T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
Domnul este plin de milă şi de îndurare. (Iacov 5:11).
Așa cum am spus, proorocul a făcut o asociere strânsă între milă și blândețe: omul care iubește mila va umbla smerit cu Dumnezeul lui. Cauza cea mai mare care a contribuit la blândețea lui Moise, a fost că viața lui a fost transformată când a înțeles mila copleșitoare a lui Dumnezeu față de el. Desigur, este posibil să tratăm binecuvântările lui Dumnezeu într-un mod greșit; să ne îngâmfăm cum au făcut și evreii care s-au amăgit în zadar că felul plăcut al lui Dumnezeu de a se comporta cu ei, se datora superiorității lor înăscute. Astfel de oameni pot folosi expresii corecte și pot vorbi despre harul lui Dumnezeu, dar aceasta este doar frazeologie; despre ei nu se poate spune că ”iubesc mila”. Cu siguranță că nu există nimic atât de calculat care să ne facă cu adevărat smeriți cu inima ca și înțelegerea măreției harului lui Dumnezeu, chiar față de noi.
Viața lui Moise a început cu o milă foarte mare. La aceea vreme, toți nou-născuții de parte bărbătească trebuiau înecați. Dar el a fost salvat prin mila lui Dumnezeu. Putem da crezare mamei lui care se gândise la un plan de salvare, pe care l-a pus în practică; surorii lui care l-a supravegheat pe când era în coșulețul de papură și a intervenit cu atâta succes în fața fiicei lui Faraon care a arătat compasiune adevărată și neașteptată față de el. Dar nici mama, nici sora, nici coșul, nici prințesa nu l-au salvat, ci mila măreață a lui Dumnezeu. Moise a avut cel mai puțin de contribuit la această salvare. Când coșul a fost deschis, el a început să plângă, asta-i tot ce a putut el să facă. Probabil că acesta era singurul lucru pe care mama lui spera să nu-l facă și pentru care Miriam stătea pe-aproape, îngrijorată ca nu cumva copilul să distrugă totul, nezâmbind la momentul potrivit. Tot ce a putut să facă copilașul a fost să izbucnească în plâns, într-o neputință absolută, așa că el nu a contribuit cu nimic. Scăparea lui fusese în întregime de la Dumnezeu. Numele lui, Moise (Ex.3:10b), avea să rămână o amintire pe viață a felului în care fusese scos din apele nimicirii prin mila lui Dumnezeu. Un astfel de început ar trebui să păstreze un om smerit. Cu toate acestea, așa a fost și începutul nostru. Și noi am fi fost înghițiți de moarte, dacă divinitatea nu ar fi intervenit. Asemenea nou-născutului Moise, nici noi nu am participat cu nimic la salvarea noastră, decât cu un țipăt de plâns, cu un hohot disperat. Dumnezeu este Cel care ne-a arătat milă și ne-a scos din apele morții. Am putea la fel de bine să întrebăm, așa cum adesea Moise a făcut, de ce noi am fost favorizați când alții din jurul nostru nu au avut o asemenea favoare. Mulți au avut aceleași posibilități, exact aceleași sau chiar mai mari privilegii; totuși, noi suntem ai Domnului, iar ei nu sunt. Harul lui Dumnezeu este uimitor. ”Este doar mila Lui!”
Din: Blândețea omului lui Dumnezeu
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com
Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html
No comments:
Post a Comment