IZVOARE IN DESERT-366 lecturi devotionale zilnice

IZVOARE IN DESERT

366 lecturi devotionale

zilnice

1 Decembrie

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

(Evrei 4:9)

Această odihnă include biruinţă: „Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur … nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor“ (Iosua 21:44). „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ (1 Corinteni 15:57).

Un credincios remarcabil a spus odată despre mama sa, care era o creştină foarte îngrijorată şi neliniştită. Deseori vorbea cu ea ore în şir, încercând s-o convingă de păcatul de a se îngrijora, dar fără nici un rezultat. Era ca femeia aceea în vârstă care a spus odată că suferise foarte mult, mai ales din cauza necazurilor care nu s-au întâmplat niciodată.

Dar într-o dimineaţă mama lui a venit la micul dejun cu un zâmbet care-i împodobea faţa. El a întrebat-o ce se întâmplase, şi ea a început să-i povestească un vis pe care-l avusese în noaptea aceea. În visul ei, ea mergea pe un drum mare împreună cu o mare mulţime de oameni, care păreau toţi foarte obosiţi şi împovăraţi. Toţi oamenii cărau nişte pachete mici şi negre, şi ea a observat că tot mai multe pachete erau lăsate pe drum de numeroase creaturi cu o înfăţişare dezgustătoare care păreau foarte demonice din fire. Când pachetele erau aruncate jos, oamenii se aplecau să le ridice şi le cărau.

Ca toţi ceilalţi din visul ei, şi ea îşi căra povara inutilă, fiind trasă în jos de pachetele diavolului. După un timp, a privit în sus şi a văzut un Om a cărui faţă era iubitoare şi luminoasă în timp ce trecea prin mulţime, încurajându-i pe oameni. În cele din urmă El a venit la ea, şi ea şi-a dat seama că era Mântuitorul ei. S-a uitat la El, spunându-I cât de obosită era, şi El a zâmbit trist şi a spus: „Draga mea copilă, aceste pachete pe care le cari nu sunt de la Mine, şi tu nu ai nevoie de ele. Ele sunt poverile diavolului, şi ele îţi distrug viaţa. Tu trebuie să le arunci şi pur şi simplu să refuzi să le atingi chiar şi cu unul din degetele tale. Atunci calea ţi se va părea uşoară, şi te vei simţi ca şi cum Eu «[te]-am purtat pe aripi de vultur» (Exod 19:4)“.

Mântuitorul i-a atins mâna, şi pacea şi bucuria i-au umplut repede sufletul. În timp ce se vedea pe ea în visul ei aruncându-şi poverile la pământ şi fiind gata să se arunce la picioarele Lui cu o recunoştinţă plină de bucurie, s-a trezit deodată şi a văzut că toate îngrijorările ei dispăruseră.

Din ziua aceea şi până la sfârşitul vieţii ei, a fost cea mai veselă şi cea mai fericită membră a familiei.

Şi noaptea va fi plină de muzică,

Iar grijile care te copleşeau ziua,

Îşi vor strânge corturile ca arabii,

Şi vor pleca în tăcere.

Henry Wadsworth Longfellow

2 Decembrie

… să desăvârşească prin suferinţe. (Evrei 2:10)

Oţelul este produsul obţinut din fier plus foc. Solul este piatră plus căldură şi zdrobirea gheţarilor. Pânza este in plus apa care-l spală, pieptănul care-l separă, îmblăciul cu care se bate, şi suveica cu care se ţese. În acelaşi fel, dezvoltarea caracterului uman cere un plus ataşat de el, pentru că marile caractere se formează nu printr-o viaţă trăită în lux, ci prin suferinţă. Şi lumea nu uită oamenii de mare caracter.

