MEDITATII – CUVINTE DE IMBARBATARE SI TREZIRE -30 MARTIE-13 FELURI

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

30

MARTIE

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

El... Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune.Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm. Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda?  Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm Lui. Când îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, devenim duri şi dogmatici. Azvârlim cererile noastre la tronul lui Dumnezeu şi-I dictăm ce vrem să facă. Nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu încercăm să formăm în noi gândul lui Cristos. Dacă suntem aspri faţă de Dumnezeu, vom deveni aspri şi faţă de oameni.Ne închinăm noi lui Dumnezeu în aşa fel, încât să ne ridicăm până la El, pentru a putea ajunge să înţelegem gândul Lui în legătură cu cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu sau suntem aspri şi dogmatici?„Dar nimeni nu mijloceşte cum trebuie." Atunci fii tu însuţi acela, fii cel care se închină lui Dumnezeu şi trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Implică-te în lucrarea reală dc mijlocire şi nu uita că ea este cu adevărat o lucrare, o lucrare care necesită toată energia; dar este o lucrare ce nu conţine nici o capcană. Predicarea Evangheliei are capcane, dar rugăciunea de mijlocire nu are.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE    30

FILIPENI 4:13

"Pot totul în Hristos care mă întăreşte."

Apostolul Pavel fusese aproape de moarte, într-o situaţie cînd puterea şi curajul celui mai tare credincios nu mai pezenta nici o nădejde. El ştia ce însemna lipsa oricărui sprijin şi ajutor omenesc. Dar el tocmai în astfel de momente îşi punea încrederea în Acela care a biruit moartea. Cînd resursele omeneşti se terminaseră, el a făcut apel la resursele lui Dumnezeu. El a refuzat să fie oprit din alergarea lui şi să fie descurajat atunci cînd orice alt om ar fi abandonat lupta. Apostolul ştia că Domnul îl chemase şi că slăbiciunea lui era canalul prin care se putea manifesta puterea lui Dumnezeu printre oameni. Pentru încurajarea credincioşilor, el putea să spună: "Pot totul în Hristos care mă întăreşte."Dar dînd o mărturie pentru Dumnezeu, el dădea o mărturie şi pentru filipeni, cărora le exprima recunoştinţa pentru grija şi dragostea lor. Învăţase să umble singur cu Dumnezeu, dar ştia să se bucure şi de părtăşia fraţilor în credinţă. Atîrnarea lui deplină de Dumnezeu nu excludea nevoia atenţiei şi a devotamentului lor pentru el. De aceea, după ce spune "pot totul în Hristos..." el continuă spunînd: "Aţi făcut totuşi bine că aţi luat parte la strîmtorarea mea." Noi care avem toate bogăţiile harului lui Dumnezeu la îndemînă, sîntem înconjuraţi de suferinţele grele şi ascunse ale altora, de persoane care au nevoie de ajutor, de ajutorul nostru. Să fim şi noi pentru acestea ce erau filipenii pentru apostolul Pavel. şi în măsura în care îi vom ajuta, vom face experienţa că şi noi vom găsi în Domnul Isus tot ce vom avea nevoie în suferinţele şi greutăţile noastre. Prin grija noastră pentru alţii şi prin consacrarea noastră faţă de ei, vom dovedi că putem totul în Hristos care ne întăreşte. şi să fim încredinţaţi că Dumnezeu nu rămîne dator. Să luăm ca pildă chiar pe Domnul Isus care S-a consacrat în totul pentru noi, neprecupeţind chiar viaţa Lui ca să ne scape nu de suferinţe vremelnice ci de acelea care ar fi durat toată veşnicia. şi apoi, chiar aici pe pămînt, n-a fost El totdeauna ajutorul şi sprijinul nostru, "un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi."?Domnul să ne dea harul ca, chiar atunci cînd ni se pare că am ajuns la capătul puterilor noastre, să putem spune şi noi cu puţina credinţă pe care o avem: "Pot totul în Hristos care mă întăreşte."

