De la RODICA BOTAN:Pentruca Francis Chen ,e unul din credinciosii contemporani preferati si pentru ca Rodica Botan s-a apucat sa traduca ceva din cartea CRAZI LOVE =DRAGOSTE NEBUNA ,nu am rezista si am indraznit sa postez toate aceste mesaje care mi-au facut bine si care sant legate si de rugaciunea noastra pentru scumpa de Deby fiica lui Rodica care are inca nevoie de rugaciunile noastre .In acest blog se mai gasesc mai multe fragmente din cartile scrise si discutii chiar youtubes despre Francis Chan. E un om al lui Dumnezeu care si-a inteles chemarea .....e o pilda pentru pastorii contemporani!Virginia BrasovDRAGOSTE NEBUNA...
Brooke Bronkowski era o fetita frumusica de 12 ani indragostita de Isus. Cind era prin clasa a opta, a inceput un studiu al Bibliei la scoala ei. Isi cheltuia banii pe care ii cistiga avind grija de copiii vecinilor, cumparind Biblii pe care apoi le dadea prietenilor ei necredinciosi. Pastorul care se ingrijea de tineret la Biserica lor, cind a auzit ce facea, i-a adus acasa cutii mari, pline cu Biblii ca sa le distribuie copiilor din scoala. Cam pe la 12 ani, Brooke a scris urmatoarea compunere; si o sa intelegeti din acest essay ce fel de fata era Brooke.
CUM VAD VIATA CARE IMI STA IN FATA
De Brooke Bronkowski
Am sa-mi traiesc viata din plin. Am sa fiu fericita. Am sa fiu foarte insufletita. Am sa am din ce in ce mai multa bucurie. Am sa ma port frumos cu toata lumea. Am sa fiu placuta tuturor. Am sa spun lumii intregi despre Christos. Am sa particip in aventuri care sa schimbe lumea. Am sa fiu sigura pe mine si n-am sa fiu decit ceea ce sint, nimeni nu ma va schimba. N-am sa am nici o problema…dar am sa-i ajut pe ceilalti cu problemele lor.
Vedeti, am sa fiu unul din acei oameni care fac istorie la o virsta inca tinara. Oh…am sa am momente si bune si rele, dar am sa sterg pe cele rele si am sa pastrez doar momentele frumoase. De fapt asta este tot ce am sa-mi amintesc- doar momentele frumoase si nimic altceva , doar atit - ca mi-am trait viata din plin. Am sa fiu unul din acei oameni care se duc undeva cu o misiune oarecare, un plan minunat, un plan care sa schimbe lumea, si nimic nu ma va putea tine pe loc. Am sa fiu un exemplu pentru altii, am sa ma rog pentru indrumare.
Am toata viata in fata mea. Am sa dau si altora din bucuria pe care o am si apoi Dumnezeu imi va da si mai multa bucurie. Am sa fac tot ce imi va spune Dumnezeu sa fac.Am sa pasesc pe urmele Lui. Am sa ma straduiesc din rasputeri!!!
...............................................................
In timpul primului an de liceu, Brooke a avut un accident de masina . Viata ei pe pamint s-a sfirsit cind avea doar 14 ani, dar impactul – urmarile pe care le-a avut viata ei pe pamint nu s-au terminat odata cu viata ei. Aproape 1500 de oameni au fost prezenti la serviciul ei de inmormintare. Tineri din liceul unde era eleva au citit la serviciul de inmormintare din poemele scrise de ea despre dragostea ei pentru Dumnezeu. Cu totii au vorbit despre ea ca fiind un exemplu minunat pentru toti; cu totii si-au amintit de bucuria pe care o emana cind era printre ei.
Eu, am predicat din Scriptura la serviciul ei de inmormintare si am invitat pe cei care vroiau sa-L cunoasca personal pe Isus sa vina in fata si sa-si dedice viata Lui . Cred ca au fost pe putin doua sute de elevi care au venit in fata Bisericii si au ingenunchiat rugindu-se pentru salvarea sufletelor lor. Usierii au inminat cite o Biblie fiecaruia dintre acesti tineri. Erau din Bibliile pe care Brooke le pastra in garajul familiei si care asteptau ca ea sa le dea prietenilor ei nemintuiti, intr-o zi. Intr-o singura zi, Brooke a aratat calea mai multor suflete decit oricare dintre noi ar putea sa o faca intr-o viata de om.
