TRADUSA DUPA CORRIE TEN BOOM
MAI MULT CA PSIHOLOGIA
Psihologia e folositoare chiar necesară pentru cunoaşterea şi îndrumarea oamenilor, dar nu e şi suficientă. Îmi amintesc de o discuţie cu un pastor german din cadrul unor convorbiri spirituale grele şi serioase. Şase oameni mi-au mărturisit cite ceva despre apăsarea şi întunericul lor lăuntric, precum şi intenţia lor de sinucidere. Am reuşit să-i ajut pe unii dar nu pe toţi.
– Nu m-aţi putea sprijini?
– L-am întrebat pe un pastor – (colaborarea înseamnă mult In aceste cazuri: în timp ce unul se roagă, celălalt porunceşte duhurilor să părăsească persoana respectivă.) Drept răspuns pastorul mi-a ţinut un discurs despre mecanismul de autoapărare al subconştientului nostru – ceea ce nu mi-a ajutat de loc. E atît de ineficace să rezolvăm problemele mari cu răspunsuri micii
Un profesor de teologie a fost întrebat: “Îi învăţaţi pe studenţi cum să scoată demonii?”
– Nu prea, – răspunse el – nici eu nu mă prea pricep.
– Si totuşi îndrăzniţi să-i trimiteţi în satele sl oraşele care sînt pline de vrăjitorii Credeţi că cunoştinţele în legătură cu cartea Genesa, sau altele, le vor fi de ajutor în lupta împotriva duhurilor care au subjugat azi atîţia oameni?
Bibra Otto subliniază în recenta sa carte acest punct critic al bisericilor şi cumunităților da astăzi. Intr-un capitol separat vorbeşte despre scoaterea demonilor astfel:
“Domnul însuşi a dat ucenicilor putere deplină asupra tuturor demonilor (Luca 9:2; Mat.10:1), le-a poruncit să scoată demonii (Mat.10:8) Le-a mai dat si o garanţie sigură: “In numele Meu vor scoate draci” (Marcu 16:17)] Cine suntem noi ca să neglijăm aceste cuvinte clare ale Domnului nostru doar pentru că nu le putem primi sau pentru că ne acuză ? Cîţi aleargă stăpîniţi de duhuri rele în jurul nostru, cîte suflete sînt chinuite de cel rău în sanatorii, fără ajutor și fără vreo speranţă doar pentru că biserica Domnului neglijează însărcinarea sa în acest sens, pierzîndu-şi astfel din puterea divină deplină? Astfel biruinţa deplină a Domnului Isus Christos rămane ascunsă. Puterea Numelui Său nu poate acţiona, braţul Său puternic nu vindecă, oprite de necredincioşia noastră :iîmpărăţia Sa nu mai continuă să se lăţească, fiindcă servii chemaţi ai Evangheliei nu mai împlinesc porunca Domnului lor şi necredinţa lor stă de-a curmezişul căii Lui.
Nu putem şi nu ne este permis să neglijăm porunca Domnului nostru cu privire la scoaterea demonilor. Nu ne e permis să o desconsiderăm şi să o trecem sub tăcere şi pe viitor! A înfrunta demonii cu puterea deplină a Numelui Lui Isus, nu este un lucru secundar ci parte organică a sarcinii şi puterii noastre, aşa cum a fost şi în viaţa Domnului Isus. De fapt ce-am vrea să facem în lumea de astăzi atît de plină de demoni, fără această putere? Am fi nişte oameni învinşi îunainte de a începe lupta. Mulţi oameni aşteaptă să fie eliberaţi de demoni, dar cine i-ar putea salva dacă nu solii lui Isus? Vrăjitorii? Nu de puţine ori oamenii chinuiţi de duhuri necurate merg să obţină uşurare la vrăjitori, ca după aceea să intre în stăpînirea unor demoni şi mai răi. Cum să aibă loc scăparea dacă nu prin puterea numelui lui Isus? In cursul lucrării lui Isus pe pamînt, scoaterea dracilor a fost un lucru atît de esenţial încît El a putut să spună: “Dacă Eu scot dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi” (Mat.12:28). Deci ieşirea demonilor a fost un semn al începerii împărăţiei lui Dumnezeu. Privind situaţia noastră de astăzi prin prisma cestui adevăr, ne dăm seama că Domnul ne spune și nouă: “Dacă staţi pasivi faţă de ravagiile făcute de demoni să nu vă închipuiţi că zidiţi împărăţie lui Dumnezeu, în timp ce stăpînirea duşmanului este neatinsă” O de ne-am da seama, înainte ca lumea să ne reproşeze ironic, cît de ridicoli sîntera în fata lumii vizibile şi invizibile, dacă alături de celelalte acţiuni evlavioase ne lipseşte această putere deplină. Nicidecum nu ne este permis să privăm pe îndrăciţi de acea putere eliberatoare şi victorioasă de care avem nevoie şi care lucrează numai prin numele lui Isus şi prin servii Săi îmbrăcaţi cu această putere.