IZVOARE IN DEŞERT

30 Martie

Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri. (Isaia 50:11)

Acesta este un avertisment solemn pentru cei care umblă în întuneric şi care încearcă să găsească singuri lumina. Ei sunt descrişi ca unii care aprind un foc în jurul căruia sar scântei. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atunci când suntem în întuneric, suntem ispitiţi să găsim propria noastră cale de ieşire, fără să ne încredem în Domnul şi fără să ne bizuim pe El. În loc să-L lăsăm pe El să ne ajute, încercăm să ne ajutăm singuri. Căutăm lumina căii fireşti şi sfatul prietenilor noştri. Tragem propriile noastre concluzii şi în felul acesta putem fi tentaţi să acceptăm o cale de izbăvire care nu este deloc a lui Dumnezeu.Lumina pe care o vedem poate fi de la focul pe care noi l-am aprins, sau de la un semnal luminos înşelător care ne conduce spre stâncile periculoase. Iar Dumnezeu va îngădui să umblăm în falsa lumină a acestor scântei, dar la sfârşit vom avea necazuri.Iubiţilor, nu încercaţi niciodată să ieşiţi dintr-un loc întunecos decât la momentul hotărât de Dumnezeu şi în felul Său. Un timp de necaz şi întuneric are rostul de a te învăţa lecţii de care ai neapărată nevoie. Izbăvirea prematură poate zădărnici lucrarea harului lui Dumnezeu în viaţa ta. Încredinţează-I Lui întreaga situaţie, şi binevoieşte să rămâi în întuneric, ştiind că El este prezent.Nu uita, este mai bine să umbli în întuneric cu Dumnezeu decât să umbli singur în lumină.   din Susurul blând

Încetează să mai împiedici planurile lui Dumnezeu şi voia Sa. Dacă atingi ceva de-al Lui strici lucrarea. Dacă muţi limbile unui ceas cum îţi convine ţie, nu se schimbă timpul. Tu ai putea să grăbeşti dezvăluirea unor aspecte ale voii lui Dumnezeu, dar lucrarea Lui pe termen lung va avea de suferit. Tu poţi să forţezi un boboc de trandafir să se deschidă, dar vei strica floarea. Lasă totul în grija Lui, fără excepţie. „Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu“ (Marcu 14:36).

                                                                                                                                     Stephen Merritt   

Calea Lui

Dumnezeu m-a trimis mai departe când eu aş fi vrut să stau

  (Era rece în pădure);

Nu ştiam de ce.

Am auzit o lespede de stâncă prăbuşindu-se în apropiere

  De-a curmezişul potecii unde am stat.

 

El mi-a spus să stau când eu aş fi vrut să merg;

  „Facă-se voia Ta“, am spus.

S-a găsit într-o zi în zori,

De-a curmezişul drumului pe care aş fi mers,

  Un şarpe cu capul sfârtecat.

Acum nu mai întreb de ce,

  Chiar dacă nu văd

Cărarea dinaintea mea, eu merg pe calea Lui;

Căci dacă eu nu ştiu, El ştie,

  Şi El va alege căi sigure pentru mine.

                                                               din Zilele şcolii duminicale

Domnul este aproape!  (Filip. 4.5)

 30 Martie

Când vei înceta să plângi...? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat. 1 Samuel 16.1