In scurta ei viata de 14 ani, Brooke a fost credincioasa Lui Christos. Scurta ei viata nu a fost o risipa de timp. Cuvintele compunerii ei par acum profetice” Vedeti, am sa fiu unul din acei oameni care fac istorie la o virsta inca tinara”.
Cu totii am fost socati uneori sa cunoastem sau sa stim pe cineva care a trecut in vesnicii. Chiar acum cind citesti aceste rinduri, iti vin in minte fete si nume cunoscute… Este bine sa te gindesti la acesti oameni din viata ta, si este bine sa te gindesti si la moarte. Asa cum spune autorul Eclesiastului:
CUM VAD VIATA CARE IMI STA IN FATA
De Brooke Bronkowski
Am sa-mi traiesc viata din plin. Am sa fiu fericita. Am sa fiu foarte insufletita. Am sa am din ce in ce mai multa bucurie. Am sa ma port frumos cu toata lumea. Am sa fiu placuta tuturor. Am sa spun lumii intregi despre Christos. Am sa particip in aventuri care sa schimbe lumea. Am sa fiu sigura pe mine si n-am sa fiu decit ceea ce sint, nimeni nu ma va schimba. N-am sa am nici o problema…dar am sa-i ajut pe ceilalti cu problemele lor.
Vedeti, am sa fiu unul din acei oameni care fac istorie la o virsta inca tinara. Oh…am sa am momente si bune si rele, dar am sa sterg pe cele rele si am sa pastrez doar momentele frumoase. De fapt asta este tot ce am sa-mi amintesc- doar momentele frumoase si nimic altceva , doar atit - ca mi-am trait viata din plin. Am sa fiu unul din acei oameni care se duc undeva cu o misiune oarecare, un plan minunat, un plan care sa schimbe lumea, si nimic nu ma va putea tine pe loc. Am sa fiu un exemplu pentru altii, am sa ma rog pentru indrumare.
Am toata viata in fata mea. Am sa dau si altora din bucuria pe care o am si apoi Dumnezeu imi va da si mai multa bucurie. Am sa fac tot ce imi va spune Dumnezeu sa fac.Am sa pasesc pe urmele Lui. Am sa ma straduiesc din rasputeri!!!
...............................................................
In timpul primului an de liceu, Brooke a avut un accident de masina . Viata ei pe pamint s-a sfirsit cind avea doar 14 ani, dar impactul – urmarile pe care le-a avut viata ei pe pamint nu s-au terminat odata cu viata ei. Aproape 1500 de oameni au fost prezenti la serviciul ei de inmormintare. Tineri din liceul unde era eleva au citit la serviciul de inmormintare din poemele scrise de ea despre dragostea ei pentru Dumnezeu. Cu totii au vorbit despre ea ca fiind un exemplu minunat pentru toti; cu totii si-au amintit de bucuria pe care o emana cind era printre ei.
Eu, am predicat din Scriptura la serviciul ei de inmormintare si am invitat pe cei care vroiau sa-L cunoasca personal pe Isus sa vina in fata si sa-si dedice viata Lui . Cred ca au fost pe putin doua sute de elevi care au venit in fata Bisericii si au ingenunchiat rugindu-se pentru salvarea sufletelor lor. Usierii au inminat cite o Biblie fiecaruia dintre acesti tineri. Erau din Bibliile pe care Brooke le pastra in garajul familiei si care asteptau ca ea sa le dea prietenilor ei nemintuiti, intr-o zi. Intr-o singura zi, Brooke a aratat calea mai multor suflete decit oricare dintre noi ar putea sa o faca intr-o viata de om.
In scurta ei viata de 14 ani, Brooke a fost credincioasa Lui Christos. Scurta ei viata nu a fost o risipa de timp. Cuvintele compunerii ei par acum profetice” Vedeti, am sa fiu unul din acei oameni care fac istorie la o virsta inca tinara”.
Cu totii am fost socati uneori sa cunoastem sau sa stim pe cineva care a trecut in vesnicii. Chiar acum cind citesti aceste rinduri, iti vin in minte fete si nume cunoscute… Este bine sa te gindesti la acesti oameni din viata ta, si este bine sa te gindesti si la moarte. Asa cum spune autorul Eclesiastului:
”Mai bine sa te duci intr-o casa de jale de cit sa te duci intr-o casa de petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfirsitul fiecarui om, si cine traieste isi pune la inima lucrul acesta.” (Eclesiastul 7:2) Povestile despre oamenii care au murit dupa ce au trait o viata cu Christos sint povesti cu un sfirsit fericit.
