Pages

Monday, October 31, 2011

AMETITOARE SLAVA A HARULUI DEPLIN….IN POEZIA ACUZATORUL DE COSTACHE IOANID



AMETITOARE SLAVA A HARULUI DEPLIN….IN POEZIA ACUZATORUL DE COSTACHE IOANID

Acuzatorul-

(www.resursecrestine.ro)

Ne-apropiem de ziua cea binecuvântată
când vom zbura la Tatăl în stol de porumbei,
când vom privi pe norul de

slavă scânteiată

pe Cel ce-a smuls la viaţă şi neamuri şi iudei.

Şi totuşi noi, aleşii acestei generaţii,
în pragul întâlnirii cu Mirele Divin,
tot parcă nu cunoaştem, noi cei chemaţi, noi fraţii,
ameţitoarea slavă a harului deplin.
*

Cândva, mai sus de ceruri, la Tronul de Lumină
ce-l poartă heruvimii sub arc de curcubeu,
au fost chemaţi odată în sfat frăţesc să vină
toţi cei trimişi în larguri ca fii de Dumnezeu.

Sclipea în sfera sfântă veşmântul lor feeric,
pe când Isus, la dreapta, privea spre Suveran.
Iar undeva, din goluri, cu haină de-ntuneric,
purtând un sac de suluri, venea-ncruntat Satan.

“De unde vii, Satana?”l-a întrebat Prea-Naltul.
“De pe planeta Terra.” “O… te-ai uitat la Iov?
Neprihănit ca dânsul şi drept nu-i nimeni altul!
Şi tu mi-l scrii zadarnic în negrul tău hrisov!”

Şi-a dat răspuns Satana: “Ştiu eu?… Aşa să fie?
Îţi poartă el respectul cu gând smerit, blajin?
Sau pentru-atâtea daruri, atâta bogăţie,
atât amar de turme de care câmpu-i plin?

Dar ia întinde-Ţi mâna şi-atinge-Te de-avere,
atinge-Te de carne şi lasă-l gol şi frânt!
Şi vei vedea cum omul, cu ultima-i putere.
Te va huli în faţă pe margini de mormânt!

O, bietul om! Ţărână… O umbră-nşelătoare.
Un rob pe care-l cumpăr la cel mai ieftin preţ.
Aceasta Ţi-e făptura ce merită-ndurare?
Ai semănat nădejde şi-ai secerat dispreţ!

De ce mai ţii, Stăpâne, pământul pe orbită,
când sulul Legii Tale e tot mai terfelit?
Coloane de păcate le scriu într-o clipită
şi clipa următoare rodeşte întreit!”

Aşa vorbi Satana. Şi-apoi, pe îndelete,
el arătă prăpădul ce-neacă tot ce-i sfânt.
Şi, sprijinindu-şi vorba pe sute de versete,
ceru-n sfârşit osânda întregului pământ.

Cu feţe întristate l-a ascultat Soborul.
Vai, ce venin, ce ură era în tot ce-a spus!
Dar dacă-n orice inimi lovea acuzatorul,
mai greu decât oricine era lovit Isus!

Căci El era Cuvântul care-a chemat Lumina,
care-a luat ţărână şi-a plăsmuit pe om.
Şi-acum cerea vrăjmaşul ca preţ la toată vina,
mai mult decât blestemul din Deuteronom!
*
De-atunci trecură secoli ca nori peste catarguri.
Şi într-o zi, un înger trimis din înălţimi
chemă din nou toţi fiii lui Dumnezeu din larguri
la Tronul de Lumină ce stă pe heruvimi.

Dar în înalta sferă era o sărbătoare,
o voioşie sfântă, un freamăt de nespus!
Pe miile de chipuri erau sclipiri de soare
şi-un Rai de bucurie pe faţa lui Isus!…

Cântând un psalm de slavă cu inima ferice,
Isus privea spre Tatăl Cel fără de-nceput.
Şi mâinile Lui sfinte aveau o cicatrice,
un semn scăldat în raze cum nu s-a mai văzut…

Dar iată… vechea umbră cu vinete contururi
acum cu ochi de groază, cu pas şovăitor,
Satan, ducând în spate un negru sac de suluri,
din nou urcă din goluri şi se-arătă-n Sobor.

