MEDITATII – CUVINTE DE IMBARBATARE SI TREZIRE -31 MARTIE-13 FELURI

TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS

 31 MARTIE

Grija faţă de alţii sau ipocrizia din noi înşine

Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţă, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte.
1 loan5:l6

Dacă nu suntem atenţi la felul cum lucrează Duhul lui Dumnezeu în noi, vom deveni nişte ipocriţi spirituali. Vedem cum cad alţi oameni și ne transformăm discernământul într-o critică ironică, în loc să-l transformăm în mijlocire pentru ei. Revelaţia ne este dată nu prin ascuţimea minţii noastre, ci prin înţelegerea directă pe care ne-o dă Duhul lui Dumnezeu şi. dacă nu suntem atenţi la sursa revelaţiei, vom deveni critici cu privire la alţii, uitând ce spune Dumnezeu: „…să se roage şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei care n-au săvârşit un păcat care duce la moarte”. Ai grijă să nu ajungi un ipocrit petrecându-ţi tot timpul încercând să-i îndrepţi pe alţii înainte ca tu însuţi să te închini lui Dumnezeu.Una dintre cele mai subtile poveri pe care Dumnezeu le pune asupra noastră ca sfinţi este această povară a discernământului cu privire la alte suflete. El ne revelează anumite lucruri cu scopul ca noi să aducem povara acestor suflete înaintea Lui şi să ne formăm gândul lui Cristos în legătură cu ele: dacă mijlocim în acest mod. Dumnezeu spune că ne va da „viaţa pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte”. Aceasta nu înseamnă că Îl determinăm pe Dumnezeu să accepte gândul nostru, ci înseamnă că noi ne ridicăm până la nivelul la care Dumnezeu ne poate arăta care este gândul Lui cu privire la cel pentru care mijlocim.Vede Isus Cristos munca sufletului Lui în noi? Nu o poate vedea dacă noi nu ne identificăm atât de mult cu El, încât să ajungem să avem perspectiva Lui cu privire la oamenii pentru care ne rugăm. Să învăţăm să mijlocim din toată inima pentru ca Isus Cristos să fie pe deplin mulţumit cu noi ca mijlocitori.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV
Luni 31 Martie
În adevăr, şi socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate şi le socotesc ca fiind gunoi, ca să L câştig pe Hristos. Filipeni 3.8
Dorinţele noastre dezvăluie o imagine despre noi înşine. „Aşa cum gândeşte în sufletul său, aşa este el“, spunea cel mai înţelept om, cu multe secole înainte. Este la fel de adevărat şi astăzi. Există timpuri şi împrejurări atât de solemne şi de critice, încât o dorinţă exprimată în astfel de timpuri sau în asemenea împrejurări dezvăluie cele mai mari profunzimi ale fiinţei. Dorinţa noastră descrie ceea ce suntem în adâncul sufletului nostru. Astfel de situaţii apar în faţa morţii sau când se despart prietenii, ştiind că nu se vor mai întâlni niciodată. Ele apar într o mare criză spirituală sau într o încercare dureroasă.Pavel şi a exprimat cea mai mare dorinţă a lui. Împrejurările au dat naştere acestei exprimări în pasajul din Filipeni 3.8 14, care dezvăluie cea mai adâncă profunzime a fiinţei lui. Pe măsură ce citim aceste cuvinte, parcă simţim vibraţiile inimii lui şi intensitatea dorinţei lui mistuitoare. Se afla la sfârşitul vieţii. Avusese o viaţă activă, plină de evenimente. Pentru el era, într adevăr, un moment solemn. La fel de solemn este pentru fiecare dintre noi când în clepsidra vieţii rămân numai câteva fire de nisip, când ochii noştri aşteaptă cu nerăbdare eternitatea nesfârşită în care vom intra în curând, când lucrarea se apropie de sfârşit, când lucrurile apar aşa cum sunt în realitate şi toate activităţile din trecut sunt de neclintit, imposibil de schimbat, indiferent dacă sunt aprobate sau sunt condamnate.Hristos îi câştigase inima. El a considerat toate lucrurile ca fiind pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul său. Nu s a dat înapoi de la nimic şi nimic nu l a dat înapoi, oricât de grea îi părea calea care conducea spre ţintă. Oricât de abrupt ar fi fost urcuşul sau chiar dacă drumul trebuia să treacă prin moarte, el a mers până la capăt. Un final dureros, fără îndoială, având în vedere împrejurările, însă un început glorios, de îndată ce păşea în eternitate.A. J. Pollock

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

31 MARTIE

UNDE DUCE DRUMUL ACESTA ?
„Nu intra pe cărarea celor răi” (Proverbe 4:14)
Fiecare drum pe care îl faci în viaţă duce undeva. Biblia spune: „Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte!” (v. 14-15). Astăzi, copiii noştri devin dependenţi de droguri – unii iau droguri atât de puternice încât e nevoie de o singură doză pentru a deveni dependent. Aşa că discută cu copiii tăi de timpuriu despre capcanele pe care Satana le-a pregătit pentru ei. Spune-le: 1) Că orice obicei pe care îl hrăneşti devine întotdeauna mai puternic. 2) Orice obicei pe care îl hrăneşti cere întotdeauna mai mult. 3) Orice obicei pe care îl hrăneşti întotdeauna te controlează. Comediantul şi actorul Chris Farley a fost găsit mort în apartamentul său din oraşul Chicago în 18 decembrie 1997. A murit de o supradoză de droguri. Moartea lui la vârsta de treizeci şi trei de ani nu a fost o surpriză pentru prietenii săi. Fusese internat de mai multe ori în spitale de dezintoxicare pentru a-şi reface viaţa. Cu puţin timp înainte de moartea sa, el i-a spus unui reporter: „Obişnuiam să cred că se poate ajunge la un nivel al succesului unde legile universului nu se mai aplică.Dar ele se aplică. încă e vorba de „viaţă în termenii vieţii”, nu în termenii unui star de cinema. Trebuie încă să lucrez la relaţii. Trebuie încă să lucrez la greutatea mea şi la câţiva alţi demoni de-ai mei. Odată am crezut că dacă am destul de mulţi bani în bancă, dacă am suficientă faimă, totul va fi bine. Dar sunt o fiinţă umană ca toţi ceilalţi. Nu sunt scutit”. Aşa că înainte să păşeşti pe un anumit drum, opreşte-te şi întreabă-te: „Unde duce acest drum?” „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte (Pr.14:12)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

31 Martie Exod 4:1-17
La curtea lui faraon, Moise învăţase toată în¬ţelepciunea Egiptului. Dar nu învăţase să-L cunoască pe „EU SUNT“. Anii petrecuţi în palatul regal nu l-au făcut un instrument potrivit pentru eliberarea poporului său. Uciderea egipteanului a demonstrat tocmai contrariul. După patruzeci de ani în şcoala lui faraon sunt necesari alţi patruzeci de ani în şcoala lui Dumnezeu, tocmai în Madian. Rezultatul este că Moise nu mai are nimic care să-l facă mândru. Odinioară „puternic în cuvintele lui şi în fapte“ (Fapte 7.22), declară acum că nu are vorbirea uşoară şi lasă deoparte toate capacităţile personale. Dar, dacă pe bună dreptate a încetat să se încreadă în sine, el încă nu se încrede pe deplin în Dumnezeu. Trebuie să înveţe că Domnul, când cheamă pe cineva în slujbă, dă şi puterea necesară pentru împlinire.Toiagul preschimbat în şarpe arată că, dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să lucreze pentru o clipă, tot în puterea Lui stă şi să-i nimicească lucrarea. La cruce, Hristos a triumfat asupra puterilor răului (Coloseni 2.15). Mâna pusă în sân (inima: izvorul răului) care se acoperă de lepră şi care apoi este făcută sănătoasă ilustrează puterea lui Dumnezeu de a îndepărta pata păcatului.