Din pacate multi oameni mor dupa vieti traite in mod egoist. Serviciile lor de inmormintare sint pline de povestiri spuse de oameni care trag un pic sau mai mult chiar adevarul de par ca sa creeze impresia ca cel care a murit a trait o viata cu rost. Nimeni nu indrazneste sa spuna vreo vorba rea, nepotrivita la o inmormintare; este parca un fel de regula nespusa, nescrisa de nimeni dar pe care cu totii o respectam - sa spunem fiecare numai lucruri cit se poate de frumoase despre persona care a decedat. Dar in mod secret cu totii spunem citeodata in gind acelasi lucru:”persoana care a decedat…n-a fost o persoana prea placuta…”
Adevarul fie spus- unii oameni isi risipesc viata aiurea. Asta nu este ceva menit sa fie ca o lipsa de respect pentru cei plecati dintre noi, ci mai degraba ceva ce sa atentioneze pe cei ramasi in viata. Pot sa va garantez aproape - in mod sigur ca serviciul vostru funeral va fi frumos. Ca toate sint. Adevarul este ca…la punctul ala…cui ii mai masa? A.W. Tozer a spus odata…”Un om prin propriul sau pacat se iroseste pe sine insusi, ceea ce inseamna ca a risipit ceea ce pe acest pamint ar trebui sa semene cit mai mult cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare tragedie a omului si cea mai mare durere a Lui Dumnezeu.”
Cind ne prezentam in fata Lui Dumnezeu cel sfint…n-o sa fim ingrijorati cit sintem sau am fost de vorbiti de "bine"…si Dumnezeu cu siguranta ca n-o sa ne cintareasca cu aceea masura. Complimentele pe care ni le facem pe pamint vor fii nefolositoare; si tot ce va ramine va fi simplul…adevar. Biserica din Sardis avea o reputatie buna, dar asta n-a fost de loc folositoare. Isus le spune…Apocalipsa 3:1b ”…Stiu faptele tale; ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.”
1 Corinteni 3:13-15…”…lucrarea fiecaruia va fi data pe fata; ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramine in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cit despre el, va fi mintuit, dar ca prin foc.”
Poate va suna dur, dar vorbele astea dure si adevarul spus in dragoste de multe ori merg mina in mina. Cred ca este mai usor sa cititi o poveste ca cea a lui Brooke si apoi sa o treceti cu vederea, sa uitati de ea, fara sa realizati ca foarte usor este posibil ca tu, sau sotia, sau fratele tau poate fi persoana care sa treaca in vesnicie pe nepregatite - dintr-o data. Ai putea fi tu persoana urmatoare care sa moara din familia ta. As putea sa fiu eu care sa-mi am urmatorul serviciu funeral la Biserica mea.Trebuie sa realizam acest lucru. Trebuie sa il intelegem in asa fel incit aceasta intelegere sa ne poata schimba felul cum traim.
Un prieten de-al meu are o perspectiva foarte deosebita in special pentru subiectul asta. A fost intrebat de cineva daca nu crede ca isi risipeste prea mult din timp servindu-L pe Dumnezeu sau daca nu crede ca da prea mult in Numele Lui. Raspunsul sau gentil dar sincer a fost urmatorul…”Ma intreb daca discutia asta ar suna la fel daca am fi deja morti…”
Prieteni…trebuie sa ne oprim sa traim in mod egoist, si sa uitam ca avem un Dumnezeu. Vietile noastre pe pamint sint scurte, adeseori neasteptat de scurte, si toti ar trebui sa facem cumva sa ne amintim cel putin din cind in cind acest lucru. De aceea am scris acest capitol, ca sa ne amintim ca in filmul asta al vietii, nimic nu are importanta decit Regele si Dumnezeul in care ne incredem.
Sa nu traiti ca niste uituci. Absorbiti acest lucru si amintiti-va ca asta este adevarul in viata. El este totul pentru noi.
