FERESTRE DESCHISE -MEDITATII T.AUSTIN SPARKS 17-30 Iunie-

Ferestre Deschise [mailto:ferestredeschise@gmail.com]
17 -30 Iunie

”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Isus i-a răspuns: Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut de sus nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3:3)

Aceste cuvinte şi versetete următoare sunt folosite aproape în exclusivitate când vorbim celor nemântuiţi şi desigur, lor li se adresează în primul rând. Dar îmi amintesc că Ioan a scris aceste cuvinte cu multe decenii după acel incident. Apostolul înaintat în vârstă, care i-a întrecut ca vârstă pe toți ceilalți, se întoarce la zilele de odinioară şi scrie aceste lucruri, nu pentru cei nemântuiţi, ci pentru Biserică. Fără-ndoială, scrierile lui Ioan sunt pentru Biserică, el a scris pentru Biserică: "Dacă un om nu se naște de sus, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu". Desigur, nu vreau să spun că el i-a spus Bisericii să se nască din nou, ci el trasează lucruri de o importanţă primordială pentru creştini. Veţi observa că am citat din traducerea revizuită: "născut de sus" deoarece cuvântul grecesc folosit aici, în original este acelaşi cu cel din versetul 31: "Cine vine de sus este mai presus de toți". Este un lucru neobişnuit să le vorbesc creştinilor din acest text, dar cert este că într-un fel sau altul şi în diferite rânduri, Noul Testament per ansamblu vorbește despre cel născut de sus: despre natura lui, despre cine este el, despre ceea ce face, despre cum ar trebui să se comporte şi toate celelalte lucruri. Aceasta este o afirmație cuprinzătoare care va rămâne în picioare în urma oricăror cercetări.

În pasajul din Ioan 2:24 până în Ioan 3:13 vedem două persoane faţă în faţă: una pământească şi una cerească. Pentru ambele persoane se folosește același cuvânt: "om” ”Dar Isus nu Se încredea (”nu Se legase”) în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi şi nu avea nevoie ca cineva să facă mărturisiri despre vreun om, fiindcă El Însuşi ştia ce era în om. Acum, era un om ...” Nu vreau să trec peste lucruri fără ca ele să nu vă atingă cu puterea lor. Faptul că Ioan a adăugat cuvântul "acum" este extrem de semnificativ. Pentru o vreme am avut nedumeriri asupra locului pe care-l ocupă Nicodim în Evanghelia după Ioan. În rezumatul său, Ioan spunea că scrisese Evanghelia cu scopul unic de a arăta că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 20:31), iar eu nu puteam înțelege cum se încadra Nicodim acolo; dar acel cuvânt mic "acum” reprezintă cheia care leagă ce tocmai am spus de ceea ce urmează. "Acum, era un om ..." Apoi, pe măsură ce înaintăm, descoperim că acest cuvânt "om", este folosit pentru Cristos ca "Fiul omului". Acest titlu apare de optzeci şi opt de ori în Noul Testament, dintre care, de optzeci şi patru de ori se găseşte în Evanghelii şi de unsprezece ori în Evanghelia după Ioan. Iertaţi acest detaliu, dar este important. Astfel, Ioan scria: "Acum, era un om" și apoi el începe să vorbească despre Isus ca Fiul omului sau să consemneze afirmațiile Lui despre Sine ca Fiul omului. Peste câteva clipe veți vedea ceva foarte important legat de acest lucru. Afară de Cristos, acest titlu este folosit şi pentru alţii din Biblie, dar ori de câte ori este folosit pentru altcineva, întotdeauna este fără articolul hotărât: "fiu al omului", dar când se referă la Cristos are articolul hotărât: "Fiul omului”.

