TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS
24
MARTIE
Descrescând dupa planul Lui
Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
Ioan 3:30
Daca ajungi să fii indispensabil in viaţa cuiva, ai ieşit din rânduiala lui Dumnezeu. Ca slujitor, marea ta responsabilitate este să fii un prieten al Mirelui. Când vezi că un suflet începe să recunoască cerinţele lui Isus Cristos, ştii că influenţa ta a fost folosită aşa cum trebuie: atunci, în loc să întinzi mâna pentru a-i preveni durerile, roagă-te ca ele să crească de zece ori mai mult până când nu mai există nici o putere pe pământ sau în iad care să poată ţine acel suflet departe de lsus Cristos. Mereu şi mereu noi devenim providențe amatoare în viaţa altora; intervenim şi-L oprim pe Dumnezeu spunând: „Cutare şi cutare lucru nu trebuie să se întâmple”. In loc să ne dovedim pneteni ai Mirelui, noi punem în calea Lui compasiunea noastră, iar sufletul acela va spune într-o zi: „Eşti un hoţ, mi-ai furat dragostea pentru lsus şi am pierdui viziunea cu privire la El”.Fereşte-te să te bucuri împreună cu cineva de un lucru rău, dar ai grijă să te bucuri de lucrurile bune. ..Prietenul Mirelui… se bucură când aude vocea Mirelui; şi această bucurie, care este a mea. este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”. Aceste cuvinte sunt spuse cu bucurie, nu cu tristeţe: în sfârşit, ei Îl vor vedea pe Mire! Şi loan spune că aceasta este bucuria lui. Este punerea absolută in umbră a lucrătorului, ca nimeni să nu se mai gândească la el.Veghează cu întreaga ta fiinţă până când vei auzi vocea Mirelui în viaţa altuia. Să nu te îngrijoreze ce prăpăd aduce ea, ce tulburări, ce ruinare a sănătăţii; bucurăte cu o bucurie divină când auzi vocea Lui. Adesea poţi vedea cum lsus Cristos dărâmă o viaţă înainte de a o mântui (Matei 10:34).
Domnul este aproape! (Filip. 4.5)
24 Martie
Iată vieţuitoarele, pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi, şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. Leviticul 11.9
Dumnezeu nu ia din lume pe omul care se pocăieşte, ci îl lasă aici şi îl pune deoparte. Domnul spune despre ucenicii Săi: „nu sunt din lume” şi-L roagă pe Tatăl: „Nu te rog să-i iei din lume ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.14-15). Aşa sunt credincioşii, orice poziţie socială şi orice vârstă ar avea – sunt în lume dar nu ai lumii. Dar acest fapt nu este de mică însemnătate, dacă ne gândim că potrivnicul caută să distrugă fericirea copiilor lui Dumnezeu şi să destrame mărturia lor. Cum să ne păzim de toate acestea? Legea cu privire la animalele curate ne dă o învăţătură de preţ. Animalele curate trebuia să fie înzestrate cu solzi şi înotătoare. Cu ajutorul înotătoarelor peştele putea să înoate contra curenţilor; un peşte bolnav sau mort este dus de curenţii apei.La fel este cu credinciosul. El trebuie să se împotrivească duhului vremii pentru a înota contra curenţilor; cu nimic nu are voie să părăsească temelia credinţei şi să se încline către ceea ce cere temeiurile lumii. Inima credinciosului trebuie să fie aţintită spre Isus. Trebuie să se despartă şi să se deosebească de cele pământeşti. Iată ce vrea să ne înveţe nevoia solzilor care apără partea lăuntrică de ceea ce este în exterior. Peştii aveau posibilitatea de apărare de ce venea din afară. Dacă ne lipseşte energia credinţei pentru a lupta împotriva răului nconjurător, atunci cu mare uşurinţă ne ia duhul vremii cu curenţii lui. De aceea rugăciunea noastră sa fie ca Domnul să ne păzească de duhul vremii pentru ca acesta să nu intre în inimile noastre, nici în casele noastre şi nici în strângerile noastre laolaltă.