POVARA DEMONICA SI STAPINIRE DEMONICA
In unele cărţi putem întîlni descrierea unor boli sufleteşti. Eu aş dori să prezint numai influenţa pe care demonii o exercită asupra oamenilor.
Dr.E. Flöring notează alături de alte experienţe ale sale în acest domeniu, următorul fapt: “Există diferenţă între povară demonică şi stăpînire demonică. Această diferenţă depinde de gradul de influenţă sau stăpînire a demonilor asupra oamenilor – după cum aceştia rămîn în ei, sau vin-merg şi apar numai în anumite perioade,in restul timpului omul parînd liber şi normal.
Gravitatea simptomelor unui om stăpînit da demoni e în funcţie de numărul si felul demonilor: comportări ciudate, senzaţii neobişnuite ce revin periodic. (voci ciudate, gînduri ciudate, stimulări la ucidere sau sinucidere, frica, manifestată sub diferite forme, ce revine periodic), forma de manifestări demonice permanente (hulirea numelui lui Isus, blestemare, comportare respingătoare la amintirea numelui lui Isus, împotrivire evidentă fată de Biblie, manifestarea urii la citirea Evangheliei, împietrire aparentă a inimii la chemarea la pocăință – chiar şi în ciuda rugăciunilor altora). Respingerea chemării la pocăinţă e însoţită uneori de manifestări ca: mişcări groteşti (chiar dansuri), voci străine sau cîrîituri care vorbesc prin respectivii şi care sînt total diferite de vocile lor, paralizarea unuia sau a mai multor membre, diverse crampe şi zvîrcoliri care îl doboară aproape. Ochii au uneori o expresie deosebită, sălbatică su speriată. Mai pot apărea boli de inimă sau persoana în cauza poate emana un miros puternic.
Dintre aceste simptome, apare una sau alta, sau mai multe. In majoritatea cazurilor găsim în biografia acestor oameni, faptul că ei sau una din rudele lor au avut legături cu vrăjitoria, magia albă sau magia neagră. preziceri, amulete şi alte lucruri de acest fel şi implicit cu persoane care exercită o influentă demonică (vrăjitori, prezicători, spritişti, persoane care se ocupă cu ghicirea viitorului din cărţile de joc sau din liniile palmei) Dacă cineva intră uşuratic în contact cu păcatul celorlalţi sau cu oameni influențați.de demoni, el însuşi poate fi atacat de demoni. Nu în zadar i se atrage atenţia lui Tlmotei ca să nu se grăbească cu punerea maiînilor.
Practic nu se poate face o delimitare exactă între o persoană “împovărată” şl una “stăpînită” de demoni. Hotarul Intre aceste două situaţii ests imprecis. Acest lucru Insă nu contează din punct de vedere al ajutorului care trebuie dat în astfel de situaţii, pentru că în ambele cazuri tratamentul e acelaşi: în numele lui Isus, cu puterea sîngelui Său, prin credinţă şi prin rugăciune ( şi dacă e nevoie cu post), trebuie să scoatem demonii. Totuşi în cazul persoanelor “stăpînite” lupta este mai grea, duşmanul e mai încăpăţînat, iar obţinerea victoriei de către servii lui Christos va fi precedată de lupte îndelungate”.
