CARTE-PACATE RESPECTABILE de Jerry Bridges-CONFRUNTAREA PACATELOR PE CARE LE TOLERAM (12)-Egoismul

«

PACATE RESPECTABILE

CONFRUNTAREA PACATELOR PE CARE LE TOLERAM

 

de Jerry Bridges

TRADUCEREA: MIHAI DAMIAN, 2009

Capitolul 12

Egoismul

Recent, m-am ingrozit sa aflu ca unul din eroii mei in teologie, dintr-o era trecuta, era cu “picioare de lut”—adica avea niste deficiente remarcabile de caracter. Unul din prietenii si admiratorii sai a scris odata despre el, “Cu toate defectele lui izbitoare, a fost cel mai mare om pe care l-am cunoscut.” Care au fost aceste defecte izbitoare? Intr-un alt loc, acelasi prieten l-a descris drept fara inima, egoist si dominator.

Ce avertisment pentru noi toti! Putem fi foarte buni in teologia noastra si foarte integri in moralitatea noastra, dar cu toate acestea sa nu reflectam calitatile frumoase ale caracterului crestin numite de Pavel “roada Duhului” (vezi Galateni 5:22-23). Sau, pentru a fi mai in linie cu subiectul cartii, ne putem exprima astfel: Putem fi ortodocsi in teologia noastra si circumspecti in moralitatea noastra, si cu toate acestea sa toleram in vietile noastre unele pacate “acceptabile” despre care discutam in aceste capitole. Cred ca fiecare din noi are “pete oarbe,” scapari de caracter, sau pacate subtile, de care nici nu suntem constienti. Ma indoiesc ca eroul meu a cautat in mod deliberat sa fie fara inima, egoist si dominator. Acestea erau pete oarbe, sau lucruri pe care niciodata n-a fost preocupat sa le corecteze din pricina ca nici nu le-a constientizat. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa rezolvam lucrurile gresite din propria noastra viata, inclusiv egoismul.

In studierea pacatului egoismului, ne este de folos sa incepem cu faptul evident ca ne-am nascut cu o natura egoista. Trebuie doar sa te uiti la niste copii de gradinita cand se joaca si vei vedea asta. Oare de cate ori nu zice mama, “Billy, da din jucariile tale si lui Bobby” sau “Bobby, de ce-i tragi asa din mana jucariile lui Billy?” Cand Billy si Bobby vor mai creste, vor invata ca astfel de manifestari evidente ale egoismului sunt inacceptabile din punct de vedere social, in consecinta manifestarile lor egoiste vor deveni mai subtile, desi problema ramane aceeasi. Chiar si dupa ce devenim crestini, inca mai avem problema cu carnea (sau firea pamanteasca) care poarta un razboi impotriva Duhului, si unul din modurile de exprimare ale acestui razboi este egoismul.

Egoismul este un pacat dificil de identificat, fiindca este asa de usor sa-l vedem in altii si asa de dificil de recunoscut in noi insine. Mai mult, exista grade de egoism si exista grade de subtilitate in manifestarea lui. Egoismul unuia poate fi extrem si evident. Unui astfel de om nu-i pasa de obicei ce gandesc altii despre el. La cei mai multi dintre noi insa le pasa ce zic altii, deci egoismul nostru va fi probabil mai delicat si mai rafinat.

Egoismul se poate manifesta in multe forme, insa pentru scopul propus, al detectarii pacatelor noastre “respectabile,” vom aborda patru forme de egoism care se pot observa in viata credinciosilor. Prima forma este egoismul in interese. Pavel scrie in Filipeni 2:4, “Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele [interesele] lui, ci si la foloasele altora.” Folosind cuvantul foloase [interese], Pavel se refera fara indoiala la preocuparile si nevoile altor oameni, insa eu voi folosi un sens restrans la subiectul care ne intereseaza.

