Un lung tren ne pare viataTraian Dorz
.jpg)
Un lung tren ne pare viata,ne trezim in el mergand,
fara sa ne dam noi seama unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,unde stam cate-un minut;
Pana cand sa ne dam seama,suna, pleaca a trecut....
Iar durerile sunt statii lungi,de nu se mai sfarsesc,
si in ciuda noastra parca tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare inainte tot privim,
sa ajungem mai degraba la vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele si anii,clipe scumpe si dureri,
noi traim hraniti de visuri si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca, cati in drum n-am intalnit!...
Iar cate-un batran coboara trist, si frant, si istovit.
Vine odata insa vremea sa ne coboram si noi;
ce n-am da, atunci, o clipa sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar, pe cand, privind in urma,plangem timpul ce-a trecut,
suna-n Gara Vesniciei;am trait si n-am stiut!...
Un Anonim ,sau necunoscut mie ,a completat cu urmatoarele versuri:
Vino deci, acum la Domnul, si ia-L ca Mântuitor,
Ca în gara Vesniciei så te--ntimpine cu dor!
Sa ajungi în cerul slavei cu toti sfinti proslavitii
Si sa cânti imnuri de slavå cu totii cei ai Lui iubiti !
Vino deci, acum la Domnul, si ia-L ca Mântuitor,
Ca în gara Vesniciei så te--ntimpine cu dor!
Sa ajungi în cerul slavei cu toti sfinti proslavitii
Si sa cânti imnuri de slavå cu totii cei ai Lui iubiti !
Virginia tare frumoasa poezia asta. Si ultimele versuri adaugate tot la fel.Domnul sa te binecuvante!O Duminica placuta!
ReplyDelete