“De unde vii, Satana?” brazdă un glas tăria.
“De pe planeta Terra…” răspunse crunt Satan.
“O… ai văzut… pe Petru, pe Ştefan, pe Maria?
Ce sfântă-i Magdalena! Ce-nflăcărat loan!”

..Ioan? Maria? Petru?… Doar varul pe perete!
De când nenorocirea m-ajunse pe Calvar,
îi scriu mereu în suluri cu sute de versete.
Şi cer acum osândă şi celor de sub Har!”

“Cum îndrăzneşti să-ntuneci lumina Mea curată?
Te-ncumeţi tu a pune pe fiii Mei sub legi?
Şi ţi-ai luat sfruntarea să chemi în judecată
familia Mea sfântă de împăraţi şi regi?

Nu-ţi mai cunoşti hotarul? Sau nu te prinde teama?
Isus a dat o plată de sânge! Ce mai vrei?
Ţii să domneşti. Domneşte! Vei da odată seama!
Dar nu-ţi întinde dreptul peste copiii Mei!”

“Dar legea Ta e sfântă”, vorbi acuzatorul.
“Şi eu pentru dreptate mă zbucium şi insist.”
“Cum? Harul nu-i dreptate? Nu-şi are plătitorul?
Sau Legea e mai tare ca sângele lui Crist?”

“Stăpâne… dar o lege rămâne. Şi ea cere
un procuror integru, sever şi priceput…”
“Cum? Peste fiii slavei ai vrea să-ţi dau putere?
Jos gheara de pe legea iubirii, Belzebut!”

Un semn făcu Cel Veşnic. Şi oștile de îngeri
asupra lui Satana se aruncară-n stol.
Iar sulurile negre de-abateri şi înfrângeri,
rupându-le fărâme, le risipiră-n gol.
*
Şi iată, că din ceruri, cu neagra lor ninsoare,
fărâmele acestea pe vânturi au plutit,
iar undeva departe le aştepta o mare
şi apele uitării de veci… le-au înghiţit.

Şi cum priveam la marea ce se zbătea adâncă,
şi ultima fărâmă pierea ca un suspin,
am tresărit la gândul că nu pricepem încă
ameţitoarea slavă a Harului deplin…

Autor: Costache Ioanid | Album: Taine | Tematica: Diverse

http://www.resursecrestine.ro/poezii/19369/acuzatorul

recitate Daniel Briciu Poezii recitate Acuzatorul

Saturday, October 29, 2011

ISUS REVINE: HALLOWEEN, DRUIZII, PAPA SI BISERICA CATOLICA



HALLOWEEN, DRUIZII, PAPA SI BISERICA CATOLICA:

Una dintre zilele şi momentele serbate de către Biserica Catolică este aceea a Halloween-ului! Puteţi crede că Halloweenul se traduce doar prin distracţie şi joacă! Totuşi, există un pericol spiritual real în celebrarea Halloween-ului. Strămoşii pelerini, care au venit în America pentru a scăpa de persecuţiile sângeroase din Europa şi pentru a răspândi Evanghelia lui Isus Cristos, cunoşteau foarte bine rădăcinile oculte ale maleficului Halloween.

După sosirea lor în America ei au interzis celebrarea Halloween-ului. Halloween-ul nu a fost sărbătorit în Statele Unite pînă în anul 1845. Se întâmpla în tocmai timpul în care imigranţii irlandezi romano-catolici, au invadat New-York-ul din cauza foametei din Irlanda, din anii 1845-1846. Aceştia au adus cu ei sărbătoarea Halloween-ului, care s-a extins treptat pe tot cuprinsul Statelor Unite.

Halloween-ul provine de la druizii din Insulele Britanice. Druizii erau preoţi ai unei religii oculte celtice, care se practica înainte de naşterea lui Isus Cristos. Alexander Hislop în a sa carte, "Cele două Babilon-uri", a statuat că druizii i se închinau lui Baal! Adorarea lui Baal este adorarea lui Satan, ceea ce este o abominaţie în ochii Lui Dumnezeu.

(1 Imparati 22:52 "El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască."

1 Imparati 22:53 "A slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui, şi a mâniat pe Domnul,

Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său."

