RECVIEM
Nu-ţi mai e cald în nopţile toride...
Nu-ţi mai e frig în iernile târzii...
Nu-ţi mai e foame...
Nu-ţi mai este sete...
Nu ai dureri...
şi nu ai insomnii...
Nu-ţi mai e dor atât de o scrisoare...
Pe noptieră, la spital, de flori...
De-o lacrimă, cerând târziu, iertare...
O, nici măcar de mine nu ţi-e dor!
Întinsă-n lungul scândurilor goale,
Ţi-ai pus şi visul vieţii, arzător...
Şi câte-aveai de pus în rânduială!
Şi cum te-ai smuls din toate, de uşor!
Au curs deasupra ploile de toamnă,
zăpezile şi florile, sub vânt...
Aşa uşor te-ai petrecut, o, mamă!
In vârfuri, ai plecat de pe pământ...
Nici un suspin, ori zbatere, ori ţipăt...
Nimic n-ai zis când glasul te-a chemat,
Cum să mai pot de-acuma, vreodată,
Preamulta datorie achita?
Nu-i poştă să-ţi trimit câte-o scrisoare,
Nici telefon să pot să mai te-aud...
Doar un cuvânt din partea dumitale,
Doar un cuvânt m-ar mângâia atât...!
Cum ai păşit pe prag, lăsând pe pernă
Obrazul stins, fără să laşi cuvânt...1.
Te-oi fi mirat: cum de-a-ncăput, eternă
Suflare-a vieţii-n pumnul de... pământ!
Şi te-ai tot dus să-ntâmpini veşnicia,
Uşoară, ca un fulg neprihănit,
Pe când spre dumneata, venea Mesia,
Cu braţele întinse-a „Bun Venit".
Ce muzică!
Ce coruri!
Ce splendoare!
Te-ai mai uitat odată înapoi
Din norul gloriei nepieritoare
Şi-apoi... te-ai dus...
Ce-oi fi gândit de noi...?
Poezii Volumul ETERNA PRIMAVARA
Partea întâi: Picaturi de Absolut
Cândva la adresa aceasta din vale,
ReplyDeleteVa fi un afiş anunţând c-am plecat:
“S-a dus, s-a mutat în domenii regale..
Din casa cea veche, s-a dus la palat!”
http://mariuscruceru.ro/2009/10/23/ultima-postare
Dor şi lacrima de MAMA
ReplyDelete( 21 Noiembrie 1974, Mama, păşea peste pragul Bisericii Biruitoare...iar eu, împlineam un anişor...)
Când m-ai născut în tristul univers
Tu ai ştiut să-i dai vieţii-un sens.
Din suflet blând şi din a ta privire,
Tu ai ştiut să-mi dăruieşti iubire.
Când m-ai adus pe lume, era ger.
Înger dintâi mi-ai fost, cu ochii de cer..
Mă iartă azi… uit chipul tău sfinţit,
Dar ochii mei vedeau nedesluşit.
Mi-e dor, mi-e dor de blânda-ţi sărutare
Ce mi-o dădeai ‘nainte de culcare.
Surori şi fraţi îmi spun: ,,Erai plăpând!”
Ei te-au văzut la capul meu plângând…
Veni o zi… pornit-ai pe-altă cale…
Şi lacrimi reci s-au prefăcut petale.
Azi sufletu-mi zăreşte deseori
Frumosu-ţi chip ce plânge printre flori.
Icoană-mi e a ta fotografie.
Frumoasă eşti de parcă ai fi vie!....
Departe-mi eşti… acolo-n ceruri sus
Mă iartă-acum!...dar dorul m-a răpus…
Tot dorul meu îl plâng în sfânt catren…
E ziua mea şi-ţi cânt ca un refren:
„Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu!”
Bucură-te MAMĂ ce nu m-ai lăsat la greu!
Bucură-te, păzitoarea mea, mereu grijulie!
Bucură-te, că ai aprins lumina în a mea făclie!
Bucură-te, că lacrimile-ţi din năframă
m-au făcut ceea ce sunt azi, MAMĂ!
MULTUMESC MULT SORIN!
ReplyDelete