HAPPY REFORMATION DAY !-OCTOBER 31.1517 THE BIBLE AND MARTIN LUTHER

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Happy Reformation Day – October 31, 1517: The Bible and Martin Luther

Martin Luther

Martin Luther had a small head-start on Tyndale, as Luther declared his intolerance for the Roman Church’s corruption on Halloween in 1517, by nailing his 95 Theses of Contention to the Wittenberg Church door. Luther, who would be exiled in the months following the Diet of Worms Council in 1521 that was designed to martyr him, would translate the New Testament into German for the first time from the 1516 Greek-Latin New Testament of Erasmus, and publish it in September of 1522. Luther also published a German Pentateuch in 1523, and another edition of the German New Testament in 1529. In the 1530’s he would go on to publish the entire Bible in German. Martin Luther (November 10, 1483 – February 18, 1546) was a Christian theologian and Augustinian monk whose teachings inspired the Protestant Reformation and deeply influenced the doctrines of Protestant and other Christian traditions.

Martin Luther was born to Hans and Margaretha Luder on 10 November 1483 in Eisleben, Germany and was baptised the next day on the feast of St. Martin of Tours, after whom he was named. Luther’s call to the Church to return to the teachings of the Bible resulted in the formation of new traditions within Christianity and the Counter-Reformation in the Roman Catholic Church, culminating at the Council of Trent.His translation of the Bible also helped to develop a standard version of the German language and added several principles to the art of translation. Luther’s hymns sparked the development of congregational singing in Christianity. His marriage, on June 13, 1525, to Katharina von Bora, a former nun, began the tradition of clerical marriage within several Christian traditions.

Portraits of Hans and Margarethe Luther by Lucas Cranach  1527

Luther’s early life

Martin Luther’s father owned a copper mine in nearby Mansfeld. Having risen from the peasantry, his father was determined to see his son ascend to civil service and bring further honor to the family. To that end, Hans sent young Martin to schools in Mansfeld, Magdeburg and Eisenach. At the age of seventeen in 1501 he entered the University of Erfurt. The young student received his Bachelor’s degree after just one year in 1502! Three years later, in 1505, he received a Master’s degree. According to his father’s wishes, Martin enrolled in the law school of that university. All that changed during a thunderstorm in the summer of 1505. A lightening bolt struck near to him as he was returning to school. Terrified, he cried out, „Help, St. Anne! I’ll become a monk!” Spared of his life, but regretting his words, Luther kept his bargain, dropped out of law school and entered the monastery there.

Luther’s struggle to find peace with God

Young Brother Martin fully dedicated himself to monastic life, the effort to do good works to please God and to serve others through prayer for their souls. Yet peace with God escaped him. He devoted himself to fasts, flagellations, long hours in prayer and pilgrimages, and constant confession. The more he tried to do for God, it seemed, the more aware he became of his sinfulness.

Johann von Staupitz, Luther’s superior, concluded the young man needed more work to distract him from pondering himself. He ordered the monk to pursue an academic career. In 1507 Luther was ordained to the priesthood. In 1508 he began teaching theology at the University of Wittenberg. Luther earned his Bachelor’s degree in Biblical Studies on 9 March 1508 and a Bachelor’s degree in the Sentences by Peter Lombard, (the main textbook of theology in the Middle Ages) in 1509. On 19 October 1512, the University of Wittenberg conferred upon Martin Luther the degree of Doctor of Theology.

Martin Luther’s Evangelical Discovery

The demands of study for academic degrees and preparation for delivering lectures drove Martin Luther to study the Scriptures in depth. Luther immersed himself in the teachings of the Scripture and the early church. Slowly, terms like penanceand righteousness took on new meaning. The controversy that broke loose with the publication of his 95 Theses placed even more pressure on the reformer to study the Bible. This study convinced him that the Church had lost sight of several central truths. To Luther, the most important of these was the doctrine that brought him peace with God.

With joy, Luther now believed and taught that salvation is a gift of God’s grace, received by faith and trust in God’s promise to forgive sins for the sake of Christ’s death on the cross. This, he believed was God’s work from beginning to end.

Luther’s 95 Theses

On Halloween of 1517, Luther changed the course of human history when he nailed his 95 Theses to the church door at Wittenberg, accusing the Roman Catholic church of heresy upon heresy. Many people cite this act as the primary starting point of the Protestant Reformation… though to be sure, John Wycliffe, John Hus, Thomas Linacre, John Colet, and others had already put the life’s work and even their lives on the line for same cause of truth, constructing the foundation of Reform upon which Luther now built. Luther’s action was in great part a response to the selling of indulgences by Johann Tetzel, a Dominican priest. Luther’s charges also directly challenged the position of the clergy in regard to individual salvation. Before long, Luther’s 95 Theses of Contention had been copied and published all over Europe.

