IZVOARE IN DESERT-366 lecturi devotionale zilnice

IZVOARE IN DESERT

366 lecturi devotionale

zilnice

4 Decembrie

S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte.

(Matei 14:23)

Una din binecuvântările zilei de şabat în vechime era liniştea, odihna şi pacea sfântă care veneau când aveau un moment de solitudine liniştită departe de lume. Există o putere specială care ia naştere în solitudine. Ciorile călătoresc în cârduri, şi lupii în haite, dar leul şi vulturul sunt de obicei singuri.

Puterea se găseşte nu în ocupaţii şi gălăgie, ci în linişte. Pentru ca un lac să reflecte cerul pe suprafaţa lui, trebuie să fie liniştit. Domnul nostru a iubit oamenii care se strângeau la el, dar sunt multe relatări în Scriptură când El a plecat de lângă ei pentru o scurtă perioadă de timp. Ocazional, El Se retrăgea din mulţime şi deseori Îşi petrecea serile singur pe munţi. Cea mai mare parte a lucrării Lui a fost făcută în satele şi oraşele de pe ţărmul mării, dar El iubea mai mult munţii şi la căderea nopţii în mod frecvent Se izola pe înălţimile lor pline de pace.

Singurul lucru de care avem nevoie astăzi mai mult decât orice altceva este să petrecem timp singuri cu Domnul nostru, stând la picioarele Lui în sfânta intimitate a prezenţei Lui binecuvântate. O, câtă nevoie avem să recuperăm arta pierdută a meditaţiei! O, câtă nevoie avem de „locul secret“ (Psalmul 91:1) ca parte a stilului nostru de viaţă! O, câtă nevoie avem de puterea care vine din aşteptarea lui Dumnezeu!

Este bine să trăieşti în v plăcută,

Unde lucrarea lumii este făcută,

Unde secerătorii cântă pe ogoarele cu grâu,

Şi lucrează până la apusul soarelui.

Dar dincolo de pajişti văd munţii

Unde zgomotele traficului încetează,

Şi merg după un Glas care mă cheamă

De pe vârful muntelui plin de pace.

Da, este plăcut să trăieşti în valea cea frumoasă,

Şi să lucrezi până la apusul soarelui;

Dar duhul meu tânjeşte după aerul piscului

Când ziua şi lucrul ei s-au sfârşit.

Căci o Prezenţă suflă peste munţii tăcuţi,

Şi dulceaţa ei trăieşte încă;

Aceeaşi linişte adâncă umple tot muntele,

Când este suflată peste măslini.

Orice viaţă care doreşte să fie puternică trebuie să aibă Locul ei Preasfânt (Exod 26:33) în care intră numai Dumnezeu.

5 Decembrie

Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui;
nici nu stă în puterea omului, când umblă,
să-şi îndrepte paşii spre ţintă.

(Ieremia 10:23)

Povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă.

(Psalmul 27:11)

Mulţi oameni vor să-I dea directive lui Dumnezeu în loc să se lase călăuziţi de El. Ei vor să-I arate Lui calea în loc să-L urmeze supuşi acolo unde îi conduce El. Madame Guyon

Am spus: „Lasă-mă să merg la câmp“;

Dumnezeu a spus: „Nu, mergi la oraş“;

Am spus: „Dar nu sunt flori acolo“;

El a spus: „Nu sunt flori, dar e o cunună“.

Am spus: „Dar cerul este întunecat,

E numai zgomot şi agitaţie“;

Dar El plângea în timp ce mă trimitea înapoi,

„E mai mult“, a spus El, „e păcat“.

Am spus: „Dar aerul e greu,

Şi ceaţa învăluie soarele“;

El a răspuns: „Totuşi sufletele sunt bolnave,

Şi lucrarea ta încă nu s-a terminat“.

Am spus: „Îmi va lipsi lumina,

Şi prietenii spun că-mi vor simţi lipsa“;

El mi-a răspuns: „Alege în seara asta,

Dacă să-ţi simt Eu lipsa, sau ei“.

Am cerut să mi se dea timp;

El a spus: „E greu să te decizi?

Nu va părea deloc greu în cer

Să fi călcat pe urmele paşilor Îndrumătorului tău“.

Am aruncat o privire spre câmp,

Apoi mi-am îndreptat faţa spre oraş;

El a spus: „Copilul meu, te predai?

Vei lăsa tu florile pentru cunună?“

Atunci mâna mea a mers în a Lui,

Şi El a venit în inima mea;

Şi acum merg într-o lumină divină,

Pe calea la care mi-era frică să mă uit.

George MacDonald

6 Decembrie

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

(Apocalipsa 3:11)

George Mueller, un lider dintre fraţii din Plymouth, a făcut odată această mărturisire: „În iulie 1829 Dumnezeu a binevoit să descopere inimii mele adevărul cu privire la întoarcerea Domnului Isus şi să-mi arate că am făcut o mare greşeală stând retras şi urmărind convertirea completă a omenirii. Acest lucru a avut următorul efect asupra mea: În adâncul sufletului meu, am fost mişcat şi am simţit compasiune pentru păcătoşii care piereau şi pentru o lume adormită de Vrăjmaşul cel rău. Şi am început să mă gândesc: «N-ar trebui să fac tot ce pot pentru Domnul Isus şi să încerc să trezesc biserica Lui adormită înainte de întoarcerea Sa?»“

S-ar putea să mai fie încă mulţi ani dificili de muncă grea înaintea noastră înainte de împlinirea întoarcerii Lui profetice, dar semnele venirii Lui sunt foarte încurajatoare astăzi. De fapt, n-aş fi deloc surprins dacă aş vedea îngerul apocaliptic întinzându-şi aripile pentru ultimul său zbor triumfal astăzi înainte de apusul soarelui. N-aş fi surprins nici dacă ştirile de mâine dimineaţă ne-ar înfiora cu vestea că Hristos Domnul a sosit pe vârful Muntelui Măslinilor sau Muntelui Calvarului ca să proclame stăpânirea Lui mondială.

O, biserici moarte, treziţi-vă! O, Hristos, coboară! Cap cu cicatrice, primeş­te-Ţi cununa! Mâini lovite, primiţi-vă sceptrul! Picioare rănite, primiţi-vă tronul! „Căci a Ta este împărăţia“ (Matei 6:13). Thomas DeWitt Talmage

Poate va fi seara,

Când lucrul zilei s-a sfârşit,

Şi ai timp să stai în amurg,

Şi să priveşti soarele cum coboară,

În timp ce lunga zi luminoasă moare încet

Pe mare,

Şi orele devin liniştite şi sfinte

Cu gânduri despre Mine;

Când auzi copiii satului

Alergând pe stradă –

Printre paşii aceia care trec

Poate fi sunetul paşilor Mei.

De aceea îţi spun: Veghează!

La lumina luceafărului de seară

Când camera se întunecă tot mai mult

Ca norii din depărtare,

Vezi ca uşa ta să fie închisă şi încuiată

În casa ta,

Căci s-ar putea să fie seară

Când voi veni.

L.B. COWMAN

EDITATE DE JAMES REIMANN

T R A D U C E R E A

ANA SI DANIELA DOMAINSCH I