Domnul este aproape! (Filip. 4.5)

31 Martie
…ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la DUMNEZEU; şi să primească, prin credinţă în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi. Fapte 26.18
Fariseul Saul şi-a propus sa izgonească şi să omoare pe toţi cei ce Îl urmau pe Isus din Nazaret. El credea că făcând aşa îi slujeşte lui Dumnezeu. El nu ştia că vechiul sistem ebraic fusese îndepărtat şi că omul poate fi mântuit numai prin Isus Cristos şi prin lucrarea lui de la cruce. Pe drumul spre Damasc i-a ieşit în întâmpinare arătându-i-se în măreţia lui cerească. Când a înţeles Saul că acest Isus este Fiul lui Dumnezeu pe care-L răstignise împreună cu poporul lui, a ascultat glasul care-i vorbea şi din clipa aceea viaţa lui a luat un alt curs.Când el întreabă: „Cine eşti, Doamne?” Domnul îi răspunde: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.” De atunci face din Saul solul Lui care mai târziu devine Pavel propovăduitorul Evangheliei harului Domnului faţă de întreaga lume. Această însărcinare a fost îndeplinită de Pavel prin puterea lui Dumnezeu într-o supunere într-adevăr rar întâlnită. Versetul de azi ne dezvăluie patru puncte esenţiale:

- mântuirea;
– iertarea păcatelor;
– moştenirea;
– sfinţirea prin credinţă.

Mântuirea înseamnă să iei prin credinţa iertarea păcatelor şi să primeşti o putere nouă ca să întorci spatele vieţii din trecut plină de întuneric şi păcat. Dumnezeu răspunde cu iertarea păcatelor celor care se recunosc păcătoşi şi cred în Fiul Lui. Prin credinţă un asemenea om primeşte fire (natura) dumnezeiască şi o moştenire cerească şi veşnică şi tot prin credinţă devine un om sfinţit, adică pus deoparte pentru Dumnezeu.Stimate cititor, eşti încă nemântuit? Îndreaptă-te acum spre izvorul Vieţii. El te aşteaptă. VINO!

IZVOARE IN DEŞERT

31 Martie

Vântul era împotrivă. (Matei 14:24)

Vânturile din luna martie sunt deseori aspre şi furtunoase. Şi totuşi ele sunt tipice pentru perioadele furtunoase din viaţa mea. Într-adevăr, ar trebui să mă bucur că am ocazia să cunosc astfel de perioade. Este mai bine să cadă ploile şi să vină şuvoaiele decât să trăieşti tot timpul în legendara ţară a lui Lotus sau în luxurianta vale a lui Avalon, unde soarele străluceşte mereu şi vânturile puternice nu bat niciodată. Furtunile ispitei pot părea crude, dar nu mă conduc ele la o intensitate şi la o ardoare mai mare în viaţa mea de rugăciune? Nu mă obligă ele să mă agăţ mai tare de promisiunile lui Dumnezeu? Şi nu mă lasă ele cu un caracter mai rafinat? Furtunile necazului provocat de o pierdere grea sunt intense, dar ele reprezintă una din căile Tatălui de a mă atrage spre El. Scopul Lui este să vorbească încet şi tandru inimii mele în locul ascuns şi tainic al prezenţei Sale. Este o glorie deosebită a Stăpânului să poată fi văzut numai când vântul este împotrivă şi barca mea este lovită de valuri.Domnul Isus Hristos nu este ocrotirea mea împotriva furtunilor vieţii, ci El este ocrotirea mea perfectă în furtuni. El nu mi-a promis niciodată o trecere uşoară, ci doar o aterizare sigură. O, întinde pânzele spre furtuna cerească,Şi apoi, indiferent ce vânturi predomină,Nici o stâncă nu te va sfărâma, nici o lipsă de vânt nu te va întârzia;Nici o ceaţă nu te va ascunde, nici o furtună nu te va opri;Deşi călătoreşti departe şi pribegeşti multPrin stropi de apă sărată şi peste spuma albă a mării,Nici un vânt nu poate să bată decât ca să te ducă mai repede acasă.
Annie Johnson Flint