SCRIPTURILE ÎNFIECARE ZI
24 Martie Geneza 49:19-33
Când Biserica va fi luată, „ceasul încercării“ va veni „peste tot pământul locuit“ (Apocalipsa 3.10). O rămăşiţă credincioasă a lui Israel va trece prin acest necaz grozav. Putem vedea aceasta în cuvintele pe care Iacov i le adresează lui Gad. Beniamin ne vorbeşte despre Împăratul (Hristos) care Îşi aşază împărăţia după nimicirea duşmanilor Săi, în timp ce Aşer şi Neftali reprezintă poporul binecuvântat în final prin întemeierea împărăţiei.Deşi copilul lui Dumnezeu ştie că nu va fi pe pământ în acea vreme, el trebuie să fie interesat de aceste lucruri şi să se bucure, gândind că adevăratul Iosif (Hristos), care a fost urât şi respins, va avea puterea supremă şi va fi acolo spre binecuvântarea întregii lumi. „Iosif este vlăstar de pom roditor, … ramurile sale dau lăstari peste zid“ (v. 22), trecând peste hotarele lui Israel. Binecuvântările vor atinge şi naţiunile care sunt străine de promisiuni. Astfel, Isus, adevăratul Iosif, „a fost despărţit de fraţii Săi“ (lit: nazarean – v. 26, nota b). Pe cel odinioară „întărâtat amarnic“ şi „urât“ (v. 23), Dumnezeu „L-a înălţat foarte sus şi I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume“ (Filipeni 2.9, 10). Este acest Nume al lui Isus: Dumnezeu Salvatorul, în prezent pentru inimile voastre mai presus decât oricare altul?
MANA DE DIMINEAŢĂ
MARTIE 24
LUCA 7:37-48.
“…o femeie păcătoasă din cetate……stătea înapoi lîngă
picioarele Lui şi plîngea.”
Aici este locul unde problemele vieţii noastre sînt rezolvate şi poverile sufletului sînt îndepărtate; da, la picioarele Domnului Isus este acest loc. A fi la picioarele Lui înseamnă a fi în cel mai binecuvîntat loc din universul lui Dumnezeu. Acolo putem să-I vorbim de păcatele noastre, de slujba noastră, de amărăciunile şi nedumeririle noastre. La picioarele Mîntuitorului nostru toate acestea găsesc înţelegere şi răspuns. Acolo învăţăm ce mare este El şi că El este mai mare decît toate problemele noastre. Primul mare adevăr care se revarsă peste sufletul nostru este că El este mai mare decît păcatele noastre. Aceasta a descoperit păcătoasa din cetate. La picioarele Lui, ea a plîns cu pocăinţă pentru viaţa păcătoasăşi cu lacrimile de căinţă ea şi-a amestecat lacrimile de recunoştinţă pentru că Domnul a primit-o. Simon nu i-ar fi permis să-l atingă, invitaţii vor fi dispreţuit-o, dar umilul Isus, marele Domn al vieţii, nu era ca ei. El era prietenulpăcătoşilor. Ea a descoperit că El avea o inimă de o tandreţe infinită, că El poate să simtă chiar şi pentru ea, şi că atunci cînd şi-a deschis gura, El a vorbit cum n-a vorbit niciodată vreun om sau ar putea să vorbească. El a vorbit de iertare, de mîntuire, de pace, şi sufletul ei împovărat tînjea după aşa ceva. Păcatele ei erau multe. Domnul le ştia pe toate, dar nu erau prea multe pentru capacitatea Lui de a ierta. Cuvintele Lui i-au ridicat povara de pe cugetul şi inima ei; în El, ea a găsit mîntuirea şi pacea ei. şi cine poate să descrie fericirea cuiva care a auzit ş“Păcatele tale sînt iertate… du-te în pace.” i crezut cuvintele acestea? Toţi cîţi au venit încărcaţi de păcate la picioarele unui Mîntuitor atît de minunat şi bun, cunosc de atunci înainte uşurarea de povara pe care au avut-o, cunosc sfîntul şi adîncul ei calm, care le umple inima, şi se bucură de odihna pe care le-a dat-o Acela care a zis: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” Este mai mult ca sigur că această femeie trudită a auzit aceste cuvinte şi de aceea a îndrăznit să-L urmeze pe Domnul Isus în casa lui Simon. Două lucruri au atras-o la Domnul Isus:dragostea Lui si nevoia ei adînc simţită.Cititorule, eşti tu trudit şi împovărat? Ai pe suflet păcate pe care numai Domnul Isus le poate ierta şi de care te poate uşura? Vino la picioarele Lui, acum, mărturiseşte-I totul şi contează pe inima Lui care iubeşte ca nimeni altul! “In El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” (Ef. 1:7).
Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara
24 Martie
DIMINEAŢA
A învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evrei 5:7
Oare a suferit fiindcă s-a temut că va fi lepădat pe vecie? S-ar putea să existe încercări mai grele decât aceasta, dar cu siguranţă că a fi lepădat este una dintre cele mai rele Perspective! „Vezi”, I-a spus Satana, „nu mai ai nici un prieten! Tatăl Tău şi-a închis inima faţă de Tine. Nici un înger nu ar întinde mâna să te ajute. Tot cerul este împotriva Ta; ai rămas singur. Uită-te la tovarăşii pe care i-ai luat cu Tine; sunt mai vrednici? Fiu al Mariei, priveşte-ţi fratele, pe Iacov. Uită-te la iubitul tău Ioan şi la curajosul Petru. Dorm ca nişte laşi în timp ce Tu suferi! Nu ai nici un prieten, în cer sau pe pământ. Tot iadul s-a ridicat împotriva Ta. Mi-am stârnit toată vizuina. Am trimis porunci în toate regiunile, pentru ca fiecare prinţ al întunericului să te chinuiască în noaptea aceasta. Nu vom cruţa nici o săgeată; ne vom folosi toată puterea infernală ca să te învingem. Ce poţi să faci contra noastră, Singuraticule?” Poate că aceasta a fost ispita. Cred că ă fost, fiindcă apariţia unui înger, care L-a întărit, a îndepărtat suferinţa. El „a învăţat să asculte prin lucrările pe care le-a suferit”. Nu a mai fost singur, fiindcă cerul a venit lângă El. S-ar putea ca acesta să fi fost motivul pentru care Și-a vizitat de trei ori ucenicii. Aşa cum a spus Hart Înainte şi înapoi de trei ori a alergat De parcă ajutorul omului ar fi căutat .Voia să vadă singur dacă era adevărat că oamenii L-au lepădat. I-a găsit pe toţi dormind, dar poate că a simţit o Oarecare alinare ştiind ca nu au adormit din trădare, ci din pricina durerii. Sufletele lor erau binevoitoare, dar carnea era slabă (vezi Matei 26:41). In orice caz, El „a învăţat să asculte prin lucrările pe care le-a suferit”. Isus a fost auzit în cel mai mare chin; suflete, vei fi auzit şi tu.
SEARA
In ceasul acela, Isus s-a bucurat în Duhul sfânt. Luca 10:21
Mântuitorul a fost „om al durerii” (Isaia 53:3), dar este clar că, în adâncul sufletului Său chinuit, purta o comoară nesfârşită de bucurie cerească. In tot neamul omenesc, nu există nimeni care să aibă o pace mai adâncă, mai pură sau mai trainică decât Domnul nostru Isus Christos. El a fost „uns cu ulei de bucurie, mai presus de tovarăşii” Săi (Psalmi 45:7). Marea Sa bunătate, prin însăşi natura ei, I-a adus cea mai mare desfătare, fiindcă bunătatea este bucurie. Au existat câteva ocazii în care această bucurie s-a manifestat. „In ceasul acela, Isus s-a bucurat în Duhul Sfânt, si a zis: «Tată, Doamne al cerului si al pământului, Te laud»” (Luca 10:21). Christos a cântat, deşi întunericul îl înconjurase, iar faţa Sa îşi pierduse orice urmă de bucurie pământească. Uneori, era învăluit de splendoarea unei satisfacţii neasemuite, de parcă s-ar fi gândit la răsplata finală şi i-ar fi dat slavă lui Dumnezeu în mijlocul tuturor sfinţilor. Prin aceasta, Isus a lăsat un exemplu binecuvântat bisericii de pe pământ. Acum, biserica aşteaptă să păşească pe drumul durerii alături de Isus. Prin suferinţe, îşi croieşte drumul spre coroană. Este chemată să poarte crucea, să fie urâtă şi socotită străină de familia ei; totuşi, biserica are un izvor de bucurie, din care doar copiii ei se pot adăpa. In mijlocul Ierusalimului se află magazii cu vin, ulei şi făină, din care sunt hrăniţi sfinţii lui Dumnezeu. Uneori, ca şi Mântuitorul, avem vremurile noastre de bucurie, fiindcă „este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu” (Psalmi 46:4). Deşi suntem exilaţi, ne bucurăm în Domnul; da, ne bucurăm pe deplin în El, fiindcă numele Său este scris pe steagul nostru.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger
24 martie
„Isus i-a spus: Petre, îţi spun că va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori, că nu mă cunoşti.”
