SI TOTUSI... DESPRE TEMELIA NEZGUDUITA CAPITOLUL 2

SI TOTUSI...

DESPRE

TEMELIA

NEZGUDUITA

CAPITOLUL 2

2 Timotei 2:19

Inarmati cu educatie, capacitati intelectuale si apetit nesatios de a distruge credinta mieilor lipsiti de aparare, lupii umanismului alearga in haita.

Cei mai multi dintre ei fiind lasi, se infiltreaza in campusurile universitatilor liberale si in comunitati de creatie pentru care pluralismul este sfant si al caror dumnezeu este toleranta. Acolo asteapta sa apara inocentii si cei fara experienta, iesiti din cotloanele lor ferite. Ii ataca folosind filozofia ca pe o foarfeca si batjocura ca pe niste clesti. Neobositi, neinduratori si feroce, isi camufleaza ferocitatea de lupi anti-crestini indaratul unei masti exterioare de sofism urban, chintesenta a fatarniciei intolerante de care-i acuza pe crestini si pe care ei pretind ca o dispretuiesc.

Farmecul, agerimea si manierele—toate de prima importanta pentru ei—devin armele lor. Le folosesc pentru a-i intimida pe tinerii impresionabili si a sufoca exprimarile creative ale credintei. Tinta lor sunt iconoclastii evanghelici, desi acesti asa-numiti liberali indruga o mantra interminabila despre inclusivism si libertate de gandire.

Studentii, oaspetii ocazionali si autorii de carti fara principii morale si adepti ai perversiunii sexuale sunt celebrati ca voci alternative vrednice de protectia civila oferita de dreptul la exprimare atat de pretuit in Apus. Crestinii tineri, insa, sunt sfasiati fara mila. Evident, elasticitatea pluralista a liberalismului se intinde doar spre stanga.

Intr-o asa atmosfera antagonista, credinciosii, in mod deosebit cei tineri, au nevoie de un as in maneca. Acolo unde argumentele ontologice cad si apologetica se arata fara putere, trebuie sa ai la indemana ceva incontestabil, un lucru care sa-i demobilizeze pe adversari si sa sustina credinta. Acel raspuns final care de multe ori ii infurie pe necredinciosi, poate fi gasit in silabele clare si calme ale cuvantului

SI TOTUSI

Poate te gasesti la capatul zdrentuit al abilitatilor tale intelectuale, lipsit de aparare impotriva acelora care-si ascut fin argumentele pana la limita. Aminteste-ti ca ei sunt copiii tatalui lor. Incepand din Gradina Edenului el a fost Apolion, Nimicitorul si cel ce tulbura. Nu fii peste masura de descurajat cand fiii lui, copiii intunericului, sunt mai buni la demolari decat tine la aparare.

De asemenea, nu trebuie sa simti nevoia de a fi mai destept si mai bun decat umanistii, care si-au facut un dumnezeu din intelect si educatie. Prin asta nu vreau sa dau apa la moara ignorantei si lipsei oricarei capacitati apologetice. Spun doar ca, oricat de istet la minte esti, si indiferent cat de bine pregatite sunt argumentele tale, pana la urma tot poti intalni un ateu care este mai stralucit si mai bine pregatit decat tine. Asta nu dovedeste decat vechea axioma din Texas: “Nu exista nici un cal care sa nu poata fi calarit si nici vreun cowboy care sa nu poata fi trantit.”

Oricum, daca te bazezi pe raspunsul tau final, si inveti cand si cum sa-l folosesti, nu vei fi infrant niciodata de filozofiile desarte.

Asteapta pana ei isi vor cheltui toate energiile, pana-si vor fi terminat toata munitia intelectuala, si apoi stai drept si triumfator deasupra a ceea ce ei asteapta sa fii tu vaicarindu-te infrant. Asteapta doar sa termine ei. Asteapta pana vor croncani, “Ei, ce parere ai despre asta?”

“Doar un cuvant,” vei spune tu, fara vreo sugestie sau tremur in voce.

SI TOTUSI

“Ce?” vine intrebarea. “Ce ai spus?” Nu este un raspuns, ci o intrebare. Cel ce voia sa te puna in incurcatura este el confuz cu adevarat.

“Am spus, ‘Si totusi.’”

“Si totusi?”