Ieremia 11:17 "Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal." )

Preoţii druizi practicau sacrificiile umane şi de asemenea se hrăneau cu carne de om. Cuvântul care îi identifică pe aceia care mănâncă carne de om, "cannibal", este un derivat din cuvântul "cahna", provenind de la "cahn" care se traduce exact prin "preot" şi Baal". Aşadar cuvântul "canibal" se traduce literal prin "preot al lui Baal".
La început, această serbare druidă a Halloween-ului, se numea "Priveghiul lui Saman". Saman era, pentru ei, zeul morţii şi al întunericului (adică diavolul). Acesta era sărbătorit în ajunul noului an celtic, care avea loc la data de 1 Noiembrie. Serbarea era denumită Samhain, pronunţându-se So-wein. Druizii credeau că în timpul "Samhain" pragul care separă viii şi morţii se afla în stăpânirea lui Saman.
Druizii credeau că în seara de 31 Octombrie, spiritele rele şi sufletele morţilor treceau de acel prag, pătrunzând în lumea celor vii. În seara de 31 octombrie, druizii mergeau din casă în casă, purtând măşti făcute din piei de animale., cerând un copil sau o fecioară pentru un sacrificiu uman. Victimele erau o sursă de câştig pentru druizi.
În schimbul victimei, ei lăsau un Jock-O-Lantern, care reprezenta imaginea unui demon, folosind o candelă cu grăsime umană. Druizii credeau că spiritul unui diavol, pe care ei îl numeau Jock, alimenta lumina candelei, a lanternei, şi de aici şi numele de Jock-O-Lantern. În America, dovleacul este folosit şi numit ca Jock-O-Lantern.
De "Samhain", se crede că diavolii sunt eliberaţi noaptea pentru a vizita locuinţele marcate cu o "lanternă", pentru că acele familii au prevăzut necesitatea sacrificiului. Jock-O-Lantern era invocat pentru a preîntâmpina accesul demonilor în casă, în noaptea cu pricina!
Copiii aleşi pentru sacrificiu, erau azvârliţi în ceea ce s-ar traduce din limba celtă prin "focul oaselor", deoarece după arderea unui trup rămâneau doar oasele; astăzi, ceremonia aceasta se traduce prin "Foc de tabără".
Folosindu-se de strigătele agonizânde ale victimelor chinuite de flăcări, druizii "preziceau" viitorul. Atunci când cineva refuza să răspundă cererilor unui druid, era nevoie de un truc.
Simbolul unui deochi era desenat pe uşa din faţă.
În noaptea aceea, Satana şi demonii săi, puteau ucideau pe oricine din casa aceea. Druizii beneficiau de puteri neobişnuite şi de imunitate.
Ei erau scutiţi de impozite şi de serviciul militar. Deasemenea, ei alegeau anual magistraţii fiecărui oraş şi instruiau toţi copiii, din orice aşezare. În vechea Britanie, regii erau numiţi de către druizi.
Aceşti teribili preoţi formau consiliile statelor şi declarau pacea sau războiul, după cum doreau. Marionetele înscăunate ca regi erau înconjurate de druizi. Regii erau prizonieri în propria curte, iar temnicerii le erau druizii.
Existau: un Şef Druid pentru consiliere, un bard pentru a osana regele, un cronicar şi un doctor pentru a veghea asupra sănătăţii regelui sau pentru a-l ucide dacă druizii o cereau. Puterea druizilor nu era doar mare: era absolută!
Când Roma a cucerit Britania a împrumutat foarte multe dintre obiceiurile druizilor. Caesar Augustus s-a declarat el însuşi, cap al consiliului druizilor. După aceea, împăratul Romei era considerat "Supremul Pontif" (Pontifex Maximus), ceea ce nu era decât o imitaţie a biroului Arch-Druid.
Imperatorul roman a devenit înaltul preot al religiei păgâne a Romei. El era divinizat ca un zeu. Pontiful roman nu tolera pe nimeni care se închina altui dumnezeu, în afara lui. În consecinţă, creştinii au fost persecutaţi pentru că îl urmau pe Adevăratul Dumnezeu, Isus Cristos.

Papa, este succesorul acelui consiliu păgân, în numele căruia el îşi arogă titlul de Suveran Pontif.