Petru a spus:”Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire , eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire; cu Tine sunt gata să merg şi la temniţă şi la moarte.” Mulţi spun că Petru nu ar fi trebui să spună aceasta. Dar el a spus-o cu o hotărâre sfântă.Când Isus a fost prins, Petru L-a urmat de departe până la casda marelui preot. Acolo au aprins un foc şi Petru s-a aşezat între ei. Printre cei de la foc a fost şi o servitoare, care când L-a văzut a spus:”Şi acesta a fost cu Isus.”Acelaşi Petru în această situaţie spune:”Femeie, eu nu Îkl cunosc!” Am putea să ne întrebăm:”Este posibil?” Da, puterea întunericulu era mare şi Petru nu avea încă armătura necesară.De aceea Isus i-a spus:”După ce te vei întoarce la Dumezeu să întăreşti pe fraţii tăi.” După scurt timp Petru a fost observat de altul, care a spus:”Şi tu eşti unul dintre ai Lui.” La care Petru a spus:”Nu sunt.” Tot aşa, un al treilea l-a zărit şi a spus:”Întradevăr şi omul acesat a fost cu El, căci este din ţinutul Galileii.” Şi raspunsul a rămas în continuare:”Omule, nu ştiu ce zici.” Pe când vorbea încă a cântat cocoşul. Oare ce a simţit Petru după ce L-a tăgăduit pe Isus de trei ori. La a treia tăgăduire privirea lui Petru s-a întâlnit cu privirea Lui Isus, şi Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar. Se spune că s-ar fi dus întrun bârlog.Putem să ne închipuim cat de rău i-a părut de cele întâmplate şi cât de trist era. Probabil în această situaţie a înţeles mai bine cuvintele Domnului Isus:”După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” O, Doamne păzeşte-ne ca să nu tăgăduim vreodată Numele Tău!
IZVOARE IN DEŞERT
24 Martie
Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam,
Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis:
«Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji
ca să-ţi meargă bine!» … Izbăveşte-mă, Te rog“. (Geneza 32:9,11)
Sunt multe aspecte sănătoase în rugăciunea lui Iacov. În unele privinţe ar putea servi drept un lut în care ne vărsăm duhul când suntem topiţi în cuptorul aprins al suferinţei. Iacov a început prin a cita de două ori promisiunea lui Dumnezeu şi prin a spune: „care mi-ai zis“ şi „Tu ai zis“ (v. 12). Vedeţi cum pentru el Dumnezeu este accesibil! Dumnezeu Se pune pe El Însuşi la îndemâna noastră prin promisiunile Sale, şi când putem efectiv să-I spunem: „Tu ai zis“, El nu poate să spună nu. Dumnezeu trebuie să facă cum a spus.Dacă Iacov a avut mare grijă ce spune, câtă grijă va avea Dumnezeu de promisiunile Sale? De aceea, în timp ce vă rugaţi, fiţi siguri că vă sprijiniţi pe o promisiune a lui Dumnezeu. Făcând aşa, veţi dobândi suficientă putere ca să deschideţi larg porţile cerului şi să luaţi ce vi s-a promis. din Părţi practice ale vieţii de rugăciune
Domnul Isus doreşte ca noi să fim foarte specifici în cererile noastre, cerând ceva concret. „Ce vreţi să vă fac?“ (Matei 20:32) este întrebarea pe care o pune El oricui vine la El în timpul încercărilor şi necazurilor. Formulaţi cererile voastre serios şi concret, dacă doriţi răspunsuri concrete. Lipsa de scop a rugăciunilor este de vină pentru atât de multe rugăciuni care aparent nu primesc răspuns. Fiţi specifici în cererile voastre. Umpleţi-vă cecul cu lucruri concrete, şi va fi încasat la banca cerului când va fi prezentat în Numele Domnului Isus. Îndrăzniţi să fiţi specifici cu Dumnezeu. selectat