Care sunt interesele noastre? La varsta noastra, eu si sotia suntem interesati de nepotii nostri. Ne place sa vorbim despre ei si sa aratam prietenilor fotografii cu ei. Problema este ca si prietenilor nostri le place sa faca acelasi lucru. In consecinta, despre care nepoti vom vorbi cand suntem cu ei, despre nepotii nostri sau despre ai lor? Raspunsul, evident, este ca, daca noi si prietenii suntem sensibili unii fata de altii, vom vorbi si despre nepotii nostri si despre ai lor. Insa daca unul din cuplurile de bunici sunt insensibili, atunci conversatia va fi probabil sau toata exclusiv despre nepotii lor sau vom fi in situatia sa asteptam plini de incordare ca ei sa termine, pentru a ne veni si noua randul sa povestim, si evident ca astfel nu vom avea un interes real in ceea ne-au povestit despre nepotii lor.

Am folosit acest exemplu particular despre placerea de a povesti despre nepoti doar pentru a ilustra tendinta de a fi atat de interesati de propriile noastre lucruri incat nu avem deloc sau avem foarte putin interes pentru altii. Interesele noastre includ activitatea si munca noastra, pasiunile noastre, sau orice altceva. Sotiei mele ii place sa croseteze, astfel ca este foarte natural atunci cand este impreuna cu alte femei cu aceeasi pasiune sa vorbeasca despre ce au crosetat in ultimul timp. Inca odata, ea trebuie sa fie (si din fericire este) interesata in mod real de ceea ce au lucrat altele, nu doar sa povesteasca ce a crosetat ea.

In acest moment eu scriu cartea pe care voi o veti citi mai tarziu. Sunt foarte interesat de ea, astfel incat atunci cand cineva imi pune intrebarea clasica, “Ce mai scrii acum?” imi este atat de usor sa fiu luat de val si sa-i tin o prelegere interminabila despre cartea mea. Insa cel care mi-a pus intrebarea are interese ale sale, diferite de ale mele. Trebuie sa fiu atent atent sa-i pun si eu intrebari despre subiecte (munca, pasiuni, copii) care-l intereseaza pe el, astfel incat sa-i dau oportunitatea sa discute despre acestea.

Un test bun despre gradul nostru de egoism in domeniul intereselor ar fi acela de a recapitula conversatia pe care ai avut-o cu o persoana (sau cu un cuplu) si sa apreciezi cat de mult ai vorbit tu despre ceea ce-ti place tie, in comparatie cu cat ai ascultat tu pe celalalt sau ceilalti.

Dar aceasta forma de egoism pare atat de inofensiva incat te intrebi de ce am inclus-o aici. In cel mai rau caz pare doar o lipsa de politete si de obicei persoana care procedeaza astfel este considerata doar ca fiind prea vorbareata, in nici un caz vinovata de un pacat. Insa acesta este un simptom de egocentrism. El indica ca suntem foarte preocupati de noi insine. In 2 Timotei 3:1-5, Pavel prezinta o lista de pacate cu adevarat urate care vor caracteriza “vremurile din urma”—adica vremurile pe care le traim noi astazi. Printre acestea este si “iubirea de sine.” Iubitor de sine este o buna descriere a persoanei egoiste. Aceasta persoana este intai de toate centrata in sine insusi. La extrema, celui centrat asupra propriei persoane nu-i pasa deloc de interesele, nevoile sau dorintele altora. El este interesat doar de el insusi, si conversatia lui arata acest fapt.

Un alt domeniu al egoismului este cel legat de timpul nostru. Timpul este o resursa pretioasa, si fiecare din noi are o masura fixa de timp in fiecare zi. Se intampla ca unii ajung bogati din punct de vedere al banilor pana acolo ca au bani la discretie, insa putini au timp la discretie. Suntem toti ocupati, si este deci usor sa ajungem egoisti cu timpul nostru. Un barbat a fost auzit spunand sotiei sale, “Timpul meu este intotdeauna mai important decat timpul tau.” Acesta este un egoism clar, insa fiecare din noi poate exprima in moduri mai politicoase o atitudine similara.

Indiferent ca suntem barbati sau femei, tineri sau batrani, avem tendinta de a rezerva timpul spre folosul propriu. O eleva o roaga pe una din colege sa o ajute la o tema pentru scoala, insa aceasta din urma este ocupata invatand pentru o lucrare de control. Va acorda din timpul ei pretios sa-si ajute colega, sau il va folosi in totalitate pentru ea? Sau poate in cele din urma o va ajuta, insa fara nici o pofta?

