CREDINTA -POEZIE DE LUCICA BOLTASU-- 25/03/14, Barcelona

CREDINTA

Credința e candela care, mă ține aproape de cer,
Parfumul lăsat de o floare, idealul în trup efemer,
Credința e flamura care, se unduie-n brațe de vânt,
Izbândă în orice-ncercare, e lujer crescut din pământ, Credința e gândul din noapte, ce calcă pe moarte visând,
Copacul cu fructele coapte și spicul ce tremură blând,
Credința nu-i doar sentimente, sunt fapte scăldate-n sfințire,
Sunt vorbe și doruri ardente, iertare, smerenie, iubire,

Credința nu-i doar juruință, umblare în nou legământ,
E harul ce-mi dă biruință, prin Cel ce se cheamă Cuvânt,
Credința e puntea pe care, pot trece când valuri mugesc,
E barca ce-aduce salvare, când vânturi puternic lovesc,

Credința e mila deplină, o mână întinsă-n nevoi,
E vorba rostită-n surdină și pacea pierdută-n război,
Credința nu-i doar o părere, e-un fapt hărăzit! Dumnezeu,
Mi-a dat pri Duh Sfânt mângâiere, de-aceea-i slujesc astăzi eu,

Credința-i mai mult decât spusul, e însăși a mea existență,
Răsăritul, zenitul, apusul și în mine, Isus, ca prezență,
Credința, prietene, frate, e calea spre viața de-apoi,
Gândește-nainte de toate, am venit, vom pleca singuri, goi,

Credința e tot ce-ai nevoie! Vrei să ai siguranța iertării,?
Urmează exemplul lui Noe! Nu vei fi dat uitării, pierzării,
Din credinţă fă arcă și pune, tot ce eşti, viața ta, eul tău,
Dumnezeu e cu tine! Minune, prin Duh Sfânt, chiar Isus, Fiul Său

 Lucica Boltasu,  25/03/14, Barcelona