VORBESTE DOAMNE SUFLETULUI MEU -poezie de Lucica Boltasu~20/01/14,

 

Vorbeşte Doamne sufletului meu

Vorbeşte Doamne sufletului meu
Şi spune-mi dacă sunt pe calea dreaptă,
Mă-ndrumă-atunci când pasu-mi este greu,
Lumină dă-mi şi duhul îmi deşteaptă.
Vorbeşte Doamne, sufletului meu,
Căci glasul Tău mi-aduce bucurie,
Cuvântul insuflat, cuvântul Tău,
Îmi e balsam şi-mi dă mereu tărie.
Vorbeşte Doamne, sufletului meu,
În zori de zi şi-n nopţi întunecate,
Să Te înalţ, ca Domn şi Dumnezeu
Şi-n tot ce fac, să-Ţi dau întâietate.
 

Vorbeşte Doamne, sufletului meu
Şi de n-aud, Tu să mă strigi pe nume,
Căci de-aş pieri, ce aş mai face eu?
Aş fi uitat, pierdut în astă lume.
 

Când îmi vorbeşte gura Celui Sfânt,
De două ori urechea mea ascultă,
Căci ce sunt eu? Un bulgăr de pământ!
Doar cu Isus, am viaţă, viaţă multă.

Vorbeşte astăzi robului supus,
Învaţă-mă să stau în ascultare
Şi-n Nume Sfânt al Domnului Isus,
Eu să mă rog, să cer înviorare.

Când drumu-i greu, să-nalţ voios un cânt,
De adorare, sfântă mulţumire,
Iar duhul meu, primind un nou avânt,
Se va-nălţa pe aripi de Iubire.

20/01/14, Barcelona-Lucica Boltasu