Ferestre Deschise [mailto:ferestredeschise@gmail.com]
10 ,11,12,13,14 Septembrie
”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”
T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. 1 Ioan 2:27
Ne-am ocupat zilele acestea de natura și de efectul împlinirii Promisiunii Tatălui. Promisiunea făcută Fiului și apoi împlinită prin Fiul Bisericii, Trupul Său. Astfel, promisiunea era în cele din urmă descoperită în mod corporativ și nu doar personal. Am văzut că după botezul Său se spune imediat și hotărât: ”El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavolul”. Botezul era simbolul acceptării începutului slujirii Sale de la Cruce: moartea, îngroparea, învierea și toată învățătura și lucrarea Sa de atunci încolo aveau să fie pe acest teren și în această lumină. Este foarte semnificativ și sugestiv că prima acțiune sub ungere avea să fie un conflict deliberat cu ”prințul acestei lumi”. Lupta veacurilor este pecetluită, problema veșnică în ce privește scopul final al ”Promisiunii” este adoptată imediat. Punctul la care vrem să facem referire este că scopul precis și rezultatul ungerii cu Duhul Sfânt este conflictul – lupta.
Ce a fost adevărat în cazul Său trebuie să fie adevărat și în cazul corporativ, adică în trăirea Trupului Său, instrumentul rezultatelor Sale trainice în ce privește biruința. Nimeni nu poate ajunge la o experiență și la o cunoaștere spirituală vie a Crucii fără a intra imediat în această luptă. Problema esențială a Calvarului este ungerea cu Duhul Sfânt. Scopul esențial al ungerii cu Duhul este stabilirea suveranității lui Cristos prin Biserica Sa în tot sistemul de răzvrătire spirituală, de revoltă, de anarhie și de împotrivire. Să clarificăm faptul că a te identifica cu Cristos implică o luptă tensionată crescândă din care nu există cale de ieșire în această viață. Sunt mulți cei care gândesc că doar dacă ar primi ungerea divină ar avea un timp minunat; cât de bogate și frumoase ar fi viețile lor; ce putere s-ar afla la dispoziția lor și cum s-ar mai termina toate problemele spirituale!
Cu adevărat există o latură binecuvântată și în ciuda acestei lupte, se merită osteneala. Dar ar fi bine să clarificăm de la început că există o latură mai aspră unde binecuvântarea, bucuria și comfortul personal trec pe plan secundar în fața intereselor mărețe ale Trupului lui Cristos. John Bunyan a primit înțelepciune când a așezat Muntele Greutății nu departe de Cruce. Pelerinul nu a ajuns prea departe de Cruce când a dat de Muntele Greutății și aici se găsește sugestia valoroasă care spune de fapt că chiar natura vieții noastre creștine reprezintă conflictul, lupta, războiul și că viața noastră depinde în mod absolut de această luptă. Priviți la trupul nostru și veți vedea că întregul organism al trupurilor noastre este plantat, aranjat și construit pe baza luptei biruitoare: o luptă care se duce tot timpul. Organismul nostru creează propriile greutăți care fiind biruite, constituie sănătatea și viața adevărată. Există acele greutăți în organismul nostru care sunt patologice, adică, boala și aceasta duce la moarte. Transpuneți această imagine în Trupul lui Cristos și veți vedea că este același lucru. Sănătatea Trupului Său depinde de luptele lui și organismul Trupului lui Cristos este constituit deliberat de Însuși Domnul pe temelia luptei, iar Biserica nu va fi niciodată viguroasă fără luptă.
Lucrul nefericit este că există greutăți patologice care creează o luptă ce sfârșește în moarte și stagnare în Trupul lui Cristos. Noi suntem ocupați prea mult de acele boli care creează greutăți și care nu sunt învinse, care ne aruncă mereu într-o stare de boală, de slăbiciune și de neputință. Domnul vrea ca noi - iar El a constituit Trupul Său ca pe un organism spiritual – în lupta pentru Viață, atunci când întâlnim Muntele Greutății și imediat Crucea, să îl acceptăm și să trecem mai departe. Dumnezeu a rânduit ca noi să întâmpinăm aceste greutăți, nu ca pe un necaz ce ne-a intersectat calea, căci greutatea vrea să testeze, să pună la probă Viața din noi, să dea prilej Vieții din noi să-și demonstreze realitatea ei. Și iată din nou discernământul minunat al lui Bunyan din alegoria sa: există și aceia care ajung la Muntele Greutății, dar care nu-l pot trece. Formalistul ajunge și el la Muntele Greutății. El este omul care a înlocuit crezul și teoria cu practica și experiența. El niciodată nu poate trece Muntele Greutății, el cedează acolo, pentru el nu este un lucru autentic. Fățarnicul ajunge și el la Muntele Greutății și la fel, și el cedează în acel loc. Fățarnicul nu este omul care a înlocuit crezul și teoria cu experiența, așa cum credem adesea, el este omul parazit care trăiește prin puterea spirituală a altuia și el nu deține nimic din această putere. El își găsește imboldul în biruința altuia iar când este pus la probă, nu are nimic. Trebuie să avem mare grijă de a nu fi paraziți spirituali în faptă sau vorbă. Fățarnicul nu poate face față Muntelui Greutății. Fricosul ajunge și el acolo, la fel și Neîncrezătorul, dar amândoi renunță. Doar realitatea Vieții, autenticitatea ei arată natura ei: ea trece dincolo și este infinit mai bună în fața greutății. Observați înțelepciunea lui Dumnezeu? Ajungem imediat într-o greutate, într-un conflict, într-o luptă dar chiar acea situație este lucrul pentru care am fost născuți de sus și aceasta este calea înțeleaptă a lui Dumnezeu de a aduce și mai multă Viață în noi.
