Pages

Thursday, October 27, 2011

CALEA LUI ABEL



Calea lui Abel

http:/vesteabuna.wordpress.com/

ianuarie 3, 2010 de vesteabuna

De peste 6000 de ani toate fiicele Evei nasc doar două feluri de fii: Caini şi Abeli.

De peste 6000 de ani Cainii i-au ucis pe Abeli, Cainii au supravieţuit şi Abelii au murit placuţi lui Dumnezeu.
Abelii n-au lasat urmaşi.

Aici e minunea!
De peste 6000 de ani fiicele Cainilor nasc tot doua feluri de fii: Caini şi Abeli.
Altfel n-am înţelege de ce Ilie a fost trimis la Sarepta iar la Elisei a venit un sirian!

Noi toţi, eu ce care scriu, tu cel care citeşti suntem născuţi din Caini, dar nu neapărat suntem Caini. Abelii au murit ucişi de stramoşii noştri, de Caini. Avem un arbore genealogic ucigaş. Străbunii noştri şi-au ucis fraţii, un alt arbore negenealogic, nelegat, de martiri ucişi de fraţii lor.

Cainii sunt oamenii trudei, ai acţiunii, ai transpiraţiei, ai succesului.
Abelii sunt oamenii odihnei, ai păcii, ai jertfei plăcute, ai renunţării.

Noi ce suntem, fiecare, eu şi tu, Cain sau Abel?

Depinde pe ce cale umblăm!

Iuda 1:11 “Vai de ei! Caci au urmat pe calea lui Cain!”

Abelii umblă pe calea lui Abel, cel ucis, pizmuit, batjocorit. Calea lui Abel e calea lui Hristos, o “Cale nespus mai bună”, cale a îngăduinţei calde, a dragostei jertfitoare, a răbdării tăcute, a smereniei, a slujirii cu bucurie, a altruismului, a bucuriei de adevăr, a “speranţei într-o înviere mai bună“. Calea lui Abel nu are viitor pe pământ, sfârşeşte repede de mâna fratelui de pe calea cealaltă. Lumea e o autostradă cu sens unic şi cu două benzi, una lată, a lui Cain şi una îngustă, a lui Abel. Îngustă tare, cât un trotuar, cât o potecă.

Să fim bine încredinţaţi că cei de pe calea lui Abel nu au viitor în lumea lui Cain. Sunt marginalizaţi, împinşi, ridiculizaţi sau …”cainizaţi”.
“Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vecinica ” Ioan 12:25 Calea lui Abel sfârşeşte temporar sub cosorul fratelui său Cain.
“Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Matei 5:11
“Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori; si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii si se vot uri unii pe altii.” Matei 24:9-10

d.

http://vesteabuna.wordpress.com/2010/01/03/calea-lui-abel/

vesteabuna spune:

6 ianuarie 2010 la 23:29

Cei ai lui Hristos au Duhul lui Hristos, Duhul Mielului, gata de jertfa, de renuntare, plini de incredintare si resemnare. E mediul in care rodeste Pomul Vietii. Hai sa vorbim intre noi cu psalmi, au spus-o mai bine cei dinaintea noastra:

Parinte-al suferintei noastre
Ce lungul plans ne-ai masurat,
Tu, ce stii lunga noastra jale
Si-amarul cat am indurat,
In orice zi si-mprejurare,
Cu sufletul de pace plin,
Ca pentru o binecuvantare,
Iti multumim de orice chin;

De-atunci de cand, asa ca mieii
La lupi ai spus ca ne trimiti,
Aceeasi multumire-adus-am
Si alungati
Ca si primiti.
Durerea stim ca-i partea noastra
In lumea asta de dureri,
Si-Ti multumim de orice-amaruri
Ca pentru orice mangaieri,

Caci am stiut ca Tu, Parinte,
Cu grija dragostei ceresti,
Ii treci prin incercari pe-aceia
Ce vrei sa-i scapi; caci ii iubesti…
Incredintati de-aceasta, Doamne,
Sub voia-ti sfanta ne-am plecat
Si pentru rau,
Ca pentru bine
Aceleasi multumiri Ti-am dat.

Noi am stiut ca in voia-Ti sfanta
Asa, din veci, ai hotarat
Sa fim zdrobiti de-atatea cazne
Si totusi fericiti atat!…
De-aceea in glasul nostru fost-au
Aceleasi multumiri mereu
Si pentru clipa cea usoara
Ca pentru ceasul cel mai greu.

Caci stim ca orice greu, Parinte
E cantarit de mana Ta
Si peste cat putem noi duce
Tu niciodata nu ni-i da.
De-aceea noi ti-aducem pururi
A noastre calde multumiri
Si pentru noaptea fara stele
Ca pentru a zilei straluciri.

Si suntem fericiti!…
Parinte,
Suntem atat de fericiti,
Chiar daca maine dimineata
Ar trebui sa fim jertfiti,
Caci stim ca unde se sfarseste
Aceasta clipa de amar
Incepe vesnicia plina
De stralucire si de har.

Traian Dorz

No comments:

Post a Comment