From: Ferestre Deschise [mailto:ferestredeschise@gmail.com]
1-6 Septembrie
”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”
T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
Cercetați toate lucrurile! 1 Tesaloniceni 5:21
Aproape că nu există alte cauze maligne de paralizie spirituală în afara unei minți neînnoite sau neprotejate. Învățăm din experiențe amare că obiectivul principal al adversarului în ce privește realizarea mijloacelor lui cele mai importante este mintea. Nouă zecimi din necazul copilului lui Dumnezeu sau al părtășiei (chiar al unei părtășii rupte) copiilor Domnului se datorează lucrărilor unei minți neînnoite în care există încă carnalitate sau mintea este neprotejată și devine astfel terenul de joacă al ”prințului puterii văzduhului”.
În acest domeniu avem un catalog plin de simptome nefericite. Creștinii cu o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu și cu o umblare reală cu Dumnezeu ajung să fie prada gândurilor față de alții: aprecieri greșite, prejudecăți, critici, imaginații, etc. Plutarch vorbea de aprinderea mulțimii publice care rezulta în urma lămpii fumegânde a bârfei. Cât de adevărat este că o sugestie care mocnește în minte și care nu este oprită implică dintr-o dată persoana în cauză și pe mulți alții în focul unei devastări spirituale imense. Activitatea minții noastre naturale lipsite de revelația Duhului Sfânt; observarea, sugestia, interpretarea, comunicarea, descrierea, informația dată altora; insinuarea, aspectul, perspectiva, permiterea duhurilor necurate să pătrundă; ”judecata după ce vede ochiul și după ce aude urechea” (un lucru care se spune că Domnul Isus nu l-a făcut niciodată), judecata după rațiune; toate acestea conduc la oprirea părtășiei, la aprindere, la nemulțumire, nu doar în cazul celui în care se petrec toate acestea, ci – dacă am cunoaște legile legăturii spirituale – în tot organismul spiritual. Un astfel de germene poate fi de fapt o minciună sau chiar un adevăr, cu toate acestea, el conduce spre o bază greșită a părtășiei, ca de exemplu: temelia părtășiei este una omenească și nu divină; ”ne cunoaștem potrivit cărnii și nu potrivit Duhului”. O, dacă copiii Domnului ar asculta de porunca înțeleaptă atât de profundă: ”Cercetați toate lucrurile”! Când legăturile sunt astfel infectate, acțiunea coordonatoare și funționarea corporativă este imposibilă, iar scopul diavolului este împlinit.
Acesta este cu precădere pericolul copiilor lui Dumnezeu încercați atât de sever sau pericolul ascuns în vremuri și locuri de adversitate: să se îndoiască de dragostea, înțelepciunea, puterea, credincioșia lui Dumnezeu. Puțini sunt aceia care trec prin toate acestea fără a fi conștienți de aceste apariții și nu puțini sunt cei ce au trecut prin ape adânci și focuri fierbinți fără să-L fi întrebat pe Dumnezeu: ”de ce?”, măcar la nivelul gândurilor. ”De ce trebuie să fiu eu?” ”De ce trebuie să fiu întotdeauna eu?” Ruinarea rasei umane a constat în acceptarea insinuării lui Satan cu privire la Dumnezeu: la urma urmei, El nu era binevoitor nici față de ființa umană cea mai integră; El păstra ceva doar pentru Sine; iar suspiciunea față de Dumnezeu a fost întotdeauna lovitura de maestru împotriva legii esențiale a unirii cu Dumnezeu – credința.
Când această sămânță a îndoielii a fost semănată în minte și i s-a permis să rămână acolo, nu va trece mult până când fiecare fază a vitalității spirituale este paralizată: rugăciunea, părtășia, Cuvântul, slujirea, slujba, mărturia, iar Dumnezeu nu poate face nimic cu un sceptic.
Apoi, sunt mulți cei care privesc în lăuntrul lor: se autoexaminează, se autoanalizează, se autocritică. Ei întotdeauna privesc la limbajul lor spiritual și își măsoară propriul puls spiritual; își compară cunoștința în mod nefavorabil cu alții și își expun propriile sensibilități spirituale pentru a fi răniți. La ce acuzații și condamnări poate vrăjmașul să îndrepte ochii și să arunce asupra unui astfel de om! Nu este de mirare că nu va trece mult până ce va da drumul îndoielilor în privința adevărului propriei mântuiri și acceptarea lui de către Dumnezeu. Starea aceasta conduce la spaima de a fi săvârșit păcatul de neiertat. O, pericolele unui egoism prea strict în ce privește mântuirea!
Este clar că această introspecție morbidă rezultă foarte rapid în paralizie, iar bucuria și pacea sunt în cazul acesta o iluzie.