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

31 Martie
DIMINEAŢA
Prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53:5
Pilat L-a dat pe Domnul nostru soldaţilor romani să-L biciuiască. Biciul roman era un instrument de tortură îngrozitor. Era făcut din tendoane de bou. Printre ele erau intercalate oase ascuţite, astfel că, de fiecare dată când lovea, tăia adânc şi sfâşia carnea până la os. Mântuitorul a fost, fără îndoială, legat de un stâlp şi apoi biciuit. A mai fost bătut şi înainte, dar probabil că această biciuire a fost cea mai crudă pedeapsă. Suflete, priveşte-L şi jeleşte-I sărmanul trup chinuit. Credinciosule, poţi să-L priveşti fără lacrimi, în timp ce stă în faţa ta ca o imagine a dragostei torturate? El, care era odată alb ca un crin nevinovat, este acum purpuriu, scăldat în propriul Său sânge. Simţind vindecarea pe care au îndeplinit-o rănile Sale în noi, nu ni se înmoaie inimile de dragoste şi durere? Dacă L-am iubit vreodată pe Domnul Isus, acum trebuie să simţim că dragostea noastră creşte.
Vedeţi cum Domnul a pătimit
Pe cruce pentru omul întinat!
In timp ce păcătoşii L-au lovit
Şi l-au batjocorit, şi l-au scuipat.
Din trupul Său zdrobit şi chinuit
A curs izvor de sânge-n veşnicie
Legat a fost şi biciuit, şi inima i-a plâns,
Ca să avem noi bucurie.
Ar trebui să ne închidem în casă şi să plângem; dar (fiindcă afacerile ne cheamă, ne vom ruga ca Mântuitorul să sape imaginea rănilor în inima noastră pentru toată ziua. La căderea nopţii, ne vom întoarce să stăm de vorbă cu El, şi să ne plângem păcatele care L-au costat atât de mult.
SEARA
Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea sub stâncă, de la începutul seceratului până a căzut peste ei ploaie din cer, si a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele câmpului în timpul nopţii. 2 Samuel 21:10
Dacă dragostea unei mame a făcut-o să-şi jelească fii ucişi atâta timp, cum am putea noi să încetăm să jelim suferinţele binecuvântatului nostru Domn? Riţpa a alungat păsările de pradă; noi nu vom putea alunga gândurile lumeşti şi păcătoase care ne mânjesc mintea şi ne îndepărtează de cele sfinte? Plecaţi, păsări ale răului! Lăsaţi jertfa în pace! Singură şi fără adăpost, Riţpa a îndurat căldura verii, roua nopţii, şi ploaia. Somnul a fugit de ochii ei plânşi; inima îi era prea grea ca să doarmă. Cât de mult şi-a iubit copiii! O să urmăm exemplul Riţpei, sau o să ne plângem la prima încercare? Suntem atât de laşi încât nu putem îndura suferinţele Domnului? Demonstrând un curaj neobişnuit, a alungat fiarele. Nu vom fi în stare să înfruntăm orice vrăjmaş de dragul lui Isus? Copiii ei au :fost ucişi de alţii, dar ea i-a plâns şi a vegheat. Ce ar trebui să facem noi, ştiind că păcatele noastre L-au crucificat pe Domnul? Obligaţiile noastre sunt nemăsurate; dragostea noastră ar trebui să fie înflăcărată, şi căinţa noastră adâncă. Treaba noastră ar trebui să fie vegherea, ocupaţia noastră protejarea Numelui Său, misiunea noastră înălţarea crucii Lui. Corpurile acelea descărnate s-ar putea s-o fi înfricoşat pe Riţpa, mai ales în timpul nopţii, dar în jertfa Domnului nostru pe cruce nu există nimic respingător sau înfricoşător. Nicicând n-a existat mai multă frumuseţe decât cea oglindită de Domnul la Calvar. Isuse, în noaptea aceasta vom veghea cu Tine. Descoperă-ni-Te. Atunci nu vom mai sta în pânză de sac, ci în haine regale.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 31
IOAN 17:6
“Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume.”
Rugăciunea preoţească a Domnului Isus dă o minunată dezvăluire a părtăşiei binecuvîntate şi intime care uneşte pe Tatăl cu Fiul. Împlinind lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl s-o facă, înainte de a Se întoarce în cer, înainte de ceasul tragic din Ghetsimani, în momentul acela cînd Se apropia de cruce, Fiul lasă să-I ţîşnească din inimă aceste cuvinte filiale anunţînd lucrarea de Mare Preot pe care avea s-o împlinească de îndată ce va fi proslăvit. Domnul Isus şi-a ridicat ochii spre cer, şi a spus: “Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine… Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume.” În ceasul acesta fără seamăn, Domnul Se roagă pentru oamenii pe care I i-a dat Tatăl. Se roagă întîi pentru ucenici, această primă generaţie de misionari şi apoi pentru noi, toţi credincioşii din toate veacurile “şi Mă rog nu numai pentru ei ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.” Toţi sîntem cuprinşi în termenul acesta: “Aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Deplin conştienţi de nevrednicia noastră în faţa unui asemenea har, ştim că sîntem şi noi incluşi în această rugăciune. De şapte ori Domnul Isus repetă vorba aceasta: “…pe care Mi i-ai dat Tu.” Două fapte de seamă ies în evidenţă din aceste cuvinte: întîi îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu care a binevoit să ne aleagă mai înainte de a exista noi şi de a ne dărui Domnului Isus fără să fi avut cel mai mic motiv ca să ne aleagă şi al doilea, nezdruncinabila siguranţă că, atîta vreme cît Dumnezeu ne-a dat Domnului Hristos, nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din mîna Lui pentru că nu noi ne-am dăruit Lui, ci Dumnezeu ne-a dăruit Domnului Isus. O, ce glorioasă situaţie şi poziţie avem în El. În virtutea acestor cuvinte ale Domnului, avem dreptul să ne prezentăm înaintea tronului de har şi să spunem: “Doamne, sînt unul din aceia pe care Tatăl ţi i-a dat din lume; vin la Tine în totala mea ignoranţă şi slăbiciune, ştiind că Tu mi-ai făcut cunoscut Numele Tău şi că Tatăl ţi-a dăruit viaţa mea, cum ai spus-o Tu. Foloseşte-o spre slava Ta! Domnul să facă ca bogăţia pe care o cuprinde rugăciunea aceasta, a Lui, să pătrundă adînc în inimile noastre şi să ne facă astfel să ne consacram vieţile pentru El, pentru că sîntem pe veci ai Lui!

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

31 MARTIE
«Adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat no¬uă propovăduirea acestei împăcări.»
2 CORINTENI 5,19
Ce semnifică pentru tine sângele lui Isus Cristos (şi nu mă gândesc aici la semnificaţia Iui abstractă)? Inimile noastre trebuie realmente să se cutremure, căci «fară vărsare de sânge nu este iertare» (Evrei 9,22). Prima afirmaţie a versetului se referă cu siguranţă la sacrificiul, la jertfa de ispăşire a Domnului Isus. Dar în acelaşi timp versetul ne vizează în mod direct şi pe noi. Am înţeles oare la ce se referă Biblia când vorbeşte despre sângele lui Isus Cristos? Sângele şi viaţa sunt inseparabile, nu pot exista unul fară celălalt. Superficial privind lucrurile, noi poate înţelegem prin sângele lui Isus un lichid care face minuni. Dar în realitate, prin vărsarea sângelui Său scump, Domnul Isus Cristos — Mielul fară pată — a făcut o ispăşire completă pentru păcatele lumii.Ştii tu ce răspundere avem dacă am cunoscut puterea minunată a sângelui lui Isus şi daca nu suntem pregătiţi să ne asumăm consecinţele unei vieţi autentice de credinţă? Domnul a creat prin moartea Sa pe cruce o punte peste prăpastia dintre Dumnezeu şi sufletul tău. Ai trecut tu însă peste această punte până la capăt şi ai strigat din tot sufletul «Dumnezeul meu, sunt hotărât, pe veci sunt al Tău!»?