Frances Ridley Havergal a spus odată: „Cu fiecare an pe care îl trăiesc – de fapt, aproape cu fiecare zi – parcă văd tot mai clar cum toată pacea, toată fericirea şi toată puterea vieţii creştine atârnă de un singur lucru. Acel singur lucru este să-L crezi pe Dumnezeu pe cuvânt, crezând că El ştie ce spune şi acceptând cuvintele care descoperă bunătatea şi harul Său, fără să le înlocuim cu alte cuvinte şi fără să schimbăm modurile şi timpurile verbelor pe care El le-a considerat potrivite pentru a fi folosite“.Luaţi Cuvântul lui Hristos – promisiunea Lui – şi jertfa lui Hristos – sângele Lui – cu voi la tronul harului prin rugăciune, şi nici una din binecuvântările cerului nu vă va fi refuzată. Adam Clarke
DOMNUL ESTE APROAPE/GBV
Luni 24 Martie
Străduieşte‑te să te prezinţi pe tine însuţi lui Dumnezeu aprobat, un lucrător care nu are de ce să‑i fie ruşine, împărţind drept Cuvântul adevărului. 2 Timotei 2.15
Pavel se afla într‑o situaţie grea, fiind în închisoare, şi totuşi putea să îl încurajeze cu adevărat pe tânărul său prieten şi colaborator. Apostolul trecea prin multe greutăţi, dar, ca un adevărat învingător, era preocupat pentru interesele Domnului şi astfel pentru noua generaţie care începea cu Timotei. Acest tânăr ucenic era îngrijorat de situaţia lui Pavel. Aşa că Pavel l‑a încurajat în mai multe feluri, provocându‑l şi întărindu‑l pentru a purta mai departe mărturia Domnului. Apostolul Petru exprimă şi el, însă cu alte cuvinte, aceeaşi preocupare pentru ca generaţia care îl va urma să poată avea zelul spiritual şi perseverenţa adevăraţilor învingători (2 Petru 1.5,10; 3.14).Interesele Domnului nu pot fi amestecate cu cele ale voinţei proprii sau cu cele ale acestei lumi. Domnul doreşte să aibă singurul loc în inimile şi vieţile noastre. Scopul lui Dumnezeu este ca Hristos să fie totul pentru noi şi în noi (Coloseni 3.11). „Dragostea dintâi“ şi „a fi învingător“ sunt partea noastră: răspunsul unor inimi iubitoare şi al unor vieţi dedicate. Un astfel de angajament în sine arată dorinţa de a primi aprobarea din partea lui Dumnezeu. „Să te prezinţi pe tine însuţi lui Dumnezeu aprobat“ înseamnă să cauţi nu aprobarea omului, ci pe cea a lui Dumnezeu.În îndemnurile pe care le dă, Pavel îl compară pe Timotei cu un copil dedicat intereselor tatălui său, cu un soldat supus generalului său, cu un atlet devotat competiţiei sale, cu un agricultor preocupat de câmpul său. Aici însă este vorba despre un lucrător care înfruntă provocări mari şi care totuşi caută să Îl onoreze pe Dumnezeu. Pentru a face aceasta, Timotei trebuia să se folosească deopotrivă de resursele corecte, în modul corect şi pentru scopul corect – şi la fel ar trebui să procedăm şi noi. Dacă avea să se lase descurajat sau influenţat greşit, nu avea să mai fie aprobat. Păstrând însă echilibrul şi împărţind drept Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul avea să îl întărească. A. E. Bouter
MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO24 Martie
«Pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.»
Efeseni 5,30
Cele mai adânci dorinţe ale sufletului nostru – bune sau rele — sunt dezvăluite în timpul somnului. De aceea se spune în popor: «Vreau să dorm înainte să iau o decizie». Adam, primul om, a avut o mare problemă: era singur. Şi ce a făcut Dumnezeu? «Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om» (Gen. 2,21.22). Cu aceasta problema singurătăţii lui Adam a fost rezolvată. Dar ea reprezintă şi o profeţie minunată despre «al doilea Adam», adică Domnul Isus Cristos. Pe crucea de pe Golgota El a căzut în somnul morţii. Unul dintre soldaţi L-a împuns în coasta «şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă» (Ioan 19,34). Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa nu am fi putut vorbi despre Mireasa Mielului. Este scris: «El, Isus Cristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge» (1 Ioan 5,6). Apa simbolizează «botezul în Cuvânt», adică «botezul naşterii din nou», căci din sângele lui Isus Cristos – viaţa Sa jertfită de dragul nostru — s-a născut Mireasa Mielului.
