La hotar
De pe al timpului hotar,
Scrutez vremea ce o sa vie,
Poarta lacrimi,plins si amar,
Pentru lume pe vecie,
Usa harului se-nchide,
Si vad cortul lui David,
Din genune-ncet ,cum vine
Iar in el, un chip de crin,
Ce e viu si pentru mine
Si o mina de lumina, face semn
Chemind la Sine
Doar ce e curat si demn,
Astazi,este timpul tau,
Cind Isus mai da iertare,
Miine,aduce negrul hau
C-ai respins a Lui chemare,
Timpu-si toarce fir din caer,
Purtind slova profetiei,
Aducind a lumii vaier,
Cu pecetea vesniciei,
La al timpului hotar,
Veghez vremea ce-o sa vie,
Cind pe nori sfintii rasar,
Pentru a Lui Imparatie,
Dec 27-10 Doru Popescu,
http://rbabiserici.blogspot.com/
Zilele din urmă
Trăim acum chiar zilele din urmă
Şi vremurile-s grele cum e scris
Căci oamenii sunt iubitori de sine
Independenţi alergători spre-abis.
Şi iată ce mai scrie-n Sfânta Carte
Că cei mai mulţi spre rău vor fi atraşi
Se poticnesc în noapte, au candelele sparte
Sunt iubitori de bani, lăudăroşi , trufaşi.
Nu mai au nici respect sunt răi şi hulitori
Nu-şi mai cinstesc părinţii aşa cum se cuvine
Sunt fără de evlavie şi nemulţumitori
N-au dragoste firească şi nu mai au ruşine.
Au inima împietrită şi-s neînduplecaţi
Când Duhul Sfânt lucrează spre bine să-i încline
Clevetitori, făţarnici la rău neînfrânaţi
Neîmblânziţi în fire neiubitori de bine.
Şi chiar de la faci bine cum a făcut Isus
Ei tot sunt vânzători şi trădători ca Iuda
Au formă de evlavie dar nu-s născuţi de sus
Oricât vrei să-i ajuţi zadarnică ţie truda.
Şi-au zugrumat conştiinţa nu mai au gând curat
Iubesc mai mult păcatul decât pe Dumnezeu
Obraznici fără margini şi mândri în păcat
Dispuşi oricând la rele doar binele-l fac greu.
Sunt plini de îndrăzneală în firea pământească
Se vâră şi în case prin pofte prin păcat
Mulţimile cad pradă când nu pot să cunoască
De-au primit adevărul ori de sau înşelat.
Dar chiar de lumea asta e pornită
Spre răzvrătiri, păcat şi tot cei rău
Tu încă poţi să-ţi schimbi deplin viaţa
Dacă te-ntorci, smerit la Dumnezeu.
De-aceia om vremelnic şi prietenul meu drag
De oamenii fireşti ‘degrab te depărteză
Şi caută părtăşia cu cei ce în jug trag
Cu Isus Salvatorul şi pentru El lucrează.
Trăim acum, dar oare trăim bine?
Vii suntem pentru Domnul, şi morţi faţă de lume?
Ajută-ne Părinte mai mult să ne sfinţim
Să fim ai Tăi şi astăzi şi-n veci de veci amin!
Şi vremurile-s grele cum e scris
Căci oamenii sunt iubitori de sine
Independenţi alergători spre-abis.
Şi iată ce mai scrie-n Sfânta Carte
Că cei mai mulţi spre rău vor fi atraşi
Se poticnesc în noapte, au candelele sparte
Sunt iubitori de bani, lăudăroşi , trufaşi.
Nu mai au nici respect sunt răi şi hulitori
Nu-şi mai cinstesc părinţii aşa cum se cuvine
Sunt fără de evlavie şi nemulţumitori
N-au dragoste firească şi nu mai au ruşine.
Au inima împietrită şi-s neînduplecaţi
Când Duhul Sfânt lucrează spre bine să-i încline
Clevetitori, făţarnici la rău neînfrânaţi
Neîmblânziţi în fire neiubitori de bine.
Şi chiar de la faci bine cum a făcut Isus
Ei tot sunt vânzători şi trădători ca Iuda
Au formă de evlavie dar nu-s născuţi de sus
Oricât vrei să-i ajuţi zadarnică ţie truda.
Şi-au zugrumat conştiinţa nu mai au gând curat
Iubesc mai mult păcatul decât pe Dumnezeu
Obraznici fără margini şi mândri în păcat
Dispuşi oricând la rele doar binele-l fac greu.
Sunt plini de îndrăzneală în firea pământească
Se vâră şi în case prin pofte prin păcat
Mulţimile cad pradă când nu pot să cunoască
De-au primit adevărul ori de sau înşelat.
Dar chiar de lumea asta e pornită
Spre răzvrătiri, păcat şi tot cei rău
Tu încă poţi să-ţi schimbi deplin viaţa
Dacă te-ntorci, smerit la Dumnezeu.
De-aceia om vremelnic şi prietenul meu drag
De oamenii fireşti ‘degrab te depărteză
Şi caută părtăşia cu cei ce în jug trag
Cu Isus Salvatorul şi pentru El lucrează.
Trăim acum, dar oare trăim bine?
Vii suntem pentru Domnul, şi morţi faţă de lume?
Ajută-ne Părinte mai mult să ne sfinţim
Să fim ai Tăi şi astăzi şi-n veci de veci amin!
de Teodor Groaza
27.10.2010
Vişeu de Sus
http://rbabiserici.blogspot.com/2010/12/1.html
No comments:
Post a Comment