Pâinea cea de toate zilele

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
31
Martie
Text: 2 Samuel 12:15-25
Adevărat Iţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai. Luca 23:43
CU CRISTOS IN PARADIS
Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii cînd Dumnezeu a crezut de cuvinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun creştin. Devenise atît de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să plîngă pe mormîntul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea atinge mormanul de pămînt care acoperea sicriul. Într-un fel, aceasta îi dădea o oarecare mîngîiere – ca şi cum în felul acesta putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atît de mare, încît se temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar. Totuşi, Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare, într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cît de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului neînsufleţit al fetiţei. Duhul Sfînt i-a imprimat în minte cele scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte tîlharului în agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. A început să repete cuvintele: „cu Cristos în rai”, în timp ce mergea spre casă. Realitatea binecuvîntată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns adînc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru iubita inimii mele decît aceasta?” În mîngîierea acestor gînduri a putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai gîndească la fetiţa lui în mormînt, se gîndea la ea văzînd-o în siguranţă, în prezenţa lui Isus. Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul sînt cu Cristos în paradis. – H.G.B.
A fost cîndva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte
Căci vom străbate veşnic ceruri noi. – C. Ioanid
Cmd Dumnezeu Îşi şterge lacrimile, durerea lasă loc cîntărti nemuritoare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON

31 martie
APE PESTE PĂMÂNTUL ÎNSETAT
Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat.
Isaia 44.3
Simţiţi voi astăzi sete după Dumnezeul cel viu şi sunteţi mâhniţi că nu vă puteţi bucura în El? Aţi pierdut bucuria pe care o dă credinţa, şi este rugăciunea voastră: „dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale”? Vă simţiţi goi şi asemenea unui pământ uscat, fără vreo roadă pe care o aşteaptă Dumnezeu de la voi, fiind pătrunşi de gândul că nu sunteţi folositori nici pentru Biserică, nici pentru lume? Ei bine, iată tocmai făgăduinţa de care aveţi nevoie: Veţi primi harul pe care-l doriţi, care va răspunde la toate nevoile voastre şi încă pe deasupra. Apa potoleşte setea şi răcoreşte trupul. Veţi fi răcoriţi şi readuşi în stare bună. Apa readuce viaţa într-o plantă când este ofilită; tot aşa şi viaţa noastră va fi reînnoită prin har. Apa face să se desfacă bobocii şi fructele să crească; şi voi veţi aduce roade pentru împărăţia lui Dumnezeu. Puteţi primi şi să vă bucuraţi de toate bogăţiile şi mângâierile harului, în toată plinătatea lor. Veţi fi adăpaţi din ele; şi aşa cum păşunile sunt acoperite şi prefăcute în lacuri prin apele râurilor revărsate, iar pământul însetat, în izvoare de ape, tot aşa sufletul vostru va fi inundat de harul Domnului.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
31 martie
„Iată, în mâinile Tale Îmi incredinţez duhul.”

Înainte de a muri Isus S-a gândit la mama Lui, şi a încredinţat-o ucenicului pe care-l iubea. Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă. Şi Isus a strigat cu glas tare:” Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” După aceasta, ştiind că totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura a zis:” Mi-e sete!” Câţi am găsit în El mântuirea! I-au întins un burete îmbibat cu oţet ca să bea. Când a luat Isus oţetul a zis:”S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.Da, pentru noi a isprăvit lucrarea, căci a purtat păcatele noastre, pentru că El ne-a promis că ne va mântui şi prin moartea Sa a plătit totul; căci moartea este plata păcatului. El a plătit deci pentru fiecare fărădelege şi neascultare preţul cuvenit, aducând o jertfă de ispăşire, veşnic valabilă.Mântuirea Lui are valabilitate veşnică. Ne-a împăcat prin trupul Său în moarte, făcându-ne astfel sfinţi, fără prihană şi fără vină înaintea Lui Dumnezeu . La moartea Mântuitorului perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două de susu până jos. Astfel avem cale liberă în locul preasfânt prin sângele Lui. Aici este scaunul harului şi chivotul legământului, pâinea cerească, toiagul lui Aaron şi deasupra heruvimii care acoperă scaunul harului. Toţi cei care intră acum prin credinţă au mărturia că sunt copii ai Lui Dumnezeu, se hrănesc cu pâinea cerească şi aduc roade în răbdare.

Sămânţa Bună

Luni, 31 Martie 2014
Omul … înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este … Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El.
Psalmul 103.15-17
În 1996, prezentarea operei Cazul Makropoulos la Opera metropolitană din New York părea să fie un succes deplin. Chiar şi când tenorul Richard Versalle a căzut deodată de pe o scară înaltă de trei metri, spectatorii au crezut că a fost o înscenare reuşită. Abia când au văzut că acesta a rămas nemişcat şi perdeaua a fost trasă rapid, au observat că incidentul nu a fost planificat. Cântăreţul în vârstă de 63 de ani a murit apoi imediat în spital. În piesa jucată era vorba despre un elixir care ar trebui să prelungească viaţa noastră cu 300 de ani. Sună ca o ironie, că Versalle a cântat cu puţin timp înainte de căderea sa: Trăim atât de puţin!Versalle ar fi trebuit să mai cânte: Tu mori, fără să fi trăit! şi De ce ai trăit? Oare a meritat? Iar răspunsul ar fi fost: Trebuie să prelungim viaţa tuturor! Cine Îl primeşte pe Isus Hristos în viaţa sa, primeşte viaţa veşnică, nu doar o existenţă prelungită. Această viaţă nouă, plină de sens, începe deja aici pe pământ şi se continuă în cer. Nu o primim printr-un elixir plin de mister, ci prin credinţa în Domnul Isus Hristos.

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN SPARKS .31 Martie

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN SPARKS .31 Martie

 FERESTRE DESCHISE

31 Martie

”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Şi părtăşia noastră este cu Fiul Său, Isus Cristos. (1 Ioan 1:3)

Daniel a refuzat să fie distras de la problema principală. El nici măcar nu s-a dus să se roage pentru poziția lui aflată în pericol. El avea decât un singur răspuns pentru vrăjmașii lui: de a continua să fie devotat voii lui Dumnezeu. Și noi trebuie să urmăm exemplul lui. Satan întotdeauna va încerca să ne distragă de la planul absolut al lui Dumnezeu. Dacă putem fi distrași cu probleme secundare, el întotdeauna ni le va scoate înainte. Poate sunt lucruri care ne provoacă, probleme care niciodată nu încetează să stârnească aversiunea și mânia noastră. Dacă începem să ne rugăm pentru aceste probleme prea mult, vom pierde adevărata chemare la rugăciunea absolută. Este adevărat că Efeseni 6 accentuează chemarea la lupta în rugăciune, dar aceasta se găsește la sfârșitul scrisorii dedicate viziunii primordiale a planului lui Dumnezeu în Fiul Său. Din acest motiv și nu din altul sau din motive personale, noi suntem chemați la lupta spirituală. Așadar, diavolul ne poate ține ocupați cu probleme secundare, care ne plac, poate lucruri bune, dar care ne distrag de la ce este principal. Omul Duhului refuză să fie distras. Asemenea lui Daniel, el merge hotărât înainte.

Viziunea lui Daniel era atât de mare încât a eclipsat și pe prietenii lui. Aici nu se menționează de Șadrac și de cei doi tovarăși ai lui. Nu știm unde erau. Poate se rugau în taină pentru el. Nu știm, dar știm că există vremuri când trebuie să mergem singuri cu Domnul. Aceasta nu este o contradicție a părtășiei spirituale. O astfel de părtășie poate fi sănătoasă și vitală dacă în toate lucrurile, Domnul Însuși este păstrat înaintea ochilor noștri. Și Darius era prietenul lui Daniel. De fapt, el a făcut ce a putut mai bine ca să-l ajute. Dar nu se menționează faptul că atunci când Daniel a aflat că porunca fusese semnată, el ar fi mers să-l caute pe Darius, să discute cu el problema și să îi ceară ajutorul. Nu, el a mers direct înaintea Domnului. Cu toată puterea lui aparentă, Darius s-a arătat neajutorat în această problemă. Daniel Îl cunoștea pe Domnul ca fiind ”mai presus de toți”. El nu ar fi rămas atât de liniștit dacă nu ar fi cunoscut umblarea constantă cu Domnul lui Atotputernic.

