A trăi după credinţă
A trăi după credinţă
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi după credinţă
e la om cu neputinţă
însă nu la Dumnezeu.
A trăi umblând pe ape
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi umblând pe ape,
când vin valuri să te-ngroape
e un drum cu Dumnezeu.
A trăi după iubire
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi după iubire
e o cruce pentru fire
şi-o-nviere-n Dumnezeu.
A trăi după credinţă
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
Dar a fi în necredinţă
şi-a muri fără căinţă,
nu-i nimic, nimic mai greu!
Cât de maret e Dumnezeu!
Cat de maret e Dumnezeu!Vad marea cu talazuri grele,
ma-nalt pe muntii de bazalt
si-mi zboara gandul printre stele,
tot mai inalt!
Ce-imparat isi duce-ostirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus in goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
mai mult decat nemarginirea
e Tatal meu!
Cat de temut e Dumnezeu!Vuiau de pe Sinai ecouri
cand glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
si tremura…
La tronul alb se strang sfielnicvoivozi de foc din Empireu,
Si heruvimii vin cucernic,
slavind Eternul Vistiernic.
Si-acest Stapan Atotputernic
e Tatal meu!
Si cat de bun e Dumnezeu!
Chiar daca stelele batrane
tot au o vreme cand se-astern,
dar cine in Isus ramane
e-un fiu etern!
Si-n fata slavei sclipitoare
in ceasul lumii cel mai greu,
acei ce-au dat pe sfintii la fiare
vedea-vor Forta Creatoare,
eu voi soptii cu adorare:
“E Tatal meu…”
http://vesnicia.ro/index.php/poezii/14-costache-ioanid
No comments:
Post a Comment