PATIMILE
lui
ISUS CRISTOS
50 de motive de ce a murit Domnul nostru
25 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să devină pentru noi locul în care
ne întâlnim cu Dumnezeu
„Isus a răspuns şi le-a zis : Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.Atunci iudeii au zis Templul acesta s-a zidit în patruzeci şi şase de ani şi Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El vorbea despre templul trupului Său ” ( Ioan 2 : 19-21)
„Omorâţi-Mă şi voi deveni locul de întâlnire a oamenilor de pretutindeni, cu Dumnezeu.”
Cam în acest fel aş parafraza Ioan 2:19-21. Ei credeau că Isus face referinţă la templul din Ierusalim : „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica” – dar El făcea referinţă la trupul Său .
Oare de ce a făcut Isus conexiunea între templul evreiesc şi propriul Său trup? Pentru că a venit să înlocuiască templul ca loc de întâlnire cu Dumnezeu . Odată cu venirea Fiului Lui Dumnezeu întrupat , ritualurile şi închinarea au suferit schimbări profunde –Cristos Însăşi a devenit ultimul Miel de paşte , ultimul preot , ultimul templu.Toate au trecut , dar El a rămas ,
iar ceea ce a rămas este în mod infinit mai bun .
Făcînd referinţă la El Isus a zis:”dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât templul.”(Matei 12:6). Templul devenea locuinţa Lui Dumnezeu arareori , atunci când gloria Lui Dumnezeu umplea locul preasfânt, dar despre Cristos Biblia spune :”căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Lui Dumnezeu ”(Coloseni 2:9) .Prezenţa Lui Dumnezeu nu vine şi pleacă de la Isus , El ESTE Dumnezeu , iar unde îl întâlnim pe El , îl întâlnim pe Dumnezeu .
Dumnezeu se întâlnea în templu cu oamenii prin mulţi mediatori umani imperfecţi , dar acum se spune despre Cristos : Căci este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni :Omul Cristos Isus , ”(1Timotei 2:5) Dacă este să îl întâlnim pe Dumnezeu în închinare, există un singur loc unde trebuie să ajungem , la Isus Cristos- creştinismul nu are centru geografic de închinare cum au Islamismul sau Iudaismul .
Odată , când Isus confrunta o femeie adulteră , ea a schimbat subiectul spunând:”Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
Iar Isus a urmat cursul schimbat al conversaţiei şi a zis :”Dar vine ceasul ,şi acum a şi venit , când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr;(Ioan 4:20-23)
Isus schimbă categoriile în mod complet – nu pe acest munte sau în acel oraş , ci în duh şi în adevăr , El a venit în lume să înlăture limitările geografice .Acum nu mai există un templu , Ierusalim nu este centrul ci Cristos este.Dacă vrem să îl vedem pe Dumnezeu ,Isus spune:”Cine M-a văzut pe Mine , L-a văzut pe Tatăl ”(Ioan 14:9) Vrem să îl primim pe Dumnezeu? Isus spune :..”cine Mă primeşte pe Mine , primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”(Matei 10 :40). Vrem să avem prezenţa Lui Dumnezeu în închinarea noastră ? Biblia spune :”cel ce mărturiseşte pe Fiul ,are şi pe tatăl ”(1Ioan 2:23) Vrem să îl cinstim pe Tatăl ?Isus spune ; „cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl , care L-a trimis.”(Ioan 5:23)
Atunci când Cristos a murit şi a înviat din nou , vechiul templu a fost înlocuit de Cristos , locul de închinare accesibil din întreaga lume . poţi veni la El , fără să-ţi mişti un muşchi , El este atât de aproape cît este credinţa .
26 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a sfârşi preoţia Vechiului Testament şi ca să devină Marele Preot pentru veşnicie.
„Şi preoţii dintâi …erau împiedicaţi prin moarte să rămână pururea în slujbă dar El , fiindcă rămâne în veci ,are o preoţie care nu poate fi trecută de la unul la altul.Dea aceea şi poate să mântuiască în mod desăvârşit pe ce care se apropie de Dumnezeu prin El , pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru eiCăci un astfel de Mare Preot ne trebuia :sfânt , nevinovat, fără pată , despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri care n-are nevoie , ca ceilalţi mari preoţi ,să aducă jertfe în fiecare zi ,întâi pentru păcatele Sale şi apoi pentru păcatele poporului , căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna , când s-a aduc jertfă pe Sine Însuşi ”
(Evrei 7:23-27)
„ Căci Cristos ……a intrat chiar în cer , ca să se înfăţişeze acum , pentruu noi , înaintea lui Dumnezeu .Şi nu ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi , aşa cum intră marele preot în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui , fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii;dar acum , la sfârşitul veacurilor ,S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.”
(Evrei 9:24-26)
Fiecare preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe , care niciodată nu pot şterge păcatele ,dar El , după ce a adus o singură jertfă pentru păcate , S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnazeu”
(Evrei 10 :11-12)
Una dintre cele mai măreţe expresii ale adevărului creştin este „odată pentru totdeauna ” şi ea rezultă din cuvântul grecesc „ephapax” şi are semnificaţia „odată pentru toate timpurile” adică s-a întâmplat ceva decisiv .Acel act ce s-a petrecut are efect atât de deplin încât nu mai are nevoie să fie repetat niciodată.iar orice efort de a îl repeta ar discredita realizarea ce s-a petrecut „odată pentru totdeauna ”.
An după an preoţii din Israel experimentau o realitate întunecată când trebuiau să aducă jertfe animale pentru păcatele lor şi păcatele poporului. Şi nu vreau să spun că nu ar fi fost iertare –Dumnezeu a rânduit acele sacrificii pentru uşurarea poverii poporului Său . Păcătuiau şi deci aveau nevoie de un substitut ca să poarte pedeapsa lor – şi era doar mila lui Dumnezeu faptul că El accepta lucrarea preoţilor păcătoşi şi a animalelor substitut.
Dar exista de asemenea şi o parte negativă a acestei lucrări : trebuia făcută din nou şi din nou . Biblia spune :” Dar în jertfele acelea este o aducere –aminte în fiecare an a păcatelor ”(Evrei 10 : 3) oamenii ştiau faptul că ,atunci când îşi puneau mâinile pe capul unui taur pentru jertfă pentru a-şi transfera păcatele animalului , toate acestea trebuiau să fie făcute din nou . Şi nici un animal nu ar fi fost suficient ca să sufere pentru păcatele omeneşti , iar preoţii păcătoşi trebuiau să sacrifice pentru păcatele lor , preoţii muritori trebuiau să fie înlocuiţi . Taurii şi caprele nu aveau o viaţă morală , în consecinţă nu puteau purta vina omenească : „ Căci este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele ”(Evrei 10 : 4) Dar totuşi exista şi o linie argintie ce înconjura acest nor întunecos care era insuficienţa preoţească –dacă Dumnezeu a onorat aceste lucruri inadecvate , trebuie să însemne că într-o zi va fi trimis un slujitor calificat să îndeplinească ceea ce aceşti preoţi nu puteau face –să îndepărteze păcatul odată pentru totdeauna.
Acesta este Isus Cristos-El, a devenit ultimul Preot şi ultima Jertfă .Fără de păcat -nu a adus jertfe pentru El Însuşi , Nemuritor- nu mai trebuie să fie înlocuit niciodată ,Om , şi în felul acesta a putut purta păcate omeneşti . De aceea nu a mai adus jerte pentru El Însuşi , ci S-a adus ca ultimă jertfă pe Sine însuşi ,iar ca urmare a acestui fapt nu va mai fi niciodată nevoie pentru alta . Există un singur Mijlocitor între noi şi Dumnezeu , un singur preot , şi nu avem nevoie de alţii .Şi cât de fericiţi sunt acum cei care se apropie de Dumnezeu doar prin Cristos.
27 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a deveni un preot milos şi care ne ajută
„Căci n-avem un mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi ,dar fără păcat.Să ne apropiem deci cu deplină încredere de tronul harului ,ca să căpătăm îndurare şi să găsim har , ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”( Evrei 4: 15-16)
Cristos a devenit Preotul nostru prin sacrificiul de Sine de pe cruce (Evrei 9:26) , El este Mijlocitorul dintre noi şi Dumnezeu.Supunerea şi suferinţele Sale au fost atât de perfecte încât Dumnezeu nu îl va respinge .De aceea dacă mergem la Dumnezeu prin El , Dumnezeu nu ne va respinge nici pe noi de asemenea .
Dar lucrurile stau şi mai bine , anume timp de 30 de ani pe drumul Său către cruce , Cristos a fost ispitit aşa cum fiecare om a fost ispitit, dar în adevăr nu a păcătuit .Oamenii înţelepţi au subliniat faptul că ispitele Lui au fost mai mari decât ale noastre , nu mai slabe.Dacă o persoană cedează ispitei, atunci nu resimte „asaltul” ei din plin.Noi capitulăm atîta timp cât tensiunea încă „se ridică” ,dar Isus nu a făcut aceasta niciodată. Aşa că a îndurat tensiunea din plin , până la sfârşit şi niciodată nu a falimentat .Şi cunoaşte ce înseamnă să fi ispitit din plin , cu putere.
O viaţă de ispite ce culminează cu un abuz spectaculos şi respingere a dat lui Isus o abilitate neegalată de a simţi cu cei ispitiţi şi cu cei ce suferă – nimeni nu a suferit niciodată mai mult şi niciodată nu a îndurat nimeni mai mult abuz.ca El . Şi nu a fost nimeni mai îndreptăţit să se răzbune .Dar apostolul Petru spune : „El n-a făcut nici păcat , nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui .Când era batjocorit , nu răspundea cu batjocuri ;şi când era chinuit , nu ameninţa , ci Se încredinţa Celui care judecă drept”(1Petru 2:22-23) .
De aceea Biblia spune că este capabil să „aibă milă de slăbiciunile noastre”(Evrei 4:15) iar aceasta este uimitor .Fiul Lui Dumnezeu , Cel înviat , în ceruri la dreapta lui Dumnezeu, cu toată puterea peste univers simte ceea ce simţim şi noi atunci când venim la El îndureraţi sau întristaţi, sau încolţiţi de promisiunile plăcerilor păcătoase.
Ce diferenţă face aceasta ? Biblia răspunde făcând o legătură între mila lui Isus şi încrederea noastră în rugăciune .Ni se spune că din moment ce este capabil să „aibă milă de slăbiciunile noastre” atunci ar trebui „Să ne apropiem deci cu deplină încredere de tronul harului ,ca să căpătăm îndurare şi să găsim har , ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”( Evrei 4: 15-16)
În mod evident gândurile noastre vor suna cam aşa : Ne simţim predispuşi să avem o atitudine de ostilitate în prezenţa lui Dumnezeu dacă venim cu frământări.. Simţim puritatea Lui Dumnezeu şi perfecţiunea Lui atât de precis încât tot ceea ce este legat de noi pare a fi nepotrivit în prezenţa Sa . Dar atunci ne aducem aminte că Isus este milos , El simte cu noi , nu împotriva noastră . Această stare de conştientizare a milei lui Cristos ne dă îndrăzneala să venim , El ne cunoaşte strigătele , a avut parte de frământările noastre şi ne porunceşte să venim cu încredere atunci când ne simţim nevoia.Aşa că haideţi să ne amintim vechiul cântec al lui John Newton:
Tu vii acum ‘naintea Regelui
Mari probleme să Îi spui
Căci nimeni nu poate cere
Dincolo de harul lui, putere.
28 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a ne elibera din deşertăciunile ancestrale
„Ştiind că aţi fost răscumpăraţi , nu cu lucruri pieritoare , cu argint sau cu aur , din felul vostru deşert de viaţă moştenit de la părinţii voştrii , ci cu sângele scump al lui Cristos , Mielul fără cusur şi fără pată”
(1Petru 1: 18-19)
Oamenii seculari din vest şi triburile cu prejudecăţi spirituale au un lucru în comun , şi anume credinţa lor în legăturile strămoşeşti . Bineînţeles că o numesc în termeni diferiţi , spre exemplu oamenii cu prejudecăţi spirituale pot să vorbească despre spiritele strămoşilor şi de transmiterea blestemelor . Oamnenii seculari pot vorbi despre influenţa genetică sau de rănile produse de părinţi abuzivi , codependenţi şi distanţi emoţional . În ambele cazuri există un sens al fatalităţii de neînlăturat şi anume că suntem legaţi să trăim cu blestemul rănilor ancestrale . Iar viitorul arată sec şi lipsit de fericire .
Atunci când Biblia spune : „aţi fost răscumpăraţi…… din felul vostru deşert de viaţă moştenit de la părinţii voştri” face referinţă la un mod fără de sens, gol şi fără împliniri de a trăi care se sfârşeşte în distrugere . Ni se spune că aceste feluri deşerte de viaţă sunt legate de strămoşii noştri dar nu ni se spune cum . Punctul important ce trebuie observat este modul în care suntem eliberaţi din legăturile acestei deşertăciuni –puterea Eliberatorului defineşte extensiunea eliberării .
Eliberarea din robia ancestrală este făcută „nu cu lucruri pieritoare , cu argint sau cu aur”- argintul şi aurul reprezintă cele mai valoroase lucruri care ar putea fi plătite pentru răscumpărarea noastră – dar noi toţi ştim că acestea ar fi nefolositoare .Oamenii bogaţi sunt cel mai adesea sclavii deşertăciunii –un şef de trib bogat poate fi amaninţat de frica unei vrăji strămoşeşti asupra vieţii lui . Un preşedinte secular al unei companii de succes poate fi condus de forţe necunoscute din mediul său social care îi distrug căsnicia şi copii .
Aurul şi argintul nu au nici o putere să ajute , dar suferinţele şi moartea lui Isus sunt ceea ce avem nevoie :”sângele scump al lui Cristos , Mielul fără cusur şi fără pată” Atunci când a murit Cristos Dumnezeu a avut în vedere relaţiile dintre noi şi predecesorii noştri şi a intenţionat să ne elibereze din modul lor deşert de vieţuire.Acesta este unul dintre cele mai mari motive pentru care a murit Cristos
Nici o vrajă nu poate să stea împotriva ta din moment ce toate păcatele îţi sunt iertate şi eşti îmbrăcat cu neprihănirea Lui Cristos şi eşti răscumpărat şi iubit de Creatorul universului . Suferinţele şi moartea lui Cristos este motivul final pentru care Biblia spune despre poporul lui Dumnezeu:„Nu există blestem împotriva lui Iacov , nici nu există vreo vrăjitorie împotriva lui Israel;”(Numeri 23:23) Atunci când Isus a murit toate binecuvântările cerurilor au fost răscumpărate pentru toţi cei ce se încred în El . Iar atunci când Dumnezeu binecuvântează , nimeni nu poate să blesteme.
Şi nici nu este vreo rană ce a fost provocată de vreun părinte dincolo de vindecarea lui Isus – răscumpărarea vindecătoare este numită :”sângele scump al lui Cristos” iar cuvântul preţios ne transmite o valoare infinită . Răscumpărarea este în mod infinit de eliberatoare şi nici o legătură nu poate sta împotriva ei . De aceea , haideţi să ne întoarcem de la aur şi argint şi să îmbrăţişăm darul lui Dumnezeu.
VA URMA
Publicata pe o pagina de internet in 2003 tradusa din http://www.desiringgod.org/
No comments:
Post a Comment