Din: Neclintit și neînfricat

 ”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați:http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN.SPARKS -30 Martie

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN.SPARKS -30 Martie

 FERESTRE DESCHISE

30 Martie

 ”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Rămâneți dar tari… (Galateni 5:1).

Pentru Daniel Dumnezeu era mai mare ca toți. Totul era atât de simplu. El avea multe viziuni cu privire la tot felul de oameni, locuri și evenimente, dar mai avea și o altă viziune: viziunea Domnului său. Niciuna din aluziile istorice sau profetice nu rămân fără semnificație, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu este niciodată lipsit de însemnătate; dar vom pierde esența istorisirii lui Daniel dacă ne ocupăm de lucruri, de persoane și nu de Domnul Însuși. Acesta este cel de-al doilea secret al vieții neclintite a lui Daniel: pentru el, Persoana Domnului Se înălța mai presus de orice altceva. Adevărurile profetice ne pot interesa sau lumina, dar niciodată nu ne vor salva în ceasul încercării. Camera lui Daniel nu era o cameră de studiu, cel puțin nu era folosită astfel în clipa aceea; era camera lui de rugăciune, camera lui de audiențe cu Dumnezeul lui. Așa cum noi ne grăbim la cel mai bun prieten atunci când vine necazul peste noi, așa și Daniel a mers direct în camera lui de rugăciune să comunice cu Domnul lui atunci când porunca a fost semnată. El a îngenuncheat nu ca un ritual sau ca o rutină, nu pentru a rosti un număr de probleme în rugăciune, ci pentru a se închina și pentru a aștepta înaintea Dumnezeului său. Așa cum am spus, el era legat de o viziune atât de mare, dar trăsătura supremă, centrală a acestei viziuni era Persoana Domnului. Aceasta este la fel de importantă pentru noi cum era pentru el. Când ajungem în Noul Testament, trebuie să avem grijă să acordăm valoarea adecvată fiecărui detaliu al învățăturii. Este greșit să ignorăm sau să nu dăm ascultare poruncilor, îndemnurilor și afirmațiilor explicite ale Cuvântului lui Dumnezeu. Preocuparea noastră supremă trebuie să fie Persoana Domnului Isus. A urma toate învățăturile și metodele legate de Casa lui Dumnezeu și totuși, a duce lipsă de Prezența copleșitoare a Fiului și Proprietarului Casei, înseamnă a substitui o scoică goală cu realitatea vie.

Viziunea Domnului pe care o avea Daniel era atât de măreață încât a inclus eclipsarea tuturor vrăjmașilor lui. Fără-ndoială că ei erau foarte impunători: ”căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii” (v.7).Orice ar fi crezut Daniel despre această listă lungă și formidabilă, nu vedem vreo indicație că el s-ar fi îngrijorat din cauza lor. A plecat acasă pentru a se întâlni cu Domnul lui… ”cum făcea și mai înainte”. Având ochii ațintiți asupra Domnului nu însemna că el își ignora vrăjmașii, nici nu pretindea că ei nu existau. Ceea ce însemna era că datorită urii lor, Daniel s-a apropiat și mai mult de Domnul lui, iar ei și-au dat seama că Daniel nu renunța cu niciun chip la consacrarea și părtășia care reprezentau esența planului divin. El era hotărât să rămână pe terenul sigur. Atunci când ne concentrăm asupra vrăjmașilor noștri sau asupra lucrurilor care amenință planul lui Dumnezeu, nu ajugem decât pe un teren nesigur. Iar de pe terenul nesigur, nu avom atinge niciodată finalul lui Dumnezeu.

Din: Neclintit și neînfricat

 ”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

MEDITATII – CUVINTE DE IMBARBATARE SI TREZIRE -30 MARTIE-13 FELURI

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

30

MARTIE

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

El... Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune.Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm. Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda?  Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm Lui. Când îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, devenim duri şi dogmatici. Azvârlim cererile noastre la tronul lui Dumnezeu şi-I dictăm ce vrem să facă. Nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu încercăm să formăm în noi gândul lui Cristos. Dacă suntem aspri faţă de Dumnezeu, vom deveni aspri şi faţă de oameni.Ne închinăm noi lui Dumnezeu în aşa fel, încât să ne ridicăm până la El, pentru a putea ajunge să înţelegem gândul Lui în legătură cu cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu sau suntem aspri şi dogmatici?„Dar nimeni nu mijloceşte cum trebuie." Atunci fii tu însuţi acela, fii cel care se închină lui Dumnezeu şi trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Implică-te în lucrarea reală dc mijlocire şi nu uita că ea este cu adevărat o lucrare, o lucrare care necesită toată energia; dar este o lucrare ce nu conţine nici o capcană. Predicarea Evangheliei are capcane, dar rugăciunea de mijlocire nu are.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE    30

FILIPENI 4:13

"Pot totul în Hristos care mă întăreşte."

Apostolul Pavel fusese aproape de moarte, într-o situaţie cînd puterea şi curajul celui mai tare credincios nu mai pezenta nici o nădejde. El ştia ce însemna lipsa oricărui sprijin şi ajutor omenesc. Dar el tocmai în astfel de momente îşi punea încrederea în Acela care a biruit moartea. Cînd resursele omeneşti se terminaseră, el a făcut apel la resursele lui Dumnezeu. El a refuzat să fie oprit din alergarea lui şi să fie descurajat atunci cînd orice alt om ar fi abandonat lupta. Apostolul ştia că Domnul îl chemase şi că slăbiciunea lui era canalul prin care se putea manifesta puterea lui Dumnezeu printre oameni. Pentru încurajarea credincioşilor, el putea să spună: "Pot totul în Hristos care mă întăreşte."Dar dînd o mărturie pentru Dumnezeu, el dădea o mărturie şi pentru filipeni, cărora le exprima recunoştinţa pentru grija şi dragostea lor. Învăţase să umble singur cu Dumnezeu, dar ştia să se bucure şi de părtăşia fraţilor în credinţă. Atîrnarea lui deplină de Dumnezeu nu excludea nevoia atenţiei şi a devotamentului lor pentru el. De aceea, după ce spune "pot totul în Hristos..." el continuă spunînd: "Aţi făcut totuşi bine că aţi luat parte la strîmtorarea mea." Noi care avem toate bogăţiile harului lui Dumnezeu la îndemînă, sîntem înconjuraţi de suferinţele grele şi ascunse ale altora, de persoane care au nevoie de ajutor, de ajutorul nostru. Să fim şi noi pentru acestea ce erau filipenii pentru apostolul Pavel. şi în măsura în care îi vom ajuta, vom face experienţa că şi noi vom găsi în Domnul Isus tot ce vom avea nevoie în suferinţele şi greutăţile noastre. Prin grija noastră pentru alţii şi prin consacrarea noastră faţă de ei, vom dovedi că putem totul în Hristos care ne întăreşte. şi să fim încredinţaţi că Dumnezeu nu rămîne dator. Să luăm ca pildă chiar pe Domnul Isus care S-a consacrat în totul pentru noi, neprecupeţind chiar viaţa Lui ca să ne scape nu de suferinţe vremelnice ci de acelea care ar fi durat toată veşnicia. şi apoi, chiar aici pe pămînt, n-a fost El totdeauna ajutorul şi sprijinul nostru, "un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi."?Domnul să ne dea harul ca, chiar atunci cînd ni se pare că am ajuns la capătul puterilor noastre, să putem spune şi noi cu puţina credinţă pe care o avem: "Pot totul în Hristos care mă întăreşte."