………………………
Acuma…intr-o nota particulara, ieri, cu citeva ore inainte de operatie, Deb era gata imbracata si m-a rugat sa mergem la un magazin de carti si obiecte religioase. Danny si Deb asculta in masina in drum spre lucru carti pe CD-Una dintre aceste carti audio era si “Crazy love” de Francis Chan si acum vroia sa cumpere cartea. Nu prea am inteles eu urgenta ei, dar cum in ultimele saptamini am cam umblat pe virfuri incercind sa fac tot posibilul sa-i ususrez viata pe cit posibil, m-am pregatit si am plecat impreuna la magazin. Am cumparat cartea si mai aveam inca o ora de irosit inainte de programarea ei pentru operatie asa ca am oprit masina intr-o parcare si m-a rugat sa citesc un capitol special pe care vroia ea sa-l citesc eu - motiv pentru care a cumparat cartea.
Capitolul respectiv era capitolul pe care l-am tradus mai sus…si citind am inteles si mai mult toata framintarea ei din ultimele luni…in special ultimele doua luni…Mi-au dat lacrimile pe la mijloc si am citit cu voce tare si cu lacrimile siroindu-mi pe obraji , intelegind mesajul pe care fata mea vroia sa mi-l transmita inainte de operatie. Vroia sa fie sigura ca stiu ca viata ei n-a fost irosita, ca dragostea ei pentru Christos este vie…ca dorinta ei a fost si este sa-L serveasca cu tot ce are. Lacrimile mele erau atit de bucurie cit si de durere, intelegind ca este constienta ca nimeni nu stie momentul plecarii spre eternitate. Am vrut neaparat sa impartasesc acest episod cu voi. Mi se pare important sa cunoastem cit mai mult si cit mai bine aceste aspecte ale vietii…pentruca mai devreme sau mai tirziu – toti trecem pe acolo. Imi pare bine ca am avut aceea discutie cu ea...orice s-ar intimpla pe parcursul vietii...e bine sa ne dam intilnire cu cei dragi intr-un punct fix- dincolo de nori. Fie ca rindurile mele sa fie cuiva de folos…
Din pacate multi oameni mor dupa vieti traite in mod egoist. Serviciile lor de inmormintare sint pline de povestiri spuse de oameni care trag un pic sau mai mult chiar adevarul de par ca sa creeze impresia ca cel care a murit a trait o viata cu rost. Nimeni nu indrazneste sa spuna vreo vorba rea, nepotrivita la o inmormintare; este parca un fel de regula nespusa, nescrisa de nimeni dar pe care cu totii o respectam - sa spunem fiecare numai lucruri cit se poate de frumoase despre persona care a decedat. Dar in mod secret cu totii spunem citeodata in gind acelasi lucru:”persoana care a decedat…n-a fost o persoana prea placuta…”
Adevarul fie spus- unii oameni isi risipesc viata aiurea. Asta nu este ceva menit sa fie ca o lipsa de respect pentru cei plecati dintre noi, ci mai degraba ceva ce sa atentioneze pe cei ramasi in viata. Pot sa va garantez aproape - in mod sigur ca serviciul vostru funeral va fi frumos. Ca toate sint. Adevarul este ca…la punctul ala…cui ii mai masa? A.W. Tozer a spus odata…”Un om prin propriul sau pacat se iroseste pe sine insusi, ceea ce inseamna ca a risipit ceea ce pe acest pamint ar trebui sa semene cit mai mult cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare tragedie a omului si cea mai mare durere a Lui Dumnezeu.”
Cind ne prezentam in fata Lui Dumnezeu cel sfint…n-o sa fim ingrijorati cit sintem sau am fost de vorbiti de "bine"…si Dumnezeu cu siguranta ca n-o sa ne cintareasca cu aceea masura. Complimentele pe care ni le facem pe pamint vor fii nefolositoare; si tot ce va ramine va fi simplul…adevar. Biserica din Sardis avea o reputatie buna, dar asta n-a fost de loc folositoare. Isus le spune…Apocalipsa 3:1b ”…Stiu faptele tale; ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.”
1 Corinteni 3:13-15…”…lucrarea fiecaruia va fi data pe fata; ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramine in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cit despre el, va fi mintuit, dar ca prin foc.”