Dar prima eleva? Este ea oare egoista cand ii cere colegei ei sa o ajute, cand stie ca ea este ocupata cu invatatul pentru lucrarea de control? Putem fi egoisti in rezervarea intregului timp pentru noi insine, dar putem fi egoisti si atunci cand avem pretentii nejustificate asupra timpului altei persoane. In amandoua cazurile, ne gandim cel mai mult la noi insine si la nevoile noastre.

Egoismul referitor la timp poate fi observat in mod frecvent in familie. De obicei sotul si sotia, si in oarecare masura si copiii, au anumite responsabilitati si indatoriri. De multe ori ne codim cand ni se cere sa iesim din responsabilitatile noastre normale. “Asta nu trebuie eu sa fac,” este raspunsul pe care-l poate da un copil cand i se cere sa faca ceva mai mult decat pana atunci. Adultii nu vor fi de obicei asa de directi, insa cel egoist nu va prea simti cu nevoile altuia din familie si nu va avea compasiune fata de altul care poate e suprasolicitat in acel moment. De prea putine ori cineva zice, “Lasa ca fac eu asta in locul tau.” Scripturile insa ne spun, “Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel Legea lui Cristos” (Galateni 6:2). A trece dincolo de datoriile noastre uzuale pentru a-l ajuta pe altul este unul din felurile in care putem purta sarcinile altora.

Un al treilea domeniu al egoismului este cel al banilor. Studiile arata ca americanii, care traiesc in cea mai bogata natiune din istorie, daruiesc mai putin de 2 procente din venitul lor pentru cauzele caritabile si religioase. In timp ce ne laudam cu generozitatea noastra in cazul dezastrelor majore, alte realitati certifica ca americanii in general sunt egoisti in ceea ce priveste banii si relativ indiferenti la nevoile fizice si materiale ale oamenilor mai putin “norocosi” ca noi. Si chiar ajutoarele pe care le dam tind sa fie un raspuns la evenimentele tot mai dramatice. S-a daruit masiv dupa valurile tsunami care au maturat coasta Indoneziei in 2004 insa n-am fost aproape deloc miscati dupa cutremurul de pamant aproape tot asa de devastator care a avut loc in Pakistan in 2005.

Subiectul egoismului este unul deosebit de important pentru credinciosi. Apostolul Pavel scrie, “Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang” (Romani 12:15). Iar apostolul Ioan scrie, “Dar cine are bogatiile lumii acesteia, si vede pe fratele sau in nevoie, si isi inchide inima fata de el, cum ramane in el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Luate impreuna, aceste versete ne spun ca trebuie sa cultivam compasiunea din inima fata de cei in nevoie si apoi sa punem aceasta compasiune in actiune prin darnicie.

Dupa cum s-a amintit intr-unul din capitolele anterioare, fiecare ban pe care-l primim, chiar daca l-am castigat prin munca, este un dar de la Dumnezeu. Trebuie sa fim ispravnici care administreaza si folosesc intelept banii, nu care-i consuma toti sau aproape toti pentru ei insisi. A face asa ar insemna sa fim egoisti cu banii nostri, in vreme ce ingnoram nevoile altora. (Vom discuta mai mult acest subiect in capitolul 20).

Al patrulea domeniu pe care-l vom analiza in legatura cu egoismul este lipsa de consideratie. Aceasta trasatura se poate manifesta in diverse moduri. Persoana lipsita de consideratie nu se gandeste la impactul actiunilor sale asupra altora. Cine intarzie intotdeauna si-i face pe altii sa astepte este lipsit de consideratie. Cine vorbeste in gura mare la telefonul personal deranjandu-i pe cei din jur este lipsit de consideratie intr-un mod egoist. La fel si adolescentul care dupa ce a mancat lasa resturile pe masa ca sa fie adunate de altul. Oridecate ori nu ne gandim la impactul actiunilor noastre asupra altora, suntem lipsiti de consideratie fata de altii in mod egoist. Ne gandim doar la noi insine.

Putem fi lipsiti de consideratie fata de sentimentele altora. De prea multe ori crestinii se comporta urat fata de vanzatorii si personalul din magazine. Sau, in cel mai bun caz, suntem indiferenti la ce simt ei. In loc sa fim nepoliticosi sau indiferenti, putem sa inseninam ziua cuiva fara sa cheltuim energie, printr-un simplu “multumesc.” La fel cum trebuie sa ne cultivam obiceiul de a aduce multumiri lui Dumnezeu, trebuie sa dezvoltam acest obicei unul fata de altul. Si in familie, un simplu “multumesc” fata de alt membru al familiei face foarte mult.