IZVOARE IN DEŞERT

30 Martie

Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri. (Isaia 50:11)

Acesta este un avertisment solemn pentru cei care umblă în întuneric şi care încearcă să găsească singuri lumina. Ei sunt descrişi ca unii care aprind un foc în jurul căruia sar scântei. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atunci când suntem în întuneric, suntem ispitiţi să găsim propria noastră cale de ieşire, fără să ne încredem în Domnul şi fără să ne bizuim pe El. În loc să-L lăsăm pe El să ne ajute, încercăm să ne ajutăm singuri. Căutăm lumina căii fireşti şi sfatul prietenilor noştri. Tragem propriile noastre concluzii şi în felul acesta putem fi tentaţi să acceptăm o cale de izbăvire care nu este deloc a lui Dumnezeu.Lumina pe care o vedem poate fi de la focul pe care noi l-am aprins, sau de la un semnal luminos înşelător care ne conduce spre stâncile periculoase. Iar Dumnezeu va îngădui să umblăm în falsa lumină a acestor scântei, dar la sfârşit vom avea necazuri.Iubiţilor, nu încercaţi niciodată să ieşiţi dintr-un loc întunecos decât la momentul hotărât de Dumnezeu şi în felul Său. Un timp de necaz şi întuneric are rostul de a te învăţa lecţii de care ai neapărată nevoie. Izbăvirea prematură poate zădărnici lucrarea harului lui Dumnezeu în viaţa ta. Încredinţează-I Lui întreaga situaţie, şi binevoieşte să rămâi în întuneric, ştiind că El este prezent.Nu uita, este mai bine să umbli în întuneric cu Dumnezeu decât să umbli singur în lumină.   din Susurul blând

Încetează să mai împiedici planurile lui Dumnezeu şi voia Sa. Dacă atingi ceva de-al Lui strici lucrarea. Dacă muţi limbile unui ceas cum îţi convine ţie, nu se schimbă timpul. Tu ai putea să grăbeşti dezvăluirea unor aspecte ale voii lui Dumnezeu, dar lucrarea Lui pe termen lung va avea de suferit. Tu poţi să forţezi un boboc de trandafir să se deschidă, dar vei strica floarea. Lasă totul în grija Lui, fără excepţie. „Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu“ (Marcu 14:36).

                                                                                                                                     Stephen Merritt   

Calea Lui

Dumnezeu m-a trimis mai departe când eu aş fi vrut să stau

  (Era rece în pădure);

Nu ştiam de ce.

Am auzit o lespede de stâncă prăbuşindu-se în apropiere

  De-a curmezişul potecii unde am stat.

 

El mi-a spus să stau când eu aş fi vrut să merg;

  „Facă-se voia Ta“, am spus.

S-a găsit într-o zi în zori,

De-a curmezişul drumului pe care aş fi mers,

  Un şarpe cu capul sfârtecat.

Acum nu mai întreb de ce,

  Chiar dacă nu văd

Cărarea dinaintea mea, eu merg pe calea Lui;

Căci dacă eu nu ştiu, El ştie,

  Şi El va alege căi sigure pentru mine.

                                                               din Zilele şcolii duminicale

Domnul este aproape!  (Filip. 4.5)

 30 Martie

Când vei înceta să plângi...? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat. 1 Samuel 16.1

Ce întrebare serioasă: „Când vei înceta să plângi pe Saul?” Întristarea noastră este alinată atunci când sorbim din izvoarele dragostei Tatălui nostru şi ne odihnim în El. Golul şi lipsa lăsată de durere în inima noastră se umple când luăm cu credinţă copilărească ce spune El: „Căci Mi I-am ales." Aceasta reglementează totul, şterge lacrima, este un balsam pentru inima noastră întristată, pansează rana şi nivelează golurile. Dar nu este uşor să te transpui în locul celui întristat. A trecut un timp chiar şi la Samuel până când fără şovăire a împlinit porunca lui Dumnezeu cu ascultare.Dumnezeu îi spune: „Du-te" dar el răspunde: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” În îndurarea Lui, Dumnezeul cel milostiv se apleacă la glasul omului îndoielnic şi puţin credincios şi fără nici un cuvânt de mânie îi arată calea. „Să iei cu tine un viţel şi să zici: vin să aduc o jertfă Domnului."Între copiii lui Isai se găseau unii dotaţi cu frumuseţe şi putere firească. Astfel când vine Eliab spre Samuel, vedem că acesta îl primeşte gândindu-se: „Negreşit unsul Domnului este aici înaintea Lui." Dar nu era aşa, căci Domnul nu se uită la înfăţişarea şi puterea omenească. Şi aşa au venit au venit pe rând toţi cei, şapte fii ai lui Isai în faţa lui Samuel, fii cu un fizic desăvârşit, dar fără preţ.Din fire omul firesc nu poate sta înaintea lui Dumnezeu, nu poate face ceva pentru El. Dumnezeu se uită la inimă nu la exterior. Cât de des suntem şi noi în primejdie să preţuim ce este în exterior ca şi Samuel şi să ne lăsăm influenţaţi aşa de uşor de exterior.Creştinii despărţiţi de zadarnica religie a lumii dau pentru Cristos o mărturie pe care nu o pot da atâta timp cât sunt uniţi cu ea.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 30 MARTIE        Al GRIJĂ DE „TURMA" TA !