Adevărata eficiență spirituală este aceea care ține cont de vrăjmaș la valoarea sa maximă, care nu este neștiutor în ce privește șiretlicurile lui, care știe exact ce are de făcut și care înfruntă situația stând mereu în Cristos, Cel care răspunde tuturor lucrurilor. Acesta este terenul practic unde se demonstrează lucrurile. Ar fi un lucru prea simplu să afirmăm că nu vom mai vorbi vreodată de diavol. Acum, ÎI cântăm Domnului, ne bucurăm împreună și uităm că există diavol. Nu aceasta este calea. Poate aveți parte de un timp fericit pe cale, dar eficiența voastră spirituală se îngustează condsiderabil dacă ajungeți aici. Cu toții am avut parte de acea ispitire. Cu toții am vrea să nimicim diavolul din univers și slavă Domnului, în Cristos, putem lua parte la nimicirea lui, dar nu în felul nostru.
Acesta este terenul și imediat ce recunoaștem înțelesul Crucii și al Trupului lui Cristos și le acceptăm, suntem împinși la luptă. Preiubiților, recunoașteți aceste lucruri, deoarece le veți întâlni iar când veți da de Muntele Greutății, nu veți crede că lucrurile au luat-o pe un făgaș greșit, nu vi se va părea ceva ciudat că greutatea s-a ivit imediat după ce v-ați predat, ați acceptat și ați lăsat totul de-o parte pentru acest lucru. Aceasta este ordinea adecvată în luptă: ”Apoi a fost dus de Duhul în pustie”. Trebuie să veghem în privința șiretlicurilor lui Satan; prin acestea el vrea ca noi să stagnăm și să ne oprim din luptă. Noi primim binecuvântarea iar tendința noastră este de a îmbrățișa binecuvântarea primită, de a ne bizui pe ea, de a căuta și mai multe binecuvântări, în loc de a transforma acea binecuvântare în muniții de război. Duhul Sfânt trebuie să vină și să ne îmboldească din nou la luptă. El știe că viața noastră depinde de această luptă.
Adesea credem că dacă am scăpa de luptă, dacă lupta s-ar mai domoli puțin sau ar înceta, cât de multă viață am avea; cât de multă bucurie am avea; cât de multă putere am avea, cât de bogat și de plin ar fi totul doar dacă am ieși puțin din această luptă îngrozitoare. Nu, nu așa merg lucrurile. Uneori, poate ați încercat să vă luați o vacanță spirituală și cum v-au mai slăbit mușchii spirituali, totul s-a dus de râpă! După aceea, a trebuit să recuperați terenul și să vă dublați forța și eficacitatea spirituală pentru a vă întoarce de unde ați plecat. Nu vă puteți lua vacanțe spirituale! Nu puteți pleca și să vă lăsați afacerea baltă. Este vital pentru viața voastră și acest lucru este adevărat nu doar în ce privește individul, ci și Trupul. Nu puteți să luați o pauză dacă Domnul nu vă dă o pauză. Există răgazuri binevenite date de Domnul din când în când - ”Apoi Biserica s-a odihnit”, dar nu pentru mult timp. Bunyan așează un arbore pe Muntele Greutății, dar când Pelerinul merge să se culce sub ramurile lui, el își pierde cartea. Acolo a început necazul. Acel arbore nu fusese plantat acolo ca el să meargă să se culce, ci fusese pus acolo ca să-și recapete forțele. Să aștepte pe Domnul să-i înnoiască puterile și să meargă mai departe...o, da, pentru asta era acolo! Domnul ne îngăduie câte un răgaz aici și colo, dar nu trebuie să credem că El ne-a eliberat din cursă. Nu, și acest lucru trebuie să vină de la Domnul nu de la noi. Să nu ne retragem din luptă. Să nu fugim și să credem că vom avea și mai multă putere ieșind din luptă. Vrăjmașul ne poate spune că lupta se dă pe un teren greșit, că nu așa ceva vrea Domnul de la noi, că El vrea să ne oprim și să ducem o viață mai tihnită, dar nu știți cum se face că vă gășiți din nou la luptă pe calea Domnului. Da, Duhul Sfânt din biserică este Duhul militant care duce lupta până la capăt
Din: Uns pentru luptă
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com
Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html
No comments:
Post a Comment