Ce întrebare serioasă: „Când vei înceta să plângi pe Saul?” Întristarea noastră este alinată atunci când sorbim din izvoarele dragostei Tatălui nostru şi ne odihnim în El. Golul şi lipsa lăsată de durere în inima noastră se umple când luăm cu credinţă copilărească ce spune El: „Căci Mi I-am ales." Aceasta reglementează totul, şterge lacrima, este un balsam pentru inima noastră întristată, pansează rana şi nivelează golurile. Dar nu este uşor să te transpui în locul celui întristat. A trecut un timp chiar şi la Samuel până când fără şovăire a împlinit porunca lui Dumnezeu cu ascultare.Dumnezeu îi spune: „Du-te" dar el răspunde: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” În îndurarea Lui, Dumnezeul cel milostiv se apleacă la glasul omului îndoielnic şi puţin credincios şi fără nici un cuvânt de mânie îi arată calea. „Să iei cu tine un viţel şi să zici: vin să aduc o jertfă Domnului."Între copiii lui Isai se găseau unii dotaţi cu frumuseţe şi putere firească. Astfel când vine Eliab spre Samuel, vedem că acesta îl primeşte gândindu-se: „Negreşit unsul Domnului este aici înaintea Lui." Dar nu era aşa, căci Domnul nu se uită la înfăţişarea şi puterea omenească. Şi aşa au venit au venit pe rând toţi cei, şapte fii ai lui Isai în faţa lui Samuel, fii cu un fizic desăvârşit, dar fără preţ.Din fire omul firesc nu poate sta înaintea lui Dumnezeu, nu poate face ceva pentru El. Dumnezeu se uită la inimă nu la exterior. Cât de des suntem şi noi în primejdie să preţuim ce este în exterior ca şi Samuel şi să ne lăsăm influenţaţi aşa de uşor de exterior.Creştinii despărţiţi de zadarnica religie a lumii dau pentru Cristos o mărturie pe care nu o pot da atâta timp cât sunt uniţi cu ea.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 30 MARTIE        Al GRIJĂ DE „TURMA" TA !

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră" (1 Petru 5:2)

Proiectele prea îndepărtate (viitoare) te pot împiedica să-ţi investeşti energia în misiunea pe care o ai la îndemână. Biblia spune: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră ... Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa.slavei" (v. 2-4). Un director de Şcoală Biblică spune: „A existat o vreme când Dumnezeu a început să facă lucruri mari în viaţa mea, era împlinirea visurilor mele. în această perioadă am început să experimentez mai multe probleme şi confruntări. Mă simţeam ca un pompier. De îndată ce se stingea o flacără, o alta se aprindea. Mă simţeam epuizat şi descurajat. M-am gândit: „Mă voi duce pe câmpul de misiune unde lucrarea nu-i aşa stresantă şi de unde pot trimite vederi". Apoi am avut o viziune cu David când a fost uns de Samuel şi Domnul m-a întrebat: „Ce a făcut David după ce a fost uns ca rege?" Eu am răspuns: „S-a reîntors să aibă grijă de oile tatălui său" (1 Samuel 17:15). Domnul a continuat: „Dacă David s-ar fi dus să caute un uriaş pe care să-l ucidă, leul şi ursul i-ar fi mâncat turma. Această Şcoală Biblică este turma ta, aşa că ai grijă de ea". Fie că eşti pastor, asociat, director de muzică sau nespecialist, fiecare dintre noi are o turmă. Turma lui David a fost misiunea lui de la Dumnezeu şi deşi a fost ales rege, prima lui prioritate a fost să se întoarcă la misiunea lui, (oile). Vor veni uriaşi şi dacă rămâi cu misiunea ta, la momentul potrivit te vei întâlni cu ei şi îi vei învinge. Vei fi încântat - după ce ai dovedit că eşti credincios". Oriunde ar fi turma ta în acest moment, acolo se aşteaptă Dumnezeu să fii şi tu.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Duminică 30 Martie

Toate veşmintele Tale sunt smirnă, aloe şi casie; din palate de fildeş Te‑au înveselit instrumente cu coarde. Fiice de împăraţi sunt printre doamnele Tale de onoare, împărăteasa stă la dreapta Ta în aur de Ofir.  Psalmul 45.8,9