El poartă chiar şi tripla coroană, pentru că el pretinde a fi rege peste Rai, Iad şi Pământ.
Arch-Druidul, avea puterea supremă precum şi asupra afacerilor ecleziastice, şi era înconjurat de către Senatul Şefilor Druizi, la fel cum astăzi Suveranul Pontif este înconjurat de cardinali.
Staff-ul pastoral al Papei, este identic cu acela al druizilor.
Ce dovadă a influenţei druizilor în Biserica Catolică ar fi mai clară decât canonizarea zeiţei druide, Brighit. Zeiţa păgână a druizilor, Brighit, este cunoscută azi ca St. Bridget, sfântul catolic protector al Irlandei.
http://isus-revine.blogspot.com/2011/10/halloween-druizii-papa-si-biserica.html?spref=bl
Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Friday, October 28, 2011

HALLOWEEN SARBATOARE PAGANA, DEMONICA, ANTICRISTICA


HALLOWEEN SARBATOARE PAGANA, DEMONICA, ANTICRISTICA

CRESTINII NOSTRI mai putin dusi la Biserica serbeaza pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta fiind al doilea import in materie de sarbatori, dupa celebrul de pe acum Valentine’s Day). Multi considera ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Americanii isi amintesc acum de mortii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra mortii si puterilor intunericului, rad de… rau si de moarte. Se considera, deci, ca este sarbatoare crestina chiar daca e importata, dupa toate probabilitatile, din paganismul celt (druid). Greu insa de convins un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea duh crestinesc…

Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.

America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.

De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sarbatorii !

Biserica, adica noi, madularele ei vii, nu trebuie sa luam parte la aceasta sarbatoare oribila si demonica.
Sursa: http://ro.altermedia.info/opinii/halloween-ul-o-sarbatoare-de-care-nu-avem-nevoie_2918.html

ATENTIE - Sarbatoarea de Halloween este o Sarbatoare Demonica; Satanica. Invazia demonica. 1 / 4


http://youtu.be/QwOzHzO_8lg

ATENTIE - Sarbatoarea de Halloween este o Sarbatoare Demonica; Satanica. Invazia demonica. 2 / 4


http://youtu.be/QwOzHzO_8lg

ATENTIE - Sarbatoarea de Halloween este o Sarbatoare Demonica; Satanica. Invazia demonica. 3 / 4


http://youtu.be/jSHEKNDJmQM

ATENTIE - Sarbatoarea de Halloween este o Sarbatoare Demonica; Satanica. Invazia demonica. 4 / 4


http://youtu.be/ruZGrrx1w-g

MARCUS SI ADINA DUMITRU MISIONARI IN PERU Scrisoare informativă de misiune San Fausto – octombrie 2011-

Scrisoare informativă de misiune

San Fausto – octombrie 2011

Cum ne-a aşteptat jungla

La două săptămâni după reinstalarea noastră în San Fausto ne simţim deja că am revenit acasă, la ceea ce ne este familiar. Ne pare bine că am găsit totul în ordine şi mai puţine veşti rele ca altă dată. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru coechipierii noştri Gregorio şi Ines care s-au purtat cu responsabilitate şi au făcut bine treburile, în ce priveşte şcoala, relaţiile cu comunitatea şi îngrijirea gospodăriei.

La începutul lunii octombrie am primit cu bucurie vestea că motorul maşinii era aproape gata. E adevărat că am alergat după multe piese şi mărunţişuri, şi a costat mult, dar faptul ca aveam promisiunea că vom putea din nou folosi maşina ne-a bucurat şi am început să ne facem planuri pentru revenirea în junglă.

Înainte însă, ne-am pregătit pentru întâmpinarea unui bun prieten care urma să vină din România pentru un seminar de pregătire pentru mai multe organizaţii misionare şi avea timp de stat în Peru suficient şi pentru a îl lua cu noi în junglă ca să cunoască pe viu locul în care lucrăm. Alex Vlaşin a fost astfel prima persoană apropiată nouă care să ne viziteze la faţa locului, de când ne-am stabilit în tribul Aşeninka.

Împreună cu fratele Alex Vlaşin am participat la un seminar de pregătire pentru organizaţii misionare.