Here I Stand

Luther’s Protestant views were condemned as heretical by Pope Leo X in the bull Exsurge Domine in 1520. Consequently Luther was summoned to either renounce or reaffirm them at the Diet of Worms on 17 April 1521. When he appeared before the assembly, Johann von Eck, by then assistant to the Archbishop of Trier, acted as spokesman for Emperor Charles the Fifth. He presented Luther with a table filled with copies of his writings. Eck asked Luther if he still believed what these works taught. He requested time to think about his answer. Granted an extension, Luther prayed, consulted with friends and mediators and presented himself before the Diet the next day.

Meeting of the Diet (assembly) of the Holy Roman Empire at Worms, Germany, in 1521, where Martin Luther defended his Protestant principles and was excommunicated

When the counselor put the same question to Luther the next day, the reformer apologized for the harsh tone of many of his writings, but said that he could not reject the majority of them or the teachings in them. Luther respectfully but boldly stated, „Unless I am convinced by proofs from Scriptures or by plain and clear reasons and arguments, I can and will not retract, for it is neither safe nor wise to do anything against conscience. Here I stand. I can do no other. God help me. Amen.„On May 25, the Emperor issued his Edict of Worms, declaring Martin Luther an outlaw.

Luther in Exile at the Wartburg Castle

The room in Wartburg where     Luther translated the New Testament into German. An original first edition of the translation is kept under the case on the desk.

Luther had powerful friends among the princes of Germany, one of whom was his own prince, Frederick the Wise, Elector of Saxony. The prince arranged for Luther to be seized on his way from the Diet by a company of masked horsemen, who carried him to the castle of the Wartburg, where he was kept about a year. He grew a wide flaring beard; took on the garb of a knight and assumed the pseudonym Jörg. During this period of forced sojourn in the world, Luther was still hard at work upon his celebrated translation of the Bible, though he couldn’t rely on the isolation of a monastery. During his translation, Luther would make forays into the nearby towns and markets to listen to people speak, so that he could put his translation of the Bible into the language of the people.

Although his stay at the Wartburg kept Luther hidden from public view, Luther often received letters from his friends and allies, asking for his views and advice. For example, Luther’s closest friend, Philipp Melanchthon, wrote to him and asked how to answer the charge that the reformers neglected pilgrimages, fasts and other traditional forms of piety. Luther’s replied: „If you are a preacher of mercy, do not preach an imaginary but the true mercy. If the mercy is true, you must therefore bear the true, not an imaginary sin. God does not save those who are only imaginary sinners. Be a sinner, and let your sins be strong, but let your trust in Christ be stronger, and rejoice in Christ who is the victor over sin, death, and the world. We will commit sins while we are here, for this life is not a place where justice resides. We, however, says Peter (2. Peter 3:13) are looking forward to a new heaven and a new earth where justice will reign.” [Letter 99.13, To Philipp Melanchthon, 1 August 1521.]

Martin Luther’s German Bible

1529 Luther New Testament: The Oldest Printed German N.T. Scripture

Martin Luther was the first person to translate and publish the Bible in the commonly-spoken dialect of the German people. He used the recent 1516 critical Greek edition of Erasmus, a text which was later called textus receptus. The Luther German New Testament translation was first published in September of 1522. The translation of the Old Testament followed, yielding an entire German language Bible in 1534.

Luther is also know to have befriended William Tyndale, and given him safe haven and assistance in using the same 1516 Erasmus Greek-Latin Parallel New Testament that had been the source text for his German New Testament of 1522, as the trustworthy source text for Tyndale’s English New Testament of 1525-26.

Luther’s Writings

The number of books attributed to Martin Luther is quite impressive. However, some Luther scholars contend that many of the works were at least drafted by some of his good friends like Philipp Melanchthon. Luther’s books explain the settings of the epistles and show the conformity of the books of

1523 Luther Pentateuch:  The Oldest Printed      German Scripture

the Bible to each other. Of special note would be his writings about the Epistle to the Galatians in which he compares himself to the Apostle Paul in his defense of the Gospel. Luther also wrote about church administration and wrote much about the Christian home.

Luther’s work contains a number of statements that modern readers would consider rather crude. For example, Luther was know to advise people that they should literally “Tell the Devil he may kiss my ass.” It should be remembered that Luther received many communications from throughout Europe from people who could write anonymously, that is, without the specter of mass media making their communications known. No public figure today could write in the manner of the correspondences Luther received or in the way Luther responded to them. Luther was certainly a theologian of the middle-ages. He was an earthy man who enjoyed his beer, and was bold and often totally without tact in the blunt truth he vehemently preached. While this offended many, it endeared him all the more to others.

