T. Austin-Sparks
Ferestre deschise
Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks
Ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău? (Mica 6:8)
Proorocul Mica descrie omul care-I face plăcere lui Dumnezeu: cel ce iubește mila și umblă smerit cu Dumnezeul lui. (Mica 6:8). Moise s-a remarcat prin smerenie nu doar în vremea lui, ci de-a lungul tuturor secolelor. Vom fi ajutați să ne dăm seama că el era un om care iubea mila. El avea și motive pentru aceasta, căci el însuși datora totul harului lui Dumnezeu. Pare să nu existe un om mai mare în toate relatările sacre – cu siguranță, nu în Vechiul Testament; iar semnul măreției lui era blândețea. Blândețea lui nu era o mască superficială pe care și-o punea, ci o caracteristică profundă a omului. Afirmația adevărată cu privire la el s-a făcut într-o perioadă de mari provocări. El a fost testat – testat foarte sever și foarte des; și de acolo a ieșit verdictul divin că trecuse testul: cu adevărat el era un om blând. Desigur, blândețea este o virtute a lui Cristos: ”Eu sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11:29). Poate că este cea mai mare virtute, căci Însuși Domnul Isus nu a rostit doar o binecuvântare specială pentru cei blânzi, ci a promis că ei vor moșteni pământul (Matei 5:5). El știa foarte bine că blândețea nu este un lucru normal pentru omenire; într-adevăr, oamenii trebuiau instruiți în privința calității vieții, iar El i-a chemat să vină la El și să ia jugul Lui asupra lor. ”Învățați de la Mine” a poruncit El, concluzionând că noi, păcătoșii, nu vom fi niciodată blânzi sau smeriți dacă nu învățăm de la El.
Acest lucru era adevărat și cu privire la Moise. Nimeni n-ar fi sugerat că Moise era blând din punct de vedere natural. Nici anii de educație și bogăție din palatul Egiptului nu au putut să-l învețe această lecție. El a învățat mult de la egipteni, dar cu siguranță, nu blândețea. Răbufnirea lui în Egipt și acea izbucnire de nerăbdare în pustie care l-au costat foarte mult (Num. 20:8-12), arată foarte clar ce fel de om era în natura lui. Cu atât mai mare este mirarea, că acest om, dintre toți oamenii, avea să fie cel mai blând, iar minunea cea mai mare era că el a depășit pe toți ceilalți doar datorită acestei virtuți a lui Cristos. Moise nu era un visător. Blândețea nu este o caracteristică a celor meditativi; este o virtute îndrăzneață. Moise era un om al acțiunii: ”puterea mare și toate semnele înfricoșătoare pe care le-a făcut Moise...” El era conducătorul celei mai mari acțiuni din toată istoria, pionierul națiunii israelite. Dumnezeu a fost cu putere alături de Moise. Când Iosua a preluat conducerea poporului, nu a existat o încurajare mai mare pe care Dumnezeu să i-o fi dat decât să-l asigure de același sprijin: ”Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise” (Iosua 1:5). Cum se explicau experiențele minunate ale puterii divine pe care le-a avut Moise? Cu siguranță, datorită acestei virtuți: el era cel mai blând om, mai presus de toți oamenii. Blândețea lui a fost tăria lui.
Din: Blândețea omului lui Dumnezeu
”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.
Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com
Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html
No comments:
Post a Comment