Aşa că am hotărât ca plecarea din Lima să fie pe 13 octombrie, după terminarea seminarului, la care am participat şi noi. În ultimele zile în capitală am făcut rodajul la maşină cu motorul nou şi am încercat să pun la punct detalii legate de funcţionarea ei la drum lung. De asemenea, am profitat de timp pentru a îi prezenta lui Alex persoane, locuri şi lucruri care fac parte din experienţa noastră din Lima, lucruri despre care de altfel auzise de multe ori de la noi mai înainte.

Cum el are o experienţă deosebită în consiliere matrimonială alături de soţia sa, l-am rugat să pregătească câteva expuneri pe această temă, pentru toţi colegii noştri căsătoriţi cu care lucrăm în junglă, întrucât ştim că nu au niciodată pe nimeni să se ocupe de ei la nivel sufletesc cu sfaturi legate de familie. Aşa că am mobilizat celelalte 3 familii ca să fie cu toţii la San Fausto pentru zilele cât urma să ne viziteze Alex.

Când am plecat din Lima, am avut parte de o zi tare frumoasă şi însorită, până la destinaţie. Însă nu a fost fără peripeţii. Mecanicul nu reuşise să găsească o soluţie pentru uleiul pe care îl pierdea maşina din cutia de viteze. O îmbinare nu era perfectă. Aşa că am plecat cu emoţii ştiind că pe drum trebuie în continuu să verific nivelul şi să complezez hidrolina. Aşa încât, pe la 4000 de metri când a început să iasă fum din bord, ne-am speriat foarte tare. Eram într-un oraş mai mare, am tras pe dreapta şi am deschis capota, de unde a ieşit un fum gros de plastic ars. Am constatat repede că uleiul era suficient şi că problema era în altă parte, la circuitul electic. Un far de ceaţă era scurtcircuitat şi se supraîncălzise . Am scos releul pentru siguranţă, căci siguranţa era topită rău. Cu ocazia asta însă s-a ars şi iluminarea de bord, însă nu ne-am dat seama decât mult mai târziu, când s-a făcut noapte. Am pornit mai depate mulţumind lui Dumnezeu că n-a fost nimica grav care să ne împiedice călătoria.

Pe drum a trebuit să oprim în mai multe locuri să căutăm hidrolină şi în cei 500Km a trebuit să completăm aproape 3 litri de ulei.

Speram ca de la Merced mai departe să avansăm uşor, deşi pe macadam, ca să-i arătăm lui Alex încă pe lumină drumul care ne-a amărât pe noi ani de zile. Însă am prins tronsoane în lucru în care dinamitau şi ţineau drumul închis cu orele. Aşa că ne-a prins noaptea fără să avansăm şi a trebuit să facem majoritatea traseului pe întuneric, vreo 4 ore. Am prins un nor dens în jungla înaltă şi am intrat într-o ceaţă extrem de deasă, unde din fericire, celelalte lumini funcţionau bine şi ne-am descurcat şi fără cele de ceaţă. Aşa s-a făcut că am ajuns la Puerto Bermudez la 8 noaptea, foarte obosiţi de nici foame nu ne mai era. Din fericire Oscar şi Aura ajunseseră cu copiii în decursul zilei, fără probleme şi ne aşteptau. Din San Fausto, Gregorio şi Ines veniseră după noi cu barca mare, ca să încăpem toţi.

A doua zi, Adina a făcut cumpărăturile în timp ce eu am încercat să curăţ şi să soluţionez câte ceva la instalaţia electrică a maşinii. Când totul a fost pregătit, am plecat cu toţii pe râu, lăsând maşina la o cunoştinţă în curte. Iarăşi a fost o zi frumoasă. Toţi ne declarau că plouase 2 săptămâni fără oprire şi câ în ultima zi de ploi, exact înainte de sosirea noastră, fulgerele distruseseră televizoare, telefoane publice şi afectase antena GSM, aşa că nu mai funcţionau nici celularele în zonă. Noi ne-am bucurat că Domnul a oprit ploile pentru venirea noastră, şi am ajuns la casa noastră cu bine. Am găsit curtea curată, grădina cu câţiva ananaşi spre coacere şi alte fructe care începuseră să rodească după ce ani de zile le-am aşteptat să apară. Gregorio şi-a făcut coteţ de găini şi avea deja mai mult de o duzină, şi ouă zilnice. Deci ne-a aşteptat cu o bună impresie.

