeşte viaţă pentru celălalt este moarte. Răbdarea creştinului în necazuri aduce biruinţa şi biruinţa aduce nădejdea. Ce însemnată este deci îmbărbătarea din Romani 12.12: „Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz; stăruiţi în rugăciune.Pe calea supunerii, credinciosul învaţă să înfrunte necazurile, dar mai învaţă şi îndurarea Domnului său care va găsi în curând împlinire.Ori de câte ori apar obstacole între inima creştinului şi Domnul, negreşit că nu se poate bucura de starea de faţă a Domnului, ci suferă în faţa greutăţilor ce-l năpădesc, după cum un nor, care vine în dreptul Soarelui, ne lipseşte pentru câtva timp de razele Iui. Norul însă nu face Soarele să nu mai lucească, ci ne face doar să nu-l mai vedem. La fel se întâmplă când ne întristăm din pricina necazurilor, greutăţilor şi piedicilor, care ne acoperă de strălucirea feţei Tatălui nostru. Pentru Dumnezeul nostru nici o greutate nu este prea mare, la El totul este posibil.CALENDARUL -DOMNUL ESTE APROAPE
PAINEA CEA DE TOATE ZILELE
1 AprilieText: Isaia 53
S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte, si încă moarte de cruce. Filipeni 2:8
AGONIA CRUCII
Cei mai mulţi creştini înţeleg semnificaţia spirituală a jertfei lui Cristos de la Calvar, dar noi uneori uităm de agonia îngrozitoare pe care a suferit-o El acolo. Ştim că cel mai greu lucru de suportat a fost despărţirea de Tatăl, dar nu trebuie să uităm că suferinţele Sale au fost atît de grozave încît întrec orice imaginaţie. In cartea sa „îndrăzneşte să crezi”, Dan Baumann împărtăşeşte cîteva gînduri despre răstignire, care ne vor aprofunda sentimentele de mulţumire faţă de ceea ce-a făcut Mîntuitorul nostru pentru noi. El scrie: „Secolul douăzeci a uitat cît de crudă şi de hidoasă a fost în realitate răstignirea. Uneori, poate din lipsă de înţelepciune şi inconştienţi fiind, am înfrumuseţat răstignirea. Ea a fost cea mai dureroasă metodă de execuţie publică din primul secol. Victima era aşezată pe o cruce din lemn. Cuie, confecţionate din lemn, erau bătute prin mîinile şi picioarele victimei, apoi crucea era ridicată şi fixată în pămînt, carnea crucificatului sfîşiindu-se şi trupul atîrnîndu-i în dureri extraordinare. Istoricii ne spun că nici chiar soldaţii nu puteau să privească imaginea îngrozitoare, de aceea luau băuturi tari pentru a-şi amorţi simţurile.” Isus a îndurat timp de 6 ore o asemenea agonie. Cu o proaspătă conştientizare a agoniei Mîntuitorului, să-I mulţumim mai mult, acum, pentru jertfa Sa de pe Calvar. El ne-a iubit aşa de mult că a acceptat să moară pentru noi – chiar moartea atît de dureroasă de pe cruce.- R.W.D.
Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
Să aperi un pămînt pierdut,
Căci numai Tu ştiai că-n lume
N-aveam alt preţ, n-aveam alt scut.
C. loanid
Niciodată na vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi.
Pîinea cea de toate zilele-APRILIE
SAMANTA BUNA
Marţi, 1 Aprilie 2014O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele.
Proverbe 15.30
Un băiat de opt ani nu avea calităţi fizice, dar îi plăcea baschetul. De aceea a exersat mereu. Băiatul l-a rugat de multe ori pe tatăl său să se joace împreună cu el, dar acesta îşi lua rar timp pentru băiatul său. Mereu invoca motivul că nu are timp.Când băiatul a împlinit nouă ani, a stăruit atât de mult de tatăl său, până când l-a dus la o selecţie pentru practicarea baschetului. Înainte de încheierea selecţiei, tatăl i-a spus: „Băiete, mergem acasă! Nu eşti bun să joci baschet“. Mica încredere a băiatului în capacităţile sale nu prea mari a fost total zdruncinată de cuvintele necugetate ale tatălui. Abia după mulţi ani şi-a recâştigat încrederea, că este o fiinţă capabilă de ceva în viaţă.Când părinţii nu-şi încurajează şi nu le acordă copiilor sprijinul necesar încercării de a realiza ceva, aceştia îşi fac, în anii formării personalităţii, o concepţie greşită despre capacitatea lor. Dacă eforturile copiilor nu sunt apreciate de părinţi, urmările în viaţa copiilor nu vor fi din cele mai fericite. De aceea, fiecare părinte să se lase învăţat de mesajul Bibliei. Privirea prietenoasă înveseleşte, încurajează inima copilului. Încurajarea îl întăreşte pentru o lucrare bună.TOATA LUNA FEBRUARIE Sămânţa Bună APRILIE (Recovered)
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2014-04-24
No comments:
Post a Comment