Poate va suna dur, dar vorbele astea dure si adevarul spus in dragoste de multe ori merg mina in mina. Cred ca este mai usor sa cititi o poveste ca cea a lui Brooke si apoi sa o treceti cu vederea, sa uitati de ea, fara sa realizati ca foarte usor este posibil ca tu, sau sotia, sau fratele tau poate fi persoana care sa treaca in vesnicie pe nepregatite - dintr-o data. Ai putea fi tu persoana urmatoare care sa moara din familia ta. As putea sa fiu eu care sa-mi am urmatorul serviciu funeral la Biserica mea.Trebuie sa realizam acest lucru. Trebuie sa il intelegem in asa fel incit aceasta intelegere sa ne poata schimba felul cum traim.
Un prieten de-al meu are o perspectiva foarte deosebita in special pentru subiectul asta. A fost intrebat de cineva daca nu crede ca isi risipeste prea mult din timp servindu-L pe Dumnezeu sau daca nu crede ca da prea mult in Numele Lui. Raspunsul sau gentil dar sincer a fost urmatorul…”Ma intreb daca discutia asta ar suna la fel daca am fi deja morti…”
Prieteni…trebuie sa ne oprim sa traim in mod egoist, si sa uitam ca avem un Dumnezeu. Vietile noastre pe pamint sint scurte, adeseori neasteptat de scurte, si toti ar trebui sa facem cumva sa ne amintim cel putin din cind in cind acest lucru. De aceea am scris acest capitol, ca sa ne amintim ca in filmul asta al vietii, nimic nu are importanta decit Regele si Dumnezeul in care ne incredem.
Sa nu traiti ca niste uituci. Absorbiti acest lucru si amintiti-va ca asta este adevarul in viata. El este totul pentru noi.
………………………
Acuma…intr-o nota particulara, ieri, cu citeva ore inainte de operatie, Deb era gata imbracata si m-a rugat sa mergem la un magazin de carti si obiecte religioase. Danny si Deb asculta in masina in drum spre lucru carti pe CD-Una dintre aceste carti audio era si “Crazy love” de Francis Chan si acum vroia sa cumpere cartea. Nu prea am inteles eu urgenta ei, dar cum in ultimele saptamini am cam umblat pe virfuri incercind sa fac tot posibilul sa-i ususrez viata pe cit posibil, m-am pregatit si am plecat impreuna la magazin. Am cumparat cartea si mai aveam inca o ora de irosit inainte de programarea ei pentru operatie asa ca am oprit masina intr-o parcare si m-a rugat sa citesc un capitol special pe care vroia ea sa-l citesc eu - motiv pentru care a cumparat cartea.
Capitolul respectiv era capitolul pe care l-am tradus mai sus…si citind am inteles si mai mult toata framintarea ei din ultimele luni…in special ultimele doua luni…Mi-au dat lacrimile pe la mijloc si am citit cu voce tare si cu lacrimile siroindu-mi pe obraji , intelegind mesajul pe care fata mea vroia sa mi-l transmita inainte de operatie. Vroia sa fie sigura ca stiu ca viata ei n-a fost irosita, ca dragostea ei pentru Christos este vie…ca dorinta ei a fost si este sa-L serveasca cu tot ce are. Lacrimile mele erau atit de bucurie cit si de durere, intelegind ca este constienta ca nimeni nu stie momentul plecarii spre eternitate. Am vrut neaparat sa impartasesc acest episod cu voi. Mi se pare important sa cunoastem cit mai mult si cit mai bine aceste aspecte ale vietii…pentruca mai devreme sau mai tirziu – toti trecem pe acolo. Imi pare bine ca am avut aceea discutie cu ea...orice s-ar intimpla pe parcursul vietii...e bine sa ne dam intilnire cu cei dragi intr-un punct fix- dincolo de nori. Fie ca rindurile mele sa fie cuiva de folos…
N-AVEM SCUZE...
Din “crazy love”(dragoste nebuna)
De Francis Chan
Tradus Rodica Botan
Dumnezeu m-a pus in Simi Valley California, sa conduc o biserica de oameni confortabili intr-o viata de risc si aventura. Eu cred ca El vrea ca sa iubim pe cei din jur atit de mult incit sa mergem pina la extrema sa-i ajutam. Eu cred ca El vrea ca noi sa fim cunoscuti de toti pentru daruirea noastra: timp, bani si abilitatile ce le avem - si sa incepem o miscare a “bisericilor daruitoare”. Si facind astfel, am putea sa invingem suferinta in lume si sa schimbam reputatia Miresei Lui in America. Unii oameni, chiar si unii membrii ai bisericii mele, mi-au spus pe sleau…”esti nebun”. Dar nu-mi pot imagina o cauza mai mare careia sa-mi devotez viata.
