Puncte de reper
Invazia sectelor continuă în România. Mulţi argumentează cu Biblia în mână. Toţi caută adepţi şi vor să fondeze biserici, mai bine zis „biserici adevărate". Cred că creştinii şi cei dornici după mântuire trebuie să fie vigilenţi.
Nu putem prezenta fiecare sectă sau confesiune în parte. Redăm însă câteva puncte de reper care vor ajuta în căutarea adevăratei biserici nou-testamentale.
1. Sola scriptura
Primul principiu al Reformei rămâne valabil chiar şi în deceniul nostru.
Adevărata biserică are ca bază doar Sfânta Scriptură. Foarte multe secte acceptă Biblia doar în legătură cu o altă „carte". De obicei această „carte" nu este „literatură particulară", ci baza învăţăturii lor. Biblia devine o sursă de informaţie secundară, care se poate înţelege doar prin lecturarea primei „cărţi". Mormonii consideră că Biblia poate fi înţeleasă numai în legătură cu cartea „Mormon". „Ştiinţa Creştină" pretinde acelaşi lucru despre scrierile lui Mary Eddy Baker. Martorii lui Iehova au traducerea lor proprie, dar numai literatura lor limpezeşte textul Bibliei. Pentru Baha’i Biblia este egală cu Coranul sau chiar cu oricare carte „sfântă"!
Precizăm că numai Biblia este sursa noastră de revelaţie. Învăţătura creştină se bazează pe cartea creştinilor, adică Biblia.
Nici „Sfânta Tradiţie" nu poate completa revelaţia lui Dumnezeu. Dogmele papale şi hotărârile Sinoadelor ecumenice pot avea o valoare istorică, dar nicidecum biblică. Cuvintele Domnului Isus sunt foarte actuale: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu", Matei 22:29.
Ciudat lucru: majoritatea sectelor citează Biblia. Pericolul zace în tălmăcirea ei. Biblia se tălmăceşte prin Biblie. Contextul ei trebuie respectat. Mulţi îşi ciugulesc versetele favorabile învăţăturii lor sau le combină ca şi săriturile calului la şah.
Cunoscând textul Bibliei vom putea depista ereziile mult mai repede!
2. Sola fide
Al doilea principiu al Reformei este tot atât de important. „Numai credinţa" cere o precizare a direcţiei sau a subiectului credinţei: ce cred? În cine mă încred? „Cine crede în Fiul, are viaţă veşnică" (Ioan 3:36). Vechiul Testament î-L prezice, Evangheliile ni-L prezintă şi epistolele ne îndeamnă să ne în credem în El. Isus Cristos este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi noi (1 Timotei 2:5). El este „Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14:6). Domnul Isus ni L-a arătat pe Tatăl. De la El ştim că Dumnezeu ne iubeşte şi tot de la El ştim că refuzarea acestei dragoste duce la judecată.
Învăţătura Noului Testament nu cunoaşte alţi „mijlocitori": nici Maria, nici vreun înger, nici „sfinţii" nu ne asigură, sau ne mijlocesc mântuirea.
Caracteristic pentru toate sectele este faptul că Isus Cristos nu este centrul învăţăturii lor. El ocupă un loc secundar. Chiar dacă este amintit, nu este Fiul lui Dumnezeu din veşnicie. La Martorii lui Iehova Isus este identic cu arhanghelul Mihail, „Norvegienii" predică pe un Isus cu o fire păcătoasă şi Baha’i acceptă rolul lui umanist şi pacifist. Isus nu este Fiul, nici Mântuitorul şi nici Domnul!
În consecinţă, este de o importanţă vitală să cercetăm, la o confesiune necunoscută, locul pe care-L ocupă Domnul Isus Cristos în învăţătura ei.
Mute confesiuni îl acceptă pe Isus ca Domn şi Mântuitor, dar practica lor se contrazice cu această mărturisire. Nici Duhul Sfânt, nici vindecările şi nici Legea nu pot înlocui pe Salvatorul nostru.
Tot aici trebuie să ne întrebăm dacă credinţa afectează conduita adepţilor unor grupări religioase. Viaţa trebuie văzută în legătură cu învăţătura. Fiecare membru al unui grup religios întruchipează mai mult sau mai puţin decât mărturisirea lui de credinţă. Litera este una (poate şi identică cu textul Bibliei), dar practica este alta!
„Sunt oameni politicoşi" este o laudă, poate chiar meritată. Politeţea singură însă nu este garanţia unei învăţături sănătoase. Deci atenţie!
3. Sola gratia
„Numai harul" şi nu apartenenţa la o confesiune garantează mântuirea. Biserica Catolică susţine „ex ecclesiam nulla salus" (în afara bisericii catolice nu există mântuire). Biserica Ortodoxă susţine acelaşi lucru, cu o diferenţă: ea se referă doar la Biserica Ortodoxă! Tot aşa gândesc şi Martorii lui Iehova, Mormonii şi Neo-Apostolicii. Această pretenţie este de fapt caracteristică pentru toate sectele.
„Numai harul" înseamnă că mântuirea nu se găseşte în locuri sfinte sau luând parte la pelerinaje.
Condiţiile biblice pentru a dobândi această mântuire sunt: credinţa şi pocăinţa (Faptele Apostolilor 26:31; 2:38). Nici botezul (sub orice formă), nici sigilarea (Neo-Apostolicii) şi nici un alt rit (spovedania, Cina Domnului, confirmarea...) nu ne mântuiesc. Păzirea diferitelor prescripţii (Legea, Sabatul...) n-au efect mântuitor, Mântuirea se datoreşte harului şi nu unei experienţe nebuloase (botezul cu Duhul Sfânt, meditaţii,...). Unele confesiuni vorbesc despre „fapte bune". Şi Biblia le pomeneşte, dar nu ca condiţie în vederea mântuirii, ci ca rezultatul ei. Deci fapte bune pentru că sunt mântuit şi nu pentru a dobândi această mântuire. Alte grupări suferă de boala legalismului. Conducătorii lor au redus viaţa de credinţă la respectarea minuţioasă a unor „decrete interne" în legătură cu conduita, ţinuta şi îmbrăcămintea adepţilor lor. O biserică nou-testamentală are în această privinţă două lucruri: disciplina izvorâtă din ascultarea faţă de Cuvânt şi toleranţa în lucrurile secundare. Augustin spunea: „In necessarii unitas, in dubiis libertas, in omnibus caritas (în lucrurile esenţiale unitate, în cele secundare libertate, în toate dragoste).
Cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu este obligatorie. Numai Biblia ne va da etalonul pentru compararea diferitelor grupări creştine. Simţul nostru nu este obiectiv şi amabilitatea oamenilor nu poate fi singurul criteriu. Fiecare grupare îşi face reclama cea mai bună şi nimeni nu se laudă cu eşecuri sau cu enoriaşi ipocriţi. Ciudăţeniile teologice nu sunt prezentate chiar la prima întâlnire. Scena este de obicei bine iluminată şi acţiunile din dosul culiselor rămân în întuneric.
Biserica desăvârşita nu o vom găsi pe pământ. Suntem chemaţi însă să trăim şi să slujim într-o biserică nou-testamentală.
http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/ONLIN
No comments:
Post a Comment