Cuvântul
lui
Dumnezeu pentru astăzi
24 MARTIE CÂND MOARE UN CREDINCIOS (4)„Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)
Indiferent cât de mult îţi place locul în care trăieşti în prezent, inima ta tânjeşte mereu după locul numit „acasă”. Şi cu atât mai mult este aşa pentru cei ce au fost născuţi din nou, în familia răscumpărată a lui Dumnezeu! Lumea are frumoasele sale litoraluri şi peisaje, dar în adâncul nostru, tânjim, asemenea lui Pavel, după Tatăl nostru Ceresc, după familia şi casa noastră din ceruri. „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori… să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:21-23). După gândirea lui Pavel, „este cu mult mai bine” să părăsim această viaţă ca să fim cu Hristos. Cu mult mai bine decât ce? Decât orice altceva! Nimic de pe pământ nu se poate compara cu ce ne aşteaptă acolo! „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Poate întrebi: „Cum se va întâmpla această tranziţie pentru noi?” în momentul morţii „se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi… se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:7). Trupurile noastre „au adormit în Hristos” (1 Corinteni 15:18). Duhul Domnului care ne locuieşte se întoarce în prezenţa Lui, bucurându-se de „plinătatea bucuriei” şi desfătându-se în „plăcerile veşnice” care se găsesc din belşug la dreapta Lui (Psalmul 16:11). în timp ce aşteptăm, anticipând cele mai bune zile ale noastre, gazdele cerului repetă pentru cel mai mare spectacol al tuturor timpurilor, extraordinara revenire a lui Hristos şi strămutarea noastră la cer în trupurile noastre de slavă! Noi spunem: „Vino, Doamne Isuse” (Apocalipsa 22:20).
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON
24 martie
ÎNTĂRIT ŞI PĂZIT
Credincios este Domnul; El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.
2 Tesaloniceni 3.3
Adesea oamenii sunt lipsiţi de pricepere, ca şi de credinţă. Întâlnim oameni neştiutori şi răi, cu care nu trebuie să discutăm ci să căutăm să rămânem în pace. Inima lor este făţarnică şi limba lor e înşelătoare. Trebuie pentru aceasta să ni se tulbure inima? Nu mai degrabă să ne întoarcem spre Domnul, care este credincios? Nu vom fi lipsiţi de nici una din făgăduinţele Lui; niciodată nu ne va cere ceva care n-am putea sa împlinim. Noi avem un Dumnezeu credincios. Iată o pricină de bucurie.
El ne va întări în aşa fel, încât vrăjmaşii noştri nu ne vor putea face să cădem, şi ne va păzi atât de bine, încât nici un rău care ne ameninţă nu ne va aduce pagubă. Să ne socotim fericiţi când nu vom avea să ne certăm cu oamenii, şi să ne refugiem la Domnul Isus, a cărui dragoste nu ne va înşela. La El găsim o inimă sinceră, o dragoste neschimbătoare în care ne putem odihni, în care ne putem încrede. Domnul va împlini în noi, robii Săi, toate planurile harului Sau; deci să nu îngăduim ca teama să ne vie măcar în minte. Toţi oamenii şi toţi diavolii adunaţi nu ne-ar putea smulge de sub această ocrotire sfântă. Dumnezeu să ne întărească în această zi.
Sămânţa Bună
Luni, 24 Martie 2014
Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?
Ieremia 23.29
Într-o zi veni la un predicator un bărbat, care respinsese până atunci Cuvântul lui Dumnezeu. El i-a spus predicatorului mirat: „Mă puteţi ajuta, să înţeleg mai bine Biblia? Trebuie neapărat să pot să-i dau replica cumnatei mele. Ea îmi citează mereu citate biblice, la care eu nu ştiu ce să replic“. Predicatorul luă Noul Testament şi răspunse: „Vă dăruiesc acest Nou Testament, dar vă rog să-mi promiteţi că îl veţi citi în întregime“. Bărbatul promise.După câteva luni, cei doi bărbaţi s-au întâlnit. Predicatorul îl întrebă dacă citise Noul Testament. Bărbatul răspunse: „Da, l-am citit. Când am început să citesc, n-am înţeles foarte multe lucruri. Dar deoarece v-am promis să citesc, am continuat. Unele afirmaţii m-au enervat atât de tare, încât aş fi dat cu cartea de pereţi. Dar am continuat. Unele lucruri m-au plictisit, dar nu am încetat. Până la urmă am găsit multe cuvinte care m-au îmbărbătat.După ce am parcurs toată cartea, mi-am spus: Dacă este adevărat ce scrie în Biblie – şi este adevărat –, atunci eşti un om pierdut, dacă vei continua să trăieşti fără Dumnezeu. În inima mea s-a dat o luptă aprinsă, până ce am dat dreptate acestei cărţi. Acum ea este temelia vieţii mele“.