Trebuie sa ne oprim sa creem scuze pentru lumea care nu vrea sa creada in Dumnezeu. Poate ati auzit si voi expresia…”eu cred in Dumnezeu dar nu cred in religia organizata”. Nu cred ca oamenii ar spune acest lucru daca biserica ar trai cu adevarat asa cum am fost chemati sa traim. Expresia s-ar schimba cumva…”nu pot sa neg ce face biserica, dar nu cred in Dumnezeul lor.” Cel putin atunci nu L-ar accepta pe Dumnezeu si nu ar mai folosi biserica ca scuza.
Sa ne uitam la felul in care Biblia ne cheama sa ne traim viata. Este important sa nu ne masuram sanatatea spirituala in functie de oamenii din jurul nostru, ca si ei sint cam tot asa cum sintem noi. Ca sa incepem aceasta analiza trebuie sa ne adresam viziunii gresite pe care o avem despre Dumnezeu si in mod consecvent si viziunii gresite care o avem despre noi insine.
Dar inainte de a ne uita la ce este gresit si inainte de a corecta, trebuie sa intelegem ceva. Problema centrala nu este ca sintem doar calduti, cu jumatate de inima sau niste credinciosi stagnanti. Secretul la toate astea ar fi sa aflam de ce sintem asa, si raspunsul este – pentruca avem o viziune gresita a Lui Dumnezeu. Il vedem ca pe o Fiinta Benevolenta, satisfacuta atunci cind oamenii reusesc sa-L inghesuie undeva in viata lor in o cit de neisemnata forma.Uitam ca Dumnezeu nu a avut niciodata o criza de identitate. El stie ca este maret si ca merita centrul vietii noastre. Isus a venit pe pamint umil ca sa serveasca, dar nu a cersit niciodata sa-I dam o bucatica mica din noi. El a poruncit – a cerut totul de la cei care L-au urmat.
Schimbarile nu sint niciodata confortabile. Este la latitudinea noastra sa ne schimbam vietile. Dar avem de facut o alegere…
……………………………….
Am citit azi dimineata acest pasaj din cartea pe care Deb mi-a recomandat-o acum doua zile…Ce viziune are chinezul asta mi-am zis…si cit adevar inghesuit in citeva fraze. Nu degeaba lumea geme din lipsuri si necunostiinta... cind noi, credinciosii, Mireasa Lui traim ca niste neputinciosi. Nu vreau nici sa-mi amintesc ultimele citeva luni si mizeria de zile dar si de nopti nedormite…speriata de umbrele pe care satan mi le facea pe pereti. Ca un copil cu multa imaginatie dar fara credinta, am urmarit aceste urme care m-au scos aproape din minti.
In Romania sint tragedii…ape mari - oameni in lipsuri - nevoi de tot felul. Poate ca cei care cititi si care faceti parte din Biserica Lui, impreuna cu mine, vom lasa la o parte faptul ca unii scriem Iisus si altii numai Isus, sau veti lasa la o parte faptul ca unii vorbesc sau nu in limbi si vom incepe sa traim viata plina de energie pe care Dumnezeu a intentionat sa o traim si pentru care Domnul Isus a murit. Sa devenim oameni care se daruie…zice Francis. Sa devenim oameni de actiune, de aventura…Nu lasati ca altii sa faca pomeni dupa ce muriti. Alea vorbesc de bunavointa celor in viata. Nu atac nici o religie - ca nu asta este intentia mea. Mi s-a dezmortit putin creierul si inima si stiu ca avem o problema- toti credinciosii nu conteaza ce nume avem. Avem un singur model- Domnul Isus. Cum am reusit sa adaugam si sa luam si sa chinuim imaginea Lui in felul in care o facem? Adevarata religie este sa ai grija de orfan si de vaduva…si e plina lumea de orfani si de vaduve si noi ne ocupam de orice altceva…
Sper ca si in voi rindurile de mai sus au nascut ceva ginduri…si odata cu ele poate si ceva hotariri personale. Traim zilele din urma. E vremea sa ne trezim la realitate…
De Francis Chan
Tradus Rodica Botan
Trebuie sa ne oprim sa creem scuze pentru lumea care nu vrea sa creada in Dumnezeu. Poate ati auzit si voi expresia…”eu cred in Dumnezeu dar nu cred in religia organizata”. Nu cred ca oamenii ar spune acest lucru daca biserica ar trai cu adevarat asa cum am fost chemati sa traim. Expresia s-ar schimba cumva…”nu pot sa neg ce face biserica, dar nu cred in Dumnezeul lor.” Cel putin atunci nu L-ar accepta pe Dumnezeu si nu ar mai folosi biserica ca scuza.