He was open with his frustrations and emotions, as well. Once, when asked if he truly loved God, Luther replied “Love God? Sometimes I hate Him!” Luther was also frustrated by the works-emphasis of the book of James, calling it “the Epistle of Straw, and questioning its canonicity. Also irritated with the complex symbolism of the Book of Revelation, he once said that it too, was not canon, and that it should be thrown into the river! He later retracted these statements, of course. Luther was a man who was easily misquoted or taken out of context. While a brilliant theologian, and a bold reformer, he would not have made a good politician. But then, he never aspired to any career in politics.

Luther’s 1534 Bible.

Martin Luther and Judaism

Luther initially preached tolerance towards the Jewish people, convinced that the reason they had never converted to Christianity was that they were discriminated against, or had never heard the Gospel of Christ. However, after his overtures to Jews failed to convince Jewish people to adopt Christianity, he began preaching that the Jews were set in evil, anti-Christian ways, and needed to be expelled from German politics. In hisOn the Jews and Their Lies, he repeatedly quotes the words of Jesus in Matthew 12:34, where Jesus called them „a brood of vipers and children of the devil”

Katharina von Bora, Luther’s wife (1523), by Lucas Cranach the Elder, 1526

Luther was zealous toward the Gospel, and he wanted to protect the people of his homeland from the Jews who he believed would be harmful influences since they did not recognize Jesus as their Saviour. In Luther’s time, parents had a right and a duty to direct their children’s marriage choices in respect to matters of faith. Likewise, Luther felt a duty to direct his German people to cling to the Jesus the Jews did not accept. It should be noted that church law was superior to civil law in Luther’s day and that law said the penalty of blasphemy was death. When Luther called for the deaths of certain Jews, he was merely asking that the laws that were applied to all other Germans also be applied to the Jews. The Jews were exempt from the church laws that Christians were bound by, most notably the law against charging interest.

Martin Luther’s Death

Martin Luther escaped martyrdom, and died of natural causes. His last written words were, „Know that no one can have indulged in the Holy Writers sufficiently, unless he has governed churches for a hundred years with the prophets, such as Elijah and Elisha, John the Baptist, Christ and the apostles… We are beggars: this is true.”

photos and story (via) Wikipedia and www.greatsite.com

Reblogged from rodi 31OCT2014

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/10/31/happy-reformation-day-october-31-1517-the-bible-and-martin-luther/

MEDITATII NOIEMBRIE 2016-CUVINTE DE MANGAIERE,ZIDIRE,IMBARBATARE SI TREZIRE

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 Noiembrie

Tu nu mai eşti al tău

Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?1 Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată. ,.o lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El. Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin sufennţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne: „Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.TOATA LUNA AICItotul-pentru-gloria-lui-noiembrie-1

CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUIDimineaţa şi Seara

1 Noiembrie

Dimineaţa

Biserica din casa ta.  Filimon 2

Există o biserică în casa ta? Sunt părinţii, copiii şi prietenii membrii ei, sau mai sunt unii neconvertiţi? Să ne oprim aici şi să ne întrebăm fiecare: sunt eu membru al bisericii din casa aceasta? Cum saltă de bucurie inima tatălui şi cum se umplu de lacrimi ochii mamei ştiind că toţi cei mici sunt mântuiţi! Să ne rugăm pentru această îndurare până când o primim de la Domnul. Probabil că cel mai drag obiect al dorinţelor lui Filimon era să fie mântuită toată casa, dar nu i-a fost garantată la început pe deplin. Avea un sclav răzvrătit, Onisim, care, după ce l-a supărat, a fugit din slujba lui. Rugăciunile stăpânului l-au urmat, totuşi, şi, în cele din urmă, fiindcă Dumnezeu a rânduit, Onisim a fost condus să-l audă pe Pavel predicând. Inima lui a fost atinsă, şi el s-a întors la Filimon, nu doar ca rob credincios, ci ca frate iubit, adăugând un alt membru la biserica din casa lui Filimon. Există vreun membru neconvertit care lipseşte în dimineaţa aceasta? Înălţaţi rugăciuni speciale pentru ca, la întoarcere, să bucure toate inimile cu vestea bună a lucrării harului! Există vreo persoană neconvertită prezentă? Să ia parte la rugăciunea aceasta fierbinte. Dacă există o asemenea biserică în casa ta, rânduieşte-o bine, şi învaţ-o să se poarte ca sub privirea lui Dumnezeu. Acţionează în lucrurile obişnuite ale pietii cu sfinţenie, răbdare, bunătate şi integritate. De la o biserică se aşteaptă mai mult decât de la o familie obişnuită, închinarea familiei trebuie să fie, într-un asemenea caz, mai sinceră şi mai devotată. Dragostea dinăuntru trebuie să fie caldă şi neclintită, şi purtarea din afară mai sfinţită şi mai creştinească. Nu trebuie să ne temem că numărul mic al membrilor ne va îndepărta de pe lista bisericilor, fiindcă Duhul Sfânt a înregistrat ofarnilie-biserică în cartea de aducere aminte. Ca biserică, să ne apropiem de Capul bisericii universale, şi să-I cerem să ne dea darul de a străluci în faţa oamenilor spre slava Numelui Său.

