RĂMÂI ÎN PICIOARE CÂND TOTUL ÎN JUR SE NĂRUIE

RĂMÂI ÎN PICIOARE CÂND TOTUL ÎN JUR SE NĂRUIE

 

 “Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”

(1 Corinteni 10:12)-
Satana a ieşit să te ispitească, să te prindă în cursă şi să te doboare. Una din minciunile lui preferate este că nu poti cădea. El apelează la eu-l tău: “Eşti suficient de spiritual; eşti prea puternic să te împiedici. Oamenii slabi nu ar putea să facă fată, dar tu poti”. Această minciună are menirea de a te face peste măsură de încrezător, de a te conduce spre “a te încrede în om, … a te sprijini pe un muritor şi a-ti abate inima de la Domnul” (Ieremia 17:5). Este făcută să te facă să laşi garda mai jos şi să te facă vulnerabil la uneltirile lui. Nu-I lăsa să te joace! Fii înţelept: “mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii” (Proverbe 16:18).

Trăieşte pe genunchi. întăreşte-te cu Cuvântul lui Dumnezeu.

O altă minciună preferată a lui Satana este că nu poţi sta în picioare. Aceasta face apel la simţul fundamental al lipsei de merit, al fricii şi al imperfecţiunii. El şopteşte: “Uită-te la trecutul tău. în comparaţie cu ceilalţi oameni de treabă din biserică, tu nu eşti demn să te numeşti creştin. Renunţă”.

Satana vrea să-ti abată privirea de la “Acela care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (luda 24). El vrea să te concentrezi asupra laturilor tale negative, asupra prietenilor rebeli, asupra giganţilor credinţei care au căzut şi vrea să-ti spună că pentru că ei nu au reuşit, tu nu ai nici o şansă. El îti va reaminti lista de slăbiciuni pentru a te descuraja. Nu-I băga în seamă. El “este mincinos şi tatăl minciunii” (loan 8:44). Faptul că îl crezi te face victima lui. Refuză să laşi ca mândria sau imperfecţiunea să te înfrângă.

Adevărul e că rămânerea în picioare nu este inevitabilă, dar este posibilă! În clipa în care îti dedici viata lui Isus, îi declari război lui Satana. Şi dacă doreşti să i te împotriveşti, trebuie să te armezi. “îmbrăcati-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului… ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare” (Efeseni 6:11, 13). Războiul este un dezastru – o treabă dificilă; trebuie să-l iei la fel de serios pe cât îl ia şi vrăjmaşul, fiindcă Biblia spune că el “caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Fii treaz, nu te alarma! “O mie să cadă alături de tine … dar de tine nu se va apropia” (Psalmul 91:7). într-un conflict, unii rămân în picioare, alţii cad. Diferenţa este că cei ce au rămas în picioare l-au făcut pe Domnul “locul lor de adăpost”, pe când cei ce cad “se sprijină pe un muritor” (Ieremia 17:5).
Un alt adevăr este şi faptul că nu poti împiedica întotdeauna căderea, dar o poti înfrânge! Nu numai cei slabi şi imaturi cad. Strategia lui Satana include doborârea celor neprihăniţi, celor păcătoşi, a celor mai vulnerabili şi a celor mai puţin vulnerabili – inclusiv a celor din top! “Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbe 24:16). Dacă cei neprihăniţi cad atât de des, la ce ne putem aştepta de la toti ceilalţi? în război, nimănui nu i se garantează imunitate fată de un atac. Dar “Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24). Nu te concentra pe cei neputincioşi sau pe cei scoşi din luptă, ci pe Hristos Cel ce dă putere!

“Căci cel nenorocit nu va fi uitat pentru totdeauna…” Psalmul 9.18

Sărăcia este o grea moştenire; dar aceia care se încred în Domnul sunt bogaţi prin credinţă. Ei ştiu că nu sunt uitaţi de Dumnezeu; ci chiar dacă li se pare că uneori sunt neglijaţi, cu privire la bunurile pământeşti, sunt încredinţaţi că va veni timpul când toate lucrurile vor fi restabilite. Lazăr nu va rămâne totdeauna cu câinii, la poarta bogatului; ci îşi va găsi răsplata în sânul lui Avraam. Încă de acuma Domnul se gândeşte la copiii Lui săraci, dar scumpi. ”Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul se gândeşte la mine” zicea unul în strâmtorarea sa (Psalmul 40.17).

Sfinţii în sărăcie au un privilegiu măreţ: acela de a-L vedea pe Domnul venindu-le în ajutor în toate nevoile vieţii lor, vremelnice şi duhovniceşti. Ei se simt tot mai bine fiind cu Acela care n-avea unde să-şi pună spre odihnă capul. Ei aşteaptă cu bucurie venirea Sa, ştiind că vor fi părtaşii slavei Sale. Pentru ei aceasta este o nădejde nepieritoare pentru că e întemeiată pe însuşi Domnul Isus, care e viu în veac; şi deoarece El trăieşte, şi ei vor trăi. Credinciosul sărac cântă multe cântări care rămân neînţelese pentru bogatul acestei lumi. Iată de ce, dacă partea noastră este modestă aici, este bine să ne gândim la prânzul regesc ce ne aşteaptă acolo sus.

Primita pe email