Eu însămi am auzit un om stăpînlt de demoni vorbind cu o voce cu totul alta decît vocea lui. Se poate întîmpla ca o femele stăpînită de demoni să vorbească cu un timbru bărbătesc. Expresia ochilor poate fi înfricoşătoare. După cum s-a amintit mai sus, aceşti oameni pot să emane un miros neplăcut. Odată în Berlin a trebuit să deschid ambele ferestre ale camerei cînd o mamă care se pocăise recent şi-a adus la mine fiica stăpînită de demoni. Dar îndată ce demonii au părăsit-o, aerul s-a curăţit, mirosul a dispărut complet, o dată cu demonii.
Expresia “stăpînit de demoni” trebuie folosit numai în cazuri reale. Dacă cineva suferă din cauza unei soacre greu suportabile, ar putea afirma pe nedrept şi cu uşurătate că soacra e “stăpînită de demoni”,
Atît împovărarea cît şi stăpînirea demonică sînt rezultatul unui păcat aproape uitat şi săvîrşit “numai din glumă” cu mai mulţi ani în urmă. Aici se include şi hipnoza şi toate celelalte lucruri despre care ne vorbeşte Deut.l8: 10-13. In aceste versete Dumnezeu spune astfel poporului Său: “Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica sa prin foc, nimeni care are meşteşugul de ghicitor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descîntător, nimeni care să întrebe pe cel ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea lui Dumnezeu şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeu pe aceste neamuri dinaintea ta”.
Adela Dittus era fiica unei familii creştine şl totuşi a ajuns în relaţie cu magia. A fost nevoie de o luptă şi o rugăciune continuă de un an şi jumătate ca să fie eliberată. In Matei 17:21, Domnul Isus vorbeşte de acel soi de demoni care pot fi scoşi numai cu post şi rugăciune.
In lagărul din Ravensbruck unde mă aflam In 1944 împreună cu sora mea Betsie primeam foarte puţină mîncare. Betsie a propus ca postul obligatoriu să-L oferim Domnului ca post voluntar pentru ca să devină o binecuvîntare. In urma postului am obţinut prin El multe victorii asupra demonilor din semenii noştri cu care eram alături. Mă bucur că Dumnezeu nu aşteaptă de la noi să stabilim cu precizie diagnosticul; El ne-a permis să acţionării simplu, în numele Lui şi vom remarca că Domnul veghează asupra Cuvîntului Său ca să-L împlinească” (Ier.1:12.)
E o aşa de mare bucurie să vezi o victorie imediată prin puterea lui Isus, aşa cum am văzut-o eu în cazul unei fete berllneze. Uneori Domnul ascultă rugăciunea mai tîrziu.
Odată în Elveţia perioada de aşteptare a fost vizibil inclusă în planurile lui Dumnexeu, fiindcă astfel a contribuit la deschiderea ochilor unui pastor. M-a vizitat o mamă cu fiica ei de 15 ani.
Starea fetei inspira mai mult decît mila. La cel mal mic zgomot se gîrbovea de frică ascunzîndu-şi faţa în braţele mamei sale. Ochii mamei, plini de lacrimi, se uitau la mine rugători.
“Ieri seara aţi vorbit despre faptul că promisiunile lui Dumnezeu sînt adevărate – zise femeia – Le credeţi într-adevăr?”
“Da,” – răspunsei imediat – “Promisiunile lui Dumnezeu sînt adevăruri mai mari decît necazurile noastre.”
“Atunci vă rog pentru Christos – mă ruga pătimaşă – scoateţi demonul acesta”.
Am rămas consternată, , parcă m-ar fi lovit cineva. Orice Doamne, numai acest lucru nu Acesta a fost un domeniu unde n-am îndrăznit sa pătrund.
M-am rugat în mine însămi “Doamne, Tu ştii că nu pot să fac acest lucru şi nici nu vreau.” Domnul însă mi-a răspuns clar şi pe-nţeles: “Totuşi trebuie să-1 faci fiindcă ce ai spus femeii conţine un adevăr mai mare decît îţi închipui. Promisiunile Mele sînt adevărate!”
Am citit cu mama fetei Marcu 16, apoi ne-am rugat împreună. I-am cerut lui Isus Christos să ne acopere cu sîngele Lui, să ne dea un adăpost sigur în lupta cu diavolul şi împotriva oricărui atac din partea lui. Apoi am întrebat fetița: “II cunoşti pe Domnul Isus?”
