Predestinare
Romani 8:29-30
„Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentruca El sa fie cel dantai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit”
Efeseni 1:5, 11
„ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale,”
„In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voiei Sale”
Atotputernicul Dumnezeu, singurul Dumnezeu care e adevarat si viu, Dumnezeul Bibliei, este un Dumnezeu al planului; plan care este suveran, etern si neschimbator. Orice trebuie sa se intample, este implinit prin mana Dumnezeului nostru „dupa planul vesnic, pe care l-a facut in Hristos Isus, Domnul nostru” (Efeseni 3:11). Acest plan etern a lui Dumnezeu este ceeace numin noi in termeni biblici: predestinare (randuiti mai dinainte; a hotara de mai inainte).
„Predestinarea este decretul lui Dumnezeu prin care El ne hotaraste pentru gloria Sa proprie, indiferent ce se va intampla” (Charles Buck)
O doctrina biblica
Nu exista nici o indoiala asupra faptului caci, Cuvantul lui Dumnezeu ne da invataturi despre doctrina predestinarii. Aceasta doctrina esta data ca invatatura prin Scriptura si redata clar in numeroase pasaje pline de inspiratie.
Matei 25:34
„Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii ...””
Romani 8:29-30
„Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentruca El sa fie cel dantai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit”
Efeseni 1:3, 6, 11
„Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos”
„spre lauda slavei harului Sau, pe care ni l-a dat in Prea Iubitul Lui”
„In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voiei Sale”
2 Timotei 1:9-10
„El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus , inainte de vesnicii, dar care a fost descoperit acum prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie”
2 Tesaloniceni 2:13
„Noi insa, frati prea iubiti de Domnul, trebuie sa multamim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului”
1 Petru 1:1-2
„Petru, apostol al lui Isus Hristos, catre alesii cari traiesc ca straini, imprastiati prin Pont, Galatia, Capadochia, Asia si Bitinia, dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal, prin sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Hristos: Harul si pacea sa va fie inmultite!”
Ioan 6:37
„Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara:”
Ioan 17:2-24
„dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu. Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslavit pe pamant, am sfarsit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau, si Tu Mi i-ai dat; si ei au pazit Cuvantul Tau. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Caci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, si au cunoscut cu adevarat ca dela Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimes. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentruca sunt ai Tai: - tot ce este al Meu, este al Tau, si ce este al Tau, este al Meu – si Eu sunt proslavit in ei. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentruca ei sa fie una, cum suntem si noi. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a perit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentruca sa aiba in ei bucuria Mea deplina. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentruca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume. Nu te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. Ei nu sunt din lume, dupacum nici Eu nu sunt din lume. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul. Cum M-ai trimes Tu pe Mine in lume, asa i-am trimes si Eu pe ei in lume. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimes. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei sa fie una, cum si noi suntem una, - Eu in ei, si Tu in Mine; - pentruca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimes, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii”
Apocalipsa 13:8
„Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului, care a fost jungheat”
Apocalipsa 17:8
„Fiara, pe care ai vazut-o, era, si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc, si are sa se duca la pierzare. Si locuitorii pamantului, ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este, si va veni”
Daniel 4:35
„Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-I zica: „Ce faci?””