Cei doi oameni numiţi ”omul” se află în antiteză. Pe de o parte, este vorba de omul pământesc: Isus nu Se încredea în el. El cunoștea pe toţi oamenii din această categorie, cunoștea ce se află în acest om, din ce era făcut, cum a fost alcătuit, de ce era capabil. Cuvintele: "Acum, era un om …", se referă la omul pământesc, iar ce vrea să spună de fapt Ioan este: "Acum, era un om pământesc, pe nume Nicodim". "Ce este născut din carne este carne" - acesta este omul pământesc. Şi din nou în versetul 13: "Și niciun om nu s-a suit în cer" – acesta este omul pământesc. Poate veți spune: ”Ei bine, acest fapt este îndoielnic, Ilie şi Enoch au ajuns în cer.” Dar acuratețea cuvintelor din greacă are aici următoarea semnificaţie: "Niciun om, prin puterea lui nu s-a suit vreodată în cer". Ilie nu s-a suit prin puterea lui în cer și nici Enoh, dar Acesta, acest Om Ceresc, s-a suit în cer. Nu la fel este și cu omul pământesc: "Niciun om prin puterea lui". Versetul 19: "Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” Acest lucru ne arată din nou omul pământesc. Versetul 27: "Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer". Omul pământesc ”nu poate”, el nu are capacitatea de a primi lucrurile cereşti. Astfel, luăm seama la unele trăsături ale omului pământesc: din ce este făcut, cerul nu are încredere în el, care sunt limitele lui, ce nu poate face prin puterea lui, ce nu poate primi prin puterea lui. "Era un om pământesc."

Pe de cealaltă parte este vorba de Omul ceresc. ”Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh”. "Născut de sus". Versetul 12: "Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer”. Iată Omul ceresc! Versetele 16 şi 17: ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu”, Omul ceresc, venit din cer. ”Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea” - Dumnezeu a trimis pe Fiul Său. Versetul 31: ”Cel ce vine din cer este mai presus de toţi”. Apoi, desigur, veți vrea să citiți toate celelalte pasaje care sunt consemnate mai departe. De exemplu, priviți la capitolul 6. "Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (versul 38); ”Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer” (versetele 41 şi 51). Observați cât de mult se vorbește despre acest tărâm şi în special versetul 62: ”Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?”

Omul pământesc şi Omul ceresc stând faţă în faţă – cei doi reprezentanți. Uitaţi-vă la Nicodim. Există acolo o atingere de geniu (omenește vorbind) referitoare la faptul că Ioan l-a ales pe Nicodim şi l-a plasat aici - să spunem mai degrabă că este geniul Duhului Sfânt. Aici îl vedem pe Nicodim, reprezentantul omului pământesc. În ceea ce priveşte poporul lui, el aparţine celor aleși de Dumnezeu dintre toate neamurile, celor ce dețineau profețiile şi legământul, acelui popor deosebit şi special în ochii lui Dumnezeu (Rom. 3:2; 9:4-5). În ceea ce priveşte cultul, el este un fariseu. "Fariseu" este un cuvânt ebraic care înseamnă ”separat de” datorită unor anumite crezuri şi practici. În rândul poporului ales şi deosebit, fariseii erau un grup sau un cult al oamenilor deosebit de religioşi - am putea spune că erau însăşi inima poporului; după cum știm, foarte stricţi în zeciuielile lor, în felul lor de a mânca şi a bea, în spălarea personală şi ritualurile lor; crezând cu strictețe în nemurirea sufletului; și cu toate acestea, Isus îi spune acestui reprezentant al fariseilor: ”Dacă cineva nu este născut de sus, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu!” În ceea ce priveşte poziţia sa, el este un conducător al iudeilor, adică un membru al Consiliului Naţional, al Sanhedrinului. În ce priveşte caracterul său, el nu este un om de disprețuit. El este un om vrednic de laudă, un om absolut cinstit. Ioan îl pomenește de trei ori. A doua ocazie este atunci când el ridică problema procedurii corecte chiar în cadrul Consiliului – ”Oare condamnă Legea noastră un om înainte să-l asculte şi să ştie ce face?” (Ioan 7:51). Iar a treia oară este atunci când prietenii dragi mergeau cu mirodeniile la mormânt și se spune: ”A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litri de smirnă şi aloe.” (Ioan 19:39) Acum, el se expune public, cu o curăție sufletească evidentă. Cu toate acestea, în ce priveşte starea lui spirituală, el este orb, neștiutor şi neajutorat. ”Tu eşti învăţătorul lui Israel, și nu înţelegi aceste lucruri?... Noi vorbim ceea ce ştim şi mărturisim despre ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?" Orb, neștiutor, neajutorat - aşa arată reprezentantul omului pământesc la potenţialul său maxim.