Omul care care are atitudinea “spun doar ce-mi place si fie ce-o fi” este lipsit de consideratie intr-un mod egoist. El e complet indiferent ca poate jigni, umili sau rani sentimentele altora. Este preocupat doar sa-si spuna parerea proprie.

Noi trebuie sa privim nu doar la foloasele si interesele proprii ci si la interesele altora. Daca largim intelesul cuvantului pentru a cuprinde, asa cum a vrut sa spuna Pavel, si nevoile si preocuparile altora, putem vedea ca altruistul realizeaza intotdeauna un echilibru intre nevoile si preocuparile proprii si ale altora. Prin contrast, egoistul nu doar ca este indiferent la nevoile altora ci si asteapa de la acestia sa-i implineasca lui nevoile si dorintele. Aceasta forma de egoism se intalneste deseori in casatorie, cand un sot asteapta ca celalalt sa-i implineasca nevoile, in loc sa gandeasca cum poate el sa slujeasca celuilalt.

Cel mai extraordinar exemplu de daruire altruista este Domnul Isus Cristos, care chiar daca era bogat, s-a facut sarac pentru noi, astfel incat prin saracia Lui noi sa ne imbogatim (vezi 2 Corinteni 8:9). Si Pavel ne indeamna sa cultivam acelasi fel de gandire (vezi Filipeni 2:5). Pe langa aceasta, cele mai notabile exemple atat de altruism cat si de egoism le avem din timpul plagii bubonice care a lovit Europa in 1348 si a cauzat moartea a 30 pana la 40 de procente din populatia Europei. Plaga s-a raspandit atat de repede incat cand un membru al familiei era infectat, de multe ori intreaga familie urma sa moara. Din aceasta cauza, uneori tot restul familiei pleca in graba, lasandu-l pe cel bolnav sa moara singur. Multi preoti au ingrijit pe cei bolnavi si muribunzi, iar drept urmare, au murit si ei. Alti preoti au refuzat sa ajute. Se spunea pe atunci ca preotii cei mai buni au murit iar cei mai rai au ramas.

Probabil ca pe noi trairea altruista nu ne va costa viata, insa ne va costa ceva. Ne va costa timpul si banii nostri. Ne va face sa devenim interesati de interesele, preocuparile si nevoile altora. Si ne va costa preocuparea fata de emotiile si sentimentele altora.

Mult egoism se arata in camin intre membrii familiei. In afara, in societate, suntem in stare sa ne purtam cum se poate mai bine si sa fim cum stim ca se cade (desi exista si multi oameni care sunt egoisti  indiferent unde s-ar afla). Insa acasa de obicei lasam la o parte restrictiile artificiale care nu fac parte din adevaratul nostru caracter. Si din moment ce egoismul este atat de greu de detectat in noi, ne-ar fi de folos sa-i rugam pe altii din familia noastra sa ne arate orice tendinta de egoism pe care o vad in noi. Si asta fara sa incepem sa ne aparam sau sa incepem sa ne razbunam aratand si noi egoismul lor. Iar apoi vom putea sa ne pocaim in mod real de pacatul egoismului in multiplele lui forme, si sa incepem sa ne rugam ca Duhul Sfant sa ne faca in stare sa luptam impotriva tendintelor egoiste.

Dragul meu, am spus mai la inceputul capitolului ca egoismul este usor de vazut in altul dar dificil de recunoscut in noi insine. Banuiesc ca fiecare din noi avem tendinta de a fi egoisti intr-o forma sau alta, fiindca toti avem firea paca­toasa care lupta impotriva sufletului. Deci, te rog, nu trece cu vederea acest capitol spunand ca nu e valabil in ce te priveste. Dimpotriva, treci inca odata prin el, punandu-te pe tine insuti in situatii similare celor pe care le-am folosit drept ilustratie. Cere Duhului Sfant sa-ti arate dovezi de egoism in propria viata, si lasa‑L sa-i foloseasca pe cei din casa ta drept agenti ai Sai.