1 Tesaloniceni 5:19
„Nu stingeti Duhul”
Matei 11:26
„Da, Tata, Te laud, pentruca asa ai gasit Tu cu cale”
Exod 4:21
„Domnul a zis lui Moise: „Plecand ca sa te intorci in Egipt, vezi toate minunile pe care ti le pun in mana, sa le faci inaintea lui Faraon. Eu ii voi impietri inima si nu va lasa pe popor sa plece”
Proverbe 16:4
„Domnul a facut toate pentru o tinta, chiar si pe cel rau pentru ziua nenorocirii”
Faptele Apostolilor 2:23
„pe Omul acesta, dat in manile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit, si L-ati omorat prin mana celor faradelege”
Faptele Apostolilor 4:28
„ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau”
Faptele Apostolilor 13:48
„Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut”
Romani 9:11
„Caci, macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca, si nu facusera nici bine nici rau, - ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama, - „
Efeseni 3:11
„dupa planul vecinic, pe care l-a facut in Hristos Isus, Domnul nostru”
Baza pe care ne cladim noi credinta, este Cuvantul lui Dumnezeu si numai acest Cuvant, nimic altceva. Noi nu credem in doctrina predestinarii pentru faptul caci este o parte logica si acceptabila dintr-un sistem teologic; chiar daca aceasta doctrina e si logica si acceptabila. Noi nu credem aceasta, sau oricare alta doctrina, din simplu fapt, caci a fost aparata si pastrata in crestinism de adevarati credinciosi, dealungul secolelor; chiar daca nu putem nega faptul caci crestinii dintotdeauna au dat invataturi despre predestinarea suverana a lui Dumnezeu. Aceasta este o doctrina, pe care Biserica lui Dumnezeu a pastrat-o dintotdeauna. Deci, baza credintei noastre nu este una logica sau una istorica. Baza credintei noastre este singur Cuvantul lui Dumnezeu. Noi credem aceasta doctrina, ne bucuram de ea si o predicam in public, pentruca ea este data cu claritate ca invatatura in Sfanta Scriptura. Nu se pune la indoiala faptul caci predestinarea este o doctrina biblica. De aceea nu se pot avea dispute pe aceasta tema. Singura intrebare caruia trebuie sa-i gasim raspuns, este urmatoarea: Ce anume ne invata Biblia despre predestinare?
Prezentari gresite
Aici este vorba despre o doctrina care de multe ori este cu intentie prezentata gresit. Si asta se intampla din partea a doua tabere; prima tabara se opune cu ignoranta acestei doctrine, iar ce-a de-a doua tabara incearca sa o apere. Este greu sa spunem care dintre cele doua tabere face mai mult rau acestei doctrine, tabara dusmana sau cea a prietenilor. Deci vom incepe acest studiu prin identificarea a patru prezentari gresite a predestinarii dinive.
- Biblia nu sustine filozofia stoica care argumenteaza: „orice trebuie sa se intample, se va intampla”. Aceasta filozofie fatalista incearca sa indeparteze de om responsabilitatea acestuia pentru actiunile sale si pentru starea vietii sale. Noi nu credem nici o clipa, caci omul e stapan pe destinul propriu. Insa Scriptura face fiecare persoana responsabila pentru sufletul ei. Destinul nostru etern este in responsabilitatea noastra, a fiecaruia.
- Cuvantul lui Dumnezeu nu ne da invataturi despre fatalismul religios, care spune: „cei alesi vor fi mantuiti; nu conteaza ce fac”. Noi credem si ne bucuram in doctrina biblica a alegerii divine. E imposibil ca sa crezi in Cartea lui Dumnezeu, dar sa nu crezi in alegerea divina. Scriptura spune clar caci nimeni nu va fi mantuit din cei:
§ care n-au auzit Cuvantul (Romani 10:17)
§ care nu cred in Isus (Marcu 16:15-16)
§ care nu-si recunosc si marturisesc pacatele proprii (1 Ioan 1:9)
§ care nu le pare rau de pacatul savarsit (Luca 13:5)
§ care nu persevereaza in credinta (Matei 10:22)
Dumnezeu a predestinat chiar folosirea mijloacelor specifice pt implinirea planurilor Sale. Si folosirea acestor mijloace sunt la fel de necesare si la fel de sigure ca si sfarsitul insusi.
- Nicaieri Cuvantul lui Dumnezeu nu da invataturi care l-ar implica pe Dumnezeu intr-o predestinare arbitrara, prin care unii ar fi predestinati pentru rai, iar ceilalti pentru iad. Atotstiutorul Dumnezeu nu face nimic arbitrar. El face un plan bun si intelept pentru orice lucru. Toate lucrurile El le-a planuit din eternitate. Fara nici o indoiala caci condamnarea vesnica a celor lepadati tine mai mult de decretul dumnezeiesc decat de mantuirea celor alesi (Proverbe 16:4; 1 Petru 2:8; Iuda 4). Biblia vorbeste clar atat despre „vasele maniei pregatite pentru pieire” cat si despre „vasele rabdarii pe care El le-a pregatit pentru glorie” (Romani 9:21-24). Noi nu avem voie sa pierdem din vedere faptul caci predestinarea divina, in timp ce asigura mantuirea celor alesi si asta numai prin mana lui Dumnezeu, aceasi predestinare atribuie pacatosului responsabilitatea pt faptele sale. Cei alesi, vasele indurarii sunt pregatite pentru glorie prin harul liber a lui Dumnezeu in Hristos, in timp ce cei lepadati, vasele maniei, sunt pregatiti pentru distrugere, prin faptul caci acestia din urma, intentionat, au refuzat sa creada. In Biblie mantuirea este intotdeauna descrisa ca fiind responsabilitatea lui Dumnezeu. Condamnarea insa, este descrisa ca pe o responsabilitate proprie; condamnarea este numai lucrarea omului.
- Predestinarea divina nu se bazeaza pe prestiinta (stiut mai de inainte) lui Dumnezeu. Predestinarea nu e precunoasterea lui Dumnezeu asupra a ce s-ar putea intampla; ci planul Sau si decizia Sa contin, ce trebuie sa se intample. Aici nu se vorbeste despre faptul caci Dumnezeu a stiut mai dinainte ce va face omul. Mai degraba aici se vorbeste despre altceva: ceeace a decis El, El va infaptui. Adevarul este, caci nimic nu ar putea fi precunoscut in totalitate, inafara de ce a fost prestabilit in totalitate. Ceeace este precunoscut trebuie sa fi fost prehotarat. Dumnezeu a stiut sfarsitul tuturor lucrurilor inca de la inceputuri, pentruca El a predestinat sfarsitul acestora inca de la inceput (Isaia 14:24, 26, 27; Isaia 46:9-11).
Doctrina Scripturii
In esenta, doctrina divina a predestinarii este aceasta: „Inainte de-a incepe lumea, Dumnezeu a predestinat in mod suveran pe toti cei alesi, ca sa fie asemenea chipului Fiului Sau preaiubit, Domnul Isus Hritos. Aceasta asemanare, Tatal a desavarsit-o in timp prin harul Sau suveran, irezistibil, de neschimbat si apoi a aranjat in asa mod toate lucrurile necesare, ca sa poata fi indeplinit acest tel maret. Acest mod de lucru ii da Lui cea mai mare onoare”.
Predestinarea eterna este lucrarea suverana a lui Dumnezeu. Sa observam cu grija cuvintele folosite in Scriptura „(El) i-a si randuit mai dinainte” (Romani 8:29). [In traducerea engleza apare si cuvantul „he”, „El”.] Acel „El” este originea tuturor lucrurilor. „El” este sursa mantuirii. Totul izvoraste din El. Este scris: „Toate lucrurile sunt de la Dumnezeu” (2 Corinteni 5:18; Romani 11:36).
In mod special predestinarea este planul etern a harului prin care Dumnezeu se indreapta catre alesii Sai, catre alegerea facuta. Este decizia lui Dumnezeu ca sa-si salveze alesii. Aceasta este decizia Sa, decizia destinului vesnic a pacatosilor alesi, decizie care s-a luat inainte de crearea, inceperea lumii. Fara indoiala, planul suveran si decretul nelimitat a lui Dumnezeu includ toate lucrurile, toti oamenii si toate evenimentele, in cer, pe pamant si in iad. Sigur este ca, obiectul revelat a predestinarii este: mantuirea alesilor. Predestinarea divina este in totalitate libera, suverana si neconditionata. Aceasta lucrare a lui Dumnezeu a fost incheiata inainte de inceperea lumii. Predestinarea a fost o lucrare a harului dumnezeiesc in Hristos, lucrare care nu se schimba. Predestinarea lui Dumnezeu este planul Sau milostiv, prin care mantuie anumiti pacatosi. Planul Sau a harului se cladeste pe si deriva din dragostea Sa vesnica (Ieremia 31:3; Romani 8:29-30; Efeseni 1:3-5; 2 Timotei 1:9-10).
Mantuirea este implinita, desavarsita prin puterea harului Sau, care e irezistibil. Acest fapt este in armonie cu planul suveran a lui Dumnezeu, plan care este inclus in decretul etern si care se infaptuieste prin meritele si justificarea in sangele lui Hristos, in urma caruia Isus a pasit in locul pacatosului. Mantuirea nu este rezultatul vointei omului, insa a vointei lui Dumnezeu. Nu vointa pacatosului duce spre Hristos, insa vointa lui Dumnezeu. Vointa lui Dumnezeu nu e condusa sau supusa vointei omului. Ci vointa omului este condusa si supusa vointei divine (Ioan 1:12-13; Romani 9:16).
Mantuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Este implinita prin planul suveran si deliberat (din propria vointa) a lui Dumnezeu. Este o lucrare pe care atotputernicul Dumnezeu a planuit-o din eternitate pentru implinire. Mijloacele sau metodele prin care El isi implineste lucrarea Sa glorioasa, au fost gandite si decise din eternitate in legamantul vesnic al harului si in sfatul pacii. Acesta este planul lui Dumnezeu. In mila Sa eterna, El a decis sa mantuie o multime de oameni pentru gloria Numelui Sau maret, prin jertfa Fiului Sau preaiubit in locul nostru (Iov 33:24; Psalm 89:19; Romani 3:24-26; Romani 5:8; 2 Corinteni 5:21).
Moartea lui Isus pe Calvar nu a fost un accident sau in afara gandului lui Dumnezeu. Domnul nostru Isus Hristos a mers la cruce pentru a implini mantuirea noastra, prin moartea Sa in locul nostru, in accord cu sfatul Tatalui Sau (Luca 22:22; Faptele Apostolilor 2:23; Faptele Apostolilor 4:28). Atotputernicul Tata a fost acela care a decis timpul, locul si circumstantele nasterii lui Isus. Dumnezeu singur a fost acela care a decis timpul si instrumentul tradarii Fiului Sau. Tatal a fost acela care a decis timpul, locul si circumstantele executarii lui Isus, prin mainile acelor oameni rai. Si tot Dumnezeu a fost acela care a formulat rezultatele jertfei prin moartea pe cruce a Fiului Sau. Tatal a decis din eternitate mantuirea pacatosilor alesi prin compensarea pacatului in moartea Fiului Sau preaiubit (Isaia 53:10-11).
Toate acestea Domnul Dumnezeu le-a decis si predestinat spre gloria Sa, in mantuirea alesilor Sai. El a ales sa mantuie pacatosi prin jertfa lui Hristos, prin puterea harului Sau, fara nici un ajutor sau asistenta din partea acestora, inspre glorificarea Numelui Sau maret (Psalm 106:8; Efeseni 1:6, 12, 14; 1 Corinteni 1:30-31).
Totul ce predestinarea ofera sau aduce spre infaptuire, este destinat alesilor Sai. Citeste Scriptura. Predestinarea este mult, mult mai mult decat o teorie abstracta sau o speculatie teologica. Predestinarea este una dintre cele mai practice, binecuvantate si glorioase doctrine descoperite noua prin Sfanta Scriptura.
Predestinarea nu inchide pe nimeni in afara raiului. Oamenii de multe ori privesc la predestinare ca la un monstru infricosator, care sta la poarta raiului si inchide intr-un mod arbitrar multimile afara, spunand: „Nu, tu nu poti sa intri, tu nu poti sa fii mantuit, nu conteaza cat de mult iti doresti asta; deoarece nu ai fost ales, predestinat spre mantuire”. Nimic mai departe de adevar ca aceasta. Lucrarea lui Dumnezeu de predestinare este ceeace deschide portile raiului.
Orice pacatos ce e pierdut definitiv si merge spre iad, face asta ca urmare a rezultatului unei actiuni proprii intentionate. Daca cineva merge in iad, asta se va intampla doar din propria greseala. Daca oamenii refuza sa umble in lumina lui Dumnezeu care le-a fost data, aceasta e greseala lor proprie. Si daca ei sunt aruncati in iad, ei vor recunoaste judecata lui Dumnezeu, prin faptul caci au fost aruncati acolo. Lepadarea ne-a fost intotdeauna prezentata in Cuvantul Sfant, ca un act judiciar. Judecata e un act de justitite. Aceasta e ceva ce Dumnezeu face prin justitie, ca un raspuns la pacatul omului. Dumnezeu trimite orbire pentru ca, barbatii si femeile au ales sa nu vada. El impietreste inima acelora care-si impietresc inima contra Lui. El trimite oameni in iad pentruca, ei nu-si pleaca genunchiul inaintea Fiului Sau (2 Tesaloniceni 2:10-11; Matei 23:37-38).
Asigura-te caci ai inteles bine asta. Daca cineva merge in iad, este doar o urmare a propriei greseli. Acela nu poate da vina pe nimeni, inafara de sine. Daca cineva este mantuit, aceasta cade numai in responsabilitatea Tatalui, ca rezultat a efortului Sau intentionat, venit din partea Sa. Noi nu vom primi nici o multumire sau lauda pentru mantuire; numai Dumnezeu o va primi. Si mantuirea de la Dumnezeu a inceput prin predestinarea eterna. Fara predestinare noi toti am fi condamnati pe vecie. Predestinarea este garantia mantuirii alesilor Sai.
Atotputernicul Dumnezeu a predestinat toate lucrurile pentru mantuirea vesnica a celor alesi si pentru gloria Numelui Sau. In alte cuvinte, tot ce trebuie sa se intample in timp, a fost planuit de Dumnezeu deja din eternitate, planuit pentru binele vesnic a sufletelor noastre si pentru vesnica lauda a lui Dumnezeu (Romani 8:28-30; Efeseni 1:11-12).
Obiectul
Obiectul Dumnezeului nostru in predestinare: sa ne asemanam chipului Fiului Sau drag. Singurul lucru pe care l-a decis Dumnezeu sa-l implineasca in noi prin planul, grija, puterea si harul Sau, este sa ne faca exact asemenea chipului Domnului Isus Hristos (Romani 8:29; Efeseni 1:4). Dumnezeu ne-a predestinat ca sa fim asemenea chipului Fiului.
Prin pacat, prin caderea tatalui nostru Adam, noi am devenit pacatosi. Am pierdut chipul lui Dumnezeu, in care noi am fost creati, pierzand astfel pentru totdeauna viata, partasia, impartasirea, placerea Lui si impreuna cu El (Romani 5:12). Totusi planul lui Dumnezeu n-a fost incurcat cand Adam a pacatuit. A fost executat perfect dupa voia Lui suverana si dupa intelepciunea Sa infinita (1 Corinteni 15:21-22). Atotputernicul Dumnezeu a decis de la inceput sa se glorifice singur in creatia Sa, prin salvarea / eliberarea unei multimi de oameni pe care nimeni n-o poate numara, incepand de la caderea lui Adam. Pe acestia i-a facut din nou, dar de data asta pe vecie, asemena chipului Fiului Sau, care reprezinta un alt om, Omul-Dumnezeu, Isus Hristos.
Din eternitate, Dumnezeu s-a uitat la Fiul Sau cu asa o bucurie si placere incat a zis: „Eu voi avea o multime de oameni, ce nu se poate numara, o multime de fii si fiice care sa arate exact ca Isus”. Si cand predestinarea si-a fi fost facuta lucrarea, fiecare pacatos ales o sa fie exact asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu, sfant si fara vina inaintea lui Dumnezeu insasi.
Credinciosii sunt asemenea lui Hristos, in natura acestuia. El e creat din Dumnezeu si asa suntem si noi. Noi suntem asemenea lui Hristos in relatia Sa cu Tatal. El e Fiul lui Dumnezeu, dar si noi suntem fiii si fiicele celui Atotputernic (1 Ioan 3:1). Noi trebuie sa fim asemenea lui Hristos in experienta Sa. Ca si Hristos, noi trebuie sa invatam sa ascultam, sa ne supunem prin lucrurile care le suferim. Ca si El, trebuie sa rabdam abuzuri din partea oamenilor. Ca si Invatatorul nostru, trebuie sa suferim atacurile ce vin de la satan. Ca si Hristos trebuie sa luptam impotriva ispitelor si a pacatului. Trebuie sa ne asemanam lui Hristos si in caracter. Ca si El, trebuie sa fim consacrati lui Dumnezeu. Ca si El trebuie sa traim prin Cuvantul lui Dumnezeu. Ca si El trebuie sa cautam voia Tatalui nostru. Ca si El trebuie sa fim plini de dragoste, bunatate si sensibilitate fata de altii. Si pentru ca asa a planuit Dumnezeu, in definitiv trebuie sa ne asemanam chipului lui Hristos in gloria Sa. Mantuirea cand se va sfarsi, vom fi pentru vesnicie perfecti, desavarsiti, in partasie, consacrati si asemenea Domnului Isus Hristos. Aceasta mantuire, de la inceput pana la sfarsit este implinita prin Dumnezeu, in accord cu planul Sau suveran a harului in predestinare. Dumnezeu a predestinat din eternitate pe cei care o sa fie mantuiti, mijloacele prin care o sa-i mantuie, timpul mantuirii lor, toate evenimentele si circumstantele necesare pentru mantuire si conducerea ei, locul unde El isi mantuie alesii, locul acestora in glorie si totul ce-i necesar pentru a ne duce in siguranta acasa.
Din cauza lui Isus
Ca de altfel ca in toate lucrurile, sfarsitul sfarsitului predestinarii divine, este inaltarea si gloria Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu a decis, a hotarat glorificarea Sa in glorificarea Fiului Sau glorios. El a predestinat alesii Sai pt ai adopta ca fii. Isus Hristos este eternul, unicul Fiu creat, care este intaiul nascut dintre mai multi frati (Romani 8:28-30; Romani 11:33-36; Coloseni 1:16-18).
Predestinarea a dat lui Hristos locul cel mai inalt, pentruca Hristos e centrul decretului dumnezeiesc. Isus este Capul unui nou popor ales. El este centrul si gloria cerului. Predestinarea a dat placere lui Hristos, pentruca bucuria Lui a fost cu fiii oamenilor inainte de inceperea timpului. Acum El are un popor in care si cu care El se bucura. El ii iubeste, iar ei toti il iubesc la randul lor. Aceasta a fost bucuria care a fost pusa inaintea Lui, pentru care a rabdat crucea, dispretuind rusinea. Aceasta este rasplata muncii sale. Predestinarea a dat lui Hristos lauda. Dumnezeu a aranjat totul in asa fel, ca toata populatia cerului sa datoreze toate lucrurile lui Hristos, asa ca toti in tara gloriei vor intona / recita laude inchinate lui Emanuel. Si numai lui Emanuel, o vesnicie.
Aceasta e doctrina glorioasa si foarte profitabila a predestinarii in care noi ne bucuram. Ea distruge orice baza a mandriei umane. Ea inalta gloria lui Hristos si harului lui Dumnezeu. Ea ne da un plan un evanghelizare. Ea ne da o speranta vie / sigura inaintea lui Dumnezeu (2 Samuel 23:5). Ea ne da pacea si ne aseaza in grija lui Dumnezeu। Ea deschide pacatosilor portile cerurilor si garanteaza ca cativa o sa intre inauntru. Ea ne pecetluieste in jurul lui Dumnezeu; si asta e cel mai important.
Traducere