Dragostea lui Hristos care a suferit

Aloea, mireasma care stă în centrul celor trei, ne vorbeşte despre dragostea care a stat în spatele tuturor suferinţelor. Era mai parfumată şi mai preţuită decât toate celelalte miresme; nimic din tot ce venea din misteriosul Orient nu putea fi comparat cu ea.Copacul de aloe trebuia să fie despicat până în miezul său pentru a‑şi dezvălui aroma. Pe crucea Calvarului, când a fost despicată de sabia judecăţii lui Dumnezeu împotriva păcatului nostru, inima lui Hristos a dezvăluit toată măreţia dragostei Sale. Nimic din univers nu este mai înmiresmat decât aceasta: dragostea lui Hristos care întrece cunoştinţa!Mai mult, dragostea Sa este cu mult mai preţioasă decât aurul. Dacă lumea ne‑ar putea oferi tot aurul ei pentru a ne cumpăra în schimbul cunoştinţei iubirii lui Hristos, ar da vreunul dintre noi această dragoste pentru o sumă oricât de mare? Nu am face‑o, pentru că dragostea este mai preţioasă decât aurul. Nu poate fi cumpărată, iar bogăţia ei de nepreţuit a fost revărsată fără limite pentru noi.Şi, în timp ce Domnul şi Mântuitorul nostru aşteaptă pe bună dreptate ca noi să ne deschidem inimile pentru El, aceasta încă nu este totul. Nimic nu Îl va satisface decât ziua nunţii. El a pregătit o casă pentru Mireasa Sa; inima Sa este larg deschisă pentru ea. Aşa că urmează chemarea: 

„Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă‑ţi urechea; şi uită pe poporul tău şi casa tatălui tău; şi Împăratul îţi va dori frumuseţea; pentru că este Domnul tău, adoră‑L!“.J. T. Mawson

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

30 martie

RUGĂCIUNE, MULŢUMIRE, LAUDĂ

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.

Filipeni 4.6-7

Nu îngrijorări, ci rugăciuni. Nici o teamă, ci o părtăşie plină de bucurie cu Dumnezeu. Aduceţi nevoile şi dorinţele voastre înaintea Dumnezeului vieţii voastre, Păzitorul sufletului vostru. Aduceţi-le Lui cu o îndoită măsură de rugăciuni şi multe laude, fără nici o îndoială, ci cu recunoştinţă în rugăciunea voastră. Să fim siguri că rugăciunile noastre sunt împlinite de Domnul şi să-L slăvim pentru aceasta. El ne dă acest har; să-i aducem laudele noastre. Nu îngăduiţi ca vreo nevoie să nu fie adusă înaintea Lui şi să vă roadă inima; aduceţi-le toate la cunoştinţa Lui. Alergaţi, nu la oameni, ci numai la Dumnezeu, Tatăl Domnului Isus, care vă iubeşte în El.În felul acesta vei găsi însăşi pacea lui Dumnezeu. Nu vei fi în stare să înţelegi pacea care te va cuprinde ca într-o îmbrăţişare infinită. Inima şi mintea, prin Isus Cristos, ţi se vor cufunda într-un ocean de odihnă. De-ar veni moartea, sărăcia, suferinţa sau prigoana, vei fi în Domnul Isus la adăpostul oricărui vânt sau nor ameninţător.Ascultă numai de această Invitaţie duioasă a lui Dumnezeu. Da, Doamne, cred; dar, Te rog, ajută-mă în necredinţa mea!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice - Fritz Berger 

30 martie

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Matei 26:46

Acesta a fost cel mai greu ceas din viaţa Lui Isus. Nici nu ne putem închipui aceasta. Am avut multe încercări în viaţă şi mi se părea că Dumneze m-r fi părăsit, odată chiar am crezut că m-a părăsit numai pentru câteva clipe. A fost atât de groaznic, cum n-aş fi putut să-mi închipui. Nici n-aş fi mai putut trăi. Dacă ne pierdem nădejdea, atunci ne piere şi dorinţa de a mai trăi. În această situaţie grea mi-am adus aminte de Isus, că a fost ispitit asemenea nouă şi de aceea poate veni în ajutorul nostru când suntem ispitiţi. Şi în clipa aceea am simţit ajutorul Său. Eu nu aş fi fost capabil să mă ajut. A Lui să fie lauda şi mulţumirea pentru aceasta! Cum S-a simţit El oare când a fost părăsit de Tatăl Său? Trebuie să fi fost un întuneric cum nu se poate mai mare. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau:”Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei ziel, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul Lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau joc de El, şi ziceau:”Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este Împăratul lui Israel să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte.” Toate acestea au fost atacuri din partea diavolului venite prin oameni evlavioşi. La aceasta s-a mai adăugat şi întunericul de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea. Atunci Isus a strigat:” Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Prin aceasta El  ne-a scăpat pe noi de a trăi în continuare departe de Dumnezeu. Ce har minunat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

