Într-o vreme în care Cerul stă să se prăvălească peste Pământ,
într-o vreme când Natura şi Popoarele nu-şi mai încap în matca fiinţei lor,
într-o vreme când oamenii îşi dau frâu liber celor mai nestăpânite porniri şi trăiri,
ne-am apucat şi noi să răscumpărăm ce vom mai putea din ce va mai fi să fie; lucrători din ceasul al unsprezecelea, cei de pe urmă...
Aşa ne-a fost datul; chiar şi aşa, este un har (haris) şi o bucurie (harra).
Să redescoperim lucrurile tainice de odinioară, să înţelegem mai mult din ceea ce a fost şi să împlinim mai mult din ceea ce se cuvine a fi împlinit.Când totul este pe sfîrşite, când cortina stă să cadă peste scena istoriei, părem a fi descoperitori a ceva ce trebuie să spunem neapărat şi altora, şi mai ales să împărtăşim secrete pe care alţii nici nu îndrăznesc să le rostească.
În aceast fel va fi şcoala noastră creştină: o oază de învăţătură de dragoste a Logos-ului întrupat în istorie, o odaie de sus a trăirii tainei vieţuirii pe deplin împlinite de Duhul Adevărului...
Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Trăim într-o lume schimbătoare. Nimic nu mai e ca acum 50 de ani. Educaţia s-a schimbat. Bisericile s-au schimbat. Lumea s-a schimbat. Totuşi, Evanghelia Domnului Isus Cristos nu s-a schimbat. Cu mulţi ani în urmă, nimeni nu se gândea că poate să obţină o diplomă credibilă de...acasă. De aceea, mulţi nu au avut posibilitatea să îşi descopere potenţialul. Mulţi s-au simţit chemaţi şi au visat poate să înveţe pentru a ajunge lucrători destoinici, dar nu au avut şanse să parcurgă o şcoală.Astăzi Colegiul Evanghelic Dumitru Cornilescu poate educa de la distanţă, stând comod în fotoliul de acasă. Totul depinde de tine, dacă vrei... VREI ? Poţi, dacă vrei... Se cere doar dorinţă şi muncă. Dacă depui efort putem şi noi să dăm îndrumarea şi cursurile potrivite care să te conducă către graduarea altfel imposibil de obţinut.Eşti gata? Dumnezeu este gata. Dacă El te-a chemat, atunci El vrea să te folosească într-un fel măreţ şi puternic. Este posibil să vină o zi, cînd nimeni nu va mai putea să spună o vorbă în Biserică dacă nu are licenţă / acreditare de predicator !Suntem aici pentru a te ajuta în împlinirea ta, în tot ceea ce Dumnezeu are în vedere ca lucrare pentru tine. Următorul pas este al tău. Alătură-te celor ce s-au înrolat deja în programele Colegiului şi începe azi călătoria ca unul care "nu are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului". (2 Tim.2:15)
P R O L E G O M E N E Era cred prin vara lui 1990 sau 1991, în ţară se produceau schimbări masive, începuseră grevele, protestele, vă amintiţi? Se blocau şoselele, “noi muncim, nu gândim”, „nu ne vindem ţara” etc.Purtam o discuţie cu un frate drag: "Avem de gând să începem o şcoală biblică” - îi spuneam... "Dacă e aşa, nu veţi avea o recunoaştere din partea BER” - mi-a răspuns el.Era pe-atunci -aşa am numit-o-, vremea aruncării pietrei...NU era timpul atunci de a face şcoală pentru alţii, era timpul de a face şcoală pentru noi înşine, era începutul greu al învăţării sinelui cu rigorile slujirii, căci, într-adevăr, în toamna următoare am mers la a doua facultate, apoi la a treia, apoi la master, apoi la doctorat