“Da. Dupa toate argumentele voastre. In ciuda capacitatii voastre intelectuale de invidiat. La sfarsitul a tot ce ati spus sau poate cineva sa spuna, cu toate acestea, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita. Voi n-o puteti clatina, eroda, darama, si n-are nevoie s-o apar eu. Evident, eu nici nu sunt in stare sa fac asta. Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita.”

Doamne, acesti oameni sunt mai isteti la minte decat mine.

Este adevarat, dar nu si decat Mine.

Da, dar ei nu Te pot vedea.

Ma vor vedea.

Nu vor crede in Tine.

Vor crede.

Pana atunci, ce sa le spun? Nu mai am argumente.

Asta-i foarte bine.

Da, dar ce sa le spun?

Spune-le ce spun si Eu. Si totusi...

In acelasi fel, cand evenimente, evenimente teribile ameninta sa te copleseasca si sa-ti rupa chiar temelia sufleteasca, aminteste-ti ca inca ai un raspuns. “Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita.”

Vedeti, ne place sa ne gandim ca lucrurile rele vin asupra altora, a celor mai rai, dar realitatea este cu totul alta. De fapt, in Biblie nu ni se promite nicaieri o viata de binecuantare desavarsita, fara dureri, sau ca doar cei rai vor suferi. Ploaia cade si peste cei drepti si peste cei nedrepti.

Ce putem spune, atunci? Cum putem raspunde cand Satana rade de noi si ne batjocoreste in sala de asteptare din fata salonului de terapie intensiva? Cand el si cei ai sai se veselesc de durerea noastra, de inima noastra zdrobita si indurerata, si ne cer un raspuns? Ce raspuns sa le dam cand nu este nici un raspuns?

“Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avind pecetea aceasta: ‘Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui’”

Nici un argument, nici o circumstanta, nici o pierdere sau chin sufletesc nu pot schimba acest adevar. In infrangere, in foamete, in apasare sau moarte, acest raspuns, folosit in intreaga viata si rostit la momente prielnice, inseamna biruinta.

Cand stai la capataiul celor iubiti si privesti fara folos cum cauta horcaind o gura de aer, avand intiparita deja pe chip masca mortii, Satana va sta cu bucurie de partea cealalta a patului. Da, el viziteaza si spitalele. “Ce mai ai de zis acum?” iti va sopti. “Ce mai raspunzi acum?”

Prinde-te cu amandoua mainile de Dumnezeu, chiar si intr-un asemenea moment, si rosteste cu incredere, ranit dar nu infrant:

SI TOTUSI

In versetul care precede 2 Timotei 2:19, Pavel reaminteste de invataturile stricate ale lui Imeneu si Filet, care erau o blasfemie, o necinstire a lui Dumnezeu, si nimic altceva. In modul sau specific si subtil, Pavel ii denunta ca fiind o “gangrena” pentru biserica si caracterizeaza doctrina lor ca “vorbarii goale si lumesti.”

Pavel nu trateaza, totusi, sumar invatatura lor gresita, ca fiind fara consecinte. Astfel de vorbarii goale “rastoarna credinta unora,” si Pavel, care nu se sfia sa spuna lucrurilor pe nume, pune intreaga responsabilitate si vina in spatele lui Imeneu si Filet.

Intotdeauna vor exista intre noi astfel de caractere gangrenoase ca Imeneu si Filet. Din pacate, ici si colo ei vor rasturna credinta unora. Dar nici gangrena invataturii lor false nici pierderea tragica a celor care vor cadea din acest motiv nu vor schimba adevarul etern. Raspunsul lui Pavel adresat hulitorilor era de fapt o salva direct la linia de plutire a corabiei celui rau. A fost un raspuns succint, puternic si perfect.

Pentru toti impotrivitorii, pentru ateii isteti, pentru cei elocventi si pierduti, pentru sufletul tau disperat, pentru inima ta indurerata, pentru toate nadejdile sfaramate, pentru visele neimplinite si dezamagirile care fac sa ti se stranga inima, inca ai raspunsul de care ai nevoie.

Totusi, temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita.

—1 TIMOTEI 2:19

Din cartea:SI TOTUSI... (NEVERTHELESS )de Mark Rhutland traducere de Mihai Damian Timisoara, CAPITOLUL2