Înainte ca să existe vreo nădejde de vindecare trebuie să existe o recunoaștere clară, hotărâtă, deliberată și decisivă a FAPTULUI că acest necaz își are obârșia și este perpetuat de ”oștile duhurilor necurate din locurile cerești (cele mai joase), de ”prințul puterii văzduhului”, de ”dumnezeul acestui veac” (Efeseni 6:12, 2:2; 2 Cor. 4:4). Aceste puteri ale întunericului încearcă întotdeauna să obțină întărituri și obsedează mintea printr-un gând sau o idee și astfel, colorează și umplu întreg orizontul cu aceste lucruri. O sugestie, pentru a fi luată în seamă, va fi expusă necontenit minții voastre, până vă veți obișnui cu ea.
Nu-i de mirare că Duhul Sfânt folosește termeni militari când vine vorba de așa ceva. ”Armele luptei noastre nu sunt carnale, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile, imaginațiile și orice înălțime ... făcând rob orice gând”, 2 Cor. 10:4. ”Cuvântul lui Dumnezeu este... mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul... discerne gândurile...” Evrei 4:12. ”Pacea lui Dumnezeu va întări cu o garnizoană ... mintea voastră”. Astfel, în privința minții ni se arată că se duce un război intens și este nevoie de forțe de apărare, forțe de a rămâne fidel și de a căștiga biruința. Ajutorul lui Dumnezeu nu ne apără de carnea noastră, El ne cere să ne considerăm morți în ce privește carnea, firea noastră pământească, ci ajutorul Lui vine împotriva adversarului. Va fi bine să ne aducem aminte că puterile răului se interpun între noi și ceilalți, zidesc situații false, distorsionează lucrurile spuse, interpretează greșit orice lucru ce poate fi interprerat greșit, crează sau sugerează chiar un simțământ de încordare și nemulțumire când de fapt, nici nu există așa ceva. Recunoașterea acestui lucru și a altora care sunt intensificate din pricina vieții și lucrării spirituale (care explică de ce omul spiritual devine adesea cel mai profund implicat) este baza eliberării.
Un pas mai departe spre biruință este depistarea obârșiei necazului. Va trebui să fim siguri care este motivul de bază și cauza răului. La urma urmei, se află acel motiv în noi înșine? Cu adevărat nu există în noi o revoltă împotriva acelui lucru? Oare cauza nu este interesul personal pe care-l urmărim? Avem ambiții, preocupări, drepturi personale ascunse? Contează pentru noi cu adevărat dacă pierdem tot numai ca Cristos să intre în dreptul Său? Am învățat ce înseamnă ”să trăim smeriți și să trăim în belșug”?
Dacă putem da lui Dumnezeu un răspuns clar în aceste chestiuni, oare nu am putea concluziona că aceste gânduri și sentimente care în mod constant ne îngrijorează nu țin de permisiunea și alegerea noastră? Am fi încântați sau întristați dacă gândurile noastre despre alții s-ar dovedi a fi adevărate? Acesta este un test bun.
Fie că problema pleacă din lăuntrul sau din afara noastră, trebuie să existe un instrument și un teren ÎN noi cât și în afara noastră pentru biruință. Acest teren este duhul înnoit și mintea înnoită. Mintea naturală și mintea carnală sunt terenul lui Satan. Nu trebuie să cităm aici versete ce vorbsc despre acest lucru; este suficient să spunem că Duhul Sfânt rămâne în duhul înnoit al celui ”născut din Duhul”. Lucrarea Lui este de a face Crucea lui Cristos reală și eficientă în viața credinciosului. Dar El face acest lucru cooperând cu noi. Adică, El mărturisește pentru adevăr și împotriva minciunii. El judecă lucrurile pentru noi, iar dacă umblăm potrivit Duhului și nu potrivit cărnii, suntem grabnici să discernem ce spune Duhul. Când El mărturisește astfel și ne arată judecata Sa, El ne cere în duhul nostru înnoit să luăm atitudinea Sa și în mod pozitiv și decisiv să ducem la Cruce lucrul judecat iar pe temeiul biruinței de la Calvar să-l refuzăm și să-l respingem. Așa învățăm să fim tari în duhul, acționând prin credință, prin puterea Sa care insuflă tărie, care întotdeauna va rămâne puterea Sa și niciodată nu va deveni a noastră în mod independent. Vom descoperi că această practică aduce eliberare, dar se poate ca vrăjmașul să se întoarcă mereu și mereu cu lucrul cel vechi până ce vede că am învățat cum să ”stăm tari” într-un mod eficient, așa că el își va schimba tactica. Totul are de-a face cu Trupul lui Cristos și mărturia lui corporativă, iar recunoașterea corespunzătoare a Trupului va fi forța și motivul rămânerii noastre pe poziție, nu interesele personale.
Din: Crucea și eliberarea minții
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com
Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html
Pentru cititorii Ferestrelor Deschise,
Vă anunțăm că mesajele lunii august vor fi atașate treptat și pot fi citite pe blog.
No comments:
Post a Comment