1 Noiembrie

Seara

Şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi,

tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.Matei 24:39

Potopul a fost universal. Nici bogatul nici săracul nu au scăpat. Învăţatul şi analfabetul, cel admirat şi cel urât, cel religios şi cel profan, cel bătrân şi cel tânăr, cu toţii s-au scufundat în aceeaşi ruină. Unii l-au ridiculizat fără îndoială pe patriarhul Noe. Unde sunt batjocurile lor acum? Alţii l-au ameninţat pentru zelul lui, pe care l-au considerat nebunie. Unde sunt laudele şi cuvintele lor aspre acum? Criticii care au judecat munca bătrânului a fost înecaţi în aceeaşi mare care a acoperit pe tovarăşii lor batjocoritori. Cei care au vorbit de bine credincioşia şi convingerea bătrânului, dar nu le-au împărtăşit, s-au înecat împreună cu toţi ceilalţi. Toţi lucrătorii care au ajutat la construirea corăbiei pentru bani au fost pierduţi. Potopul a măturat totul; nu a existat nici o singură excepţie. În acelaşi fel, pentru cei din afara Lui Christos, distrugerea finală este sigură, Nici un rang, posesiune sau caracter nu va putea salva un suflet care nu a crezut în Domnul Isus. Suflete, ia aminte la această judecată totală, şi înfiorează-te. Îndiferenţa generală a oamenilor a fost uimitoare! Ei “mâncau şi beau, se însurau şi se măritau” (Matei 24:38), până când s-au ivit zorii nenorocirii. Nu a fost nici un om înţelept pe pământ afară din arcă. Nebunia a cuprins toată rasa, nebunie în privinţa conservării, cea mai mare nebunie nebunie în punerea la îndoială a lui Dumnezeu, cea mai rea nebunie. Este ciudat, nu? Toţi oamenii îşi neglijează sufletele dacă nu sunt treziţi de har. Atunci doar îşi părăsesc nebunia şi se poartă ca nişte fiinţe raţionale, dar nu înainte. Dumnezeu să fie binecuvântat, fiindcă toţi cei din arcă au fost în siguranţă. Nici o nenorocire nu a intrat acolo. De la elefantul uriaş la şoricelul timid, toţi erau în siguranţă. Iepurele fricos era la fel de adăpostit ca leul curajos; neajutoratul miel era sigur, ca şi taurul cel puternic Toţi cei care sunt în Isus sunt în siguranţă. Eşti tu în El în seara aceasta?TOATA LUNA AICIcharles-h-spurgeon-meditatii-dimineata-si-seara-noiembrie-2

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 Noiembrie

Doamne, deţine Tu astăzi controlul în mijlocul acestor mii de oameni; mulţi din ei sunt necredincioşi – Tu ai murit pentru „cei păcătoşi”. Fă-i să se întoarcă la Tine.TOATA LUNA AICI:batand-la-usa-lui-dumnezeu

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi, 1 Noiembrie 2016

Toți au mâncat aceeași hrană spirituală și toți au băut aceeași

băutură spirituală.1 Corinteni 10.3,4

Una este să știm că avem viața în Domnul Isus, împreună cu iertarea deplină și cu acceptarea înaintea Tatălui și cu totul alta este să fim în părtășie continuă cu El, avându-L ca hrană exclusivă pentru sufletele noastre. Mulți mărturisesc că au găsit iertare și pace în Domnul Isus, însă se hrănesc cu diverse lucruri care nu au nicio legătură cu El. În lucrurile fizice, cu cât avem mai multă activitate, cu atât apetitul nostru va fi mai mare; tot așa, în sfera harului, cu cât viața cea nouă este mai activă, cu atât mai mult vom simți nevoia de a ne hrăni în fiecare zi cu Domnul Isus aflat în slavă.Dacă un israelit neglija să-și adune porția de hrană într-o dimineață, își pierdea energia pentru călătorie. La fel stau lucrurile cu noi. Trebuie să facem din Domnul Isus preocuparea de căpătâi a sufletului nostru, altfel viața noastră spirituală va avea de suferit. Nu ne putem hrăni nici măcar cu simțăminte sau cu experiențe legată de El, căci acestea sunt fluctuante și nu pot constitui hrana noastră spirituală. De asemenea, nu se poate să ne hrănim parte cu El și parte cu alte lucruri. În chestiunea mântuirii noastre am avut nevoie doar de Domnul Isus și așa stau lucrurile și în ce privește creșterea noastră spirituală.Creștinismul nu este un set de opinii, nici un sistem de dogme sau de puncte de vedere. El este o realitate vie, personală, practică și plină de putere, care se manifestă în toate momentele și împrejurările vieții cotidiene. El decurge din asocierea și din preocuparea noastră cu Domnul Isus. Creștinismul este o Persoană. Pot exista vederi clare, noțiuni corecte și principii sănătoase fără nicio părtășie cu Domnul Isus Hristos, iar așa ceva nu este decât o stare rece și sterilă.C H Mackintosh