Am auzit odată povestea unei mame care a adus un băiat handicapat cu spatele cocoşat în casa ei ca să-i ţină companie fiului ei. Ea şi-a avertizat fiul să fie foarte atent să nu facă nici o referire la diformitatea celuilalt băiat, întrucât aceasta era o chestiune foarte sensibilă pentru el. Şi l-a încurajat să se joace cu noul său prieten ca şi cum ar fi un copil normal. Dar după ce l-a ascultat pe fiul ei jucân­du-se cu el timp de câteva minute, l-a auzit întrebându-l pe prietenul lui: „Ştii tu ce ai în spate?“ Băiatul handicapat s-a simţit stânjenit, a ezitat un moment, dar înainte să poată răspunde, prietenul lui a răspuns la întrebare în locul lui, spunând: „Este cutia în care sunt ţinute aripile tale, şi într-o zi Dumnezeu o va deschide larg, şi tu vei zbura ca să devii un înger“.

Într-o zi Dumnezeu va descoperi acest fapt fiecărui creştin: chiar lucrurile împotriva cărora ei se răzvrătesc acum sunt instrumentele pe care le foloseşte El pentru desăvârşirea caracterului lor şi pentru a-i transforma în ceva perfect, astfel încât ei să poată fi folosiţi mai târziu ca pietre şlefuite în cerul Său viitor.

Cortland Myers

Suferinţa este un îngrăşământ minunat pentru rădăcinile caracterului. Marele obiectiv al acestei vieţi este caracterul, pentru că este singurul lucru pe care îl putem lua cu noi în eternitate. Şi scopul încercărilor noastre este să dobândim cât mai mult posibil din cel mai înalt caracter. Austin Phelps

Muntele viziunii nu se cucereşte pe nici un alt drum decât acela acoperit cu spini.

3 Decembrie

„Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?“

Ea a răspuns: „Bine“.

Fii tare, suflete al meu!

Cei dragi ai tăi merg

În mormânt. Dumnezeu este al tău, chiar şi atunci;

Fii tare.

Fii tare, suflete al meu!

Moartea se arată la orizont.

Ia seama, ascultă-L pe Dumnezeul tău! El te va purta prin asta;

Fii tare.

Timp de şaizeci şi doi de ani şi cinci luni am avut-o pe soţia mea iubită, şi acum, în al nouăzeci şi doilea an al vieţii mele, am rămas singur. Dar mă întorc spre Domnul Isus care este mereu prezent, în timp ce mă plimb prin cameră, şi spun: „Doamne Isuse, sunt singur. Şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tu eşti cu mine şi eşti Prietenul meu. Acum, Doamne, Te rog, mângâie-mă, întăreşte-mă şi dă umilului Tău servitor tot ce vezi că am nevoie“.

N-ar trebui să fim niciodată mulţumiţi până nu ajungem să-L cunoaştem pe Domnul Isus în felul acesta – până nu vom descoperi că El este Prietenul nostru etern – în permanenţă, în toate situaţiile, şi mereu gata să Se dovedească a fi Prietenul nostru. George Mueller

Necazurile nu ne pot vătăma când le amestecăm cu supunere.

Gheaţa de pe copaci va îndoi multe ramuri până la punctul de rupere. În mod similar, văd o mare mulţime de oameni încovoiaţi şi striviţi de necazurile lor. Totuşi, când şi când întâlnesc pe cineva care cântă în necaz, şi atunci Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru situaţia mea, precum şi pentru a lui. Nu este cântec mai frumos decât acela cântat în timpul nopţii. Poate vă mai amintiţi povestea unei femei care, atunci când a murit singurul ei copil, a privit spre cer cu o faţă ca de înger şi a spus: „Îţi dau bucurie, scumpul meu copil“. Acea propoziţie solitară, simplă a rămas cu mine mulţi ani, dându-mi deseori energie şi mângâiere.

Henry Ward Beecher

Nici chiar pentru cei morţi nu-mi voi închide sufletul în întristare;

Moartea nu ne poate despărţi pentru mult timp.

Căci nu este ca atunci când trandafirul care s-a căţărat pe zidul grădinii mele

A înflorit pe partea cealaltă?

Moartea ascunde,

Dar nu desparte;

Tu eşti deci pe partea cealaltă a lui Hristos!

Tu eşti cu Hristos, şi Hristos este cu mine;

În Hristos suntem încă uniţi.

L.B. COWMAN

EDITATE DE JAMES REIMANN

T R A D U C E R E A

ANA SI DANIELA DOMAINSCH I