Sa ne uitam la felul in care Biblia ne cheama sa ne traim viata. Este important sa nu ne masuram sanatatea spirituala in functie de oamenii din jurul nostru, ca si ei sint cam tot asa cum sintem noi. Ca sa incepem aceasta analiza trebuie sa ne adresam viziunii gresite pe care o avem despre Dumnezeu si in mod consecvent si viziunii gresite care o avem despre noi insine.
Dar inainte de a ne uita la ce este gresit si inainte de a corecta, trebuie sa intelegem ceva. Problema centrala nu este ca sintem doar calduti, cu jumatate de inima sau niste credinciosi stagnanti. Secretul la toate astea ar fi sa aflam de ce sintem asa, si raspunsul este – pentruca avem o viziune gresita a Lui Dumnezeu. Il vedem ca pe o Fiinta Benevolenta, satisfacuta atunci cind oamenii reusesc sa-L inghesuie undeva in viata lor in o cit de neisemnata forma.Uitam ca Dumnezeu nu a avut niciodata o criza de identitate. El stie ca este maret si ca merita centrul vietii noastre. Isus a venit pe pamint umil ca sa serveasca, dar nu a cersit niciodata sa-I dam o bucatica mica din noi. El a poruncit – a cerut totul de la cei care L-au urmat.
Schimbarile nu sint niciodata confortabile. Este la latitudinea noastra sa ne schimbam vietile. Dar avem de facut o alegere…
……………………………….
Am citit azi dimineata acest pasaj din cartea pe care Deb mi-a recomandat-o acum doua zile…Ce viziune are chinezul asta mi-am zis…si cit adevar inghesuit in citeva fraze. Nu degeaba lumea geme din lipsuri si necunostiinta... cind noi, credinciosii, Mireasa Lui traim ca niste neputinciosi. Nu vreau nici sa-mi amintesc ultimele citeva luni si mizeria de zile dar si de nopti nedormite…speriata de umbrele pe care satan mi le facea pe pereti. Ca un copil cu multa imaginatie dar fara credinta, am urmarit aceste urme care m-au scos aproape din minti.
In Romania sint tragedii…ape mari - oameni in lipsuri - nevoi de tot felul. Poate ca cei care cititi si care faceti parte din Biserica Lui, impreuna cu mine, vom lasa la o parte faptul ca unii scriem Iisus si altii numai Isus, sau veti lasa la o parte faptul ca unii vorbesc sau nu in limbi si vom incepe sa traim viata plina de energie pe care Dumnezeu a intentionat sa o traim si pentru care Domnul Isus a murit. Sa devenim oameni care se daruie…zice Francis. Sa devenim oameni de actiune, de aventura…Nu lasati ca altii sa faca pomeni dupa ce muriti. Alea vorbesc de bunavointa celor in viata. Nu atac nici o religie - ca nu asta este intentia mea. Mi s-a dezmortit putin creierul si inima si stiu ca avem o problema- toti credinciosii nu conteaza ce nume avem. Avem un singur model- Domnul Isus. Cum am reusit sa adaugam si sa luam si sa chinuim imaginea Lui in felul in care o facem? Adevarata religie este sa ai grija de orfan si de vaduva…si e plina lumea de orfani si de vaduve si noi ne ocupam de orice altceva…
Sper ca si in voi rindurile de mai sus au nascut ceva ginduri…si odata cu ele poate si ceva hotariri personale. Traim zilele din urma. E vremea sa ne trezim la realitate…
ESTI GATA?