În 17 ianuarie 2009 eram de vorbă cu fraţii din Sfatul pe Ţară -forul de conducere al BER-, aducând un mesaj din partea adunării în care slujeam şi pledând împotriva tendinţei de alungare a tinerilor din BER, membrii Clubului Biblic. Solicitam între altele, să se gândească fraţii la iniţierea unei şcoli creştine. Le mărturiseam apoi că din amărăciunea pricinuită de plecarea unor tineri din adunarea din Băleni Sârbi, avusesem de gînd să pornim în toamna lui 2008 o şoală biblică la Lazuri, în Dâmboviţa, atât eram de afectaţi cu toţii de situaţie...Nici atunci nu a fost să fie, căci nu am văzut nici o reacţie de solidaritate cu această simţire de la cei în drept să o aibă. Mai târziu, am mai încercat un ultim demers public, pe 31august 2009, când am organizat o masă rotundă la Pucioasa, unde am redactat o petiţie, semnată de aproape 50 de fraţi şi surori din mai multe adunări, prin care solicitam constituirea unei şcoli biblice.Când încă mai trăgeam nădejde că Dumnezeu va pune pe alţii să facă lucrarea aceasta, Duhul a răbufnit în mine când mi-a poruncit apăsat, aşa că m-am lăsat convins; cu greu, dar în cele din urmă am acceptat şi am zis în sinea mea: “în toamna următoare, nu în toamna asta, cu voia Domnului, vom porni şcoala biblică”. Curios lucru, era şcoala aceea din mintea mea de acum aproape 20 de ani, dar nu mai simţeam nici o euforie, ca atunci, ci doar o imensă şi o apăsătoare responsabilitate. Aş fi vrut să mai amân, poate, să mai prelungesc luarea deciziei, să mai trag de timp, dar nu mai era chip de amânare, sosise ceasul...Eram chiar ultimii din ţara aceasta; în ianuarie 2009 porniseră deja fraţii noştri Ostaşi, la Alba Iulia, Şcoala „Neemia”, iar în toamna lui 2009, fraţii darby-şti împreună cu fratele Ion Socoteanu, porniseră şi ei Şcoala „Timotei”, unde printre studenţi se numărau şi nişte fraţi din “Carol Davila”.Eram, într-adevăr, ultimii oameni din ţara aceasta, dar m-am îmbărbătat în faţa mărturiilor de netăgăduit ce-mi fuseseră aduse prin Duhul şi am reconfirmat decizia luată, apoi m-am nevoit să îi dau curs. Lucrând, nu a fost greu să punem împreună pâinile şi peştiipe care îi aveam în traistă, aşa că ne-am trezit înconjuraţi de mulţi fraţi doritori să se pună în slujba acestei chemări, fraţii din ţară şi din străinătate care nu ne-au mai descurajat ca altă dată, ba chiar ne-au sprijinit. Iar în ianuarie 2010 cînd l-am întrebat pe fratele Şerban (Bănel) Constantinescu dacă ar fi dispus să sprijine această iniţiativă, el mi-a răspuns afirmativ cu un ton tineresc debordând de entuziasm, precizând că ne va pune la dispoziţie şi relaţiile sale.Este acum vremea ridicării pietrei, căci Dumnezeu este Tatăl oricărei ridicări sau înnoiri din lumea aceasta...Aşa că îi mulţumim Harului SĂU că a ales să ne facă calfe şi zidari ai Măriei Sale, când noi nici nu gîndeam, şi ne-a poruncit să continuăm umblarea şi alergarea pe urmele paşilor înaintaşilor noştri întru Domnul.Fie binecuvîntat de El acest început slab, până în clipa cînd va trebui să predăm şi noi ştafeta fiilor noştri şi altor generaţiilor care vor veni după noi! Căci tăria unei comunităţi vine cred de aici, din ceea ce reuşim să transmitem generaţiei următoare ca zestre de înţelepciune, de cunoaştere şi de simţire.Şi toate acestea vin din IUBIREA LUI, din marea Lui iubire pentru noi, copiii de ieri, părinţii de azi, pentru copiii noştri de azi, părinţii nepoţilor noştri de mâine... Binecuvîntaţi fie cei ce vin în numele LUI...Al dumneavoastră, în Cristos, Daniel-Gabriel Cuculea 09.04.2010, Bucureşti |
No comments:
Post a Comment