Casa noastră bineînţeles avea nevoie de o curăţenie generală, aşa că am profitat din plin de musafirii veniţi cu noi, şi i-am pus la treabă. Am convenit că dacă în România am învăţat că pe musafiri trebuie să-i aşteptăm cu casa măturată, practica pe câmp ne-a învăţat că mai bine îi aştepţi să vină, ca să te ajute să mături. Oricum era mult de treabă pentru fiecare. Haine şi lenjerii de pat erau cu mucegai. Aura a ajutat-o pe Adina cu spălatul. Oscar şi Alex au ajutat să organizăm fiecare cameră să acomodeze câte o familie. Bineînţeles că totul s-a făcut cu multă voie bună şi poveşti spuse toate în română, ca să înţeleagă Alex. Oscar înţelege destul de bine conversaţia în română.

Zilele de Sâmbătă şi Duminică le-am dedicat cursurilor de căsătorie, pe care le-am tradus pentru toţi în Spaniolă. Macedonio cu Nita au venit din Buenaventura sâmbătă dimineaţă şi echipa a fost completă. Am petrecut deci câteva zile frumoase de părtăşie, dar şi foarte povocatoare, cu subiecte delicate care cu greu le auzi discutate la biserică sau în familie. Soţii şi soţiile prezente au avut timp destul de confruntare şi analiză, pentru îmbunătăţirea relaţiilor şi găsirea de soluţii la problemele descoperite sau dezgropate. După aceste sesiuni, a fost timp şi pentru ca mămicile în special să pună întrebări legate de creşterea copiilor. Iar copiii au avut mult timp la dispoziţie să se joace şi să demonstreze cum sunt crescuţi. Le era dor unii de alţii căci se văd rar şi de fiecare dată când se întâlnesc sunt foarte bucuroşi.

(Alex dă sfaturi de creştere a copiilor în faţa casei)

Ultima zi a lui Alex la noi era luni, aşa că am profitat să ieşim din casă prin împrejurimi să îi arăt locurile, peisajul şi oamenii. Am ajuns la mai mulţi vecini, am făcut prezentările, am discutat despre noutăţile din ultimele luni. La Daniel şi Berta aveau masato, şi i-am surprins să le cer să ne dea şi nouă, căci voiam să probeze şi Alex înainte să plece. Am băut amândoi câte un castron spre satisfacţia gazdelor. De obicei le e ruşine să ne invite pe noi, căci au preconcepţia că noi condamnăm băutura lor tradiţională sau că o dispreţuim. De aceea se bucură când primim să bem masato.

Dupămasa am plecat spre Bermudez să scoatem pe Alex, Oscar, Aura şi copiii la maşina spre Lima. Cu ocazia asta mi-am dat seama că baza motorului, pupa bărcii este gata să se rupă de veche şi crăpată. Am ajuns cu emoţii în port, unde a doua zi am încropit-o cu nişte lemne şi cuie, ca să ajung cu ea întreagă acasă. Ne-am luat rămas bun de la fraţi şi i-am încredinţat în mâna Domnului pentru drumul lung până la Lima şi de acolo mai departe până în România.

În San Fausto am reluat ocupaţia săptămânală şi am preluat o parte din responsabilităţile de la şcoală. Pentru a fi un pic mai liberi cu timpul, Marc se ocupă doar de orele de Religie şi de Educaţia Muncii iar Adina de orele de Comunicaţie şi Engleză. Gregorio şi profesorul Yupanki contractat din primăvară continuă cu celelalte ore.

Elevii au avansat cu învăţătura Biblică. Clasele I-a şi a II-a au terminat acum lecţiile din Vechiul Testament şi după un examen vom intra cu ei în studiul vieţii Mântuitorului. Avem aşteptări şi de la clasa a IV-a, unde Jose şi Dora recunosc păcatele lor şi incapacitatea lor de a fi plăcuţi lui Dumnezeu. Am avut o lecţie interesantă doar cu Manuel, care a priceput pilda cu fariseul şi vameşul ce se rugau la templu. El e încă destul de plin de valoarea lui proprie şi sper ca ceea ce a înţeles la ultima lecţie, să îl facă să îşi schimbe părerea de sine.