TOATA LUNA AICI:domnul-este-aproape-gbv-noiembrie-2016

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Noiembrie

“Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au

venit prin Isus Hristos”. Ioan 1:17

“Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. (2 Cor. 3:17). Aceasta este învăţătura Apostolilor. Unde ne aflăm azi? Ţinem noi învăţătura Apostolilor, sau spunem mereu că ar trebui?În trecut Legea spunea: “Trebuie”. Câteodată am auzit acest lucru, dar mi s-a părut că este un ton fals în ea. Harul spune că ai voie şi că poţi. În sfârşit am observat că Legea pretinde, iar harul spune cu totul altceva: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă veşnică”. Aceasta este Evanghelia. Deci harul dă şi Legea cere.Moise a fost un om al lui Dumnezeu, el a trăit într-o părtăşie bună cu Dumnezeu şi astfel a fost primul care a auzit Legea şi a fost primul care a avut tablele Legii în mână.Domnul Isus Hristos nu ne-a adus ceva de la Dumnezeu, ci ne-a făcut părtaşi la ceva. Harul nu a fost dat (ca Legea), harul trebuia să vină, trebuia să ia fiinţă, adică ceva ce nu a fost; urma să fie prin Isus Hristos. Acest har nu a costat numai osteneală pentru Domnul Isus ca să ni-l aducă, l-a costat mult mai mult; a renunţat la slava cerească, S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, şi a fost gata să-şi dea viaţa pentru ca noi să avem parte de acest har.Ai primit, tu, har prin Isus Hristos?Preţuieşti tu, harul acesta ceresc? Dar oare l-ai luat degeaba sau poţi să trăieşti spre lauda slavei harului Său?

TOATA LUNA AICI:mantuirea-prin-hristos

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Noiembrie

PERFECŢIUNE ŞI PĂSTRARE

Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

1 Tesaloniceni 5.24

Ce va face El? El ne va sfinţi în întregime. El va face lucrarea Sa de curăţire, până când noi vom fi desăvârşiţi din toate punctele de vedere. El vrea să păstreze „tot ce este în noi, duh, suflet şi trup, neprihănite până la venirea Domnului nostru Isus Cristos”. El nu va îngădui să cădem din har, nici să cădem sub stăpânirea păcatului. Ce favoare măreaţă! Să-L preamărim pe Cel ce ne dă aceste daruri nemeritate.

Cine va face acest lucru? Dumnezeul păcii care m-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată şi din moartea duhovnicească la viaţa veşnică în Isus Cristos. Numai El poate să facă acest lucru. O lucrare de desăvârşire şi de păstrare de felul acesta nu poate veni decât de la Dumnezeul oricărui har.

Pentru ce va face El lucrul acesta? Fiindcă El este credincios; credincios făgăduinţei prin care El s-a însărcinat să mântuiască pe cel ce crede; credincios Fiului Său, a cărui răsplată este sa vadă că poporul Său este înfăţişat fără pată; credincios lucrării pe care a început-o în noi şi pe care El n-o poate întrerupe până n-o va duce la bun sfârşit. Sfinţii nu se sprijinesc pe credincioşia lor proprie, ci pe credincioşia Mântuitorului lor care este neschimbată.Vino, suflete al meu, aici este un ospăţ măreţ, cu care să începi o lună întunecată. Poate afară să fie ceaţă, dar înăuntru trebuie să strălucească soarele.

TOATA LUNA AICI:tezaurul-promisiunilor-lui-dumnezeu-noiembrie-1

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 Noiembrie

Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă

 târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.

Impotriviţi-vă lui tari în credinţă.1 Petru 5,8.9.