Pâinea cea de toate zilele
Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
24 Martie
Text: Psalmul 36:5-9
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Psalmul 36:7
ARIPI BINEVENITE
Primăvara trecută, o pereche de sticleţi şi-au făcut cuib în nucul din grădină. Îmi plăcea să privesc la pasărea mamă care stătea cu multă răbdare clocindu-şi ouăle. Peste cîteva zile, în timp ce priveam de pe prispa casei, am observat o nouă etapă în viaţa acestei familii de păsări. Tatăl zbura deasupra cuibului, iar mama stătea pe marginea lui şi patru guri mici se vedeau agitîndu-se în cuib. Pentru a vedea mai bine, m-am apropiat de pom. Apoi m-am ridicat foarte încet şi am urmărit ce făcea mama puilor. Insă cînd am ajuns prea aproape, mama şi-a desfăcut aripile, acoperindu-şi odoarele. Îşi mişca apoi capul cu repeziciune într-o parte şi alta. Era în gardă, protejîndu-şi puii la adăpostul aripilor ei. Această imagine minunată a protecţiei mi-a adus aminte de cuvintele lui David din Psalmul 36:7. Cînd a spus că putem să ne adăpostim „la umbra aripilor” lui Dumnezeu, se poate să se fi referit la cuvintele strămoşului său Boaz (Rut 2:12). Boaz i-a spus lui Rut: „Domnul să-ţi răsplătească, ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te odihneşti!” Cu siguranţă că şi noi avem nevoie de o asemenea promisiune. Viaţa este plină de pericole, atît fizice cît şi spirituale. Cu toate acestea, ne putem odihni în siguranţă deoarece ştim că Dumnezeu le ştie pe toate. Sîntem acoperiţi de omnipotenţa Sa. Ce refugiu mai bun poate fi decît să trăieşti la umbra aripilor Sale?” - P.R.V.
Sub aripa Lui, oh ce bucurie divină!
Acolo m-ascund, pîn-încercarea se duce;
Şi pînă aici nici răul nu poate să vină
Să-mi tulbure pacea lui Isus, cea dulce. – Cushing
Pentru creştini, norii negri ai necazului nu sunt decît umbra aripilor lui Dumnezeu.
DOMNUL ESTE APROAPE
24
Martie
Iată vieţuitoarele, pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi, şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. Leviticul 11.9
Dumnezeu nu ia din lume pe omul care se pocăieşte, ci îl lasă aici şi îl pune deoparte. Domnul spune despre ucenicii Săi: „nu sunt din lume” şi-L roagă pe Tatăl: „Nu te rog să-i iei din lume ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.14-15). Aşa sunt credincioşii, orice poziţie socială şi orice vârstă ar avea – sunt în lume dar nu ai lumii. Dar acest fapt nu este de mică însemnătate, dacă ne gândim că potrivnicul caută să distrugă fericirea copiilor lui Dumnezeu şi să destrame mărturia lor. Cum să ne păzim de toate acestea? Legea cu privire la animalele curate ne dă o învăţătură de preţ. Animalele curate trebuia să fie înzestrate cu solzi şi înotătoare. Cu ajutorul înotătoarelor peştele putea să înoate contra curenţilor; un peşte bolnav sau mort este dus de curenţii apei.La fel este cu credinciosul. El trebuie să se împotrivească duhului vremii pentru a înota contra curenţilor; cu nimic nu are voie să părăsească temelia credinţei şi să se încline către ceea ce cere temeiurile lumii. Inima credinciosului trebuie să fie aţintită spre Isus. Trebuie să se despartă şi să se deosebească de cele pământeşti. Iată ce vrea să ne înveţe nevoia solzilor care apără partea lăuntrică de ceea ce este în exterior. Peştii aveau posibilitatea de apărare de ce venea din afară. Dacă ne lipseşte energia credinţei pentru a lupta împotriva răului nconjurător, atunci cu mare uşurinţă ne ia duhul vremii cu curenţii lui. De aceea rugăciunea noastră sa fie ca Domnul să ne păzească de duhul vremii pentru ca acesta să nu intre în inimile noastre, nici în casele noastre şi nici în strângerile noastre laolaltă.
No comments:
Post a Comment