30 Martie  Exod 3:7-22

 În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier“ al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumne­zeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele po­porului Său. El   Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moi­se, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gân­deşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcate­lor lor? Sta­rea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mul­ţu­meşte numai să ia cunoştinţă de „durerile“ lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap“.Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbo­găţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT“, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

30 Martie

DIMINEAŢA

A fost pus în numărul celor fărădelege. Isaia 53:12

De ce a îngăduit Isus să fie inclus în numărul păcătoşilor? Această bunătate minunată a fost justificată de mai multe motive puternice. In felul acesta El putea deveni Avocatul lor. In unele situaţii, avocatul apărării trebuie să se identifice cu clientul. Ei nu pot fi priviţi separat de ochi legii. De aceea, când păcătosul este adus la bara de judecată, Isus apare şi El. Răspunde tuturor acuzaţiilor. Arată spre mâinile şi picioarele Sale străpunse şi provoacă Dreptatea să aducă alte probe mai concludente. Pledează în numele sângelui Său, şi pledează atât de triumfător, fiind pus în număr lor şi împărtăşindu-le soarta, încât Judecătorul spune: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el" (Iov 33:24). Domnul nostru a fost pus în numărul celor fărădelege pentru ca ei să-şi simtă inimile atrase spre El. Cine se teme de cel care este scris pe aceeaşi listă? Cu siguranţă că putem veni cu îndrăzneală la El ca să ne mărturisim vinovăţia. Cel care este pus în numărul nostru nu ne poate condamna. Nu a fost El scris pe lista păcătoşilor pentru ca noi să putem fi trecuţi pe lista de onoare a sfinţilor? El a fost sfânt, şi numărat între sfinţi; noi eram vinovati. număraţi printre vinovaţi. El şi-a transferat numele de pe lista sfântă pe lista acuzării, pentru ca numele noastre să fie şterse de pe lista neagră şi scrise pe lista acceptării, în virtutea transferului complet dintre Isus şi poporul său. Isus a preluat toată nefericirea şi păcatele noastre, iar noi am preluat tot ce-i aparţinea Lui. Dreptatea Sa, sângele său şi tot ce avea ne-a fost acordat ca moştenire. Bucură-te, credinciosule, de uniunea cu Cel care a fost pus în numărul păcătoşilor. Demonstrează că eşti salvat fiind numărat printre cei care sunt „o făptură nouă" (2 Corinteni 5:17) în El.

SEARA

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. Plângerile lui Ieremia 3:40

Soţia care îşi iubeşte soţul absent îi aşteaptă cu dor întoarcerea. O separare prelungită îi aduce moarte în suflet. La fel se întâmplă cu sufletele care II iubesc pe Domnul. Ei trebuie să-i vadă faţa. Nu pot îndura să fie departe de părtăşia cu El. O privire dezaprobatoare sau mustrătoare este dureroasă pentru copiii iubitori care nu vor să-şi supere tatăl; ei sunt fericiţi doar când ii văd zâmbind. Prea iubitule, la fel ai fost şi tu cândva. Un cuvânt din Scriptură, o mustrare, o atingere cu nuiaua erau destul ca să alergi la Tatăl tău, strigând: „Spune-mi de ce eşti supărat pe mine!" La fel este şi acum? Eşti mulţumit să-L urmezi pe Isus de la distanţă? Poţi să contempli liniştit sfârşitul părtăşiei tale cu Christos? Poţi să înduri să-L vezi depărtându-se de tine fiindcă şi tu te-ai depărtat de El? Te-au despărţit păcatele de Dumnezeu, şi inima ta nu are nici o grijă? Ingăduie-mi să te avertizez cu blândeţe: este dureros să te văd trăind mulţumit fără să vezi faţa Mântuitorului. Ar fi bine să realizăm ce rău este să avem dragoste puţină pentru Cel care a murit pe cruce, bucurie puţină în preţiosul nostru Isus, părtăşie puţină cu Cel iubit! Îmbracă-ți sufletul în văluri de doliu şi jeleşte-ţi nepăsarea. Nu te opri din plâns! Aminteşte-ţi unde ai primit mântuirea. Du-te imediat la cruce. Acolo, şi numai acolo, poți să-ţi trezeşti sufletul. Nu contează cât de aspru, cât de nepăsător, cât de mort ai devenit, întoarce-te la condiţia ta naturală, sărac şi zdrenţuit şi mânjit cum eşti. Prinde-te de cruce şi priveşte în ochii Săi. Spală-te în izvorul sângelui. Atunci te vei întoarce la dragostea dintâi. Vei experimenta din nou simplitatea credinţei şi blândeţea inimii.

Pâinea cea de toate zilele

 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

30

Martie

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. 2 Corinteni 5:21

ÎN LOCUL MEU

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gîndindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!" în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul. Comentînd evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea mîniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele... Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decît cerul Lui."
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cînd ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! - D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcînd calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.- Adams

Cristos ne-a luat loculpentru ca noi să avem pacea Sa;El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mîntuirea Lui.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

MARTIE

30 MARTIE

«Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.»     

 Levitic 17,11

Ce cuvânt puternic! Duhul lui Dumnezeu ne explică în ce fel ne-a împăcat Dumnezeu cu El, în ciuda păcatelor noastre: prin sângele vărsat pe cruce de Domnul Isus. Pu­terea Lui este nemăsurată! Să încercăm să ne închipuim cu ochii spirituali ce putere veşnică a fost şi este până astăzi în sângele Său, ce ocean de har s-a revărsat când Fiul lui Dum­nezeu Şi-a sacrificat viaţa! În Matei 27,50-52 acest eveni­ment tulburător este descris astfel: «Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis». Complexitatea în plan spiritual a momentului în care sân­gele Fiului lui Dumnezeu a curs pe cruce nu ne-o putem nici măcar închipui! Dumnezeu face orice pentru noi, da­că îl rugăm cu credinţă, în Numele Iui Isus; El ne iartă şi ne şterge toate păcatele, însă numai şi numai prin sângele scump al Fiului Său!

Sămânţa Bună

Duminică, 30 Martie 2014

… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump: şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Marcu 14.3

Printre inimile care ştiau să se bucure în mod deosebit de Persoana Mântuitorului era Maria. Respectul fără seamăn al Mariei a determinat-o să împlinească o lucrare a cărei însemnătate depăşea priceperea ei, dar pe care Domnul singur ştia s-o înţeleagă şi s-o aprecieze. Ucenicii erau străini de motivele care o făceau pe Maria să toarne mirul pe capul lui Isus. Necăjiţi, ei au spus: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde … şi să se dea săracilor“. Sărmanii ucenici! La ce distanţă se găseau de înţelesul faptei Mariei! Pentru ei, săracii erau pe primul loc şi apoi urma Domnul. La Maria, Domnul a fost pe primul loc.Adevărata iubire pentru Hristos este adevărata cale a înţelepciunii spirituale. Ce rană a putut să producă în inima Domnului şi a Mariei, lipsa de înţelepciune a ucenicilor! Învăţătorul le spusese ucenicilor: „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare“. Ura iudeilor faţă de Isus, care creştea cu fiecare oră, apăsa pe inima Mariei. Dispreţul care Îl atingea pe Domnul şi care avea să ajungă la culmea lui la cruce, o îndemna pe Maria cu atât mai mult să-i arate Domnului cinstea pe care o avea faţă de El. Să cugetăm la exemplul Mariei!