Unii credincioşi, şi anume acei care citesc puţin Cuvântul Lui Dumnezeu au despre diavolul o anumită impresie care adesea se bazează pe datina oamenilor. Ei nu cunosc pe diavolul aşa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură, care ne arată că el este cel mai mare împotrivitor faţă de Dumnezeu şi de credincioşi. Unii spun că cea mai bună tactică de a învinge pe diavolul este de a-l ignora, adică de a considera că nu există. Acest gând nu este încuviinţat de Cuvântul Lui Dumnezeu. Diavolul este împotrivitorul nostru al fiecăruia căci el ne urmăreşte şi caută să ne înghită. Lui trebuie să i ne împotrivim şi nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să se împotrivească pentru noi, sau Domnul Isus să ne ocro- tească de el. Noi înşine trebuie să ne împotrivim în momentul când el se apropie de noi şi cu tărie şi fără încetare să stăm în luptă. Tare şi continuu, arată că această luptă durează şi de aceea necesită puteri tot mai mari ale luptătorului, chiar până aproape de epuizarea lui.Noi credincioşii suntem ţinta Celui Rău deoarece necredincioşii sunt sclavii săi; şi cu cât ne este mai clar acest adevăr, cu atât ne înarmăm mai tare în vederea atacurilor lui mişeleşti. „îmbrăcaţi-vă cu toată armura Lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efes. 6.11). Armura Lui Dumnezeu ne stă la dispoziţie. Dacă o folosim în lupta credinţei, atunci vom alunga duşmanul,îndeosebi sabia Duhului, Cuvântul Lui Dumnezeu este cea mai bună armă de împotrivire faţă de duşman şi de biruinţă. La fel şi Domnul nostru l-a biruit pe marele ispititor, când în pustie se apropia de El, cu Cuvântul Lui Dumnezeu: „Este scris.” De L-am urma pe El! Este prea mult pentru carne şi sânge să găsească vrăjmaşi chiar în familie. Legăturile de sânge lovesc astfel în credincioşia faţă de Hristos. Să nu ne lăsăm amăgiţi!TOATA LUNA AICI:calendar-biblic-domnul-este-aproape-noiembrie

                                                                                                                                

MANA DE DIMINEAŢĂ

1 Noiembrie  

“întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi”EVREI 12:12

Textul acesta este scos din Isaia 35, un capitol mesianic în care proorocul descrie întoarcerea Domnului Hristos la poporul Său în suferinţă şi zugrăveşte transformarea care va rezulta din aceasta, după ce dreptatea va fi fost făcută. “Spuneţi celor slabi de inimă: “Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni……El Însuşi va veni, şi vă va izbăvi.” (Isaia 35:4) În acest pasaj de la Evrei, apostolul îndeamnă pe credincioşi să nu-şi piardă curajul când Dumnezeu îi mustră. Şi cei care primesc disciplina Domnului sunt îndemnaţi să vegheze pentru ca viaţa lor de slujire şi de rugăciune să nu slăbească, ci dimpotrivă să se întărească.Genunchii noştri care ar trebui să se îndoaie în rugăciune, au slăbit? Ei ar trebui să fie într-o stare bună ca să ne ajute la mersul pe cale. A devenit rugăciunea un efort? Este pentru că genunchii s-au slăbit. Sunt mâinile noastre lâncede, moleşite, mâinile care sunt simbolul slujirii? Simţim oboseala şi apăsarea vrăjmaşului care atacă tot ce este dumnezeiesc? Daniel descrie una din metodele lui Anticrist în cuvintele acestea: “El va epuiza pe sfinţi.” (Dan 7:25. Darby). Încercăm şi noi acum această epuizare? Dacă nu înţelegem motivul pentru care el face aceasta, vom chema Numele Domnului împotriva lucrărilor vrăjmaşului şi vom fi uşuraţi. Să învăţăm să luptăm lupta cea bună a credinţei!Dar mai este şi o altă pricină care poate duce la starea descrisă în textul nostru. Poate că este o fisură, o crăpătură îngustă în viaţa noastră, ceva poate care ar trebui revăzut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea semenilor noştri poate chiar cu fraţi şi surori în Domnul.. Ce har faţă de noi când Dumnezeu ne atrage atenţia asupra acestei slăbiri crescânde în viaţa noastră spirituală. Căci dacă primim ca Domnul să ne mustre şi dacă ne întoarcem la ascultarea de Cuvântul Lui, vom avea o vindecare imediată. Să veghem deci asupra mâinilor şi genunchilor noştri.Rugăciunea şi mijlocirea să nu-şi piardă nici prospeţimea, nici continuitatea, iar slujirea şi mersul nostru să rămână totdeauna sub binecuvântarea şi călăuzirea Domnului nostru în simplitatea care este în Hristos. în felul acesta vom putea se trăim, să umblăm şi să ne rugăm în împrejurările de acum, fie ele cât de potrivnice, fără să slăbim; şi rugăciunile noastre vor primi cu siguranţă răspunsul binevoitor al Domnului căci: “…dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice vom cere vom căpăta de la El…” (1 Ioan 3:21,22)TOATA LUNA AICI:mana-de-dimineata-noiembrie-1