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră" (1 Petru 5:2)

Proiectele prea îndepărtate (viitoare) te pot împiedica să-ţi investeşti energia în misiunea pe care o ai la îndemână. Biblia spune: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră ... Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa.slavei" (v. 2-4). Un director de Şcoală Biblică spune: „A existat o vreme când Dumnezeu a început să facă lucruri mari în viaţa mea, era împlinirea visurilor mele. în această perioadă am început să experimentez mai multe probleme şi confruntări. Mă simţeam ca un pompier. De îndată ce se stingea o flacără, o alta se aprindea. Mă simţeam epuizat şi descurajat. M-am gândit: „Mă voi duce pe câmpul de misiune unde lucrarea nu-i aşa stresantă şi de unde pot trimite vederi". Apoi am avut o viziune cu David când a fost uns de Samuel şi Domnul m-a întrebat: „Ce a făcut David după ce a fost uns ca rege?" Eu am răspuns: „S-a reîntors să aibă grijă de oile tatălui său" (1 Samuel 17:15). Domnul a continuat: „Dacă David s-ar fi dus să caute un uriaş pe care să-l ucidă, leul şi ursul i-ar fi mâncat turma. Această Şcoală Biblică este turma ta, aşa că ai grijă de ea". Fie că eşti pastor, asociat, director de muzică sau nespecialist, fiecare dintre noi are o turmă. Turma lui David a fost misiunea lui de la Dumnezeu şi deşi a fost ales rege, prima lui prioritate a fost să se întoarcă la misiunea lui, (oile). Vor veni uriaşi şi dacă rămâi cu misiunea ta, la momentul potrivit te vei întâlni cu ei şi îi vei învinge. Vei fi încântat - după ce ai dovedit că eşti credincios". Oriunde ar fi turma ta în acest moment, acolo se aşteaptă Dumnezeu să fii şi tu.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Duminică 30 Martie

Toate veşmintele Tale sunt smirnă, aloe şi casie; din palate de fildeş Te‑au înveselit instrumente cu coarde. Fiice de împăraţi sunt printre doamnele Tale de onoare, împărăteasa stă la dreapta Ta în aur de Ofir.  Psalmul 45.8,9

Dragostea lui Hristos care a suferit

Aloea, mireasma care stă în centrul celor trei, ne vorbeşte despre dragostea care a stat în spatele tuturor suferinţelor. Era mai parfumată şi mai preţuită decât toate celelalte miresme; nimic din tot ce venea din misteriosul Orient nu putea fi comparat cu ea.Copacul de aloe trebuia să fie despicat până în miezul său pentru a‑şi dezvălui aroma. Pe crucea Calvarului, când a fost despicată de sabia judecăţii lui Dumnezeu împotriva păcatului nostru, inima lui Hristos a dezvăluit toată măreţia dragostei Sale. Nimic din univers nu este mai înmiresmat decât aceasta: dragostea lui Hristos care întrece cunoştinţa!Mai mult, dragostea Sa este cu mult mai preţioasă decât aurul. Dacă lumea ne‑ar putea oferi tot aurul ei pentru a ne cumpăra în schimbul cunoştinţei iubirii lui Hristos, ar da vreunul dintre noi această dragoste pentru o sumă oricât de mare? Nu am face‑o, pentru că dragostea este mai preţioasă decât aurul. Nu poate fi cumpărată, iar bogăţia ei de nepreţuit a fost revărsată fără limite pentru noi.Şi, în timp ce Domnul şi Mântuitorul nostru aşteaptă pe bună dreptate ca noi să ne deschidem inimile pentru El, aceasta încă nu este totul. Nimic nu Îl va satisface decât ziua nunţii. El a pregătit o casă pentru Mireasa Sa; inima Sa este larg deschisă pentru ea. Aşa că urmează chemarea: 

„Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă‑ţi urechea; şi uită pe poporul tău şi casa tatălui tău; şi Împăratul îţi va dori frumuseţea; pentru că este Domnul tău, adoră‑L!“.J. T. Mawson

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

30 martie

RUGĂCIUNE, MULŢUMIRE, LAUDĂ

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.

Filipeni 4.6-7

Nu îngrijorări, ci rugăciuni. Nici o teamă, ci o părtăşie plină de bucurie cu Dumnezeu. Aduceţi nevoile şi dorinţele voastre înaintea Dumnezeului vieţii voastre, Păzitorul sufletului vostru. Aduceţi-le Lui cu o îndoită măsură de rugăciuni şi multe laude, fără nici o îndoială, ci cu recunoştinţă în rugăciunea voastră. Să fim siguri că rugăciunile noastre sunt împlinite de Domnul şi să-L slăvim pentru aceasta. El ne dă acest har; să-i aducem laudele noastre. Nu îngăduiţi ca vreo nevoie să nu fie adusă înaintea Lui şi să vă roadă inima; aduceţi-le toate la cunoştinţa Lui. Alergaţi, nu la oameni, ci numai la Dumnezeu, Tatăl Domnului Isus, care vă iubeşte în El.În felul acesta vei găsi însăşi pacea lui Dumnezeu. Nu vei fi în stare să înţelegi pacea care te va cuprinde ca într-o îmbrăţişare infinită. Inima şi mintea, prin Isus Cristos, ţi se vor cufunda într-un ocean de odihnă. De-ar veni moartea, sărăcia, suferinţa sau prigoana, vei fi în Domnul Isus la adăpostul oricărui vânt sau nor ameninţător.Ascultă numai de această Invitaţie duioasă a lui Dumnezeu. Da, Doamne, cred; dar, Te rog, ajută-mă în necredinţa mea!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice - Fritz Berger 

30 martie

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Matei 26:46

Acesta a fost cel mai greu ceas din viaţa Lui Isus. Nici nu ne putem închipui aceasta. Am avut multe încercări în viaţă şi mi se părea că Dumneze m-r fi părăsit, odată chiar am crezut că m-a părăsit numai pentru câteva clipe. A fost atât de groaznic, cum n-aş fi putut să-mi închipui. Nici n-aş fi mai putut trăi. Dacă ne pierdem nădejdea, atunci ne piere şi dorinţa de a mai trăi. În această situaţie grea mi-am adus aminte de Isus, că a fost ispitit asemenea nouă şi de aceea poate veni în ajutorul nostru când suntem ispitiţi. Şi în clipa aceea am simţit ajutorul Său. Eu nu aş fi fost capabil să mă ajut. A Lui să fie lauda şi mulţumirea pentru aceasta! Cum S-a simţit El oare când a fost părăsit de Tatăl Său? Trebuie să fi fost un întuneric cum nu se poate mai mare. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau:”Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei ziel, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul Lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau joc de El, şi ziceau:”Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este Împăratul lui Israel să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte.” Toate acestea au fost atacuri din partea diavolului venite prin oameni evlavioşi. La aceasta s-a mai adăugat şi întunericul de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea. Atunci Isus a strigat:” Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Prin aceasta El  ne-a scăpat pe noi de a trăi în continuare departe de Dumnezeu. Ce har minunat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

30 Martie  Exod 3:7-22

 În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier“ al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumne­zeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele po­porului Său. El   Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moi­se, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gân­deşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcate­lor lor? Sta­rea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mul­ţu­meşte numai să ia cunoştinţă de „durerile“ lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap“.Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbo­găţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT“, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