În contrast cu omul pământesc se află Omul ceresc. Naţionalitatea Lui este cerească. ”Cel ce vine de sus este mai presus de toți" - mai presus de toate cultele, mai presus de toate legile şi regulile, mai presus de ritualuri - iată ce subliniază Ioan pe parcursul întregii lui Evanghelii. Poziţia acestui Om este cea a Autorităţii divine; "Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului" (Ioan 5:22). "În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea” (Ioan 5:21). Caracterul Lui, de asemenea este divin. În ceea ce priveşte starea lui spirituală, în comparație cu a lui Nicodim, există un cuvânt care o caracterizează: "cunoașterea". Nicodim era orb, neștiutor, neajutorat. Dar iată-L pe Domnul Isus, opusul lui: cunoscător, şi datorită cunoașterii pe care o avea, El nu S-a rătăcit niciodată, nu a fost niciodată într-o dilemă, niciodată într-un impas. El îi cunoștea pe toți oamenii, El Însuși știa ce este în om. ”Dacă vă voi vorbi despre lucruri cereşti ...", vrând să spună că El putea vorbi despre ele, căci le cunoştea. "Noi vorbim ceea ce știm."

Acum, pentru a înţelege cu adevărat acest lucru, trebuie să ne întoarcem la capitolul 1:48-49. "Natanael L-a întrebat: ”De unde mă cunoşti?.... Tu eşti Fiul lui Dumnezeu". În Biblie, atributul cunoaşterii omului aparține doar lui Dumnezeu. Acest fel de cunoaștere este atribuită doar lui Iehova. Amintiți-vă cuvintele lui Ieremia: "Eu, Domnul, cercetez inima, Eu pun la încercare mintea.”(TBS) (Ier.17:10) ”Eu, Domnul, ştiu." Acesta este atributul care aparţine doar lui Dumnezeu: al cunoașterii omului în felul acesta. "De unde mă cunoşti? ... Tu eşti Fiul lui Dumnezeu".

Înțelegeți la ce m-am referit când am spus că Ioan pune alături două lucruri. Isus este Fiul lui Dumnezeu; Isus este Fiul omului. Fiul omului este Fiul lui Dumnezeu deoarece El deţine atribute divine. El îi cunoştea pe toţi oamenii. Observați că această cunoaştere este atât universală, cât şi individuală. El îi cunoştea pe toţi oamenii şi ştia ce era în om (sau omul); "toţi oamenii” la modul universal şi "omul" la modul individual. Această caracteristică a divinităţii s-a manifestat constant, căci în Evanghelia după Ioan, acest fel de "cunoaştere" apare de peste cincizeci de ori. Cunoașterea aceasta se evidențiază constant – omul o numește cunoașterea Lui ciudată, discernământul Lui supranatural. El nu S-a rătăcit niciodată pe motiv că nu știa ce să facă. El i-a pus la încercare chiar și pe ucenicii Săi în acest sens. "Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă." (Ioan 6:6). El precipita întotdeauna situaţii imposibile, pe care le ducea în calea ucenicilor, spunând de fapt: "Cum veți proceda?” "Noi nu putem face nimic. „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei (greceşte: dinari), n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”” Întotdeauna ei au descoperit cât de neajutorați erau pentru că nu ştiau. Şi apoi, El făcea ce trebuia să facă, deoarece El ştia. Iată din nou Omul ceresc în contrast cu omul pământesc.

Cum să-i compar pe cei doi oameni pentru a înțelege tema noastră? Suntem faţă în faţă cu cei doi oameni: unul reprezintă tot ce este pământesc la potenţial său maxim; celălalt este singurul Om acceptat de Dumnezeu, singurul care este de partea lui Dumnezeu, reprezentantul rasei noi, pe El Dumnezeu L-a acceptat pe deplin. El singur este de partea lui Dumnezeu, toţi ceilalţi oameni sunt deoparte. Așadar, fără a fi născuți de sus, nu veți putea vedea şi nici intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Între cei doi oameni există o despărțire imensă care nu poate fi acoperită de raţionamente, de discuţii sau de explicaţiile căutate de Nicodim. Este o mare despărțire cauzată de diferenţele incompatibile care nu pot fi legate. De o parte se află omul care "nu poate". Acel cuvânt "nu poate" este definitiv: "el nu poate vedea." Acesta este omul pământesc. Dar de cealaltă parte Se află Omul care "poate", Omul ceresc. Ioan ne arată pe parcursul Evangheliei lui că, atunci când nimeni altcineva nu mai poate, Isus poate!

Punctul central nu constă în prezența diferenței, nici în faptul că trebuie să ne naștem de sus, ci punctul central constă în natura diferenței. Din acel loc încep toate lucrurile pentru creştin. Nu aveți nimic până când nu v-ați născut de sus, iar acel loc este doar începutul. Mă îndoiesc că vreunul dintre noi a ajuns prea departe în recunoaşterea şi înţelegerea diferenţelor dintre cei doi oameni, iar până când nu vom înţelege şi nu vom delimita diferenţele, nu vom ajunge nicăieri în viaţa creştină. Voi și eu suntem încă mult prea pământeşti şi prea puţin cereşti ca şi creştini față de ce ar trebui să fim. Despărțirea uriașă dintre viaţa noastră naturală şi cea spirituală nu este atât de clar delimitată precum ar trebui; ea ne deschide calea pentru înţelegerea tratativelor ciudate pe care Dumnezeu le are cu noi.

Când ajungem pe tărâmul activităților Duhului Sfânt, când suntem născuți din Duhul, atingem tărâmul celei mai mărețe realități. Să nu ne înșelăm în privința acestui lucru: este vorba de o realitate îngrozitoare. Dacă ați ajuns pe tărâmul activității Duhului, nu vă mai puteţi juca cu carnea, nu mai puteți tolera viața firească. Pe acest tărâm nu puteți accepta nimic pământesc, nimic fără băgare de seamă, fără bună știință, niciun lucru care persistă în viața voastră și cu care v-ați obișnuit; pe acest tărâm nu vă veți întâlni decât cu Dumnezeu.

Iată realitatea diferenţei! Dintr-o dată descoperiți că nu puteți înainta. Există un zid, există o barieră, sunteți aduși la un impas când acceptați lucrurile pământești în dreptul celor cerești. Cele două sunt atât de separate în ochii lui Dumnezeu încât din punctul Lui de vedere, firescul "nu poate", nu are voie și nu vă puteți juca cu el. Primul lucru este de a recunoaşte imposibilitatea aducerii omului firesc pe tărâmul spiritual, de a aduce ce este pământesc pe tărâmul ceresc. Acest lucru explică toate confuziile. Nicodim este confuz atunci când stă faţă-n faţă cu Omul ceresc; iar dacă noi ne aflăm pe tărâmul firesc, pământesc în vreo privință, vom fi confuzi în acea privință datorită legăturii noastre cu Domnul Isus.

Acesta este motivul tratativelor ciudate pe care le are Dumnezeu cu noi. Ce rol au ele? Care este importanța lor? Trebuie să recunoaştem realitatea, nu putem fugi de ea. Uneori am vrea să fugim de realitate căci este atât de reală; Dumnezeu este atât de real, lucrurile sunt atât de reale. Toate lucrează conform principiului. Prin căile Lui ciudate, misterioase cu noi, prin tratativele Lui adânci, Dumnezeu dărâmă pământescul din noi, punându-i capăt, pentru a ne face cerești. "Născuţi de sus" nu doar pentru a avea un început esențial, ci se are în vedere plinătatea creșterii şi maturității noastre, asemănarea cu chipul Fiului Său. Pe de o parte tratativele lui Dumnezeu cu noi au scopul de a ne face confuzi în privința vieții noastre pământești și de a scrie asupra ei: ”imposibilă”. Suntem conduși să cunoaștem faptul că în duhul nostru, în sufletul nostru și în trupul nostru, în noi înșine nu există putere, nu avem atribute, nu avem calificări pentru a cunoaște și a face lucrurile cerești. La potenţialul nostru maxim suntem neajutoraţi, orbi şi în întuneric. Dar aceasta este latura negativă.

Latura pozitivă este că Dumnezeu lucrează într-un mod misterios şi ciudat pentru a ne conduce la lucrurile cereşti, la cunoaştere şi înţelegere. Dacă nu puteți spune că acest lucru este adevărat în privința voastră ca și creștini, ei bine, examinați-vă, căci ceva nu este în regulă! Dar este adevărat că noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu cunoaștem lucruri pe care alţii nu le cunosc. Noi cunoaștem, chiar dacă într-o măsură mică, ceea ce omul firesc nu cunoaște, iar cunoașterea noastră în privința lucrurilor spirituale, cereşti este în continuă creştere, foarte înceată probabil, dar cu toate acestea, în continuă creştere. Pe căi adânci, întunecate, misterioase, dureroase, ne îndreptăm spre un tărâm unde ajungem să vedem ceea ce nu am fi putut vedea vreodată şi ceea ce nimeni nu ar putea vedea vreodată fără a trece din moarte la naşterea de sus. O, noi nu putem explica toate metodele lui Dumnezeu, nu putem da un răspuns la toate ”de ce” -urile Căilor lui Dumnezeu, dar ceea ce ştim este că ajungem pe un tărâm cu totul nou în materie de cunoaştere, un tărâm diferit, cu totul altfel. Toate valorile lui Dumnezeu sunt de genul acesta. Nu putem descifra cu mintea noastră firească lucrurile lui Dumnezeu şi să le acordăm valori spirituale. Oricât de mult am studia Biblia, valoarea ei spirituală reală rămâne închisă pentru cel care nu a trecut din moarte la o naştere din nou, cerescă. Cunoaşterea spirituală necesită acest lucu. Dar noi trebuie să înţelegem acestă despărțire uriașă: aceşti doi oameni sunt complet diferiţi, între ei nu există nicio asociere, nu există nicio frăție între Nicodim şi Isus, nicio părtăşie, nicio înţelegere – ei aparțin unor lumi complet diferite și nu pot vorbi aceeași limbă. Chiar şi atunci când Cel ceresc explică semnificația lucrurilor pământești, cel pământesc nu poate înțelege semnificațiile cereşti.

Domnul va înlătura diferenţa în ceea ce ne priveşte. "Trebuie să vă nașteți de sus", iar apoi diferenţele încep să dispară. Lucrurile care ne împiedicau, care ne limitau vor dispărea, lucrurile imposibile fac parte chiar acum din viața noastră de zi cu zi. Noi învăţăm, dar o, este o cale adâncă, deoarece omul pământesc este adânc înrădăcinat, întotdeauna el se ivește pe neașteptate, într-un fel sau altul. Înţelegeți ce face Dumnezeu! El lucrează în noi atât de mult acest lucru, încât pe măsură ce înaintăm în viaţă şi apoi o părăsim, singura impresie care va rămâne va fi aceasta: nu cât de mult am făcut sau am spus, nici care au fost activităţile noastre, ci că aici a trăit un bărbat ceresc, o femeie cerească. Valoarea acestui lucru este inestimabilă. Iată cum se explică tratativele lui Dumnezeu cu noi. Dacă uitați tot ce am spus, nu uitaţi acest lucru.

În urma trăirii noastre pe pământ, Dumnezeu este interesat de a lăsa doar o astfel de impresie: ceva venit din cer şi-a pus amprenta cerească aici, în această lume. O, poate că cerescul a fost respins, reacţiile față de ce este ceresc au fost violente: probabil că cu cât este mai ceresc, cu atât mai violente vor fi reacţiile. Acest lucru îl spune Ioan despre Domnul Isus, dar aceasta nu schimbă cu nimic faptul că trecând prin această lume, Isus a lăsat impresia unui Om ceresc; aceasta este discuția purtată pe tot parcursul Noului Testament: credincioşii sunt aici, nu pentru cutare lucru sau cutare lucru, nici pentru lucruri întâmplătoare, ci pentru a lăsa amprenta cerului pe pământ. Dumnezeu trebuie să aibă martori pe pământ, martori care adeveresc că lucrurile cereşti, lucrurile veșnice, lucrurile Duhului sunt lucrurile care contează. Nu vă gândiți că totul depinde de cât de mult ați predicat, ați învățat pe alții sau în cât de multă lucrare creştină v-ați implicat. Aceste lucruri pot fi secundare, dar dacă în toate acestea, în tot ce spuneți și faceți nu există prezenţa lui Cristos, Omul ceresc, dacă după ce ați plecat din această lume nu rămâne impresia: ”L-am văzut pe Domnul în acel bărbat, în acea femeie”, dacă nu acesta este rezultatul, atunci ați pierdut semnificația creștinismului. Acesta este Creştinismul. De aceea trebuie să vă nașteți de sus, căci doar nașterea de sus aduce ceea ce este ceresc.

Din: Omul pământesc și Omul ceresc

”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html