Cu elevii de clasa a III-a cred că se bate pasul pe loc, întrucât toţi şi-au găsit de lucru la vecinul crescător de vite, ca să câştige un ban, şi nu mai au timp suficient să dedice şcolii. Gregorio spune că nu au progresat cu învăţatul versetelor.

Noua clădire a bisericii din Amambay

O situaţie particulară s-a ivit în Amambay, unde pe lângă fratele Gregorio, la strângerea de duminică au început să vină nişte musafiri de la o biserică zisă evanghelică de mai departe, care şi-au pus în gând să fie prezenţi ca să „ajute” la consolidarea bisericii. Din păcate ceea ce s-a întâmplat e că i-au confundat împotriva metodelor noastre de lucru şi îi învaţă tot felul de obiceiuri şi legi omeneşti care nu au de-a face cu Evanghelia. Vreo doi din grup s-au ridicat să-l chestioneze pe fratele Gregorio că de ce trebuie să îi înveţe TOATĂ Biblia de la capăt. La aşa întrebări ridicole, bineînţeles că avem argumente şi răspunsuri bine conturate din Scripturi. Dar se pare că în spatele întrebărilor sunt alte motive şi alte intenţii. De aceea vă rugăm să puneţi înaintea Domnului în rugăciune grupul de oameni din Amambay care sunt constituiţi ca „biserică” deşi în ei se vede încă prea puţin sau deloc evidenţa convertirii. Nu vorbim despre familia pe care noi am învaţat-o ani de zile, ci de ceilalţi care se vin la timpul deadunare, şi care încă nu au fost expuşi la învăţătura din Cuvânt ca să înţeleagă mântuirea. Ca oameni fireşti, ei sunt mulţumiţi cu nişte ritualuri, cu forme exterioare, şi cuvinte frumoase.

Duminica trecută am fost la ei la adunare şi am avut prilejul pentru prima dată, să ţin un mesaj în limba aşeninka. Le-am explicat mai multe lucruri despre originea Bibliei şi despre felul în care vrea Dumnezeu să ne apropiem de Cartea Lui. La sfârşit unul din tineri a reluat aceleaşi întrebări cu care au venit ei învăţaţi de „lucrătorii” trimişi de la cealaltă biserică ce îi vizitează. Aşa că am mai rămas un timp ca să deschidem Biblia în mai multe pasaje şi să citească ei înşişi cum trebuie făcute lucrurile în ordine şi cu cap, după modelul dat de însuşi Domnul Isus Cristos şi practicat mai apoi de apostoli şi diaconi. A rămas ca duminica viitoare, când vor veni iar trimişii acelei biserici, să încercăm să conversăm cu ei şi să ajungem la o înţelegere, sau mai degrabă, la nişte lămuriri.

În această situaţie ne-am restabilit pe câmpul de misiune şi dorim să stăm aici până la jumătatea lui decembrie când se încheie şi anul şcolar. Vă reamintim că vom avea, se pare, 3 elevi care vor termina liceul şi că dorim mult ca să îi putem duce într-o excursie de promoţie. Pentru aceasta căutăm sponsori care să dorească să ne ajute să îi recompensăm pentru efortul susţinut de 4 ani în care nu s-au lăsat de studii.

Tocmai am terminat de citit Noul Testament în Română şi după ce mi s-a zbârlit părul pe mine văzând felul drastic în care ştie Dumnezeu să facă dreptate la sfârşitul istoriei, am reluat Biblia de la început, într-o versiune Spaniolă nouă foarte literară. Revenind brusc la Geneză şi la tristul început al omenirii, plin însă cu acte de îndurare şi grijă tandră a lui Dumnezeu faţă de rasa noastră generatoare de lacrimi, mă tot minunez de şansa pe care am primit-o să începem totul iarăşi de la zero, ca o creaţie nouă în Cristos, cu un pământ nou şi un cer nou pe care de abia le aştept să le luăm în stăpânire şi de data asta să nu mai dăm greş. Felul în care Dumnezeu a condus istoria omului, intervenind întodeauna în favoarea celor credincioşi şi neprihăniţi, îmi dă o mare încredere în Suveranitatea Lui. Şi am mai văzut ceva în Geneză: Dumnezeu deşi se îndură de un individ, salvează întotdeauna familia întreagă. Această observaţie îmi dă noi ţinte spre cercetare.

