O POEZIE TRISTA SI O IMBARBATARE– „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.“ Ioan 14.27Să nu vi se tulbure inima

Doamne, tacerea Ta ma doare -poezie crestina (Angela I.E.)

http://www.youtube.com/watch?v=z3UDX0O3Mmw&feature=player_embedded

Published on Apr 16, 2013
Doamne, tacerea Ta ma doare
Si-n noptiile tarzii de veghe,
M-ascund incet printre stele
Si-Ti caut fata Ta, da, Fata Ta.

Atatea se framanta-n mine
Si-adun amar peste amar.
Acolo, intr-un colt tacuta,
Inima, ar vrea sa zboare iar.

Ar vrea sa se reverse ca un ocean,
Sa Te cuprinda-n brate, sa Te sarute.
O, dar parca esti asa departe, departe,
Si dorul ei se stinge, si-ncet primeste pace.

Tu nu-mi raspunzi asa ca altadata
Si nici nu vii asa cum esti dorit,
Caci taine multe Tu ascunzi in Tine
Si doar credinta stie ca tanjesc....

Sunt inimi frante, pline de durere
Care Te-asteapta sa vi cat mai curand.
Caci lumea, viata si tot ce ne-nconjoara
Nu stiu ce-nseamna numele Isus

14.05.2012 -Angela Insula Ekklesia
http://parereataconteaza1.wordpress.com

17 Aprilie - Să nu vi se tulbure inima!

- „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.“ Ioan 14.27 -

În ce împrejurare se găseau ucenicii când Domnul le-a spus: „Să nu vi se tulbure inima“? Domnul mergea la moarte. Venise ceasul să plece din lumea aceasta. Îşi terminase lucrarea. Cum se vor purta oamenii cu El? Îl vor batjocori, Îl vor bate cu biciul, Îl vor face să sufere, Îl vor dispreţui, Îl vor răstigni. În loc să Se tulbure, Isus, deşi mergea la moarte, Şi-a încurajat ucenicii.
Domnul a fost nevoit să-i îmbărbăteze şi să-i facă să se uite nu la împrejurările morţii Lui, ci la ceea ce era dincolo de această moarte, adică la bucuria care-i stătea înainte şi care-i va da putere să treacă biruitor prin moarte. Domnul le-a îndreptat privirile spre casa Tatălui ceresc, spre casa cu temelii tari a cărui Arhitect şi Ziditor este Însuşi Dumnezeu. Aşadar, Domnul Isus le-a vorbit preaiubiţilor Săi despre două lucruri strâns legate între ele: credinţă şi casa Tatălui.
Într-o lume instabilă avem nevoie să auzim mereu glasul Mântuitorului: „Să nu vi se tulbure inima!“ Aceasta aduce linişte în toate furtunile vieţii noastre. Fără liniştea credinţei nu putem înainta prin greutăţile vieţii zilnice. Numai prezenţa Mântuitorului în viaţa noastră ne dăruieşte liniştea după care suspinăm deseori.