O LECŢIE DE VIAŢĂ

O LECŢIE DE VIAŢĂ

"Pe o potecă abruptă şi stâncoasă am întâlnit o fetiţă, care-şi purta în spate frăţiorul. Se vedea cu ochiul liber că micuţul era prea greu pentru puterile ei. I-am spus:

–Fetiţo, ce grea povară duci!

Ea m-a privit mirată şi mi-a spus cu reproş în glas:
–Nu este o povară domnule, este fratele meu!

Am rămas uluit. Fetiţa cea curajoasă tocmai îmi dăduse o lecţie de viaţă."

Şi când durerile semenilor mă copleşesc şi îmi pierd tot curajul, cuvintele fetei îmi amintesc:

,,Nu este povară, este fratele tău!"

Vreau să-i iubesc pe fraţii mei

Cu tot ce am în piept mai sfânt,

Vreau să doresc tot ceru-n ei,

Dar să-i iubesc, dar să-i iubesc

Aşa cum sunt, aşa cum sunt.

Când fraţii mei au răni ce dor,

Să-mi fie braţul mai sfios,

Să nu apăs pe rana lor,

Căci nu eu vindec, nu eu vindec,

Ci Hristos, Isus Hristos!

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui HRISTOS” (Galateni 6,2).

--
Robert Ion