Vă salutăm cu drag din mjloc de Peru.

Marcus şi Adina

SOMETHING TO THINK ABOUT



An open mind is a prerequisite to an open heart.

"For the believer, there are no questions…
For the non-believer, there are no answers."

Ability without love can be liability!
God doesn't call the qualified, he qualifies the called."

To those that believe no explanation is necessary,
To those that dont believe no explanation is possible

The Lord does'nt ask for your ABILITY, only your AVAILABILITY,and if you prove your DEPENDABILITY, HE will increase your CAPABILITY

PSALMUL 139

Psalmul 139

http://youtu.be/orfm_QtEU6U

CITIT SI RECITAT DE MARCEL IURES

For the Chief Musician. A Psalm of David.

1 O LORD, You have searched me and known me.
2 You know my sitting down and my rising up;
You understand my thought afar off.
3 You comprehend my path and my lying down,
And are acquainted with all my ways.
4 For there is not a word on my tongue,
But behold, O LORD, You know it altogether.
5 You have hedged me behind and before,
And laid Your hand upon me.
6 Such knowledge is too wonderful for me;
It is high, I cannot attain it.

7 Where can I go from Your Spirit?
Or where can I flee from Your presence?
8 If I ascend into heaven, You are there;
If I make my bed in hell, behold, You are there.
9 If I take the wings of the morning,
And dwell in the uttermost parts of the sea,
10 Even there Your hand shall lead me,
And Your right hand shall hold me.
11 If I say, “Surely the darkness shall falla]">[a] on me,”
Even the night shall be light about me;
12 Indeed, the darkness shall not hide from You,
But the night shines as the day;
The darkness and the light are both alike to You.

13 For You formed my inward parts;
You covered me in my mother’s womb.
14 I will praise You, for I am fearfully and wonderfully made;b]">[b]
Marvelous are Your works,
And that my soul knows very well.
15 My frame was not hidden from You,
When I was made in secret,
And skillfully wrought in the lowest parts of the earth.
16 Your eyes saw my substance, being yet unformed.
And in Your book they all were written,
The days fashioned for me,
When as yet there were none of them.

17 How precious also are Your thoughts to me, O God!
How great is the sum of them!
18 If I should count them, they would be more in number than the sand;
When I awake, I am still with You.

19 Oh, that You would slay the wicked, O God!
Depart from me, therefore, you bloodthirsty men.
20 For they speak against You wickedly;
Your enemies take Your name in vain.c]">[c]
21 Do I not hate them, O LORD, who hate You?
And do I not loathe those who rise up against You?
22 I hate them with perfect hatred;
I count them my enemies.

23 Search me, O God, and know my heart;
Try me, and know my anxieties;
24 And see if there is any wicked way in me,
And lead me in the way everlasting.
(New King James Version)
Footnotes:
  1. Psalm 139:11 Vulgate and Symmachus read cover.
  2. Psalm 139:14 Following Masoretic Text and Targum; Septuagint, Syriac, and Vulgate read You are fearfully wonderful.
  3. Psalm 139:20 Septuagint and Vulgate read They take your cities in vain.
http://www.biblegateway.com/

PSALMUL 139

1Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

Ps 17.3;Ier 12.3;

2ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.

2Împ 19.27;Mat 9.4;Ioan 2.24-25;

3Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

Iov 31.4;

4Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

Evr 4.13;

5Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.

6O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.

Iov 42.3;Ps 40.5;Ps 131.1;

7Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

Ier 23.24;Iona 1.3;

8Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

Amos 9.2-4;Iov 26.6;Prov 15.11;

9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

11Dacă voi zice: "Cel puţin întunericul mă va acoperi, - şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!"

12Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.

Iov 26.6;Iov 34.22;Dan 2.22;Evr 4.13;

13Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

14Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.

Iov 10.8-9;Ecl 11.5;

16Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

Ps 40.5;

18Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

19O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!

Isa 14.4;Ps 119.115;

20Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

Iuda 15;

21Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

2Cron 19.2;Ps 119.158;

22Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

23Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!

Iov 31.6;Ps 26.2;

24Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm