DISCUŢII INTIME DESPRE PUTERE
D.S.GORDON
VIZITATORUL NOCTURN
După turneul acesta am fost mult interesat în a descoperi în Evanghelia după Ioan câteva ilustraţii: aceia care au putere în viaţa lor pentru Isus Hristos şi aceia care nu au această putere. Daţi-mi voie să vă vorbesc despre câţiva dintre aceştia. Primul este schiţat pe scurt în capitolul al treilea cu completări în capitolul al 7-lea şi al 19-lea.
Există o mică propoziţie descriptivă folosită de fiecare dată – „omul care a venit la Isus noaptea”. Acesta se pare a fi în mintea lui Ioan cel mai pitoresc şi mai sigur mijloc de identificare al acestui om. Un val serios de critici se ridicaseră deja – în special între clasele de sus – împotriva faptelor şi cuvintelor Lui Isus. Omul acesta – Nicodim- a fost cu siguranţă adânc impresionat de tânărul predicator din Galilea. El dorea să afle mai multe despre Isus. Însă se temea să se expună criticilor acestor oameni cu influnenţă pentru prietenia cu tânărul acesta radical – cum era privit Isus de către aceştia. Astfel Nicodim aşteaptă într-o zi până când umbrele prietenoase ale serii coboară să-i ascundă identitatea şi alunecând tăcut pe străzi, lipindu-se strâns pe lângă case ca să nu fie recunoscut, ajunge la strada pe care Îsi avea Isus locuinţa Lui temporară, el bate timid. „Aici s-a oprit predicatorul venit de pe drumul nordului?” - „Da” - "Pot să-L văd?” El păşeşte înăuntru şi petrece o seară în conversaţie plină de căldură. Cred că sunteţi cu toţii de acord că Nicodim a crezut în Isus după interviul din noaptea aceea, deşi el n-a putut să înţeleagă tot ce-i spunea Domnul. Căci după cruda răstignire el este acela care a adus peste locul de miresme alese, valorând fără îndoială o sumă mare de bani pentru îmbălsămarea prietenului său. Ah, el îl iubea pe Isus. Nimeni nu se poate îndoi de lucrul acesta.
Dar întoarceţi acum la al 7-lea capitol din Ioan. Tocmai se ţine o şedinţă specială a Senatului evreiesc în Ierusalim, cu scopul expres cum să-L ducă la tăcere pe Isus, cum să scape de El. Nicodim e membru al Senatului şi e prezent. Iată-l stând între alţii, ascultând cum se discută despre prietenul său Isus şi cum e plănuită îndepărtarea Lui – chiar cu forţa dacă este nevoie. Ce face el? Ce aţi aştepta de la un prieten al Lui Isus, în asemenea împrejurări? Mă întreb, ce am fi făcut noi în cazul acesta? Spune el modest, dar pe faţă: „Eu am petrecut o noapte întreagă cu omul acesta întrebându-L, discutând, ascultându-L şi sunt sigur că El este Mesia cel promis nouă; sunt hotărât să-L accept ca atare”. A vorbit el aşa? Atunci ar fi spus adevărul. Însă o astfel de declaraţie ar fi ridicat desigur o furtună de critici şi Nicodim se îngrozeşte de lucrul acesta. Totuşi el simte că trebuie să spună ceva. Astfel, ca un avocat, el pune problema abstract: „Hm, condamnă legea pe cineva fără să-l asculte?” Aceasta sună frumos, deşi apare mai degrabă ca o vorbă firavă în faţa opoziţiei lor hotărâte. Lângă Nicodim stă un fariseu solid, care se întoarce brusc şi, privindu-l furios, îi spune în batjocură: „Cine eşti tu? Nu cumva eşti şi tu din Galilea? Caută şi vezi. Niciun profet n-a ieşit din Galilea”. Şi în vocea lui se simte cel mai mare dispreţ mai ales atunci când pronunţă cuvântul Galilea, şi inima lui Nicodim se face cât un purice şi nu mai are nimic de spus, deşi toate faptele earu de partea lui şi puteau fi uşor susţinute. El îl iubea fără îndoială pe Isus însă nu avea nicio putere pentru El în mijlocul oamenilor din cauza timidităţii, să întrebuinţez un alt cuvânt mai simplu, deşi mai utât: din cauza leşităţii? Nu e un cuvânt făcut pentru oameni, dar nu se potriveşte în cazul de faţă? El se temea aşa de mult de ce vor gândi şi ce vor zice ceilalţi. Eşti un creştin de felul acesta? Crezând în Isus, fiind mântuit de El, iubindu-L, însă temându-te să vorbeşti despre El în mod simplu dar cu tact, atunci când se iveşte ocazia. Un creştin doar fără putere reală pentru El în societate, din cauza laşităţii.
Greu se putea să mi-l imaginez pe Nicodim plimbându-se pe străzile Ierusalimului la braţ cu un alt fariseu membru al sinedriului, spunându-i cu o voce înceată dar hotărâtă: „Ai discutat vreodată cu tânărul acesta, cu Isus?” - „Nu, într-adevăr nu am discutat” - "Ei, află că eu am petrecut o seară întreagă cu El, la El acasă şi am avut o lungă şi grijulie discuţie cu El. Sunt convins că El este mult aşteptatul nostru Conducător; eu m-am hotărât să mă ataşez Lui; n-ai vrea să faci şi tu cunoştinţă personală cu El? E un Om minunat!”... – Vă spun, mi-e greu să mă gândesc că omul acesta ar fi fost mai natural, ar fi lucrat astfel pentru Isus. El ar fi fost potrivit – cel mai potrivit, pentru el şi pentru noi? Şi ce schimbare ar putea face această lucrare în viaţa multora! Fără putere pentru Isus din cauza timidităţii. Eşti şi tu în felul acesta?
Poate că unii însă au altă părere despre Nicodim. Probabil vă gândiţi la celălalt membru al sinedriului – la Iosif din Arimateea – care era de asemeni un ucenic al Lui Isus şi care probabil a fost influenţat de Nicodim. Să presupunem în favoartea lui Nicodim, că aşa stau lucrurile, apoi să observăm scurta descriere a acestui Iosif în Evanghelia după Ioan.
„Un ucenic, dar pe ascuns de frica iudeilor”.
Dacă admitem că influenţa lui Nicodim a fost aceea care l-a făcut pe Iosif să-l urmeze pe Isus constatăm că el nu l-a putut aduce mai aprope decât era el însuşi. El nu-l putea conduce nici mai sus nici mai aproape decât atâta. Ioan în Evanghelia lui lasă să se vadă clar că Isus a avut mult de suferit de pe urma acestor ucenici în secret, timizi, laşi, a căror frică de oameni îi strângea ca într-o menghină. De cinci ori aminteşte el în mod special de oamenii aceştia care au crezut în Isus dar s-au temut în mod laş să intre în rânduri şi să-l urmeze. El spune chiar că unii dintre conducători – însăşi clasa care a complotat şi a hotărât moartea Lui – au crezut în Isus, dar că frica de alţii le-a închis gura şi i-a aruncat în umbră, când ei l-ar fi putut ajuta mai mult decât oricine. Se pare că oamenii aceştia au lăsat numeroşi urmaşi, dintre care mulţi trăiesc printre noi până azi.
VA URMA
No comments:
Post a Comment