30 Martie

DIMINEAŢA

A fost pus în numărul celor fărădelege. Isaia 53:12

De ce a îngăduit Isus să fie inclus în numărul păcătoşilor? Această bunătate minunată a fost justificată de mai multe motive puternice. In felul acesta El putea deveni Avocatul lor. In unele situaţii, avocatul apărării trebuie să se identifice cu clientul. Ei nu pot fi priviţi separat de ochi legii. De aceea, când păcătosul este adus la bara de judecată, Isus apare şi El. Răspunde tuturor acuzaţiilor. Arată spre mâinile şi picioarele Sale străpunse şi provoacă Dreptatea să aducă alte probe mai concludente. Pledează în numele sângelui Său, şi pledează atât de triumfător, fiind pus în număr lor şi împărtăşindu-le soarta, încât Judecătorul spune: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el" (Iov 33:24). Domnul nostru a fost pus în numărul celor fărădelege pentru ca ei să-şi simtă inimile atrase spre El. Cine se teme de cel care este scris pe aceeaşi listă? Cu siguranţă că putem veni cu îndrăzneală la El ca să ne mărturisim vinovăţia. Cel care este pus în numărul nostru nu ne poate condamna. Nu a fost El scris pe lista păcătoşilor pentru ca noi să putem fi trecuţi pe lista de onoare a sfinţilor? El a fost sfânt, şi numărat între sfinţi; noi eram vinovati. număraţi printre vinovaţi. El şi-a transferat numele de pe lista sfântă pe lista acuzării, pentru ca numele noastre să fie şterse de pe lista neagră şi scrise pe lista acceptării, în virtutea transferului complet dintre Isus şi poporul său. Isus a preluat toată nefericirea şi păcatele noastre, iar noi am preluat tot ce-i aparţinea Lui. Dreptatea Sa, sângele său şi tot ce avea ne-a fost acordat ca moştenire. Bucură-te, credinciosule, de uniunea cu Cel care a fost pus în numărul păcătoşilor. Demonstrează că eşti salvat fiind numărat printre cei care sunt „o făptură nouă" (2 Corinteni 5:17) în El.

SEARA

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. Plângerile lui Ieremia 3:40

Soţia care îşi iubeşte soţul absent îi aşteaptă cu dor întoarcerea. O separare prelungită îi aduce moarte în suflet. La fel se întâmplă cu sufletele care II iubesc pe Domnul. Ei trebuie să-i vadă faţa. Nu pot îndura să fie departe de părtăşia cu El. O privire dezaprobatoare sau mustrătoare este dureroasă pentru copiii iubitori care nu vor să-şi supere tatăl; ei sunt fericiţi doar când ii văd zâmbind. Prea iubitule, la fel ai fost şi tu cândva. Un cuvânt din Scriptură, o mustrare, o atingere cu nuiaua erau destul ca să alergi la Tatăl tău, strigând: „Spune-mi de ce eşti supărat pe mine!" La fel este şi acum? Eşti mulţumit să-L urmezi pe Isus de la distanţă? Poţi să contempli liniştit sfârşitul părtăşiei tale cu Christos? Poţi să înduri să-L vezi depărtându-se de tine fiindcă şi tu te-ai depărtat de El? Te-au despărţit păcatele de Dumnezeu, şi inima ta nu are nici o grijă? Ingăduie-mi să te avertizez cu blândeţe: este dureros să te văd trăind mulţumit fără să vezi faţa Mântuitorului. Ar fi bine să realizăm ce rău este să avem dragoste puţină pentru Cel care a murit pe cruce, bucurie puţină în preţiosul nostru Isus, părtăşie puţină cu Cel iubit! Îmbracă-ți sufletul în văluri de doliu şi jeleşte-ţi nepăsarea. Nu te opri din plâns! Aminteşte-ţi unde ai primit mântuirea. Du-te imediat la cruce. Acolo, şi numai acolo, poți să-ţi trezeşti sufletul. Nu contează cât de aspru, cât de nepăsător, cât de mort ai devenit, întoarce-te la condiţia ta naturală, sărac şi zdrenţuit şi mânjit cum eşti. Prinde-te de cruce şi priveşte în ochii Săi. Spală-te în izvorul sângelui. Atunci te vei întoarce la dragostea dintâi. Vei experimenta din nou simplitatea credinţei şi blândeţea inimii.

Pâinea cea de toate zilele

 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

30

Martie

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. 2 Corinteni 5:21

ÎN LOCUL MEU

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gîndindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!" în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul. Comentînd evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea mîniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele... Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decît cerul Lui."
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cînd ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! - D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcînd calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.- Adams

Cristos ne-a luat loculpentru ca noi să avem pacea Sa;El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mîntuirea Lui.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

MARTIE

30 MARTIE

«Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.»     

 Levitic 17,11

Ce cuvânt puternic! Duhul lui Dumnezeu ne explică în ce fel ne-a împăcat Dumnezeu cu El, în ciuda păcatelor noastre: prin sângele vărsat pe cruce de Domnul Isus. Pu­terea Lui este nemăsurată! Să încercăm să ne închipuim cu ochii spirituali ce putere veşnică a fost şi este până astăzi în sângele Său, ce ocean de har s-a revărsat când Fiul lui Dum­nezeu Şi-a sacrificat viaţa! În Matei 27,50-52 acest eveni­ment tulburător este descris astfel: «Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis». Complexitatea în plan spiritual a momentului în care sân­gele Fiului lui Dumnezeu a curs pe cruce nu ne-o putem nici măcar închipui! Dumnezeu face orice pentru noi, da­că îl rugăm cu credinţă, în Numele Iui Isus; El ne iartă şi ne şterge toate păcatele, însă numai şi numai prin sângele scump al Fiului Său!

Sămânţa Bună

Duminică, 30 Martie 2014

… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump: şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Marcu 14.3

Printre inimile care ştiau să se bucure în mod deosebit de Persoana Mântuitorului era Maria. Respectul fără seamăn al Mariei a determinat-o să împlinească o lucrare a cărei însemnătate depăşea priceperea ei, dar pe care Domnul singur ştia s-o înţeleagă şi s-o aprecieze. Ucenicii erau străini de motivele care o făceau pe Maria să toarne mirul pe capul lui Isus. Necăjiţi, ei au spus: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde … şi să se dea săracilor“. Sărmanii ucenici! La ce distanţă se găseau de înţelesul faptei Mariei! Pentru ei, săracii erau pe primul loc şi apoi urma Domnul. La Maria, Domnul a fost pe primul loc.Adevărata iubire pentru Hristos este adevărata cale a înţelepciunii spirituale. Ce rană a putut să producă în inima Domnului şi a Mariei, lipsa de înţelepciune a ucenicilor! Învăţătorul le spusese ucenicilor: „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare“. Ura iudeilor faţă de Isus, care creştea cu fiecare oră, apăsa pe inima Mariei. Dispreţul care Îl atingea pe Domnul şi care avea să ajungă la culmea lui la cruce, o îndemna pe Maria cu atât mai mult să-i arate Domnului cinstea pe care o avea faţă de El. Să cugetăm la exemplul Mariei!