“Da ml-a. răspuns ea – şi vreau ca El să mă facă fericită”.
Atunci am poruncit demonilor In numele Domnului Isus care a fost victorios pe cruce şi care ne-a curăţit cu sîngale Său, să părăsească fata si să se întoarcă în adincurile cărora îi aparţine, I-am interzis să intre în altcineva sau să se reîntoarcă în această fetiţă.
Sărmana copilă a plecat precum venise – motiv de adîncă nefericire pentru mine. “Cit de slabă mi-e credinţa – îmi ziceam – şi cît de mult îmi lipseşte puterea lui Isus. Tot ce am propovăduit s-a dovedit a fi numai teorie pentru că în practică am dat faliment.”
Am bătut la uşa pastorului. M-a primit amabil.
“Am nevoie de ajutor” i-am spus “si i-am descris situaţia”. M-a privit speriat “Oh, acesta e un teritoriu pe care n-aş vrea să păşesc!”
Dar atunci cine să facă această lucrare ?
Doar sînteţi pastorul acestei biserici şi aveţi promisiunea lui Dumnezeu la dispoziţie. Vă rog să citiţi Marcu 16:l7.”
Şi-a luat biblia şi a citit “Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: În Numele Meu vor scoate draci…” şi versetul 20, “Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvîntul prin semnele care-i însoţeau.”
Pastorul şi-a plecat faţa în palme. Citirea a continuat cu rugăciune. L-am auzit şoptindt “Iartă-mă Doamne că mi-am neglijat datoria.” M-am bucurat că acest pastor a avut de învăţat din faptul că încercarea mea eşuase. Seara cînd părăseam oraşul aveam multă pace în inimă, deşi existau multe lucruri neînţelese, Isus învinsese.
Peste două zile am primit o scrisoare dela soţia pastorului: “Corrie, s-a intîmplat un lucru minunat: cînd fata cu mama ei au părăsit camera ta şi au ieşit în stradă, demonul a părăsit copila. Azi dimineaţă au venit amîndouă la mine, cu inima plină de mulţumire şi slăvire fiindcă promisiunile Domnului, date prin Cuvîntul Său sînt adevărate şi El face cum spune.
Soţul meu ar vrea să ştie dacă vei veni din nou şi dacă vei sta mai mult de trei zile – Eu însă ştiam că nu nevoie. Isus învinsese şi El putea folosi pe oricine ar fi fost gata să-L asculte. Puterea lui Dumnezeu este deajuns pentru a face ceea ce iubirea Lui’ vrea să facă.
Am fost înfrîntă în mai multe rînduri. Acestea sînt cele mai sumbre clipe din viaţa mea. Nu sînt chemată să rămîn mai mult timp într-un loc şi astfel, uneori trebuie să întrerup lucrarea prea devreme. In asemenea cazuri îl rog întotdeauna pe Dumnezeu să-mi cerceteze inima şi să-mi arate dacă sînt pe vreo cale ascunsă, rea (Ps. 139:23-24), deoarece dacă sîntem neascultători în ceva, ne alăturăm duşmanului!
Această rugăciune de cercetare a inimii şi, îndată ce Dumnezeu ne-a descoperit păcatul, mărturisirea imediată a lui şi primirea cu mulţumire a iertării conform cu I loan 1:7-9, sînt neapărat necesare in toate luptele cu duşmanul. Satana îşi arată puterea prin oamenii stăpîniţi şi urmăriţi de demonii.
In astfel de lupte ne aflăm pe un sol periculos şi o infimă încredre în sine, iubirea de bani, mîndria, teama, sensibilitatea sau orice alt păcat devine un obstacol şi e suficient pentru ca Satan să-şi poată arunca săgeţile spre noi. De aceea păcatul descoperit trebuia dus, imediat sub crucea lui Isus. Acest lucru e necesar şi pentru aceea care au doar un rol ajutător în aceasta lucrare. În asemenea cazuri caut ajutorul unui alt copil al lui Dumnezeu. In timp ce unul se roagă, celălalt se ocupă de cel apăsat de demon.
No comments:
Post a Comment