Din “crazy love”
De Francis Chan
Tradus Rodica Botan
Ca pastor, sint adesea chemat cind “viata se duce ca si roua”. Unul dintre exemplele cele mai puternice pe care le-am vazut in viata mea a fost Stan Gerlach, un om de afaceri de succes foarte cunoscut in comunitatea noastra. Stan era prezent la o inmormintare si rostea o eulogie cind s-a hotarit sa si vesteasca Cuvintul cu aceasta ocazie. La sfirsitul mesajului, Stan le-a spus celor indoliati…”Stiti, nu stie nimeni cind Dumnezeu decide sa ia viata cuiva. Si cind vine acel moment, e prea tirziu ca sa mai faci ceva. Sinteti voi gata?” Apoi Stan s-a asezat pe scaun, s-a rasturnat cu scaunul si…a fost mort. Sotia si copiii lui au incercat sa-i faca respiratie artificiala…dar nu s-a mai putut face nimic- exact asa cum Stan a marturisit doar cu citeva minute inainte.
N-am sa uit niciodata cum am primit acel telefon si m-am grabit sa ma duc la casa lor. Sotia lui Stan, Suzi doar ce ajunsese acasa. M-a imbratisat si a plins. Unul dintre fii ei, John, a pasit jos din masina plingind. M-a intrebat…”Ai auzit ce s-a intimplat? Sint asa de mindru de el. Tatal meu a murit facitnd ceea ce ii placea sa faca cel mai mult - sa spuna oamenilor despre Isus.”
Mi s-a cerut sa spun ceva celor ce se adunasera acolo. Erau copiii, nepoti, vecini si prieteni. Mi-am deschis Biblia la Matei 10:32-33…”Deaceea pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, Il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri.”
Apoi am cerut celor de fata sa-si imagineze …prin ce a trecut Stan mai devreme. Un moment fiind la serviciul de inmormintare spunind multimii…”Asta este Isus”…si momentul urmator Dumnezeu il aude pe Isus spunind…”asta este Stan Gerlach!” Un moment in care Stan il prezenta pe Isus, ca in momentul urmator Isus sa-l prezinte pe Stan.
S-a intimplat chiar atit de repede. Si se poate intimpla tot la fel si cu oricare dintre noi. Sa ma folosesc de cuvintele lui Stan…”Esti gata?”
http://rodicabotan.blogspot.com/De Francis Chan
Tradus Rodica Botan
Ca pastor, sint adesea chemat cind “viata se duce ca si roua”. Unul dintre exemplele cele mai puternice pe care le-am vazut in viata mea a fost Stan Gerlach, un om de afaceri de succes foarte cunoscut in comunitatea noastra. Stan era prezent la o inmormintare si rostea o eulogie cind s-a hotarit sa si vesteasca Cuvintul cu aceasta ocazie. La sfirsitul mesajului, Stan le-a spus celor indoliati…”Stiti, nu stie nimeni cind Dumnezeu decide sa ia viata cuiva. Si cind vine acel moment, e prea tirziu ca sa mai faci ceva. Sinteti voi gata?” Apoi Stan s-a asezat pe scaun, s-a rasturnat cu scaunul si…a fost mort. Sotia si copiii lui au incercat sa-i faca respiratie artificiala…dar nu s-a mai putut face nimic- exact asa cum Stan a marturisit doar cu citeva minute inainte.
N-am sa uit niciodata cum am primit acel telefon si m-am grabit sa ma duc la casa lor. Sotia lui Stan, Suzi doar ce ajunsese acasa. M-a imbratisat si a plins. Unul dintre fii ei, John, a pasit jos din masina plingind. M-a intrebat…”Ai auzit ce s-a intimplat? Sint asa de mindru de el. Tatal meu a murit facitnd ceea ce ii placea sa faca cel mai mult - sa spuna oamenilor despre Isus.”
Mi s-a cerut sa spun ceva celor ce se adunasera acolo. Erau copiii, nepoti, vecini si prieteni. Mi-am deschis Biblia la Matei 10:32-33…”Deaceea pe oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, Il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri.”
Apoi am cerut celor de fata sa-si imagineze …prin ce a trecut Stan mai devreme. Un moment fiind la serviciul de inmormintare spunind multimii…”Asta este Isus”…si momentul urmator Dumnezeu il aude pe Isus spunind…”asta este Stan Gerlach!” Un moment in care Stan il prezenta pe Isus, ca in momentul urmator Isus sa-l prezinte pe Stan.
S-a intimplat chiar atit de repede. Si se poate intimpla tot la fel si cu oricare dintre noi. Sa ma folosesc de cuvintele lui Stan…”Esti gata?”
Draga Virginia...multumiri pentru rugaciunile tale...si multumesc si pentru ca ai preluat traducerea si posturile mele. Sint onorata...Love you,
ReplyDeleteRodica Botan