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 Noiembrie

«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»IEREMIA 33,3

Ce taină profundă reprezintă puterea nesfârşită a rugăciunii! Îmi este efectiv teamă să vorbesc despre acest subiect pentru că nu sunt în stare să înţeleg manifestarea puterii extraordinare a lui Dumnezeu în cel ce se roagă. De ce trebuie să ne rugăm? În primul rând pentru că Dumnezeu Tatăl ne porunceşte: «Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvii» (Psalm 50,15). Din acest verset înţelegem nu doar că El ne aude toate rugăciunile, indiferent de natura problemei cu care ne luptăm, ci avem şi siguranţa deplină a răspunsului, a intervenţiei Sale divine, eliberatoare. Ce mângâiere să avem această promisiune a Tatălui: «Cheamă-Mă în ziua necazului»! În al doilea rând Dumnezeu Fiul ne spune să ne rugăm: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide» (Matei 7,7). El, Fiul lui Dumnezeu ne spune să perseverăm în disciplina rugăciunii, deoarece ea este «căutarea» Feţei Sale, iar «baterea la uşă» în rugă dovedeşte dorinţa noastră sinceră de a pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin Uşa sfinţeniei, adică prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru.

TOATA LUNA AICI:meditatii-zilnice

IZVOARE IN DEŞERT

1 Noiembrie

Când norul rămânea … copiii lui Israel … nu porneau.(Numeri 9:19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângă corturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să plutească maiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de locul următorului popas.Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste. „Când norul rămânea“, oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carne şi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de primejdioasă expunerea lor la pericol – nu exista nici o altă alternativă decât să rămână în tabără.Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele“ (Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor, cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntem faţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm? N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba căldura înăbuşitoare cu „păşuni verzi … [şi] ape de odihnă“ (Psalmul 23:2)? Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne“, trebuie să aşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dă mana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu ne ţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să ne trimită zilnic cele necesare.Tinere, aşteaptă – nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar să se mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!  din Comentarii devoţionale zilnice

 

Un ceas de aşteptare!

Totuşi se pare că e atâta nevoie

   Să ajung în acele locuri sublime!

Doresc mult să ajung la ele – dar doresc mult mai mult

   Să mă încred în timpul SĂU!

 

„Staţi liniştiţi, copiii Mei“ –

Şi totuşi necredincioşii mor,

   Ei pier în timp ce eu stau!

Doresc mult să ajung la ei – dar doresc mult mai mult

   Să mă încred în calea LUI!

 

Este bine să primeşti,

Este bine în adevăr să dai!

   Şi totuşi este încă şi mai bine –

De-a latul, de-a lungul, jos în adâncime, sus în înălţime,

   Să te încrezi în voia LUI!   F.M.N.TOATA LUNA AICI:izvoare-in-desert-noiembrie-2

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 Noiembrie

IEREMIA 46.1-19

Asemeni lui Isaia în cap. 13 şi în următoarele, Ieremia este şi el provocat acum să profeţească despre naţiuni. Prima dintre acestea este tocmai Egiptul, în care poporul sperase să găsească adăpost. Ce imagine a lumii idolatre! Peste ea vor cădea judecăţi înspăimântătoare… Şi ne adu­cem aminte din declaraţiile Noului Testament cu privire la acest subiect, că „lumea trece, şi pofta ei” (1 Ioan 2.17), şi „chipul lumii acesteia” (1 Corinteni 7.31).Împăratul Egiptului este obiectul unei comparaţii iro­nice şi aspre: „Faraon … nu este decât un vuiet (v. 17). Un vuiet poate speria pentru o clipă, dar ce poate fi mai trecător şi mai inutil decât el? Câte personalităţi, mai mult sau mai puţin impunătoare în lumea aceasta, nu au fost alt­ceva decât un „vuiet” trecător! Săptămâna în curs, ziarele le consacră coloane întregi, însă peste o lună sau un an vor rămâne cufundate în uitare…Încă un cuvânt trist este adăugat la cele despre Faraon: asemeni înaintaşului său de odinioară, cel din cartea Exod, care îşi împietrise inima, şi acest om „a lăsat să treacă tim­pul” (v. 17; comp. cu Ioan 12.35). Dragi tineri cititori, aici este o problemă deosebit de serioasă. Nu pierdeţi timpul convertirii voastre, nici timpul slujirii Domnului aici, jos, nici timpul răspunderii la invitaţia din Luca 22.19. Nu le lăsaţi să treacă!TOATA LUNA AICI:scripturile-in-fiecare-zi

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Noiembrie

Text: NUMERI 21:1-9

PRIVEŞTE ŞI TRĂIEŞTE!

…oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele

de aramă, trăia.   Numeri 21:9

Să priveşti la un şarpe ridicat într-o prăjină şi să fii vindecat?Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a oferit-o Dumnezeu celor muşcaţi de şerpi. Şi toţi care n-au privit au murit. Era simplu.Israeliţii, descurajaţi în timpul călătoriilor lor prin pustie, s-au plâns nu numai împotriva conducătorului lor, Moise, dar şi împotriva lui Dumnezeu. Drept consecinţă, Domnul a trimis nişte şerpi în tabără, care au muşcat pe mulţi dintre ei, producându-le moartea. Recunoscând că aceasta era judecata Domnului, poporul şi-a mărturisit păcatele şi i-au cerut lui Moise să se roage ca şerpii să fie îndepărtaţi. Iată ce s-a întâmplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l pe o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi” (Numeri 21:8). Da, israeliţii muşcaţi de şerpi, aşa păcătoşi cum erau, puteau găsi vindecarea numai dacă-şi întorceau privirea spre şarpele de aramă. Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Şi toţi aceia care cred în El vor avea viaţă veşnică. Israelitilor nu li s-a cerut nimic, doar să privească – un act ce implica credinţa – crezând în promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Moise. Azi suntem salvaţi privind la Isus, crezând că pe cruce El a plătit vina păcatelor noastre. Tot ce ne rămâne de făcut este să privim şi să trăim.  R.W.D.

Viaţa ţi s-a oferit, aleluial

Viaţă veşnică vei dobândi

Numai de priveşti la El, aleluia!

Singur Isus poate mântui.   Ogden

Cea mai slabă bătaie a credinţei deschide usa cerului.TOATA LUNA AICI:painea-cea-de-toate-zilele

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 1 Noiembrie 2016

Domnul este bun și drept: de aceea arată El păcătoșilor calea.

Psalmul 25.8

O adiere de vânt

În războiul din Kosovo din anul 1999, un sat a fost atacat de o grupă de bărbați înarmați. Locuitorii au încercat să fugă cu tractoarele într-o pădure apropiată. Curând însă au fost înconjurați. Atunci au dat foc tractoarelor și un fum negru s-a ridicat în văzduh. Locatarii au fost puși pe un rând și urmau să fie împușcați. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: vântul a început să bată cu putere ducând fumul în ochii acelor oameni înarmați. Înjurând au început să tragă în toate direcțiile, dar oamenii au reușit să se ascundă în pădure. Mulți dintre ei au recunoscut că Dumnezeu a făcut o minune și astfel au scăpat cu viață.Cu siguranță, Creatorul poate comanda vântului în ce direcție să bată. La citirea evangheliilor aflăm cum vânturile ascultă de Fiul lui Dumnezeu. Când avem așa multe exemple despre puterea Sa și lucrarea dragostei Sale față de oameni, mai putem spune că toate sunt doar o întâmplare? Acei oameni din Kosovo au scăpat de moarte într-un mod minunat. Ei au putut vedea bunătatea lui Dumnezeu. Mulți cititori pot da mărturie cum au fost salvați în diferite împrejurări din viață prin bunătatea lui Dumnezeu. Oare i-au mulțumit cititorii?TOATA LUNA AICI:samanta-buna-noiembrie-2016

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-NOIEMBRIE 2016

1 NOIEMBRIE

FII CREDINCIOS IN LUCRURI MICI!

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este

credincios și în cele mari” (Luca 16:10)

Domnul Isus a spus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari. Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (v. 10-12). Dumnezeu nu te va promova peste nivelul tău de competență și dedicare. Firește, El va continua să te aducă înapoi la aceste două elemente până când le vei înțelege corect. în umblarea ta cu Dumnezeu, El îți va mări credința punându-te la încercare în împrejurări care necesită numai putină credință. Și dacă treci testul, El te va expune unor circumstanțe care necesită mai multă credință. De fiecare dată când îți dovedești disponibilitatea de a te încrede în El la un nivel mai înalt, El ți se va descoperi încă puțin și îți va încredința o mai mare măsură a binecuvântării Sale. Așa funcționează lucrurile când vorbim de credință, frecare pas al credinței te conduce spre o relație cu Dumnezeu mai profundă, mai bogată și cu o răsplată mai mare. Când picta frescele din Capela Sixtină, Michelangelo a petrecut  mult timp stând întins pe schelă și punând detaliile la punct. A fost o muncă ce implica multă migală. Curios de ce renumitul sculptor se supunea unor astfel de chinuri pentru niște detalii care nu se puteau vedea de la distantă, un student l-a întrebat: „Cine va ști dacă este perfect sau nu?” Renumitul pictor a răspuns: „Eu!” Tot la fel va ști și Maestrul tău -Domnul Isus! Ceea ce faci astăzi contează. Este factorul care va influența slujba la care te va chema El mâine. Așadar, fii demn de încredere în lucrurile mici.TOATA LUNA AICI:cuvantul-luidumnezeu-pentru-astazi

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro