VALENTIN POPOVICI- POEZIE

Valentin Popovici - Zece crestini mititei

Zece crestini "mititei" se-mparteau in doua,
Unul nu tinea cu ei, si-au ramas doar noua!

Noua crestini s-au gandit ca e timpul copt
Sa-ngrijeasca de saraci, si-au ramas doar opt.

Opt crestini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, si-au ramas doar sapte.

Sapte crestini erau "buni", insa unul trase
Niste halbe la masea, si-au ramas doar sase.

Sase credinciosi "de rang", nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, si-au ramas doar cinci.

Cinci crestini "evlaviosi" se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai intors, si-au ramas doar patru.

Patru sfinti filozofau zilnic intre ei,
Unul a vorbit prea mult, si-au ramas doar trei.

Trei crestini se tot gandeau care-i mai de soi,
Sa-l aleaga predicator, si-au ramas doar doi.

Doi crestini...iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocait, si-a ramas doar unul.

...Un crestin, doar un crestin..., unul ca si noi,
A vorbit despre Isus, si-atunci au fost doi.

Doi crestini cand s-au rugat, Domnul le-a dat roua,
Harul lui a fost bogat, si-au ajuns la noua.

Noua crestini s-au unit pentru marturie,
Si-au crescut, s-au inmultit, si-s acum o mie...

Intelege, frate, azi, ca nu-ti spun povesti,
Ca din soiul astora poate si tu esti.

Ori esti martor, martor viu, si iubesti lucrarea,
Ori esti cu echipa rea..., cea cu demolarea!
PRELUATA DE PE http://emyradut.blogspot.com/2009/10/valentin-popovici-zece-crestini-mititei.htm